Proclamarea canonizării Sfintei Cuvioase Teofana Basarab pe Colina Bucuriei

Nr. 585-587// în / de

Catedrala Patriarhală din București și-a serbat sâmbătă, 21 mai 2022, hramul istoric închinat Sfinților Împărați Constantin și Elena. Cu acest prilej a fost proclamată canonizarea Sfintei Cuvioase Teofana Basarab.

 

În ziua de cinstire a Sfin­ților Mari Împărați și întocmai cu Apostolii, Constantin și mama sa, Elena, cre­din­cioși din Capitală și pelerini veniți din mai multe zone ale țării și-au îndreptat pașii pe Colina Bucuriei pentru a-i cinsti pe primii ocrotitori ai Catedralei Patriarhale. Începând cu orele dimineții, au fost purtate în procesiune moaștele Sfinților Împărați Constantin și Elena, ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, și ale Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina, aflate în tezaurul sacru al Catedralei Patriarhale, care au fost așezate spre cinstire în „Baldachinul Sfinților”.

La Sfânta Liturghie săvârșită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel au slujit: Înaltpreasfințitul Părinte Naum, Mitropolit de Ruse; Înaltprea­sfințitul Părinte Daniil, Mitropolit de Vidin; Înalt­prea­sfințitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târ­goviștei și Exarh patriarhal; Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos; Preasfințitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii; Prea­sfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar ­patriarhal; Preasfințitul Părinte Ieronim Sinaitul, Epis­cop-vicar patriarhal; Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureș­tilor.

Așa cum este tradiția, la Sfânta Liturghie săvârșită în ziua hramului istoric au participat și tineri îmbră­cați în costume tradiționale româ­nești și pictori bise­ricești, veniți din eparhii ale țării noastre care s-au evidențiat în cadrul a două concursuri naționale organizate de Patriarhia Română.

În cuvântul de învățătură rostit, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că troparul sărbătorii îl compară pe Sfântul Constantin cel Mare cu Sfântul Apostol Pavel: „Sfântul Apostol Pavel a fost direct chemat de Hristos ca să se convertească și din prigonitor să devină Apostol, propovăduitor al Evangheliei Sale și mărturisitor al Lui între toate popoarele lumii. Prin asemănare, Sfântul Constantin produce o transformare radicală în Imperiul Roman. Împărații dinaintea lui erau prigonitori ai creștinilor. El, după ce l-a biruit în anul 312 pe adversarul său Maxențiu, în anul următor, prin Edictul de la Milano, a dat libertate tuturor cetățenilor din imperiu să creadă după cum dorește fiecare. Acest edict de toleranță a însemnat pentru creștini încetarea persecuțiilor. Sfântul Constantin nu doar a dat libertate religioasă tuturor cetățenilor, ci, în mod deosebit, i-a cinstit, prețuit și ajutat pe creștini, fiind îndemnat de mama sa, Elena, care era creștină. Sfântul Constantin devine apostol între împărați”.

Preafericirea Sa a mai subliniat că Sfântul Constantin cel Mare a avut o preocupare pentru unitatea Bisericii. „După ce l-a învins în anul 324 pe adversarul său Liciniu, care încă îi mai prigonea pe creștini, și a devenit singurul împărat în întreg Imperiul Roman, în anul următor a convocat Sinodul Ecumenic la Niceea și a statornicit dreapta credință în fața ereziei preotului Arie din Alexandria. La Niceea, Biserica, prin cei 318 episcopi chemați și găzduiți de către Împăratul Constantin cel Mare, a formulat primele 7 articole din Crezul care se va numi Crezul niceo-constantinopolitan, după ce în anul 381 a mai fost completat cu 5 articole despre Duhul Sfânt și despre Biserică. De la Constantin cel Mare avem și această preocupare pentru unitatea Bisericii, pentru mărturisirea dreptei credințe”, a spus Întâistătătorul Bisericii noastre.

În continuare, a evidențiat că este semnificativ faptul că Sfântul Constantin a văzut Crucea Mântuitorului Iisus Hristos pe cer, în amiaza mare, iar mama sa, Împărăteasa Elena, a descoperit Crucea lui Hristos în pământ: „Întotdeauna, icoana Sfinților Împărați Constantin și Elena plasează Sfânta Cruce între cei doi împărați, pentru că Sfântul Constantin a văzut în amiaza mare, în data de 28 octombrie 312, înainte de confruntarea cu împăratul Maxen­țiu, Crucea pe cer, iar mama sa, Elena, a descoperit Crucea în pământ la Ierusalim. Crucea leagă cerul cu pământul și binecuvântează întreg universul prin iubirea lui Hristos Cel răstignit și înviat. În mod tainic, acești slujitori ai lui Dumnezeu sunt și mărturisitori ai iubirii Lui jertfelnice și ai biruinței Lui prin Cruce și Înviere”.

„Dacicus Maximus”

La final, Patriarhul României a spus că acești sfinți împărați au avut o grijă deosebită și pentru teritoriul țării noastre, Dacia: „Constantin cel Mare s-a născut aproape de teritoriul României, în orașul Naisus, care astăzi se numește Niș, în Serbia. Naisus făcea parte din Dacia Mediterranea, care avea în proximitate provincia Dacia Felix. În toată această regiune au locuit daco-romani. De aceea, până astăzi, românii din Valea Timocului sunt continuatori ai creștinilor din secolele 4, 5 și 6. În secolul al 7-lea au venit sârbii și aceștia s-au creștinat două secole mai târziu. (…) Cel care a recucerit Dacia, după abandonarea ei de către împăratul Aurelian, a fost Sfântul Constantin cel Mare. De aceea, la Roma, unde se află arcul său de triumf, pe frontonul acestuia se găsesc patru figuri de daci, iar el poartă și numele de «Dacicus Maximus», adică cel care a recucerit Dacia și a devenit cel mai mare protector al dacilor. Prin aceasta se vede dragostea lui pentru această regiune, care nu era în stăpânirea lui. Printr-o înțelegere cu împăratul Liciniu a cerut să intre în jurisdicția sa și această regiune pe care o prețuia foarte mult. De aceea, în Oltenia se află foarte multe biserici închinate Sfinților Împărați Constantin și Elena. Ei au fost binefăcători ai întregii crești­nătăți și, în mod deosebit, ai creștinilor de pe teritoriul țării noastre”.

 

Proclamarea canonizării Sfintei Cuvioase Teofana Basarab

La finalul Sfintei Liturghii, după citirea Rugăciunii Amvonului, a avut loc proclamarea oficială a canonizării Sfintei Cuvioase Teofana Basarab, prima monahie de neam român cunoscută în istorie. Preafericirea Sa a rostit cu această ocazie un cuvânt în care a eviden­țiat dubla apartenență națională a cuvioasei: „Sfânta Teofana Basarab, fiica domnitorului Basarab I, întemeietorul Țării Românești, a fost binecuvântată de Dumnezeu cu o viață aleasă, dar și cu misiunea de a ajuta poporul român și pe cel bulgar la păstrarea credinței. Ea a fost, pentru o vreme, țarina sau regina Țaratului Româno-Bulgar de la Târnovo, în secolul al 14-lea, având numele de botez Teodora. După ce a devenit monahie s-a numit Teofana, iar numele ei este cinstit în părțile Bulgariei și mai ales în apropierea orașului Vidin, pentru că unul din fiii ei a devenit conducător al acestei cetăți până la desființarea Regatului Româno-Bulgar de către otomani. De aceea, am considerat că este necesar să invităm și din Biserica Ortodoxă a Bulgariei doi ierarhi, de la Ruse și de la Vidin, unde de-a lungul istoriei au trăit o mulțime de sfinți isihaști, rugători. De la frații noștri bulgari de la Vidin am aflat că ziua de pomenire a Sfintei Cuvioase Teofana Basarab este 28 octombrie, dată ce coincide cu ziua de pomenire a Sfântului Iachint de Vicina, cei doi sfinți fiind contemporani. (…) Anul acesta, am găsit de cuviință să trecem în calendarul Bisericii noastre numele acestei prime monahii române cunoscute, pentru că este anul închinat rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului, dar și pentru că pomenim trei sfinți isihaști importanți. În cinstea acestora o trecem în calendar și pe această femeie sfântă, rugătoare, din secolul al 14-lea”.

În continuare, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, a dat citire Tomosului Sinodal de canonizare a Sfintei Cuvioase Teofana Basarab. Cu acest prilej, membrii Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale au intonat pentru prima dată Troparul sfintei, iar icoana pe care a fost zugrăvit chipul cuvioasei a fost prezentată credincioșilor aflați de față.

Apoi, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat un cuvânt de mulțumire celor doi ierarhi invitați din Biserica Ortodoxă Bulgară, Înaltpreasfințitul Părinte Naum, Mitropolit de Ruse, și Înalt­prea­sfințitul Părinte Daniil, Mitropolit de Vidin, iar apoi le-a oferit în dar celor doi Mitropoliți bulgari câte o icoană cu chipul Sfintei Cuvioase Teofana Basarab.

Premierea tinerilor misionari și a iconarilor bisericești

În încheiere, la Altarul de vară, Patriarhul României i-a premiat pe câștigătorii Concursului națio­nal „Icoana ortodoxă – lumina credinței”, ediția a 11-a, și ai Concursului național catehetic „Rugăciunea în viața mea”.

Nicolae Hrițcu, consilier patriarhal în cadrul Sectorului cultură și patrimoniu religios al Patriarhiei Române, a prezentat concursul „Icoana ortodoxă – lumina credin­ței”, oferind o scurtă descriere a organizării și desfă­șurării acestuia și citind lista celor nouă pictori iconari care au fost premiați, câștigă­tori ai fiecăreia din cele trei secțiuni ale concursului.

Concursul național catehetic „Rugăciunea în viața mea” a fost prezentat de pr. prof. dr. Nicușor Beldiman, consilier patriarhal la Sectorul teologic-educaţional al Patriarhiei Române, care a nominalizat grupurile catehetice câști­gă­toare din fiecare eparhie. Repre­zentanții fiecărui grup au fost premiați de Părintele Patriarh.

Totodată, Preafericirea Sa a mulțu­mit slujitorilor, autorităților, voluntarilor și tuturor celor implicați în organizarea și buna desfă­șu­rare a acestei sărbători a Catedralei Patriarhale, precum și ostenitorilor din Administrația Patriarhală implicați în organizarea celor două ­concursuri națio­n­ale.

Pelerinaj tradițional de Florii în Capitală

Nr. 585-587// în / de

După o întrerupere de doi ani, determinată de pandemia de COVID-19, tradiționalul pelerinaj organizat în Arhiepiscopia Bucu­reștilor cu prilejul praznicului Intrării Domnului în Ierusalim a fost reluat în acest an. Bucuria marilor sărbători creștine a fost trăită și în acest an de către numeroși pelerini și credincioși din Capitală și din localitățile învecinate, care s-au alăturat preoților și diaconilor din București și din localitățile județului Ilfov, în parcurgerea tradiționalei procesiuni organizate cu prilejul praznicului Floriilor, în amintirea mulțimilor care L-au însoțit pe Mântuitorul din Betania spre Ierusalim și a celor care L-au întâmpinat cu ramuri și stâlpări la intrarea Sa în Cetatea Sfântă, mai înainte de Pătimirea Sa cea de bunăvoie și mântuitoare.

După săvârșirea slujbei Vecerniei în biserica Mănăstirii Radu Vodă din București, Prea­sfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucu­reștilor, a săvârșit rânduiala binecuvântării ramurilor de salcie, apoi a condus pelerinajul în care clericii, purtând icoana Intrării Domnului în Ierusalim, stâlpări de finic și ramuri de măs­lin și de salcie, rânduiți după protopopiatele în care slujesc, au pornit pe traseul tradițional către Catedrala Patriarhală. Acestora li s-au alăturat constant, pe durata întregului pelerinaj, cre­dincioși, numărul lor atingând câteva mii la urcarea Colinei Bucuriei.

Pe întregul parcurs al procesiunii, membrii corului Seminarului Teologic „Nifon Mitropolitul” din București, dirijați de arhidiaconul prof. Nifon ­Constantin, au intonat troparul praznicului Intrării Domnului în Ierusalim și cântări specifice Postului Mare și ­Săptămânii Sfintelor Pătimiri.

Popasuri de rugăciune

Primul popas al pelerinajului a fost făcut în fața Catedralei „Sfântul Spiridon”-Nou, Paraclis Patriarhal, unde participanții au fost întâmpinați, în sunetele clopotelor, de către slujitorii și ostenitorii sfântului lăcaș, purtând Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce, ripide și steaguri bisericești. În fața catedralei au fost rostite cereri pentru ocrotirea în pace și sănătate a poporului român dreptcredincios, iar Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a citit Condacul al II-lea al Acatistului Intrării Domnului în Ierusalim.

În continuare, clericii și credincioșii s-au deplasat prin Calea Șerban Vodă și străzile Principatele Unite, Ienăchiță Văcărescu și Sfânta Ecaterina către paraclisul universitar al Facultății de Teologie „Justinian Patriarhul”, unde corpul profesoral și numeroși studenți au întâmpinat procesiunea. Și aici au fost rostite cereri pentru ocrotirea poporului român, a slujitorilor și ostenitorilor sfântului lăcaș, precum și pentru membrii corpului didactic și al studenților prestigioasei instituții de învățământ teologic, pentru ca Dumnezeu să le dăruiască înțelepciune, știință și sănătate. Aici, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor a citit Condacul al XI-lea al Acatistului praznicului.

„Comuniune în procesiune, bucurie pentru comunitate și binecuvântare pentru cetate”

Punctul final al pelerinajului a fost esplanada Catedralei Patriarhale, unde pelerinii, după ce au urcat Colina Bucuriei în sunetul clopotelor și al cântărilor tradiționale de Florii intonate de membri ai Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale, au fost întâm­pinați de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. După citirea Condacului al XIII-lea al Acatistului Intrării Domnului în Ierusalim de către Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieș­teanul, Episcop-vicar patriarhal, și rostirea unor cereri de mulțumire pentru toate binefacerile revărsate de Dumnezeu asupra Bisericii, Patriarhul României a săvârșit rânduiala sfințirii icoanei praznicului purtată de clerici în pelerinaj, rostind totodată și rugăciunea de binecuvântare a pelerinilor.

În cuvântul de învățătură rostit după oficierea acestei rânduieli, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a vorbit despre tradiția pelerinajului în istoria Bisericii creștine, în general, și a Bisericii Ortodoxe Române, în special. „După doi ani de pandemie, când am trăit în izolare și când arătam iubire față de semeni ținându-i la distanță, Dumnezeu ne-a învrednicit să reluăm tradiția pelerinajului în ajunul sărbătorii Intrării Domnului în Ierusalim. Această tradiție a fost întreruptă pe timp de pandemie, iar timp de peste 45 de ani a fost întreruptă de regimul comunist ateu. După schimbările din 1989, s-a reluat tradiția pelerinajelor, care datează din secolele al III-lea și al IV-lea la Ierusalim și la Constantinopol și apoi, în secolul al XIV-lea, se prezentau ca lucrări sfinte și mărturisitoare în Principatele Române. Tradiția aceasta, deodată patristică, medievală și modernă, este reluată ca o mărturisire a dreptei credințe, ca o aducere-aminte a Intrării Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, după ce a săvârșit călătoria de la Betania, unde a înviat din morți pe prietenul Său, Lazăr. Acest pelerinaj de la Betania la Ierusalim și bucuria mulțimilor care Îl aclamau pe Iisus pentru această minune a fost primul pelerinaj în care s-a manifestat bucuria biruinței asupra morții”, a arătat Preafericirea Sa.

Totodată, Patriarhul României a sub­liniat diferențele care există între învierea din morți a lui Lazăr și Învierea Domnului, pe care minunea petrecută în ajunul sărbătorii Intrării Sale în Ierusalim o prefigurează.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat, în continuare, care este simbolismul pelerinajului de Florii: „Acest pelerinaj este icoană înainte-vestitoare a bucuriei Sfintelor Paști. Intrarea Domnului în Ierusalim este o intrare în Ierusalimul pământesc pentru a pătimi de bunăvoie, după cum arată toate cântările din timpul acestui pelerinaj. Hristos pătimește de bunăvoie pentru că vrea să arate ascultare desăvârșită față de Dumnezeu, pentru a vindeca păcatul principal, din care derivă toate păcatele omenirii, neascultarea de Dumnezeu. El S-a făcut ascultător până la moarte și încă moarte pe Cruce. Această intrare în Săptămâna Sfintelor Pătimiri este o lucrare mântuitoare, care nu mai are un sens pedagogic, precum cele 40 de zile care s-au încheiat cu Vecernia de vineri, ci are caracter mistic, de împreună-pătimire cu Hristos. Astfel, prin această lucrare mărturisitoare a pelerinajului, am concentrat în gesturi, cuvinte și cântări esențialul credinței noastre, anume legătura dintre Cruce și Înviere, suferință și biruință, întristare și bucurie. În concluzie, acest pelerinaj este comuniune cu procesiune, bucurie pentru comunitate și binecuvântare pentru cetate”, a subliniat Patriarhul României.

 

Mulțumiri pentru organizatorii pelerinajului de Florii

În încheierea cuvântului său, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a transmis un mesaj de felicitare și de mulțumire tuturor celor care au participat ori s-au implicat în organizarea pelerinajului de Florii din acest an. Astfel, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a adresat cuvinte de recunoștință pentru cele opt protopopiate din Capitală și județul Ilfov care au contribuit prin realizarea icoanei procesiunii, furnizarea ramurilor de salcie și măslin, dar și a stâlpărilor de finic, precum și a iconițelor sărbătorii Intrării în Ierusalim, care au fost împărțite pelerinilor. Totodată, Preafericirea Sa a mulțumit membrilor corului Seminarului Teologic bucureștean și ai Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale, care au oferit răspunsurile liturgice, Serviciului Colportaj și Sectorului cultural și comunicații media ale Arhiepiscopiei Bucureștilor, precum și Radio TRINITAS și TRINITAS TV, care au asigurat sonorizarea pe parcursul pelerinajului și transmiterea în direct a evenimentului. Nu în ultimul rând, Patriarhul României a adresat un mesaj de recunoștință pentru instituțiile publice care au sprijinit desfășurarea în ordine a acestui pelerinaj, respectiv Primăria Generală a Municipiului București, Poliția Română, Brigada Rutieră a Municipiului București, Jandarmeria Română, Inspectoratul pentru Situații de Ur­gență București, Serviciul de Ambu­lanță București-Ilfov, Poliția Locală a Capitalei și Poliția Locală a Sectorului 4.

Sfintele Paști la Catedrala Patriarhală

Nr. 585-587// în / de

Sâmbătă, 23 aprilie, în jurul orei 19:00, delegația română condusă de părintele arhimandrit Teofil Anăs­tăsoaie, Superiorul Așezămin­telor Patriarhiei Române la Locurile Sfinte, a aterizat pe Aeroportul Internațional „Henri Coandă”, aducând Sfânta Lumină care s-a pogorât și în acest an în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. Pe aeroportul din Otopeni, delegația a fost întâmpinată de Preasfințitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, care a făcut o scurtă declarație presei amintind că Sfânta Lumină s-a pogorât la ora 14:31. În continuare, Prea­sfin­ția Sa a oferit Sfânta Lumină repre­zentanților protoieriilor din Arhiepiscopia Bucureștilor și delega­țiilor din celelalte eparhii din țară.

 

De la aeroportul din Otopeni, Sfânta Lumină a fost adusă la Catedrala Patriarhală din București, fiind întâmpinată în sfântul lăcaș de pe Colina Bucuriei de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în timp ce la strană s-a intonat cântarea tradi­țională a Vecerniei, „Lumină lină…”. Candela cu Sfânta Lumină a fost așezată pe Sfânta Masă a Catedralei Patriarhale, timp în care au fost rostite cereri pentru ocrotirea întregului popor dreptcredincios.

La finalul acestei rânduieli speciale, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt în care a subliniat faptul că Lumina care se pogoară la Sfântul Mormânt este un dar de la Mântuitorul Iisus Hristos. „Această Lumină este, în primul rând, un dar al lui Hristos pentru cei care cred în El, Îl iubesc și Îl caută. Această Lumină Îl reprezintă pe Însuși Mântuitorul Iisus Hristos, Care este «Lumina lumii» și Care ne încredințează prin aceasta de Învierea Sa din morți, în mod anticipat. De asemenea, această Lumină este un simbol al comuniunii lui Dumnezeu cu oamenii și a oamenilor cu Dumnezeu. Mănunchiurile de 33 de lumânări adunate laolaltă, ca și credincioșii care au venit să ia Lumina în rotonda Bisericii Învierii Domnului din Ierusalim, înseamnă comuniune de rugăciune, de credință și de speranță, dar și o bucurie deosebită. Bucuria este sentimentul prezenței Duhului Sfânt în om. De aceea, când această Lumină apare, există o explozie de bucurie împrejurul Bisericii Mormântului Domnului, pentru că este semnul iubirii lui Hristos pentru cei care cred în El. Lumina este limbajul primordial și ultim al legăturii dintre Creator și creație, nefiind doar un simbol cultic. Cel dintâi element creat a fost lumina. Ultima formă a relației dintre Creator și creație se va arăta în Ierusalimul ceresc, când lumina creată va fi interiorizată în lumina slavei necreate. Astfel, putem spune că Lumina de la Ierusalim ne rea­mintește că Dumnezeu din iubire milostivă a făcut lumea și cea dintâi făptură a fost lumina, iar destinația ultimă pentru fiecare om, după învierea cea de obște, nu este mormântul sau întunericul, ci lumina slavei Prea­sfintei Treimi din Împă­răția cerurilor”, a spus Prea­fe­ricirea Sa. De asemenea, Întâi­stătătorul Bisericii Ortodoxe Române a mulțumit delegației care a adus Sfânta Lumină de la Ierusalim, amin­­tind și faptul că această Lumină va ajunge în toate colțurile țării, dar și peste hotare, delegații din Republica Moldova, Ucraina și Cehia fiind așteptate pentru a o primi la gra­nițele țării.

Din candela așezată pe Sfânta Masă a Catedralei Patriarhale a fost aprinsă lumânarea din care Prea­fe­ricitul Părinte Patriarh Daniel a oferit Sfânta Lumină slujitorilor și cre­dincioșilor care au participat la slujba Învierii pe Colina Bucuriei.

Slujba Învierii în pridvorul Reședinței Patriarhale

Mii de credincioși bucureșteni s-au reunit duminică în rugăciune pe Colina Bucuriei la miezul nopții, unde au primit Sfânta Lumină adusă de la Ierusalim și au participat la slujba Învierii săvârșită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în pridvorul Reședinței Patriarhale.

După citirea Sfintei Evanghelii și săvârșirea rânduielii începutului pascal cu stihurile Învierii și cântarea „Hristos a înviat!”, Întâistătătorul Bisericii noastre a rostit un cuvânt de învățătură în care a subliniat că slujba din noaptea de Paști este o icoană a învierii de obște de la sfârșitul veacurilor şi a explicat cum taina Sfintelor Paști înseamnă taina Crucii și a Învierii. „Prin Învierea Sa din morți, Mântuitorul Iisus Hristos nu doar a biruit moartea, ci a biruit și iadul ca existență însingurată și izolată și cu strălucirea sufletului Său îndumnezeit a adus iubire în locul însingurării și lumină în locul întunericului. De aceea, în Biserica Ortodoxă, icoana Învierii Domnului nostru Iisus Hristos din morți nu-L arată ieșind din mormânt, cum se întâmplă în tablourile religioase occidentale, ci Îl arată pe Hristos coborând prin Cruce la iad. Aceasta înseamnă că Învierea lui Hristos nu începe a treia zi, ci puterea Învierii se arată chiar în Sfânta și Marea Vineri, când prin Cruce a coborât la iad, a biruit puterile iadului, a sfărâmat legăturile sufletelor care erau robite de frica morții. (…) Hristos, biruitor asupra păcatului protopărinților, și anume asupra neascultării lor, arătând ascultare până la moarte, a transformat moartea în Paști, adică în trecere spre viață veșnică. A biruit iadul și pe diavol. Sfânta Scriptură ne arată că omul nu a fost făcut pentru moarte, ci pentru viață veșnică. (…) Taina Sfintelor Paști înseamnă taina Crucii și a Învierii. Prin Cruce a venit bucurie la toată lumea deoarece în iubirea jertfelnică a lui Hristos arătată pe Cruce era tainic ascunsă sămânța Învierii. Ortodoxia nu desparte Crucea de Înviere, ci vede în Cruce începutul Învierii prin iubirea smerită și jertfelnică a lui Hristos, iar Învierea arată slava Crucii. De aceea, în noaptea de Paști nu ascundem crucea, ci punem lângă ea lumânarea de Înviere și proclamăm adevărul că «Hristos a înviat!» și răspundem «Adevărat a înviat!»”, a precizat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Totodată, Patriarhul României a îndemnat ca în zilele bucuriei pascale să avem „bună­vo­i­­nță și să arătăm în continuare ajutor celor care din cauza războiului și-au părăsit țara și s-au refugiat în diferite țări vecine și la noi, în România, dar care doresc să se întoarcă acasă îndată ce este posibil”. La final, Preafericirea Sa a mulțumit autori­tăților care au contribuit la buna organizare a slujbei de Înviere, precum și credincioșilor prezenți, explicând că „frumu­sețea Bisericii o arată mulțimea credincioșilor care poartă lumânări ale Învierii în mână ca semn al credinței, al speranței și ca semn al comuniunii de iubire cu Dumnezeu și cu semenii”.

Credincioșii care și-au continuat drumul spre casă au primit în dreptul Altarului de vară și al „Baldachinului Sfinților” pâine sfinţită stropită cu vin, cunoscută ca „Sfintele Paşti”, iconițe cu Învierea Domnului, Pastorala de Paști, un ou roșu și o păscuță realizată la Patiseria „Misionarul” a Patriarhiei Române.

Sfânta Liturghie din noaptea de Paşti

După Utrenia Învierii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a săvârșit Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală, împreună cu Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul și Preasfințitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcopi-vicari patriarhali, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi.

În cuvântul rostit la final, Preafericirea Sa i-a îndemnat pe cei prezenți să transmită în familie și celor apropiați „bucurie din bucuria lui Hristos, pacea din pacea Lui și lumină în suflet din lumina lui Hristos”.

Toți credincioșii prezenți au primit iconițe cu Învierea Domnului, Pastorala de Paști, un ou roșu și o păscuță realizată la Patiseria „Misionarul” a Patriarhiei Române.

Vecernia Învierii

În toate bisericile din Patriarhia Română a fost oficiată, în prima zi a Sfintelor Paşti, duminică, 24 aprilie 2022, slujba Vecerniei Învierii Domnului, numită în popor și „A doua Înviere”. La Catedrala Patriarhală din București, slujba a fost săvârșită, la orele amiezii, de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Împreună cu Preafericirea Sa au slujit Preasfinţitul Părinte Qais, Episcop de Erzurum din Patriarhia Antiohiei; Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, și Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhi­episcopiei Bucureştilor. În cadrul slujbei Vecerniei Învierii a fost citit pasajul evanghelic de la Ioan 20, 19-25, în nouă limbi: română, greacă, arabă, latină, ebraică, engleză, italiană, spaniolă și franceză.

În cuvântul de învățătură rostit, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit despre sem­nificația pasajului evanghelic lecturat, explicând mai întâi motivul pentru care Domnul le arată ucenicilor Săi semnele Pătimirii Sale: „Această Evanghelie ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos, după Învierea Sa din morți, a dorit să-i încurajeze pe ucenici, încredințându-i mai întâi de adevărul Învierii Lui. Domnul i-a salutat prin cuvintele «Pace vouă!» și apoi le-a arătat mâinile și coasta Sa. Această mărturie este deosebit de semnificativă: deși a înviat din morți, Hristos Domnul poartă pentru veșnicie, în trupul Său, semnele suferinței Sale pe Cruce. El, care a vindecat orbi din naștere și a înviat oameni din morți, putea să vindece semnele cuielor și lancei, dacă dorea. Însă nu a dorit să le șteargă, ci ele rămân în trupul Lui înviat ca semne ale iubirii Sale smerite și eterne și ale legăturii interioare între taina Crucii Sale, ca iubire jertfelnică, și taina Învierii Sale, ca bucurie veșnică”. Patriarhul României a explicat valențele misionare ale citirii acestui pasaj evanghelic în mai multe limbi: „Domnul îi trimite pe ucenici în misiunea de a propovădui Evanghelia și de a predica pocăința, spre mântuire, la toate neamurile, începând din Ierusalim. Trimiterea la diferitele popoare și etnii înseamnă că Apostolii trebuiau să cheme la comuniune de iubire în Hristos toate nea­murile pământului. Așa se explică de ce, în această zi, citim Evanghelia în mai multe limbi, pentru a arăta că Hristos Domnul nu a venit doar pentru poporul evreu, ci pentru toate popoarele din lume care vor crede în El, Îl vor iubi și vor face parte din Biserica Sfântă a Lui. Trimiterea ucenicilor este o lucrare prin care ei continuă ceea ce Hristos a început. În continuare, Mântuitorul suflă asupra ucenicilor Duh Sfânt și le oferă puterea iertării păcatelor. Aceasta înseamnă că Domnul, care înainte de Răstignirea Sa, la Cina cea de Taină, a instituit Sfânta Euharistie, după Învierea din morți dăruiește ucenicilor o putere dumnezeiască, aceea de a ierta păcatele. Le-o dăruiește ca ei să poată primi pocăința celor care se căiesc, se spovedesc și cer iertare, fiindcă fără pocăință nu este mântuire”, a precizat Preafericirea Sa.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de membri ai Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale și de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române.

Independența naţională – simbol al demnității poporului român

Nr. 585-587// în / de

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, transmis cu prilejul împlinirii a 145 de ani de la proclamarea Independen­ței României (1877-2022)

 

Sărbătorim anul acesta împlinirea a 145 de ani de la proclamarea Independenței României (10 mai 1877). În desfășurarea evenimentelor legate de acest act măreț al istoriei noastre, alături de Domnitorul Carol I, de oamenii politici ai timpului şi de armata țării, Biserica Ortodoxă Română a îndeplinit un rol de seamă prin slujitorii Sfintelor Altare, prin viețuitorii din mănăstiri şi prin credincioșii săi mireni.

La apelul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, sute de călugări şi călugărițe s-au angajat voluntari în armata română, în calitate de infirmieri sau brancardieri.

Ierarhii Bisericii noastre au susținut financiar Crucea Roșie Română, aflată la început de drum. În toate eparhiile au fost formate comitete de preoţi care se ocupau cu strângerea de ajutoare (bani, îmbrăcăminte, alimente) pentru susţinerea armatei, a văduvelor şi orfanilor de război.

Biserica Ortodoxă Română a avut un rol important în susținerea soldaţilor români, cărora preoții militari le-au insuflat curajul şi bărbăția, întărindu-le încrederea în victorie şi în dreptatea cauzei pentru care luptau. Trupele române au fost însoțite pe câmpurile de luptă, la Grivița, Plevna, Rahova, Smârdan şi Vidin, de preoți ortodocși încadrați în serviciul religios al armatei, iar o parte din ei şi-au dat viaţa în chip eroic pe câmpurile de luptă. Meritele deosebite ale clerului român în Războiul de Independenţă au fost recunoscute şi apreciate. Cei care au supravieţuit războiului au fost decoraţi cu medalii – „Virtutea militară”, „Serviciul credincios” – sau au primit Ordinul „Steaua României” în diferite grade.

După încheierea războiului, pentru susţinerea orfanilor de război, Biserica Ortodoxă Română a organizat, în mănăstiri, orfelinate şi şcoli pentru copii, precum şi bolniţe (infirmerii) pentru invalizi.

După încheierea Războiului de Independenţă, poetul Mihai Eminescu şi scriitorul Ioan Slavici au fost printre primii intelectuali români care au lansat şi susţinut ideea construirii unei catedrale naţionale, ca semn de mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru dobândirea Independenţei României, adică un edificiu bisericesc cu valoare de simbol naţional.

Astăzi, toți cetățenii României avem datoria să păstrăm şi să cultivăm darul sfânt al independenţei naţionale ca fiind un act de dreptate şi un simbol al demnității poporului român, obținut cu multe jertfe de vieți omenești şi cu multe eforturi spirituale şi materiale, spre binele României şi bucuria românilor de pretutindeni.

La mulţi ani, România!

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Mesajul Patriarhului României la Ziua Naţională a Regalităţii

Nr. 585-587// în / de

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare Margareta, Custodele Coroanei române, Reședința Patriarhală, miercuri, 18 octombrie 2017 (arhivă)

 

Majestății Sale Margareta,

Custodele Coroanei române

 

Majestatea Voastră,

Hristos a înviat!

Cu deosebită bucurie şi stimă, la sărbătoarea Zilei Naționale a Regalității, adresăm întregii Familii Regale felicitări, binecuvântări şi calde urări de sănătate.

Ziua Națională a Regalității este şi un prilej de a mulţumi lui Dumnezeu pentru faptele luminoase din istoria Casei Regale și a țării noastre, pentru tot ceea ce Monarhia Română (1881-1947) a realizat benefic pentru poporul român în plan spiritual, cultural, edilitar, educațional şi social-filantropic.

Şi în acest an, 2022, în ziua de 10 mai, la Catedrala Patriarhală, au fost comemorați cu respect şi evlavie regele Carol I şi regina Elisabeta, regele Ferdinand şi regina Maria, regele Carol al II-lea şi regina Elena, regele Mihai şi regina Ana.

Ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos să ne ajute să păstrăm şi să promovăm valorile unității, libertății şi identității naţionale, moștenite de la înaintași, ca fiind simboluri ale demnității poporului român, spre binele României şi bucuria românilor de pretutindeni.

Cu stimă şi binecuvântare,

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Bucureşti, 10 mai 2022

 

Reprezentanții ASCOR din țară s-au întâlnit în Eparhia Dunării de Jos

Nr. 585-587// în / de

La Așezământul „Sfântul Mare Mucenic Pantelimon” – Lacu Sărat, județul Brăila, s-a desfășurat, în perioada 13-15 mai 2022, întrunirea Consi­liului Național al Asociaţiei Studenţilor Creştin-Ortodocşi Români (ASCOR), sub genericul „Tinerețe. Entuziasm. Continuitate. Comuniune”. Președinții filialelor ASCOR din țară au prezentat activitățile desfășurate în anul 2021 și au stabilit proiectele pentru anul în curs.

 

Programul Consiliului Național a început vineri, 13 mai, cu participarea membrilor ASCOR la Sfânta Liturghie și la slujba de Te Deum, săvârșite în Capela „Sfântul Mare Mucenic Pantelimon” din cadrul Așeză­mântului Social de la Lacu Sărat, ne-a transmis părintele Ra­reș Bucur, consilier eparhial. După programul liturgic, tinerii au mers în sala de ședințe „Sfântul Ioan Evanghelistul” pentru a participa la lucrările întrunirii, care a avut pe ordinea de zi teme precum: donarea de sânge; organizarea de pelerinaje şi schimburi de experiență; realizarea unui volum de conferințe ­ASCOR și a unui album foto național; realizarea site-ului ASCOR național; situația juridică a filialelor ASCOR; stabilirea și respectarea proce­durii-cadru pentru alegerea președintelui şi a Consiliului director al filialelor ASCOR; participarea la Tabăra Interna­țională a tinerilor ortodocși din Supraśl, Polonia, în perioada 14-24 iulie 2022; stabilirea următoarelor întruniri naționale ale președinților ASCOR.

În deschiderea evenimentului, părintele prof. dr. Nicu­șor Beldiman, consilier patriarhal coordonator al Sectorului teologic-educa­țional al Patriarhiei Române, a citit mesajul de binecuvântare al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, intitulat „Bucuria rugăciunii luminează faptele bune”.

În continuare, Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, le-a urat bun venit oaspeților și a evidențiat activitatea bogată desfășurată de ASCOR pe parcursul celor trei decenii de existență.

Alături de președinții celor 17 filiale ASCOR din țară au participat la eveniment și preoți din Protopopiatul Brăila, precum și coordonatorii activităților pentru tineret din parohiile care desfășoară constant activități catehetice. Prima zi a întrunirii de lucru s-a încheiat în Aula Magna a Universității „Dunărea de Jos” din Galați, unde a avut loc lansarea albumului foto „ASCOR Galați 30”, în care sunt cuprinse momente unice din cei 30 de ani de existenţă, cu imagini sugestive de la participarea membrilor ASCOR la sfintele slujbe, întruniri, activităţile desfăşurate şi deplasările efectuate în ţară şi peste hotare.

Cu această ocazie festivă, Înaltprea­sfinţitul Părinte Casian le-a vorbit celor prezenţi despre lucrarea misionară desfăşurată de ASCOR, în special în rândul tinerilor.

„Întrunirea filialelor ASCOR din Patriarhia Română la Dunărea de Jos nu este decât o constatare fericită, şi anume că după 30 de ani avem sentimentul că suntem la început, iar primii membri fondatori sunt astăzi slujitori, întemeietori de familii sau mărturisitori ai comuniunii în societatea noastră, în ţară şi în străinătate. Suntem la începutul unei lucrări iubitoare de comuniune”, a reliefat Înaltpreasfinția Sa.

Totodată, cei prezenți au vizionat și un film retrospectiv în care au fost ilustrate principalele activități desfășurate de această filială în cei 30 de ani de activitate. Lucrările Consiliului Național s-au încheiat duminică, 15 mai, cu participarea tinerilor la Sfânta Liturghie arhierească săvârșită la Catedrala Arhiepiscopală din Galați.

 

Bucuria rugăciunii luminează faptele bune

Nr. 585-587// în / de

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, transmis la întrunirea Consiliului Național al Asociaţiei Studenţilor Creştin-Ortodocşi Români (ASCOR), 13 mai 2022, Așezământul „Sfântul Mare Mucenic Pantelimon” – Lacu Sărat, județul Brăila

 

Hristos a înviat!

 

Întrunirea Consiliului Național al Asociației Studenților Creştin-Ortodocşi Români (ASCOR), organizată în contextul anului 2022, declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca An omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului, reprezintă un moment important pentru analizarea și aprofundarea proiectelor duhovnicești, educaționale, culturale și social-filantropice pe care le desfășurați la nivelul întregii țări.

În toate aceste activităţi este esenţială bucuria pe care o oferă întâlnirea tinerilor cu iubirea lui Hristos atât în rugăciune, cât şi în acţiune, în conlucrare pentru a aduce bucurie oamenilor. Întrucât Hristos Cel înviat este „Bucuria cea veşnică”, Apostolul neamurilor ne îndeamnă: „Bucuraţi-vă puru­rea în Domnul şi iarăşi zic: bucuraţi-vă” (Filipeni 4, 4).

Rugăciunea este temelia vieții și creșterii spirituale a omului, este mântuitoare și sfințitoare, deoarece ne umple de prezența iubirii lui Dumnezeu Cel atotmilostiv, de harul Domnului nostru Iisus Hristos, de dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi de împărtăşirea Sfântului Duh (2 Corinteni 13, 13). Rugăciunea, ca prezență şi lucrare a Sfântului Duh în omul evlavios, aduce mângâiere, pace şi bucurie; ea ne uneşte cu Preasfânta Treime, Izvorul bucuriei şi al vieţii veşnice, dar şi cu Biserica lui Hristos din toate timpurile şi din toate locurile.

Pornind de la îndemnul Sfântului Apostol Pavel: „Rugați-vă neîncetat!” (1 Tesaloniceni 5, 17), sub călăuzirea Sfântului Duh și prin practica duhovnicească a Sfinților Pă­rinți, rugăciunea: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milu­ieș­te-mă pe mine, păcătosul”, denumită atât „rugăciunea minții”, cât și „rugăciunea inimii”, a devenit calea cea mai bună pentru luminarea sufletului şi sfinţirea vieţii creştinului.

Așadar, rugăciunea este izvor de bucurie și de putere spirituală, izvor de pace și de iubire față de Dumnezeu și de semenii noștri, este respirația spirituală a sufletului.

Tânărul creștin ortodox se va ruga cât mai mult fiindcă rugăciunea ne aduce multă iubire sfântă în inimă, ne uneşte cu Dumnezeu Cel milostiv, ne ajută să vedem în fiecare om un frate şi în fiecare frumuseţe a creaţiei un dar de la Dumnezeu. Rugăciunea ne ajută să înfruntăm greutăţile vieţii şi să pregustăm încă din lumea aceasta lumina şi bucuria Învierii şi a vieţii veşnice. Nimic nu poate înlocui rugăciunea şi nici o activitate nu este mai de preţ decât aceasta, deoarece rugăciunea ne dăruiește inspiraţie pentru a rosti cuvântul frumos şi putere pentru a săvârși fapta cea bună.

Toate inițiativele și gândurile curate ale tinerilor sunt roadele rugăciunii lor şi ale celor care se roagă pentru ei: preoți, părinți, prieteni evlavioși. Tinerii mărturisitori ai credinței, prin cuvânt și faptă, iubitori de rugăciune și de acţiune, sunt misionari ai Bisericii în societatea de azi.

Biserica este chemată să acorde o atenţie deosebită tinerilor, apărând inocenţa, sinceritatea, curajul, dorinţa de înnoire şi toate valorile acestei vârste binecuvântate de Dumnezeu, pentru cultivarea demnităţii umane şi a unei vieţi sănătoase, precum şi pentru căutarea mântuirii sau a vieţii veşnice.

Avem convingerea că partici­pan­­ții la Consiliul Național al ASCOR vor exprima bucuria lor de a simţi iubirea lui Hristos faţă de ei şi bucu­ria de a înţelege că Familia, Biserica şi Şcoala sunt o binecuvântare pentru formarea lor în viaţă.

Adresăm felicitări Înaltpreasfințitului Părinte Casian, Arhi­episcopul Dunării de Jos, pentru sprijinul acordat în organizarea acestei întruniri și pentru toate activitățile deosebite pe care le desfășoară în vederea dezvoltării armonioase a tinerilor ortodocși.

Ne rugăm lui Dumnezeu să vă ajute tuturor ca în acest An omagial al rugăciunii în viaţa Bisericii şi a creştinului să sporiți în cunoaș­terea rugăciunii ca stare de întâlnire şi convorbire a omului cu Dumnezeu, ca izvor de sfințire a vieții creștine în Biserică şi în familie, dar şi ca arvună a bucuriei din Împărăția iubirii Preasfintei Treimi!

 

Cu părintești binecuvântări şi multă preţuire,

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

 

Să-i ajutăm în continuare pe refugiaţi, să ne rugăm pentru pace şi să fim făcători de pace!

Nr. 585-587// în / de

Încă de la început, Patriarhia Română a luat act cu maximă îngrijorare de începerea războiului din Ucraina, război declanșat de Rusia împotriva unui stat suveran şi independent.

De asemenea, Patriarhia Română a făcut apel la rugăciune şi solidaritate pentru sprijinirea și ajutorarea cetățenilor ucraineni refu­giați în România din cauza războiului.

Astfel, în toată Biserica Ortodoxă Română au fost organizate colecte sau acțiuni de ajutorare a refugiaților din Ucraina. În ultimele zile, sute de mii de ucraineni au intrat în ţara noastră, fugind din calea războiului. Aceştia au fost întâm­pinați încă de la intrarea lor în România cu multă compasiune, prietenie şi solidaritate de repre­zen­tanți ai eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române, care le-au oferit ajutorul.

Drept urmare, Patriarhia Română mulţumeşte tuturor eparhiilor care au răspuns la apelul ei de cooperare frăţească şi contribuie în continuare la ajutorarea refugiaților ucraineni. În mod deosebit, mulţumim eparhiilor aflate la granița cu Ucraina: Mitropolia Basarabiei, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, Episcopia Maramureşului şi Sătmarului şi Episcopia Tulcii.

În contextul actual, marcat de violenţă şi multă suferință în Ucraina, este necesară în continuare ajutorarea refugiaților ucraineni care tranzitează România sau rămân aici pentru o vreme.

Totodată, suntem chemaţi să înmulțim rugăciunea către Dumnezeu ca să înceteze războiul şi să fie pace, pentru ca refugiaţii să poată reveni în patria lor.

Mai ales acum, în timpul Postului Sfintelor Paşti, când rugăciunea stăruitoare susţine pocăinţa sinceră pentru păcate şi face postul roditor de smerenie, pace şi bunătate, este necesar să cultivăm pacea inimii noastre şi să ne rugăm pentru pacea între popoare.

Violenţa militară din război nu trebuie imitată prin violenţă verbală, prin atac la persoană sau denigrare. Dacă în slujbele ortodoxe ni se oferă adesea binecuvântarea „Pace tuturor”, este necesar ca această pace să o facem prezentă şi roditoare în ­Biserică, în familie, în societate şi în relaţiile dintre popoare, spre slava Preasfintei Treimi şi binele omenirii!

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Ajutorul umanitar al Bisericii Ortodoxe Române pentru victimele războiului din Ucraina până la jumătatea lunii mai

Nr. 585-587// în / de

Pe fondul dramatic al declanșării războiului din Ucraina și al catastrofei umanitare provocate de acesta, Biserica Ortodoxă Română s-a mobilizat încă din primele zile ale acestui conflict declanșat de Rusia împotriva unei țări independente și suverane, acordând ajutor multiplu refugiaților ucraineni so­siți pe teritoriul țării noastre, în Republica Moldova, precum și cetățenilor rămași în Ucraina.

Astfel, eparhiile aflate la granița cu Ucraina, Mitropolia Basarabiei, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, Episcopia Maramureşului şi Sătmarului şi Episcopia Tulcii, au fost primele care, în mod concret, au oferit asistență umanitară la punctele de frontieră prin care soseau și sosesc refugiații.

În același timp, au fost activate platformele online ajutăcubucurie.ro a Patriarhiei Române în colaborare cu Federația Filantropia și fiideajutor.ro a Arhiepiscopiei Iașilor. De la activare până la jumătatea lunii mai, pe platforma online a Patriarhiei Române au fost făcute donaţii de peste 61.000 de lei şi de peste 26.000 de euro.

La nivelul Patriarhiei Române, au participat la acțiuni caritabile mii de persoane din rândul preoților și al voluntarilor care au asigurat asistență permanentă în cadrul unor echipe ce lucrează în ture de câte opt ore.

Sprijinul umanitar acordat constă în bani și produse (hrană caldă, alimente, hrană pentru bebeluși, produse igienico-sanitare, medicamente, pături, articole de îmbrăcăminte, jucării etc.). În cele aproape trei luni de la declanşarea conflictului din Ucraina, acesta a depăşit 6.250.000 lei.

La acest sprijin se adaugă servicii sociale în derulare, de traducere, de consiliere și orientare, medicale și educaționale, precum și sprijin logistic, constând în spații de adăpost – cort/containere și transport.

În ceea ce privește cazarea refugiaților, au fost identificate mii de locuri, dintre care cele mai multe cu servicii de masă incluse.

O altă componentă importantă de intervenție caritabilă a Bisericii este organizarea de transporturi umanitare, pe teritoriul României, în Ucraina și în Republica Moldova. Din luna martie până la jumătatea lunii mai valoarea acestor transporturi a depăşit 6.220.000 lei.

În același context, continuă campania Patriarhiei Române „Donează sânge pentru Ucraina”, iniţiată prin voluntarii Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului, în cadrul campaniei „Donează sânge, salvează o viață!”, în colaborare cu personalul medical al Centrului de Transfuzie Sanguină al Ministerului Apărării Naționale, adăugându-se sute şi sute de noi persoane donatoare. Aproximativ 1.500 de persoane au donat sânge în cadrul acestei campanii, până la jumătatea lunii mai.

Ajutorul total oferit de Biserica Ortodoxă Română de la declanșarea războiului din Ucraina până la 15 mai 2022 este de 35.130.186 de lei, conform Biroului de presă al Patriarhiei Române.

Recensământul din acest an, ­moment favorabil pentru ­mărturisirea identității religioase

Nr. 585-587// în / de

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, referitor la recensământul din acest an

 

Organizarea Recensământului Populației și Locuințelor din România în prima jumătate a anului 2022 reprezintă nu doar un proces de actualizare a datelor și statisticilor administrative ale populației și proprietăților din România (informații pe care autoritățile de stat deja le dețin, în cea mai mare măsură), ci și un prilej pentru fiecare dintre noi să ne declarăm identitatea etnică, lingvistică și religioasă.

Nimeni în afară de noi înșine nu este în măsură să declare aceste elemente identitare, de aceea refuzul sau nepăsarea noastră de a participa la Recensământ poate genera date ­inexacte sau eronate în ceea ce privește adevărata structură confesională, etnică și lingvistică a României.

Un recensământ nu este doar un act administrativ, străin de credință și de lucrarea lui Dumnezeu în lume. Mântuitorul nostru Iisus Hristos S-a născut în timpul recensământului organizat de Octavian August, împăratul Romei (27 î.Hr. – 14 d.Hr.), iar acel an a devenit anul 0 al erei creștine și al calendarului civil de astăzi.

Declararea apartenenței religioase este un act personal de mărturisire a credinței în deplină libertate și cu responsabilitate. Să nu considerăm această mărturisire de credință ca fiind neimportantă sau subînțeleasă. Dimpotrivă, este foarte necesară pentru prezentul și viitorul României.

Fie că ne autorecenzăm, fie că-l primim pe recenzorul oficial, nu trebuie să ne rușinăm să mărturisim credința noastră și a străbunilor noștri, identitatea noastră spirituală și etnică.

La rubrica intitulată Caracteristici etno-culturale din formularul de recensământ se declară religia (P3c Cărei religii considerați că aparțineți?). Pe cei care întâmpină dificultăți în a se autorecenza îi îndemnăm să apeleze la personalul calificat din cadrul Primăriei de care aparțin, iar pe cei care nu reușesc să se autorecenzeze până la data de 15 mai 2022 îi îndemnăm să-i primească pe recenzori și să răspundă la întrebările din formularul de recenzare.

Nu există nici o justificare pentru a nu participa la Recensământ și de aceea îi îndemnăm pe toți credincioșii să se organizeze în familie pentru a participa la acest important eveniment.

Recensământul din acest an este cea mai bună ocazie să arătăm că poporul român este un popor credincios și majoritar ortodox.

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române