Sărbătorirea Cuviosului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor

Nr. 579-580// în / de

 

Sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, organizată de Arhiepiscopia Bucureștilor în colaborare cu Patriarhia Română, în perioada 21-28 octombrie, s-a desfășurat și anul acesta în condiţii de maximă rigoare, impuse de restricțiile sanitare cauzate de noul val al epidemiei de COVID-19 din România.

Sfintele moaște ale Sfântului ­Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, ale Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamț, ale Sfinților Împărați ­Constantin și Elena şi ale Sfântului Nectarie de la Eghina au fost așezate spre închinare în pridvorul Catedralei Patriarhale în dimineața zilei de joi, 21 octombrie, şi apoi în Baldachinul Sfinţilor în dimineața zilei de sâmbătă, 23 octombrie, şi au fost reaşezate în ­Catedrala Patriarhală în ziua de joi, ­28 octombrie.

În fiecare an, sărbătoarea hramului de toamnă al Catedralei Patriarhale este înfrumusețată prin slujbe de seară, ­privegheri, acatiste şi ­Liturghii zilnice săvârşite pentru cinstirea cu evlavie a sfinţilor ocrotitori. Anul acesta, în zilele de joi (21 octombrie), vineri (22 octombrie), sâmbătă (23 octombrie) și luni (25 octombrie), slujbele au fost oficiate în Catedrala Patriarhală cu maximum 70 de credincioși în interior.

Încă din prima zi a sărbătorii, închinătorii așteptau cu răbdare pe culoarul unic de acces, îndurând cu credință răcoarea di­mi­­neții de toamnă, să se închine la moaștele așezate în pridvorul Catedralei Patriarhale. Din motive sanitare, raclele cu moaștele sfinților au fost acoperite fiecare cu un capac transparent dezinfectat permanent.

Sâmbătă seara (23 octombrie), credin­cioșii și pelerinii veniți la Patriarhie au participat la slujba Privegherii săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei ­Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhi­episcopiei Bucureștilor, în Catedrala ­Patriarhală, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Atmosfera de rugăciune și bucurie specifică sărbătorii hramului de toamnă al ­Catedralei Patriarhale a continuat în ­Duminica a 23-a după ­Rusalii. Sfânta ­Liturghie a fost săvârșită la Altarul de vară de pe Dealul Patriarhiei de Prea­sfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucu­reștilor, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Evanghelia a fost urmată de un cuvânt de învățătură în care PS ­Părinte Timotei Prahoveanul a explicat semni­ficațiile și înțelesurile ei duhovnicești.

Programul liturgic dedicat sărbătorii Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, a continuat duminică seară cu slujba Privegherii în cinstea Sfântului Ioan Iacob de la Neamț. Slujba a fost săvârșită la Altarul de vară din vecinătatea Catedralei Patriarhale de Prea­sfințitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai sfântului lăcaș. În cuvântul de învă­țătură rostit, Preasfințitul Părinte ­Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, a vorbit despre viața Sfântului Ioan Iacob de la Neamț, unul dintre ocrotitorii românilor din afara granițelor Româ­niei, care s-a nevoit și a tre­cut la cele veșni­ce în Țar­a Sfân­tă.

 

Prăznuire duhovnicească adusă Sfântului Mucenic Dimitrie pe Colina Bucuriei

Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, a debutat pe Dealul Patriarhiei luni seară, atunci când Preasfinţitul Părinte Varlaam ­Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, a săvârşit la Altarul de vară al Catedralei Patriarhale Privegherea Mare, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. La finalul Vecerniei, Prea­sfinţia Sa a rostit un cuvânt de învăţătură.

În ziua de pomenire a sfântului, în prezenţa credincioșilor de pe esplanada Cate­dralei Patriarhale, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul a săvârşit Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de clerici din care au făcut parte părintele Ionuț-Gabriel Corduneanu, vicar administrativ patriarhal; părintele Mihail-Simion Săsăujan, vicar epar­­­­hial al Arhiepiscopiei Bucureș­ti­lor; părintele consilier patriarhal Liviu Nechita; părintele Dumitru Ștefănescu, consilier epar­hial în cadrul Sectorului administrativ-bisericesc al Arhiepiscopiei Bucu­reștilor, precum și diaconi slujitori ai Catedralei Patriarhale. Aceştia au purtat veşminte liturgice de culoare roşie, după rânduiala liturgică la zilele de pomenire ale sfinţilor mucenici, care şi-au vărsat sângele pentru mărturisirea credinţei creştine. Ierarhul le-a vorbit pelerinilor şi credincioşilor care au participat la sfintele slujbe despre nevoinţele Sfântului Mucenic Dimitrie şi despre persecuţiile la care au fost supuşi creştinii încă de la întemeierea Bisericii şi până în zilele noastre.

La final, Preasfinţitul Părinte Varlaam i-a binecuvântat pe credincioşii care au participat la Sfânta Liturghie, apreciind răbdarea de care au dat dovadă, în ciuda temperaturilor scăzute. Totodată, Prea­sfinţia Sa a transmis un mesaj de felicitare din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru toţi cei care îl au ca ocrotitor spiritual pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie.

Ziua de prăznuire a Cuviosului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor și al Catedralei
Patriarhale

În ajunul zilei pomenirii Sfântului ­Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucu­reștilor, 26 octombrie, slujba Privegherii a fost săvârșită la Altarul de vară din apropierea Catedralei Patriarhale de Prea­sfin­țitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucu­reștilor, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

Aproximativ 200 de credincioși au luat parte la slujba de priveghere de marți seară și s-au rugat alături de slujitori, cinstindu-l pe sfântul prăznuit și cerându-i ajutorul și mijlocirea. La finalul ­Vecerniei unită cu Litia, înainte de a începe Utrenia, Preasfințitul Părinte ­Timotei Prahoveanul a rostit un cuvânt de învățătură în care a evocat viața smerită a Cuviosului Dimitrie cel Nou, cel care de sute de ani ocrotește Catedrala Patriarhală, capitala României și pe ­locuitorii ei, prin sfintele sale moaș­te.

Dumnezeiasca Liturghie a fost săvârşită în ziua de hram de către Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel

În ziua hramului, slujba a fost oficiată la Altarul de vară de pe Colina Bucuriei de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel împreună cu Preasfințiții Episcopi-vicari ­Varlaam Ploieșteanul, Ieronim Sinaitul și Timotei Prahoveanul, încon­jurați de preoţi şi diaconi. Din soborul de slujitori care s-au rugat împreună cu ierarhii la Sfânta Liturghie au făcut parte: arhim. Paisie Teodorescu, vicar patriarhal; arhim. Dionisie Constantin, consilier patriarhal; arhim. Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale; arhim. Ciprian Grădinaru de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului; protos. Ioachim Bejenariu, consilier eparhial; ­arhid. Maxim Ţifui, consilier eparhial.

După citirea Sfintei Evanghelii de la Matei (11, 27-30), Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învățătură în care a arătat faptul că, prin viața lor, sfinții cuvioși au dobândit asemănarea cu Dumnezeu ca împre­ună-lucrători cu harul Duhului Sfânt.

„Sfinții Cuvioși Dimitrie cel Nou și Ioan Iacob de la Neamț sunt dascăli ai rugăciunii, nevo­ințelor, postului, înfrânării şi căutării Împărăției lui Dumnezeu în lumea aceasta prin smerenie, deoarece prin smerenie și ascultare poate dobândi omul Împărăția cerurilor. Dumnezeu a făcut toate prin cuvânt. Când a sosit momentul să-l facă pe om din lut și să sufle duh în fața lui, mai întâi Dumnezeu a zis: «Să facem om după chipul și asemănarea Noastră!”, iar apoi Scriptura spune: «După chipul Lui l-a făcut Dumnezeu pe om». Deci, Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său, adică persoană care gândește, care iubește și care voiește. Asemănarea, însă, nu i s-a dat, ci numai chipul. Sfântul Vasile cel Mare spune că asemănarea se dobândește de către om prin conlucrare cu harul lui Dumnezeu. Toți oamenii sunt creați după chipul lui Dumnezeu, întrucât sunt persoane, dar la asemănarea cu Dumnezeu ajung doar cei care ascultă de El, împlinesc în viața lor voia Lui și Îl iubesc pe El, răspunzând astfel iubirii Sale veșnice pentru omenire. […] Astfel, la asemănarea cu Dumnezeu ajung sfinții, care s-au unit cu El permanent prin rugăciune, prin împărtășirea cu Sfintele Taine, prin fapte bune, și-au curățit viața de păcate prin pocăință, prin spovedanie și post. Aceștia sunt sfinții cuvioși și pentru că tot timpul unii dintre ei Îl purtau pe Dumnezeu în memorie și în inimă prin rugăciunea minții și rugăciunea inimii, ei sunt numiți «sfinții cuvioși purtători de Dumnezeu»”, a reliefat Preafericirea Sa.

De asemenea, Patriarhul României a arătat că Sfinții Cuvioși Dimitrie cel Nou și Ioan Iacob de la Neamț s-au arătat „purtători de Dumnezeu”, fiind modele pentru credincioși şi grabnic ajutători pentru toți care îi cheamă în rugăciune. „Acești doi sfinți cuvioși sunt «purtători de Dumnezeu» prin permanentă rugăciune și ascultare smerită de El. Ei sunt mari rugători pentru neamul românesc și pentru toate popoarele ortodoxe. Acești doi sfinți cuvioși ne îndeam­nă să păstrăm credința, ne învață cum Dumnezeu lucrează în viața ­oa­­menilor. Ei mai au în comun și darul tă­măduirilor, prin care au vindecat împreună o mulțime de bolnavi. Sfântul Dimitrie cel Nou, de la aducerea moaștelor sale în București, în 1774, a izbăvit orașul de foarte multe primejdii, când oamenii au strigat cu rugăciuni fierbinți, cu post și multe lacrimi. Moaștele sfinților ne arată că Dumnezeu, prin harul Său, este prezent în sfinții Săi. Noi nu cinstim natura umană când îi cinstim pe sfinți, ci harul lui Dumnezeu în natura umană. De aceea a spus foarte frumos psalmistul: «Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi!» Noi vedem moaștele, dar tainic ne întâlnim cu persoana sfântului”, a evidențiat Întâistătătorul Bisericii noastre.

Sfaturi pentru respectarea normelor sanitare

În încheierea cuvântului, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a îndemnat pe credincioși și pelerini la responsabilitate în fața bolii, pentru cultivarea sănătății ca dar al lui Dumnezeu: „Cei doi prieteni ai lui Hristos, Cuviosul Dimitrie cel Nou și Cuviosul Ioan Iacob de la Neamț, numit și Noul Hozevit, sunt aducători de vindecare sufletească și trupească. De aceea, noi ne rugăm să ne păzească de orice primejdie și să ne dăruiască multă sănătate, ajutor de la Dumnezeu, pace și bucurie, pentru a spori în credință și iubire creștină, în sfințenie și fapte bune, amintindu-ne mereu că viața și sănătatea sunt daruri primite de la Dumnezeu, pe care noi trebuie să le cultivăm prin rugăciune, smerenie și multă grijă, respectând cu strictețe sfatul medicilor și măsurile sanitare hotărâte de autoritățile competente. Fiecare trebuie să fie conștient, liber și responsabil atunci când sănătatea sa se află în pericol, pentru că noi nu știm dacă suntem suficient de pregătiți să trecem din această viață. De aceea, părinții din pustie cereau o clipă în plus a vieții pentru a se pocăi. Timpul vieții noastre trebuie să fie timp de pocăință de păcate, timp de sfințire a vieții, în care darurile cele mai mari sunt două: sănătatea și mântuirea. Din acest motiv, în slujbele noastre ne rugăm mai întâi pentru ­sănătatea și mântuirea slujitorilor și a tuturor credincioșilor”.

 

Mulțumiri pentru organizatorii sărbătorii

La sfârșitul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a exprimat recunoș­tin­ță față de toate persoanele şi instituțiile implicate în buna organizare a manifestărilor prilejuite de sărbătoarea hramului de toamnă al Catedralei Patriarhale, mulțumind în special Prea­sfințiților Părinţi Episcopi-vicari; repre­zen­tanților autorităților de stat care au participat la Sfânta Liturghie; clericilor slujitori; Primăriei Generale a Municipiului București; Direcției Generale de Arhitectură, Peisa­gistică și Monumente de For Public; Inspectoratului General al Jandarmeriei Române; Direcției Generale de Jandarmi a Municipiului Bucu­rești; Inspectoratului General al Poliției Române – Brigada Rutieră a Capitalei; Poliției Locale a Municipiului București; Poliției Locale a Sectorului 4 din Capitală; Poliției Sectorului 4 – Secția 14; Inspectoratului pentru Situații de Urgență București-Ilfov; Serviciului Mobil de Urgență, Reanimare și Descarcerare; Serviciului de Ambulanță București-Ilfov; membrilor Per­ma­nenței Consiliului Național Bisericesc; membrilor Perma­nenței Consiliului eparhial al Arhi­episcopiei Bucu­reștilor; clericilor slujitori ai Catedralei Patriarhale; slujitorilor și coralelor care au înfrumusețat slujbele săvârșite în zilele sărbătorii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou; protopopilor și preoților par­ticipanți din Arhi­episcopia Bucureștilor; Parohiei Afumați II și companiei SC Aqua Queen SRL, care a ofe­rit gratuit cele 20.000 de sticle cu agheasmă pentru pelerini; clericilor voluntari care au îndrumat credincioșii; voluntarilor care au distribuit materiale igienico-sanitare; Centrului de Presă BASILICA al Patriarhiei Române; Asociației Stu­denților Teologi Ortodocși; Aso­ciației Studenților Creștin-Ortodocși Români; Ligii Tineretului Creștin Ortodox Român, filialele din București, Ilfov și Prahova; pelerinilor prezenți la evenimentele de pe ­Dealul Patriarhiei.

 

Priveghere în cinstea Sfântului Ierarh Iachint la Catedrala Patriarhală

La finalul zilei de 27 octombrie a avut loc ultima slujbă de seară oficiată în cadrul programului liturgic bogat închinat sărbătorii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou. În Catedrala Patriarhală din București, slujba Privegherii a fost săvârșită de un sobor de slujitori în cinstea Sfântului Ierarh Iachint de la Vicina, primul Mitropolit al Ungrovlahiei, așa cum era numită în Evul Mediu Ţara Românească, sărbătorit pe 28 octombrie. Credincioșii prezenți s-au rugat cu multă evlavie, alături de slujitori, pentru ocrotire și mijlocire.

Răspunsurile liturgice pe parcursul zilelor de prăznuire au fost oferite de ­Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei ­Patriarhale, condus de arhidiaconul protopsalt Mihail Bucă, şi de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române, dirijată de pr. conf. dr. Stelian Ionaşcu.

 

Daruri pentru credincioșii prezenți pe Colina Bucuriei

Conform comunicatului Arhiepiscopiei Bucureştilor, peste 60.000 de credincioși pelerini s-au închinat la sfintele moaște ale Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, ale Sfinților Împărați Constantin și mama sa Elena, ale Sfântului Nectarie de la Eghina și ale Sfântului Ioan Iacob de la Neamț, așezate în „Baldachinul Sfinților” de pe Colina Bucuriei.

Ca dar al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, au fost împărţite 60.000 de cărți de rugăciuni, fiecare carte împreună cu două iconițe ale Sfinților ­Dimitrie cel Nou și Ioan Iacob de la Neamț, pentru pelerinii veniţi la prăznuire și familiile acestora.

Credincioșii participanți au mai primit sticle cu agheasmă mică, pachețele cu anafură şi pachete alimentare.

Pelerinajul credincioșilor la sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou a fost, și în acest an, un prilej de întărire în credință, de comuniune în rugăciune, de binecuvântare şi de nădejde în ajutorul sfinţilor pentru încetarea pandemiei actuale.

Moment solemn la aniversarea întronizării Patriarhului României

Nr. 579-580// în / de

Împlinirea celor 14 ani de păstorire a Bisericii Ortodoxe ­Române în demnitatea de ­Patriarh a Preafericitului Părinte ­Daniel a fost celebrată în chip solemn pe Colina Bucuriei, unde Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, a săvârșit rânduiala Te Deum-ului, ca mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru darurile bogate și binefacerile revărsate asupra Bisericii Ortodoxe Române și a ­Întâistătătorului ei, Preafericitul ­Părinte Patriarh Daniel, în cei 14 ani de slujire patriarhală.

În cuvântul rostit la finalul slujbei de mulțu­mire, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a reliefat activitatea pastorală deosebită desfă­șurată de Preafericirea Sa, făcând o retrospectivă a celor 14 ani de slujire și a modului în care Întâistătătorul Bisericii noastre, cu multă înțelep­ciune, a propus dedicarea fiecărui an unor personalități sau evenimente marcante din viața societății sau a Bisericii: „Această lucrare a angajat o mulțime de oameni, din toate categoriile sociale, având rezultate importante. Această lucrare a fost începută din vremea când Preafericitul Părinte Patriarh Daniel era Arhiepiscop al Iașilor și ­Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, dedicând anii păstoriți acolo comemorării sau omagierii unor personalități sau evenimente din viața Bisericii. Același lucru l-a generalizat la nivelul întregii Biserici, după întronizarea ca Întâistătător al Bisericii noastre, și astfel ne amintim ce tematici interesante și cu ce rezultate notabile am parcurs în toți cei 14 ani sau în cele 14 ediții ale anilor omagiali și comemorativi”.

Totodată, Preasfinția Sa a subliniat grija pastorală manifestată permanent de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel față de românii din afara granițelor țării. „Anul în care ne aflăm a fost proclamat, asemenea anilor pre­cedenți, la propune­rea Preafericirii Sale, drept «An omagial al pas­torației românilor din afara României și An comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor». Această proclamare a fost determinată de numărul enorm al românilor care au părăsit țara. Preocuparea Părintelui Patriarh pentru românii din diasporă nu a fost pusă în valoare doar în acest an. Încă din timpul slujirii ca Mitropolit al Moldovei și ­Bucovinei, Preafericirea Sa a instituit «Duminica migranților români», în prima duminică după săr­bătoarea Adormirii Maicii Domnului. După întronizarea ca Patriarh al României, această celebrare s-a generalizat, fiind închinată românilor care, în majoritate, se întorc în țară pentru vacanța de vară și atunci Biserica, prin diferite activități, dorește să fie, nu doar în diasporă, ci și acasă, alături de ei. De asemenea, încă din primele luni ale lucrării pastorale ca Arhipăstor al Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a continuat îmbunătă­țirea misiunii Bisericii printre românii plecați din țară, reorganizând eparhiile românești din diasporă sau înființând altele noi, lucru care arată grija pastorală deosebită a Părintelui Patriarh pentru toți românii din țară și străinătate”, a spus ierarhul.

În încheierea cuvântului, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul l-a felicitat pe Întâistătătorul Bisericii ­Ortodoxe Române şi i-a dăruit, din partea membrilor Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc şi ai Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor, o icoană cu chipul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cu Pruncul.

În continuare, Episcopul-vicar patriarhal şi Secretarul Sfântului Sinod a lecturat mesajul de felicitare transmis de Preşedintele României, Klaus Werner Iohannis. Un mesaj de felicitare a transmis şi domnul Victor Opaschi, secretar de stat în cadrul Secretariatului de Stat pentru Culte, în timp ce domnul Romeo Moşoiu a dat citire mesajului transmis de ministrul educaţiei, Sorin Mihai Cîmpeanu.

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mulţumit Preasfinţitului Părinte Varlaam Ploieşteanul pentru săvârşirea slujbei de Te Deum, domnilor Victor Opaschi şi Romeo Moşoiu, precum şi tuturor celor care i-au transmis mesaje de felicitare, afirmând că „întreaga ­lucrare a Bisericii este săvârşită în ­comuniune, împreună cu cler şi popor, cu toate instituţiile bisericeşti, dar şi în cooperare cu instituţiile de stat, care adesea au oferit ajutor atât în lucrarea din ţară, cât şi în lucrarea pastorală din diaspora românească, dar mai ales prin sprijinirea continuării lucrărilor de construire, pictare şi dotare a Catedralei Mântuirii Neamului”.

Cuvânt către pelerini: Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou și Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț, prieteni ai lui Hristos și aducători de vindecare sufletească și trupească în vreme de boală

Nr. 579-580// în / de

În aceste zile de binecuvântare și bucurie sufletească prilejuite de sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Catedralei Patriarhale și al Bucu­reștilor, aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru binefacerile dăruite prin sfinții Lui, care adună persoane și popoare în iubirea milostivă a Preasfintei Treimi.

 

Pentru a putea purta crucea multor sufe­rințe și încercări pe care le-a adus pandemia actuală şi pentru a simţi ajutorul lui Hristos Cel Răstignit și Înviat, este necesar să ne întărim în credință, să sporim rugăciunea și să săvârșim fapte de ajutorare a celor bolnavi şi neajutoraţi. În acest sens, pelerinajul din anul acesta la moaștele sfinților poate fi un moment de înnoire duhovnicească, de vindecare ­sufletească și trupească pentru toți.

Pelerinajul este un eveniment spiritual pentru cei care participă la el cu credință, evlavie și dragoste de Dumnezeu și de Biserică. Într-un loc de pelerinaj găsim nu numai ceea ce oferă locul, adică sfânta biserică, sfintele moaș­te și sfintele slujbe, ci și ceea ce aduc cu ei pelerinii, fiecare în parte și toți laolaltă, și anume evlavia lor, râvna lor, răbdarea lor, cumințenia lor, felul lor de a fi și de a se întâlni cu Dumnezeu și cu oameni diferiți, care nu s-au cunos­cut între ei niciodată până acum. Așadar, hramul și pelerinajul de hram pot fi un eveniment de întărire a credinței, de împrospătare a rugăciunii, de cunoaștere a altor persoane decât cele pe care le întâlnim zilnic în parohie, în mănăstire sau în localitatea de unde venim fiecare dintre noi.

Pelerinajul este călătorie fizică și spirituală. Călătoria fizică este o deplasare, uneori obositoare și costisitoare, dintr-un loc în altul, însă călătoria spirituală este mutare interioară a sufletului de la o stare spirituală la o altă stare spirituală. Dacă această mutare sau călătorie spirituală este un urcuș duhovnicesc, atunci pelerinajul se transformă din oboseală în sărbătoare și din cheltuială materială într-un câștig spiritual.

Iubiți credincioși,

În ultimii 13 ani, Arhiepiscopia Bucureştilor s-a împărtășit de bogate daruri duhovniceşti prin aducerea pe Colina Bucuriei a numeroase sfinte moaşte sau relicve, care au adus binecuvântare, bucurie și alinare sufletească și trupească credincioşilor din capitala țării, din România şi din diaspora română.

În toți acești ani, credincioșii pelerini la sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou s-au închinat la sfintele moaște ale unor mari sfinți rugători și mărturisitori ai lui Hristos aflate în bisericile și mănăstirile ortodoxe din cadrul Bisericii Ortodoxe Române sau din cadrul altor Biserici ortodoxe surori: Sfântul Apostol Pavel (2008), Sfântul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, Sfântul Grigorie Teologul și Sfântul Grigorie al Nyssei (2009), Sfântul Apostol Andrei (2011), Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina (2012), Sfânta Împărăteasă Elena și Sfântul Mare Mucenic Artemie (2013), Sfântul Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu (2014), Sfinții Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur (2015), Sfântul Apostol, întâiul Mucenic şi ­Arhidiacon Ştefan (2016), Sfântul Cuvios Serafim de Sarov (2017), Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica (2018), Sfântul Dionisie Erhan, Episcopul Cetății Albe, și Sfânta Muceniță Filofteia de la Mănăstirea Curtea de Argeș (2019) și Sfântul Cuvios Stelian, ocrotitorul copiilor (2020). Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci (2010) și unele sfinte icoane făcătoare de minuni au fost, de asemenea, ­venerate de credincioșii pelerini.

În anul acesta, 2021, declarat de Sfântul Sinod al Bisericii ­Ortodoxe Române ca An omagial al pastorației românilor din afara României și An comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor, la Baldachinul Sfinților de pe Colina Bucuriei, alături de sfintele moaște ale Sfântului Dimitrie cel Nou – Ocrotitorul Bucureștilor, ale Sfinților Împărați Constantin și Elena și ale Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina, sunt aduse spre închinarea credin­cio­șilor un fragment din sfintele moaște ale Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamț și epitrahilul său. Acest sfânt a trăit, în a doua parte a vieții sale, în Ţara Sfântă, mai precis în Valea Iordanului şi în pustiul Hozeva.

Aşadar, Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou – un sfânt cuvios român din veacul al XIII-lea, primește în aceste zile, alături de el, pe Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț – un sfânt cuvios român din veacul XX (†1960).

1) Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi (sau Basarabov, un sat din sudul Dunării, aproape de orașul Ruse din Bulgaria de azi), era vlah (român) de neam și a trăit în veacul al XIII-­lea, în timpul Imperiului de la Târnovo (1185-1396), întemeiat de români și de bulgari, sub conducerea fraților Petru și Ioan Asan, români de neam.

Încă din copilărie s-a îndeletnicit cu lucrarea faptelor bune, a smereniei şi a rugăciunii. A intrat în viața monahală, retrăgându-se într-o peșteră pe apa Lomului în sus, unde era o mănăstire. A avut o viață cu totul îmbu­nă­­tă­țită, trăind în priveghere şi rugăciune de toată noaptea, în post aspru și în smerita ­cu­getare întru frica lui Dumnezeu, lucrări care i-au adus măsura întregii înțelepciuni, din care izvorăsc curăția şi sfințenia vieţii. După ce s-a făcut desăvârșit întru toate faptele bune, ajungând bărbat desăvârșit, la măsura vârstei deplinătății lui Hristos (Efeseni 4, 13), Dumnezeu a hotărât să-l mute din cele de aici la cereștile lăcaşuri. Mai târziu, printr-o minune dumnezeiască, sfintele sale moaşte au fost descoperite întregi, fiind duse în satul Basarabov.

În anul 1774, în timpul Mitropolitului Grigorie al II-lea al Ţării Româneşti (1760-1787), acestea au fost aduse în Ţara ­Românească şi, primindu-le tot poporul cu mare cinste şi ­evlavie, le-a așezat în biserica cea mare a Sfintei Mitropolii a Munteniei, astăzi Catedrala Patriarhală din Bucureşti. De atunci şi până astăzi au rămas în biserica aceasta, săvârșind nenumărate ­minuni.

Prezența sfintelor moaște ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou în centrul orașului București dă mărturie în istorie despre binecuvântarea pe care Dumnezeu a dăruit-o, prin sfinții Săi, celor care s-au rugat și se roagă Lui cu credință. Pelerinajul și faptele minunate petrecute la racla cu moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Făcătorul de minuni, au fost o constantă de-a lungul timpului. Rugăciunile de mijlocire către sfânt au dus la izbăvirea orașului București de ciumă (în anul 1814), de secetă îndelungată (în anul 1827), de holeră (în anul 1831) etc.

2) Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ (1913–1960)

Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț, născut la 23 iulie 1913, în satul Crăiniceni, comuna Păltiniş (judeţul Botoşani), a fost un sihastru sfânt al zilelor noastre care s-a nevoit 24 de ani în Ţara Sfântă, pe Valea Iordanului şi în pustiul Hozeva.

După ucenicia duhovnicească din obștea Mănăs­tirii Neamț, timp de trei ani (1933-1936), Sfântul Cuvios Ioan Iacob a mers în pelerinaj la Locurile Sfinte în Palestina, unde a rămas până la sfârșitul vieții. S-a nevoit în obştea Mănăstirii Sfântul Sava de lângă Betleem timp de 10 ani (1936-1946). A fost hirotonit preot în Biserica Sfântului Mormânt şi numit egumen la Schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul de la Iordan, timp de cinci ani (1947-1952). S-a retras, ulterior, cu ucenicul său, monahul Ioanichie Pârâială, în pustiul Hozeva, în peștera Sfânta Ana, pe valea pârâului Horat, aproape de Ierihon și de Mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul, unde au trăit în rugăciune și smerenie, șapte ani (1953-1960). La 5 august 1960, la vârsta de 47 de ani, Cuviosul Ioan Iacob s-a mutat la cele veșnice, fiind înmormântat în peştera în care s-a nevoit.

Într-unul dintre studiile sale, părintele arhimandrit Petroniu Tănase, fost stareț la Schitul românesc Prodromu din Muntele Athos, mențio­nează mărturia arhimandritului Amfilohie, starețul Mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul, martor ocular, despre slujba de înmormântare a sfântului: „A adormit în Domnul, în anul 1960, în ajunul sărbătorii «Schimbarea la Față»; Și-a cunoscut de mai înainte data sfârșitului și a însemnat-o pe peretele peșterii. Eu însumi, cu mâinile mele, l-am îngropat, împreună cu alți pustnici, în pustia Ruva, cale ca trei sferturi de ceas departe de mănă­stire, în peștera unde s-a nevoit. L-au găsit părinții mort pe rogojină; își pregătise singur mormântul. Au venit și ne-au înștiințat sus la mănăstire și ne-am coborât la peșteră ca să-i facem slujba Înmormântării.

Când am început prohodul, deodată peștera s-a umplut de păsări sălbatice din pustie, mulțime nenumărată. Obișnuia părintele Ioan să le dea de mâncare zilnic; avea pe stâncă pâine, posmag. Au venit să-și ia tainul, ne-am zis. Dar acum, Dumnezeu le trimisese ca să conducă pe cuviosul la ultimul său sălaș. Ne incomodau în timpul slujbei, zburau pe capetele noastre, ne-au stins lumânările, ne-au închis cărțile. Băteau din aripi deasupra trupului cuviosului, se așezau și pe el, pe cap, pe piept, pe picioare, și fiecare glăsuia după felul ei… «Le-o fi foame; zic eu către ceilalți părinți; ia vedeți dacă este ceva de mâncare». Unul din ei s-a urcat pe stâncă și a văzut că erau de toate, și posmag, și struguri; dar ele nu voiau mâncare, ci pe părintele lor, pe ­binefăcătorul lor pe care îl pierduseră.

După săvârșirea slujbei, l-am pus în mormânt și deasupra am pus un capac de scânduri. Abia atunci au plecat și păsările și s-au împrăștiat. Am adus apoi pământ, am făcut mortar, cu care am lipit scândurile de pe mormânt, unde cuviosul a rămas până acum, în 1980” (Ierom. Petroniu Tănase, Alte știri despre Cuviosul Ioan cel Nou Hozevitul, în Biserica Ortodoxă Română nr. 3-4, 1982, pp. 295-300).

Timp de 20 de ani, părintele Ioan s-a odihnit în pace în peștera sa. Doar din când în când, câte un pelerin român mai trecea să se închine la mormântul lui și să-i aprindă o lumânare la căpătâi. La 8 august 1980, osemintele sale au fost găsite întregi și neatinse de stricăciune în mormânt. Revărsau bună mireasmă, fiind preamărit de Dumnezeu ca sfânt. Cu bine­cuvântarea Patriarhului Benedict al Ierusalimului, moaştele sale au fost duse la Mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul din apropiere, unde se păstrează în biserică alături de celelalte sfinte moaşte. În 1992, Patriarhia Română l-a trecut în rândul sfinţilor din calendar.

Patriarhia Ierusalimului a proclamat canonizarea Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamț în data de 31 ianuarie 2016, numindu-l Sfântul Ioan Iacob Noul Hozevit.

Un epitrahil al său și o părticică a sfintelor sale moaște au fost dăruite, în data de 29 noiembrie 2018, de către Preafericitul Părinte Patriarh Teofil al III-lea al Ierusalimului, Patriarhiei Ortodoxe Române, ca urmare a sfințirii Altarului Catedralei Naționale (25 noiembrie 2018) şi cu ocazia prăznuirii Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul acesteia (30 noiembrie 2018).

Psalmistul spune: „Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Lui” (Psalmul 67, 36). Într-adevăr, cei doi sfinți cuvioși, aflați în comuniune de rugăciune, în aceste zile, la Catedrala ­Patriarhală din București, au în comun sfințenia, ca dar al Sfântului Duh, pe care l-au cultivat prin dreapta credință statornică și viețuire sfântă, precum și prin dragostea pentru cinstita și de viață făcătoare Cruce a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Aceşti sfinţi ne cheamă astăzi și pe noi să urmăm lui Hristos Cel Răstignit și Înviat, purtând fiecare crucea vieții sale, cu nădejdea mântuirii, a vindecării de boli și a eliberării din nevoi și din necazuri.

 

Iubiți pelerini,

Viaţa şi sănătatea sunt daruri ale lui Dumnezeu pe care noi trebuie să le păstrăm şi să le cultivăm cu multă rugăciune, smerenie şi multă grijă, respectând cu strictețe sfatul medicilor şi măsurile sanitare hotărâte de autoritățile competente.

Ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să ocrotească poporul nostru şi pe toţi oamenii de orice primejdie, dar mai ales de boli molipsitoare şi aducătoare de moarte. Vă dorim tuturor multă sănătate şi ajutor de la Dumnezeu, pace și bucurie, pentru a spori în credință și în iubire creștină, în sfințenie și fapte bune, spre slava Preasfintei Treimi, bucuria sfinților și dobândirea mântuirii!

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Festivitatea de premiere a lucrărilor înscrise în concursul „Lăudaţi pe Domnul!”

Nr. 579-580// în / de

Patriarhia Română a organizat, în perioada 15 iulie – 27 octombrie 2021, cea de-a XIII-a ediţie a Concursului naţional de muzică bisericească „Lăudaţi pe Domnul!”. La începutul lunii octombrie, lucrările înscrise în concurs au fost evaluate și rezultatele au fost anunțate.

 

Ediţia a XIII-a a Festiva­lu­lui-concurs de muzică bisericească a fost organizată cu ­binecuvântarea Preafericitului Părinte ­Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, de către Sectorul teologic-educaţional al Administrației Patriarhale, fiind dedicată Anului omagial şi comemorativ 2021. Obiectivele ediţiei din acest an a competiţiei au constat în: contribuirea la cunoașterea lui Dumnezeu prin muzica bisericească; eviden­țierea rolului muzicii în parohiile românești din diasporă; susţinerea interpretării autentice a muzicii bisericești; facilitarea accesului publicului larg la acest gen de muzică şi îmbogă­țirea repertoriului liturgic și muzical românesc prin stimularea creativităţii compozitorilor de muzică.

Concursul a fost împărţit în două secţiuni. Prima a fost dedicată interpretării, în cadrul ei fiind invitate să concureze coruri, grupuri vocale sau grupuri corale din diaspora românească la cele trei categorii: lucrări psaltice cu ison, lucrări religioase armonice, respectiv lucrări folclorice sau de inspiraţie folclorică, şi lucrări patriotice. Concurenţii înscrişi la cea de-a doua secţiune, de compoziţie, au fost compozitori de muzică din România care au realizat lucrări unitare pentru cor mixt sau voci egale, cuprinzând cântări din slujba Înmormântării: „Aliluia”, tropare, Binecuvântările morţilor, irmoase, idiomele sau cântarea „Veşnica pomenire”.

Câștigătorii primei secțiuni, de la fiecare din cele trei categorii, au obținut ­Diploma 2021 „Anul omagial al pastorației românilor din afara României”, cu medalie comemorativă. Aceasta va fi acordată fiecărui cor în parte în cadrul unui eveniment organizat la nivelul Cen­trului eparhial, respectiv, după 27 octombrie. Compozitorii clasați pe primele trei locuri în urma participării în cea de-a doua secțiune au fost premiați în cadrul festi­vității desfășurate la Palatul Patriarhiei, primind diploma festivalului-concurs, cărți și premii în bani. Lucră­rile câștigătoare vor fi publicate în reviste centrale biseri­cești și pe site-ul Patriarhiei Române.

Ca în fiecare an, festivitatea a fost marcată prin prezența și interpretarea a două coruri de renume din țara noastră. Au concertat, astfel, Corul „Psalmodia” al Univer­sității Naționale de Muzică din București și Corul de copii și tineret „Symbol – Jean Lupu” al Patriarhiei Române. La finalul momentelor muzicale, părintele Nicușor Beldiman, consilier patriarhal coordonator, a anunțat câștigătorii Secți­unii A. Interpretare și ai Secțiunii B. Compoziție. Diploma Anului omagial 2021 cu medalie a fost oferită, de asemenea, și corurilor invitate, „Psalmodia” și „Symbol”. Ulterior, cei trei compozitori câștigători ai Secțiunii B au fost pre­miați de Prea­sfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal și președinte de onoare al juriului. La final, ierarhul a dat citire cuvântului de binecuvântare al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, intitulat „Comuniune cu românii din țară și din străinătate prin intermediul muzicii biseri­cești”.

Despre încheierea acestei ediții a Festivalului-concurs de muzică bisericească „Lăudați pe Domnul!” a vorbit ulterior Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieș­teanul: „Câști­gă­torii celei de a doua secțiuni au fost premiați în cadrul ceremoniei din această seară, însă premiile corurilor participante la cele trei categorii ale secțiunii de interpretare vor fi oferite în cadrul unor evenimente organizate în eparhiile din care fiecare dintre acestea provine. Ediția din acest an a concursului, inclusiv premierea, s-a desfășurat în condiții speciale, fără prezență fizică, motiv pentru care bunii noștri credincioși s-au bucurat de ea într-un mod deosebit, prin intermediul posturilor de televiziune și de radio TRINITAS ale Patriarhiei ­Române”.

Comuniune cu românii din țară și din străinătate prin intermediul muzicii bisericești

Nr. 579-580// în / de

Mesajul transmis de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, la etapa finală a Festivalului-concurs național de muzică bisericească „Lăudați pe Domnul!”, ediția a XIII-a, Palatul Patri­arhiei, 27 octombrie 2021

 

Într-o perioadă extrem de dificilă privind sănătatea și valoarea vieții, care ne cheamă să transformăm suferinţa în speranţă şi izolarea în dorinţă de comuniune mai multă între oameni, ediția a XIII-a a Festivalului-concurs naţional de muzică bisericească „Lăudaţi pe Domnul!” își propune să intensifice comuniunea cu românii din țară și din străinătate prin intermediul muzicii bisericești. Această ediție a festivalului-concurs este organizată de către Patriarhia Română în perioada 15 iulie – 27 octombrie 2021 și se desfășoară în contextul Anului omagial al pastorației românilor din afara României și al Anului comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor.

Cele două secțiuni ale festivalului-concurs sunt: A. Interpretare și B. Compoziție. În cadrul celor trei categorii ale Secțiunii A. Interpre­tare – I. Lucrări psaltice – cu ison; II. Lucrări religioase armonice/polifonice; III. Lucrări folclorice sau de inspirație folclorică și/sau lucrări patriotice – au fost invitate să se înscrie co­ruri/grupuri corale/grupuri vocale, mixte sau de voci egale, din parohii româ­nești din afara țării, repertoriul abordat fiind în limba română. Este de remarcat și de apreciat efortul slujitorilor Sfintelor Altare, al dirijorilor și al membrilor corurilor din aceste parohii, de a păstra și de a cultiva valorile spirituale, culturale și identitare românești prin muzica bisericească. Astfel, corurile participante aduc bucurie și speranță, devenind lumini ale Evangheliei iubirii lui Hristos și sporind comuniunea fră­țească. Ca semn al uni­tății în cuget și în simțire, în cadrul Secțiunii A. Interpretare, în etapa finală a festivalului-concurs, au fost invitate două coruri reprezentative pentru viața muzicală românească și universală, care au susținut în anii precedenți concerte de muzică în parohii românești din diasporă: Corul „Psalmodia” al Universității Naționale de Muzică din București și Corul de copii și tineret „Symbol – Jean Lupu” al Pa­triarhiei Române.

În cadrul Secţiunii B. Compo­ziție, concu­renții au realizat creații corale unitare, pentru cor mixt sau de voci egale, a cappella, cuprinzând diverse momente din slujba Înmormântării. Prin lucrările realizate, se valorifică muzical frumuseţea şi bogăția de semnificații cuprinse în slujba Înmormântării. Pomenirile în Biserică ale celor adormiți în Domnul constituie manifestări de statornicie în credință, de iubire față de semeni, de continuitate și de unitate de-a lungul generațiilor.

Felicităm Sectorul teologic-educaţional al Administraţiei Patriarhale, organizator al acestui eveniment, în parteneriat cu eparhiile Patriarhiei Române din țară și din diasporă, Sectorul relații biseri­cești și interreligioase și comuni­tăți bisericești externe al Adminis­trației Patriarhale, Centrul de Presă BASILICA, Palatul Patriarhiei – Centrul de Confe­rințe, Tipografia Cărților Bisericești, Mănăstirea Radu Vodă din București. De asemenea, felicităm corurile participante şi pe toţi compozitorii înscrişi în concurs.

În mod deosebit, mulţumim prezentatorilor etapei finale a festivalului-concurs – doamnei Manuela Hărăbor și domnului Silviu Biriș – care promovează în mod constant în spațiul public valorile spirituale, morale și culturale ale poporului român.

Mulţumim românilor din țară și din străinătate care au urmărit acest concert prin intermediul TRINITAS TV, dorindu-vă tuturor sănătate şi mult ajutor, pace şi bucurie, întru mulţi şi binecuvântaţi ani!

Cu multă prețuire și părintești binecuvântări,

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Istorie și artă: valori românești în patrimoniul universal al umanității

Nr. 579-580// în / de

Cuvântul rostit de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, la conferința „Istorie și artă în ­România. Perspective spirituale”, Bucureşti, Palatul Patriarhiei, 6 septembrie 2021

Împlinirea a 65 de ani de la aderarea României la UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură) este un prilej de reflecție, evaluare și lansare de noi inițiative prin care valorile spirituale, culturale și educaționale ale țării noastre să fie promovate și dezvoltate în dialogul păcii, cooperării și respectului libertății și demnității umane cu celelalte popoare ale lumii.

În calendarul activităților desfășurate în cursul acestui an aniversar avem posibilitatea să cunoaștem mai profund, din perspectivă spirituală, în cadrul proiectelor și programelor propuse de o organizație internațională care cuprinde majoritatea statelor de pe glob, monumentele patrimoniului nostru natural și cultural reprezentative pentru identitatea românească în lume, unice, autentice și încărcate de semnificații.

Alături de siturile naturale înscrise deja în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO (Delta Dunării, pădurile seculare de fagi din Munții Carpați și alte regiuni ale Europei) și de siturile istorice (cetățile dacice din Munții Orăștiei, bisericile fortificate din Transilvania), țara noastră este reprezentată de mai multe biserici și mănăstiri, prin care spiritualitatea creștină a rodit în simbioză cu istoria și creativitatea strămoșilor noștri. Cele opt biserici cu picturi exterioare din nordul Moldovei (Arbore, Voroneț, Humor, Moldovița, Sucevița, Pătră­uți, Probota, Biserica „Sfântul Gheorghe” a Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou”-Suceava), bisericile de lemn din Maramureș, Mănăstirea Hurezi, cea mai importantă ctitorie a Domnitorului Martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714), precum și ansamblurile monastice care se află în Lista Indicativă a României pentru Patrimoniul UNESCO sunt doar o mică parte a creativității spirituale și artistice a unui popor deschis la dialog, sinteze și schimburi de valori cu alte culturi și tradiții. Spațiu al limitei, al frontierei dintre Orient și Occident, leagăn statornic al continuității, ethosul românesc s-a format la confluența dintre latinitate și creștinătatea ortodoxă, în căutarea unor sinteze care apropie claritatea gândirii de experiența misterului existenței. Închiderea care se deschide, deschiderea care nu-și uită fundamentele statornice sunt trăsături ale „spațiului mioritic” (Lucian Blaga). Armonia dintre păduri, ape și câmpii, căutarea echilibrului și a păcii interioare prin cultivarea valorilor morale (omenie, ospitalitate, iertare) au inspirat realizarea unor opere materiale și imateriale în care sunt impregnate trăsăturile sufletești ale poporului român.

Mănăstirile noastre cu picturi exterioare au fost numite „ferestre ale cerului”, „laboratoare ale Învierii”, „pământ cântând în imagini”. Cupola bizantină elevată în turla gotică, sintezele de elemente arhitectonice din Răsărit și Apus, cultura tradițională a lemnului transfigurată în săgețile maramureșene înălțate către cer, stilul brâncovenesc prin care arta bizantină și renașterea italiană intră în dialog formează un tezaur unitar și, totodată, specific românesc. Arta bisericească sau arta sacră reprezintă limbajul credinței Bisericii, exprimat prin culoare, sunet, piatră, marmură, lemn sau prin imagini materiale ale evlaviei poporului român.

Mai mult de jumătate din monumentele istorice ale țării noastre, de importanță națională și locală, sunt monumente eclesiastice: biserici de mănăstire, biserici parohiale, biserici de lemn ale comunităților rurale, capele de cimitire, biserici de bolniță, aparținând unor vechi ansambluri monastice. Patrimoniul cultural național constituie una dintre cele mai valoroase bogății pe care le avem. Prin patrimoniu se creează și se mențin punți spirituale între generațiile trecute, prezente și viitoare. Iar în acest an 2021, declarat de Sfântul Sinod al Bisericii ­Ortodoxe Române ca An omagial al pastorației românilor din afara României, considerăm că aceste legături spirituale îi cheamă la unitate și demnitate pe românii din țară, împreună cu românii care locuiesc în afara României.

Surse de bucurie spirituală, izvoare de inspirație pentru creativitatea religioasă și artistică, valorile patrimoniului național care au transmis binele, adevărul și frumosul de-a lungul secolelor au nevoie astăzi de o atenție deosebită din partea noastră. Supraviețuirea acestor opere de artă religioasă depinde de asumarea responsabilităților, planificarea priori­tăților și investiția pe termen lung în conservarea, restaurarea și întreținerea lor. De aceea, Biserica și statul, împreună cu întreaga societate, avem datoria comună de a păstra, promova și pune în valoare moștenirea spirituală și culturală dăruită de înaintașii noștri, pe care trebuie să o transmitem generațiilor viitoare.

Adresăm felicitări Comisiei Naționale a României pentru UNESCO și Centrului cultural „Mihai Eminescu” din București, precum și tuturor celor care au contribuit la organizarea acestui eveniment.

Ne rugăm lui Dumnezeu să vă binecuvânteze cu sănătate şi mult ajutor pentru promovarea patrimoniului cultural național în rândul tinerelor generații și a valorilor românești în dialog cu toate popoarele lumii.

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Conferinţă dedicată iconografiei şi restaurării patrimoniului bisericesc

Nr. 579-580// în / de

În Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a Palatului Patriarhiei au avut loc marţi şi miercuri, 28 şi 29 septembrie 2021, lucrările Conferinţei Naţionale „Unitate dogmatică şi specific naţional în pictura bisericească”, organizată de Patriarhia Română prin Sectorul cultură şi patrimoniu religios, Comisia de pictură bisericească, în parteneriat cu Secretariatul de Stat pentru Culte. Tema conferinţei, care anul acesta a ajuns la a VIII-a ediţie, este „Norme şi îndrumări unitare în iconografie şi restaurarea patrimoniului bisericesc”.

 

În deschidere, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit cuvântul „Pictura bisericească exprimă credinţa comună a Bisericii ­Ortodoxe prin fidelitate tradiţională şi libertate misionară”.

În cadrul conferinţei, Întâistătătorul Bisericii noastre a reliefat că o icoană ortodoxă trebuie să deţină două componente esenţiale: chipul sfântului şi numele acestuia, doar aşa o imagine bisericească putând fi considerată icoană sfântă în faţa căreia se roagă comunitatea vie. De asemenea, Părintele Patriarh Daniel a subliniat că icoana ortodoxă nu prezintă o ima­gine telurică, din lumea aceasta, cu umbre şi lumini, „ci ea prezintă persoanele sfinte în lumina neapusă sau neînserată, necreată, a Împărăţiei cerurilor. Pe de o parte, trebuie să ţinem seama de tehnica nouă în arhitectură, în sistemele de iluminat pentru evidenţierea picturii, dar şi de teologia noastră sfântă, tradiţională, în ceea ce priveşte rolul şi mesajul picturii”. Patriarhul României a mai adăugat faptul că pictura ortodoxă are o ­dimensiune profetică, fiind o predică permanentă.

În continuare, pr. asist. dr. Silviu Tudose, moderatorul sesiunii de deschidere a conferinţei, a citit mesajul acad. prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop, preşedintele Academiei Române.
În cuvântul său, preşedintele Academiei Române a precizat faptul că sensul imaginii creştine, ca icoană pe lemn, pe sticlă, pe pânză sau ca pictură pe zid, este acela de a marca vizual întru­parea Mântuitorului. Totodată, acad. Ioan Aurel Pop a reliefat că pe lângă scopurile estetic, de morală creştină, teologic şi de îndemn la rugăciune, icoana ortodoxă mai are şi un scop istoric, „de stimulent la cunoaşterea tradiţiei credinţei şi a ­bisericii, din vremurile de început până astăzi (…). Pictarea imaginilor sfinte reprezintă un întreg meşteşug, care nu ­înseamnă numai talent artistic, ci şi «credinţă tare» şi, mai presus de toate, har de la Dumnezeu”.

În cadrul aceleiaşi sesiuni de deschidere a luat cuvântul şi Liviu Brătescu, secretar de stat, delegatul ministrului culturii, Bogdan Gheorghiu. „Biserica Ortodoxă Română a reuşit de-a lungul timpului, indiferent de vremuri, să creeze şi să păstreze elemente ale identităţii naţionale în cadrul culturii române. Asigurarea integrităţii patrimoniului bisericesc şi protejarea lui de-a lungul timpului au făcut posibilă nu doar o supravieţuire culturală şi spirituală a românilor, dar sunt şi expresia nivelului de modernizare şi racordare la evoluţia lumii contemporane”. Liviu Brătescu a vorbit apoi despre rolul important al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi al Secţiunii de componente artistice a acesteia. Totodată, a amintit şi de colaborarea dintre Ministerul Culturii şi Biserica Ortodoxă Română, „prin faptul că Ministerul Culturii asigură prin Institutul Naţional al Patrimoniului atestarea absolvenţilor de la facultăţile de teologie şi de restaurare din ţară care realizează activităţi de cercetare şi inventariere a monumentelor istorice, proiectare, expertizare, verificare de proiecte, execuţia lucrărilor, diri­genția lucrărilor în domeniul protejării monumentelor istorice, asigurând astfel cadrul legal pentru intervenţiile pe monumente istorice şi încurajând tinerii absolvenţi ai facultăţilor de profil din ţară pentru a se implica în salvarea, restaurarea şi întreţinerea monumentelor istorice”.

La final, a luat cuvântul Oliviu Boldura, preşedintele Secţiunii de componente artistice a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. „Avem mulţumirea să asistăm la o evoluţie a calităţii proiectelor întocmite de restauratorii autorizaţi de Comisia de pictură bisericească. Unii dintre aceştia se ridică la exigenţele principiilor de conservare-restaurare. Problema de fond apare în momentul în care proiectele realizate sunt puse în execuţie”, a spus Oliviu Boldura. În continuare, a subliniat că în domeniul restaurării trebuie evitat amestecul creaţiei artistice, „care produce un fals în conservarea şi transmiterea imaginii originale, depărtând-o de urmele autentice transmise în timp (…). Trebuie elaborate coduri de etică profesională asociate în acelaşi timp cu respectarea dogmelor bisericeşti”.

Lucrările conferinţei au continuat cu secţiunea 1, în două părţi, intitulată: „Îndrumător iconografic – ghid practic pentru pictorii bisericeşti, teologi şi slujitorii Sfintelor Altare”. Apoi, la Palatul Patriarhiei s-a desfăşurat a doua secţiune a conferinţei, tot în două părţi, intitulată: „Normativ pentru restaurarea ­patrimoniului bisericesc aflat în cult”.

Miercuri, 29 septembrie, au avut loc lucrările de final ale conferinţei, cu secţiunea intitulată „Normativ pentru restaurarea patrimoniului bisericesc aflat în cult”.

În deschiderea primei părți a secțiunii a doua, moderată de Nicolae Catrina, a luat cuvântul prof. univ. dr. Dan Mohanu, care a sus­ținut prelegerea „Epiderma spațiu­lui sacru”: „În general, problema suprafețelor originale arhitecturale nu este văzută în toată ierarhia lor, până la ansamblurile iconografice, adică tot ceea ce mie mi-a plăcut să numesc spațiul pictural. Această epidermă realizează în final un lucru cu totul special pentru spațiul eclesial: transformă spațiul fizic într-un alt spațiu. Este un spațiu mistic, care capătă altă dimensiune, chiar dacă nu avem de-a face cu o încercare de imitare prin pictură a spațiului fizic. Spațiul în pictură se creează și prin culorile plate. Sunt zonele subtile, care ne scapă. De aceea, foarte multe din monumentele reabilitate suferă arbitrarul intervenției, adică suferă de faptul că această epidermă este tratată după impulsurile creative ale arhitectului restaurator. Din această pricină, foarte multe din monumentele noastre sunt restituite într-o formă aseptică, perfectă, dar foarte departe de ceea ce era originalul”.

În continuare, arheologul Daniela Mihai și istoricul de artă Iozefina Postăvaru au prezentat tema „Normative în domeniul protejării monumentelor istorice. Răspunsuri la necesitatea de actualizare”, iar ing. Liliana Radu a sus­ținut prelegerea intitulată „Reguli și principii de urmat la întocmirea Normativelor pentru lucrările de conservare-restaurare a patrimoniului ­bisericesc”.

În cadrul acestei sesiuni de lucru, conf. dr. Bogdan Ungurean a adus în atenția participanților tema „Integrarea cromatică – principii, tehnici și materiale”.

Prima parte a secțiunii a doua s-a încheiat cu prelegerea „Legiferări și practici în procedura de achiziție a lucrărilor de artă eclesială și de restaurare a patrimoniului religios”, susținută de Nicolae Hrițcu, consilier patriarhal în cadrul Sectorului cultură și patrimoniu religios al Patriarhiei Române. „Analizând dosarele de achiziție ale lucrărilor de artă eclesială și restaurare înregistrate în evidențele secretariatului Comisiei de pictură bisericească (CPB) în ultimii nouă ani și modul de func­țio­nare a secretariatului, constatăm disfuncționalități generate de interpretarea defectuoasă a procedurii de achiziție și contractare a acestor lucrări. Interpretarea și aplicarea greșită a regulamentului pentru organizarea și funcționarea Comisiei de pictură bisericească au demonstrat că se poate genera o practică lacunară, cu efecte negative atât pentru beneficiari, cât și pentru executant, practică ce creează deficiențe la nivelul relațiilor inter­umane, situații ce nu se regăsesc în spiritul legislației bisericești. Semnalăm astfel că regulamentul Comisiei de pictură bisericească trebuie aplicat prin raportare la principiile generale de drept, dar și prin completare cu dispozițiile legislației naționale”, a reliefat Nicolae Hrițcu.

În partea a doua a celei de-a doua secțiuni, moderată de Cătălin Palamariu, au fost prezentate următoarele teme: pr. conf. dr. Marin Cotețu – „Tratamen­te de restaurare aplicate unitar pentru icoane aflate în cult public sau particular. Studii de caz”; drd. ing. Marian Rădoi – „Scanare Laser 3D, releveu 2D & 3D și fotogrammetrie aeriană și terestră pentru proiecte de restaurare biserici”; Alina Ștefania Buterez, reprezentant al Laboratorului de conservare-restaurare icoană pe lemn și lemn policrom al Patriarhiei Române, și Valentin Moise, reprezentant al Centrului de Iradieri Tehnologice IRASM al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” IFIN-HH – „Conservarea obi­ectelor din colecția de artă a Patriarhiei Române prin tratament cu radiații ionizante – Proiect de colaborare cu IFIN-HH”. Ziua s-a încheiat cu prelegerea „Ansamblul Glogovenilor, reper istoric și artistic al județului Gorj”, susținută de dr. Irina Sava.

Pictura bisericească exprimă credința comună a Bisericii Ortodoxe prin fidelitate tradițională și libertate misionară

Nr. 579-580// în / de

Cuvânt rostit la deschiderea Conferinței Naționale Unitate dogmatică și specific național în pictura bisericească, ediția a VIII-a, cu tema: „Norme și îndrumări unitare în iconografie și restaurarea patrimoniului bisericesc”, 28 septembrie 2021, Palatul Patriarhiei din Bucureşti

 

Ne întrunim astăzi în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a Palatului Patriarhiei pentru lucrările celei de-a VIII-a ediții a Conferinței Naționale Unitate dogmatică și specific național în pictura bisericească, organizată de Patriarhia Română, prin intermediul Sectorului cultură și patrimoniu religios, Comisia de pictură bisericească, în parteneriat cu Secretariatul de Stat pentru Culte. Această conferință se desfășoară anual, începând din anul 2012, și reunește ierarhi, preoți, specialiști aflați în evidențele comisiei în diferite stadii profesionale, precum și alți specialiști consacrați în domeniile artei bisericești (pictori, restauratori, sculptori, vitralişti, arhitecți, istorici de artă etc.), cărora li se adaugă profesori și studenți din cadrul fa­cultăților de profil și alte persoane interesate de artele bisericești, respectiv patrimoniul nați­onal eclesial.

Prezenta ediție își propune să răspundă dintr-o perspectivă interdisciplinară – istorică, teologică şi artistică – unor necesități resimțite în domeniul picturii și restaurării bisericești, respectiv să pună în discuție reguli practice și principii de bază necesare în domeniul artelor bisericești și al restaurării, care să facă posibilă îndeplinirea funcției liturgico-dogmatice a lăcașului de cult. Inițiativa se subsumează prevederilor regulamentare, potrivit cărora „Comisia de pictură bisericească inițiază norme şi propune măsuri privind respectarea şi promovarea artei bisericești bizantine tradiționale în Biserica Ortodoxă Română”1. Prin tematica aleasă în acest an – Norme și îndrumări unitare în iconografie și restaurarea patrimoniului bisericesc , conferința se constituie într-un demers inaugural în direcția concretizării a două obiective necesare, pe care Comisia de pictură ­bisericească caută să le materializeze cu ajutorul unor specialiști consacrați, și anume: alcătuirea unui Îndrumător iconografic pentru pictorii bisericești și pentru slujitorii Sfintelor Altare și realizarea unui Normativ pentru restaurarea patrimoniului bisericesc aflat în cult.

Conferința reprezintă un bun prilej pentru creionarea, prin lucrările științifice care vor fi prezentate, a unor teze prealabile necesare îndeplinirii celor două obiective asumate, precum și pentru colectarea de sugestii și întrebări care să asigure racordarea la nevoile reale ale breslei a noului Îndrumător iconografic, prin completarea de către specialiștii prezenți la conferință a unui chestionar elaborat în acest scop.

Răspunzând unor nevoi reale din viața Bisericii noastre, Normativul de restaurare va urmări fixarea și implementarea unor principii de bază și a unor reguli practice, menite, pe de-o parte, să evite denaturarea aspectului original al ansamblului pictural, iar, pe de altă parte, să facă posibilă îndeplinirea funcției liturgico-dogmatice a ansamblului mural, evitând transformarea spaţiului liturgic comunitar într-un simplu ­ansamblu muzeal.

Icoana nu este produsul imaginației artistului, ci ea redă fidel forma văzută a arhetipului cu care se află în relație. Rolul iconarului constă în întipărirea, cu ajutorul meșteșugului artistic, sub călăuzirea harului, a formei văzute și a numelui prototipului în materia icoanei, prin care ipostasul sfânt se face văzut și prezent, după cum ne învaţă Sfântul Nichifor Mărturisitorul2. De aceea, în momentul în care forma întipărită a prototipului se şterge, icoana își pierde sfințenia și nu mai poate fi închinată sau venerată, rămânând, aşa cum spune Sfântul Teodor Studitul, doar „materie neînchinată, ca una ce nu are nimic comun cu asemănarea”3.

Principiile restaurării științifice, subsumate preocupării esențiale de a prezerva opera de artă în forma sa originală, nu pot fi aplicate într-un mod nediscriminatoriu sau absolut în cazul patrimoniului bisericesc aflat în uzul cultic al unei sinaxe liturgice vii, care se află în relaţie spirituală cu sfinţii pictaţi în icoane. În același timp, însă, trebuie să se evite arbitrariul unor inițiative individuale care, prin integrare cromatică ­excesivă, denaturează opera în sine.

În ceea ce privește Îndrumătorul iconografic, se cuvine să subliniem faptul că lucrările de referință în domeniu, deja existente, deși cuprind soluții și variante foarte utile, se dovedesc a fi totuși insuficiente, din moment ce practica picturii ridică mereu probleme noi, deoarece o arhitectură bisericească tot mai inovatoare pune adesea pictorii în situația dificilă de a găsi soluții pentru ca­zuri fără precedent în tradiție. De aceea, un Îndrumător iconografic actual, pentru a fi eficient, trebuie să ofere pictorilor posibilitatea de a înțelege mecanismul ­alcătuirii programelor iconografice, echilibrul între „canon” și „pogorământ”, posibilitățile de adaptare la realitatea constru­ită, în cele din urmă, raportul normă-libertate de creație.

Așadar, punctul de plecare al Îndrumătorului iconografic trebuie să fie enunțarea principiilor generale de organizare a iconografiei în tradiția bizantină, care se desprind din înțelegerea duhovnicească a spațiului eclesial și a fiecărui compartiment în parte. Pentru această înțelegere recurgem atât la scrierile mistagogice patristice, cât și la analiza bogatei tradiții iconografice ortodoxe.

Unul dintre aceste principii fundamentale vizează profunda unitate a toate câte sunt în biserică: spațiu și timp liturgic, cuvânt și ima­gine, tipic liturgic și viață duhovnicească liturgică. Pictura nu poate fi gândită decât în comuniune cu toate acestea, motiv pentru care dialogul pictor-arhitect-preot trebuie să fie permanent. Această înțelegere îi poate da pictorului posibilitatea de a adăuga, peste norma fixă, tipiconală, impusă de tradiție, multe nuanțe și detalii, rezultate din anumite selecții de scene sau personaje, conexiuni spirituale, accente complementare în unele scene, inscripții (versete biblice sau texte liturgice scurte), toate menite să particularizeze ansamblul de pictură murală și să îl adapteze la câteva exi­gențe importante: specificul arhitecturii, hram, funcția lăcașului de cult (biserică de parohie, biserică de mănăstire, catedrală, paraclis sau capelă într-o instituție – spital, armată, școală etc.), funcția spaţiului sau a încăperii (Altar, naos, pronaos, pridvor, criptă, osuar etc.).

Cuprinsul Îndrumătorului iconografic trebuie să expună repartiția iconografiei în mod explicativ, adică punând în evidență motivele pentru care o scenă sau alta se poate plasa în anumite locuri sau în anumite contexte și nu în altele. Din acest mod de expunere vor putea reieși frumusețea, înțelepciunea și autoritatea tradiției bizantine și, în același timp, se vor evita unele greșeli care tind să se răspândească în pictura actuală. Totodată, expunerea explicativă poate sugera variante iconografice posibile, față de variantele tradiționale, pentru a evita standardizarea repetitivă sau sărăcirea iconografică. Este nevoie în același timp de creativitate și de fidelitate eclesială, deoarece pictura este veșmântul liturgic al credinței eclesiale comune, asumată de fiecare credincios personal în stare de comuniune cu toată Biserica.

Înțelegerea logicii programului iconografic îl poate ajuta pe pictor să formuleze un mesaj în imagini, deoarece orice ­ansamblu de pictură este purtătorul unui mesaj, al unui sens unitar al picturii, sinteză a înțelesurilor particulare ale scenelor și combinațiilor de scene. Pictorii nu trebuie să piardă din vedere faptul că limbajul celor văzute nu este decât un simbol al realității eterne nevăzute, de aceea „pogorăminte” prea mari sau originalități ostentative pot afecta practica tradițională și fidelitatea eclesială.

Bazat pe o bună selecție de exemple elocvente de pictură bizantină, balcanică și românească, viitorul Îndrumător iconografic își propune să fie cu adevărat un instrument de lucru eficient, utilizabil atât pe șantier, cât și în bibliotecă. Pentru aceasta este necesar ca acesta să conțină și o serie de anexe oferind informații de detaliu, precum și un repertoriu de imagini, ilustrând textul, imagini alese dintre cele mai reprezentative din tradiția ortodoxă. Altă anexă ar putea cuprinde liste de titluri și inscripții care se pot nota la unele scene sau personaje, având în vedere că în pictura medievală există mai multe ­variante. Și aceste inscripții pot fi alese astfel încât să orienteze sensul reprezentării sau să sugereze anumite nuanțe de interpretare, necesare pentru construirea mesajului de ansamblu. De asemenea, este necesară o bibliografie esen­țială, sumară, pentru ansamblurile de pictură citate, pentru ca pictorii să poată regăsi, dacă doresc, mai multe informații ori reproduceri de imagini.

Mai târziu, acest Îndrumător iconografic ar trebui să fie urmat și întregit de un Lexicon iconografic care să completeze informațiile despre fiecare scenă/sfânt în parte, într-un mod mai eficient și mai detaliat decât o fac Erminiile de pictură ­cunoscute în prezent.

Deschidem astăzi a VIII-a ediție a Conferinței Naționale Unitate dogmatică și specific național în pictura bisericească, eveniment inaugurat în anul 2012 și care se bucură în continuare de ­popularitate, fapt ce ilustrează cât de importante sunt consultarea reciprocă și comuniunea specialiștilor din diferite medii ale artei bisericești și cât de relevantă este întâlnirea lor într-un cadru organizat. Felicităm pe organizatori și binecuvântăm pe toți participanții, cu speranţa că și această ediție a Conferinței Naționale de pictură bisericească va constitui un prilej de ­intensificare a misiunii Bisericii Ortodoxe Române privind conservarea şi punerea în valoare a patrimoniului său cultural, care trebuie păstrat, îmbogăţit şi evidenţiat în permanență, cu talent și efort, cu multă responsabilitate și cu bucuria realizării comuniunii între generații.

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Note:

1 Cf. Regulamentul pentru organizarea și funcțio­narea Comisiei de pictură bisericească, cap. I, art. 2, b-e, p. 5.

2 Cf. Sfântul Nichifor Mărturisitorul, Antirrheticul I împotriva lui Mamona, 30, în: Nicephore, Discours contre les iconoclastes, traducere în limba franceză, prezentare şi note de Marie-José Mondzain-Baudinet, Ed. Klincksieck, Paris, 1989, p. 111.

3 Sfântul Teodor Studitul, În apărarea sfintelor icoane. Dosarul unei rezistențe teologice, studiu introductiv și traducere de diac. Ioan I. Ică Jr, Ed. Deisis, Sibiu, 2017, p. 323.

 

Premierea câștigătorlor celei de-a X-a ediții a Concursului „Icoana ortodoxă – lumina credinței”

Nr. 579-580// în / de

În Sala „Europa Christiana” a Palatului Patriarhiei au avut loc miercuri, 1 septembrie 2021, premierea câștigătorilor și vernisajul expoziției Concursului național „Icoana ortodoxă – lumina credinței”, aflat la a X-a ediție. La eveniment au fost prezenți Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul și Preasfințitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcopi-vicari patriarhali, preoți consilieri din cadrul Administrației Patriarhale și Administrației eparhiale, membrii juriului, precum și câștigătorii concursului. Concursul a fost organizat de sectoarele cultură și patrimoniu religios și teologic-educațional ale Patriarhiei Române, în parteneriat cu Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București.

 

Concursul național „Icoana ortodoxă – lumina credinței” din acest an, aflat la ediție aniversară, se înscrie între manifestările dedicate anului 2021, declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române „Anul omagial al pastoraţiei românilor din afara României” şi „Anul comemorativ al celor adormiţi în Domnul; ­valoarea culturală a cimitirelor”.

În cadrul celei de-a X-a ediții a concursului de creație, care a cuprins secțiunile Icoană pe lemn, Pomelnic pe lemn și Proiect pentru cruce funerară, s-au înscris 24 de participanți. Prin cele trei secțiuni au fost readuse în atenția publicului teme referitoare la iconografia sfinților români care au avut misiune creștină în diasporă, precum și impor­tanța pomelnicului de ctitorie și a crucii funerare în tradiția vie a Bisericii ­Ortodoxe Române.

Evenimentul din Sala „Europa Chris­tiana” a fost moderat de Nicolae Hrițcu, consilier patriarhal în cadrul Sectorului cultură și patrimoniu religios, care a prezentat și catalogul expoziției. În deschiderea momentului festiv, conf. dr. Paulina Popoiu, manager general al Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din București, instituție parteneră a Patriarhiei Române în organizarea concursului, a adresat un cuvânt în care a evidențiat rolul Bisericii Ortodoxe Române în pastorația românilor din afara granițelor României și păstrarea legăturii și comuniunii cu aceștia.

În continuare, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, a citit Cuvântul înainte al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la catalogul expoziției „Icoana ortodoxă – lumina credinței”, ediția a X-a, intitulat „Iconari continuând tradiția liturgică a Bisericii”.

La final, părintele prof. dr. Nicușor Beldiman, consilier patriarhal, coordonator al Sectorului teologic-educațional al Patriarhiei Române, a anunțat câștigătorii concursului de anul acesta, care au primit diplome, premii în bani și catalogul expoziției. La secțiunea A – Icoană pe lemn, premiul I a fost câştigat de Marian Mircia (Brăila, punctaj 9,80), premiul al II-lea i-a revenit lui Andrei Cozma (Neamţ, 9,73), iar pe locul III s-a clasat Claudiu Avădanei (Galaţi, 9,20). La secţiunea B – Pomelnic pe lemn, premiul I a fost câştigat de Georgiana Cimpoeru (Dolj, 9,40); premiul al II-lea, de Robert Constantin Arbore (Botoşani, 9,20); premiul al III-lea, de Florentin Stoian (Brăila, 9,03). Secţiunea C – Proiect pentru cruce funerară a avut următorii câştigători: premiul I – Vlad Munteanu (Bucureşti, 9,56); premiul al II-lea – Raluca Crăciun (Bucureşti, 9,46); premiul al III-lea – Constantin Mandici (Suceava, 9,00).

Expoziția a rămas deschisă la Palatul Patriarhiei până în data de 10 septembrie, iar apoi lucrările au fost prezentate în cadrul unei expoziţii similare, în perioada 14 septembrie – 31 octombrie 2021, la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti.

Sesiune dedicată Sfântului Voievod Neagoe Basarab la Academia Română

Nr. 579-580// în / de

Amfiteatrul „Ion Heliade ­Rădulescu” al Bibliotecii Academiei Române a găzduit miercuri, 22 septem­brie, sesiunea „Neagoe Basarab (1512-1521) – 500 de ani de la moarte”, organizată în parteneriat cu Muzeul Naţional al Literaturii Române. Au participat ierarhi, membri ai celui mai înalt for ştiinţific şi cultural din România, clerici, profesori şi cercetători din diverse domenii. Evenimentul a fost transmis online în timp real şi a avut loc în contextul împlinirii, în 15 septembrie 2021, a cinci secole de la mutarea la Domnul a Sfântului Voievod Neagoe Basarab, a cărui dată de pomenire a fost rânduită de Biserica Ortodoxă ­Română în 26 septembrie.

Moderatorul sesiunii ştiinţifice a fost prof. univ. dr. Ioan Cristescu, director general al Muzeului Naţional al Literaturii Române, partener al Academiei Române în organizarea evenimentului. Delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la această manifestare culturală a fost Prea­sfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal.

Seria comunicărilor a fost deschisă de acad. Ioan Aurel Pop, care a vorbit despre menirea legală şi îndatorirea de suflet de a cinsti valorile culturii româneşti. Preşedintele Academiei Române a subliniat atât statura europeană, cât şi conştiinţa naţională a Sfântului Voievod Neagoe ­Basarab. În continuare, Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, a vorbit despre „contemporanii de spirit ai Sfântului Neagoe ­Basarab”, amintind cele mai importante nume de la cumpăna secolelor XV-XVI. Acad. Răzvan Theodorescu, vicepreşedinte al Academiei Române, a susţinut prelegerea intitulată „Idee dinastică şi arhitectură eclesială – posteritatea Curţii de Argeş”, pornind de la cele două ramuri ale dinastiei domnitoare a Basarabilor în Ţara Românească: Drăculeştii şi Dăneştii, fiecare cu o ctitorie reprezentativă servind drept necropolă a neamului din care făceau parte. Prezent de la distanţă, acad. Eugen Simion a vorbit despre un proiect editorial de ­excepţie: tipărirea sub egida Academiei Române şi a Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă, în colaborare cu Institutul de Istorie şi Teorie Literară „George ­Călinescu”, a Învăţăturilor lui Neagoe ­Basarab către fiul său Theodosie (Bucureşti, 2020, 1.186 pp.). Această ediţie a fost pregătită de prof. dr. Dan Zamfirescu, cel mai de seamă reprezentant al cercetării operei Sfântului ­Neagoe, ajuns la venerabila vârstă de 87 de ani, dintre care nu mai puţin de 60 i-a dedicat acestui subiect, cu rezultate remarcabile pentru istoria, literatura şi cultura română. În continuare, prof. univ. dr. Laura Bădescu, director adjunct al Institutului „George Călinescu”, a vorbit despre „instituţia genului literar în cultura română veche” şi a susţinut o argumentaţie temeinică despre literalitatea operei parenetice a Sfântului Voievod Neagoe Basarab, subliniind că, „în fapt, aceasta este salvarea Învăţăturilor: a o aduce foarte aproape de literatură şi a dovedi că aceasta este literatură de cea mai pură esenţă”.

La finalul sesiunii ştiinţifice a avut loc lansarea albumului-carte „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie”, apărut la Editura Fundaţiei „Calinic ­Argeşeanul” (Oieşti Pământeni, 2021, 656 pp.) în limbile română, engleză şi greacă. Prezentarea volumului a fost ­făcută de pr. prof. dr. Nicolae Brînzea, coordonator al Serviciului de Dezvoltare Comunitară din cadrul Secretariatului General al Guvernului, întrucât proiectul editorial a fost realizat cu sprijinul ­Guvernului României.

În sală s-au aflat stareţul Mănăstirii Curtea de Argeş, arhim. Caliopie Ichim, clerici membri ai Administraţiei eparhiale argeşene, profesori şi pasionaţi de cultură, la care se adaugă urmăritorii din mediul online, conectaţi cu ajutorul tehnologiei la videoconferinţa transmisă în timp real.