Hramul istoric al Catedralei Patriarhale din București

În ziua de cinstire a Sfinților Mari Împărați și întocmai cu Apostolii, Constantin și mama sa, Elena, Catedrala Patriarhală din București și-a sărbătorit hramul istoric. Credincioșii din București, dar și din împrejurimi au participat cu acest prilej la Sfânta Liturghie săvârșită la Altarul de vară de lângă Catedrala Patriarhală de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu un sobor de ierarhi, membri ai Sfântului Sinod. La final au fost menționați câștigătorii din fiecare eparhie ai Concursului național catehetic „Biserica – familia românilor de pretutindeni”.

Primii ocrotitori ai Catedralei ­Patriarhale din București au fost cinstiți cu evlavie de credincioșii care și-au îndreptat pașii pe Colina Bucuriei cu prilejul hramului istoric, având însuflețirea specifică sărbătorii. Așa cum au fost obișnuiți în ultima perioadă, cei prezenți au ocupat locurile desemnate în zonele special marcate din fața Altarului de vară, bucurându-se de vremea caldă de primăvară, care le-a făcut participarea mai ușoară, în comuniune, sub bolta protectoare a cerului.

Începând cu orele dimineții, au fost purtate în procesiune moaștele Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, și ale Sfântului Ierarh ­Nectarie, care au fost așezate spre cinstire în „Baldachinul Sfinților” de pe Colina Patriarhiei. Tot aici, spre folos duhovnicesc, închinătorii au primit pachete cu anafură și iconițe cu chipul Sfinților Împărați ­Constantin și Elena.

La Sfânta Liturghie săvârșită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel au slujit: Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei și Exarh patriarhal; Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului; Înalt­preasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos; Preasfințitul ­Părinte Visarion, Episcopul Tulcii; Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul ­ortodox român din Ungaria; Preasfințitul ­Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal; Preasfințitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, și ­Prea­sfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucu­reștilor. De asemenea, din soborul de slujitori au mai făcut parte arhimandritul Paisie Teodorescu, vicar patriarhal; arhimandritul Clement Haralam, Mare ­Eclesiarh al Catedralei Patriarhale; arhimandritul Lucian Bujor, inspector eparhial; protosinghelul Joachim Bejenariu, consilier eparhial; precum și alți slujitori.

În cuvântul de învățătură rostit după citirea pasajului evanghelic rânduit, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că această sărbătoare este deosebit de semnificativă pentru istoria Bisericii. „Troparul sărbătorii ne arată mai multe adevăruri. În primul rând, că Sfântul Împărat ­Constantin a văzut ziua, în amiaza mare, lângă Roma, pe cer, semnul Sfintei Cruci, strălucind mai mult decât soarele, iar
în jurul ei se aflau cuvintele «In hoc
signo vinces» – «În acest semn vei învinge». Noaptea următoare, Mântuitorul Iisus Hristos S-a arătat lui în vis și i-a spus să facă semnul crucii pe scuturile soldaților și să poarte crucea înaintea lor, și așa va învinge. Într-adevăr, în ziua următoare, Sfântul Împărat Constantin cel Mare a făcut ceea ce i-a spus Hristos Domnul și, cu toate că avea o armată mai puțin numeroasă decât a adversarului său, împăratul Maxențiu, l-a biruit pe acesta și atunci a simțit că puterea nu a venit din numărul soldaților, ci din ajutorul lui ­Hristos. (…) Troparul mai spune că Împăra­tul Constantin, fiul împăratului Constanțiu Clor, a avut o chemare direct de la ­Dumnezeu, ca și Sfântul Apostol Pavel, adică el s-a convertit prin lucrarea lui Dumnezeu. După cum Pavel înainte era prigonitor al creștinilor, prin convertire în fața porților Damascului, unde urma să persecute pe creștini, a devenit cel mai mare Apostol, cel mai mare misionar, tot așa, Imperiul Roman, persecutor al creș­tinilor, prin Constantin cel Mare devine protector al creștinilor”, a spus Patriarhul României.

În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat că Sfântul Constantin cel Mare a avut o grijă deosebită pentru ca Biserica să păstreze unitatea, fapt pentru care în anul 325 a convocat Sinodul I Ecumenic la Niceea, lângă Constantinopol, pe care l-a și prezidat.

De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat că Sfânta Cruce de pe cer, pe care a văzut-o Sfântul Împărat Constantin cel Mare, este Crucea lui Hristos găsită în pământ de Sfânta Elena: „De aceea, în icoana Sfinților Împărați se află crucea. Fiul a văzut-o pe cer, iar mama sa a găsit crucea în pământ. Sfântul Constantin, la îndemnul mamei sale, a început construirea unei biserici mari a Sfintei Cruci și a Învierii la Ierusalim, adică Biserica Sfântului Mormânt, care a fost sfințită în anul 335, în data de 13 septembrie. În data de 14 septembrie 335, crucea de lemn pe care a fost răstignit Hristos a fost arătată ­poporului de către Episcopul Macarie, în Biserica Sfintei Cruci sau a Sfântului Mormânt. Sfânta Elena, cu ajutorul ­financiar primit de la fiul ei, Împăratul Constantin cel Mare, a început zidirea mai multor biserici în Ierusalim”.

„Dacicus Maximus”

La finalul cuvântului de învățătură, Patriarhul României a subliniat de ce Sfinții Împărați Constantin și Elena sunt foarte populari în România: „Sfinții aceștia erau foarte aproape sufletește de teritoriul țării noastre, fiindcă Sfântul Constantin s-a născut în orașul Naissus, care este astăzi orașul Niș din Serbia, în provincia Dacia Mediterranea, adică o provincie locuită de daci și romani. Sârbii au venit abia în secolul al VII-lea pe teritoriul de astăzi al Serbiei și s-au creștinat în secolul al 9-lea. Este foarte interesant faptul că, deși era împărat pentru Occident, în anul 314 a făcut o nouă înțelegere cu Liciniu, împăratul de Răsărit, ca să-i dea lui o parte din ­Peninsula Balcanică, partea de vest, pentru că era zona locului natal. Așa se ­explică faptul că el a făcut deja planuri de recucerire a Daciei și a reușit. A construit un pod peste Dunăre la Sucidava și apoi a ajutat Banatul, Oltenia și Muntenia să se creștineze. A creștinat nu numai pe geți și pe daci, ci și pe goți, care veniseră între timp pe acest teritoriu. (…) Sfântul Constantin a construit o mulțime de biserici, a ajutat foarte mult crești­nătatea răsăriteană și, de aceea, a purtat titlul de «Dacicus Maximus». Pe arcul de triumf al său de la Roma se văd, de o parte și de alta, deasupra frontonului, patru daci. Deci, avea titlul acesta de glorie pentru că a recucerit Dacia, care cândva a fost cucerită de împăratul ­Traian, dar care a fost lăsată pradă ­popoarelor migratoare în timpul împăratului Aurelian. Faptul că el și mama sa, Elena, au fost sprijinitori și crești­nători ai acestei zone explică de ce Sfinții Împărați Constantin și Elena au fost atât de iubiți de poporul român de-a lungul istoriei. Mai multe soții de domnitori au avut numele Elena”.

Totodată, Întâistătătorul Bisericii noastre i-a felicitat pe toți cei care poartă numele Sfinților Împărați Constantin și Elena.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de membri ai Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale, la slujba Utreniei, și de Corala „Nicolae Lungu” a ­Patriarhiei Române, la Sfânta Liturghie.

 

Recunoştinţă şi apreciere la sărbătoarea Sfinților Împărați

După Sfânta Liturghie săvârşită la ­Altarul de vară al Catedralei Patriarhale, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a conferit doamnei Alis Grasu, manager general al Serviciului de Ambulanţă ­Bucureşti-Ilfov, Ordinul „Crucea Maria Brâncoveanu” pentru sprijinirea constantă a Patriarhiei Române în organizarea marilor evenimente religioase de pe ­Colina Bucuriei, mai ales în contextul pandemiei.

În continuare, părintele consilier ­patriarhal Nicuşor Beldiman a prezentat scopul şi obiectivele Concursului naţional catehetic „Bise­­ri­ca – familia românilor de pretutindeni”, desfăşurat cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel de către Sectorul teologic-edu­cațional al Patriarhiei Române, în parteneriat cu Ministerul Educației şi Cercetării, nominalizând şi grupurile catehetice câştigătoare din fiecare eparhie.

„Concursul s-a adresat copiilor din grupurile catehetice din parohiile din ţară şi diasporă înscrise în programul «Hristos împărtăşit copiilor». În contextul anului 2021, proclamat de Sfântul Sinod «An omagial al pastoraţiei românilor din afara României», scopul acestuia a fost crearea unor legături între grupurile ­catehetice din țară și cele din diasporă. Grupurile de cateheză participante au realizat şi implementat miniproiecte cu caracter cultural-filantropic, adresate cu preponderenţă familiei”, a spus ­părintele consilier patriarhal Nicuşor ­Beldiman.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a premiat pe câştigătorii din Arhiepiscopia ­Bucureştilor, anume grupul catehetic al Parohiei „Naşterea Domnului” şi „Sfântul Apostol ­Andrei” din municipiul Ploieşti, în parteneriat cu Parohia românească „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” din oraşul italian Verona, cărora li s-au adăugat elevi ai Liceului Tehnologic „Sfântul Apostol Andrei” din Ploieşti. Reprezentanţii grupului catehetic câştigător au fost părintele Ioanin Chilan, părintele Codrea Gabor şi Florica Drăgulănescu. Aceştia au primit din partea Preafericirii Sale Diploma omagială a anului 2021 şi un pachet cu ultimele apariţii editoriale ale Editurilor Patriarhiei Române.

„Regretăm că, din cauza pandemiei, nu au putut fi prezenți în Bucureşti toţi câştigătorii, cum au fost în alţi ani. ­Diplomele şi darurile în cărţi au fost trimise, urmând ca ierarhii din fiecare eparhie să le ofere într-un cadru solemn”, a spus Preafericirea Sa.

În încheiere, Întâistătătorul Bisericii noastre a mulţumit ierarhilor împre­ună-slu­jitori, Direcţiei Generale de ­Jandarmi a Municipiului Bucureşti, ­Inspectoratului pentru Situaţii de ­Urgenţă Bucureşti-Ilfov, Serviciului de Ambulanţă Bucureşti-Ilfov, soborului ­Catedralei ­Patriarhale, Coralei „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române şi Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei ­Patriarhale, precum şi componentelor Centrului de Presă ­BASILICA, pentru implicarea în organizarea sărbătorii hramului istoric al ­Catedralei Patriarhale.

Totodată, Preafericirea Sa a mulţumit tuturor celor implicaţi în organizarea Concur­sului naţional catehetic, Ministerului Educaţiei Naţionale, precum şi credincioşilor prezenţi pe Colina Bucuriei la sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi întocmai cu Apostolii Constantin şi Elena, ocrotitorii Catedralei Patriarhale.

Sărbătoarea Învierii Domnului pe Colina Bucuriei

Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos a fost sărbătorită pe Dealul Patriarhiei prin săvârşirea rânduielilor liturgice speciale, specifice acestei perioade.

 

Lumina Sfântă de la Ierusalim a fost adusă în ţara noastră în ajunul Sfintelor Paşti, anul acesta, de către părintele arhimandrit Teofil Anăstăsoaie, Superiorul Aşezămintelor Patriarhiei Române la Locurile ­Sfinte. Lumina de la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim a fost întâmpinată pe Aeroportul Internaţional Otopeni
de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei ­Bucureştilor, iar la Catedrala Patriarhală de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Preasfinţiţii Părinţi Episcopi-vicari ­patriarhali Varlaam Ploieşteanul şi ­Ieronim Sinaitul.

Odată ajunsă în România, pe Aeropor­tul Internaţional Otopeni, Lumina Sfântă a fost oferită, ca de obicei, delegaţiilor eparhiilor Patriarhiei Române. Apoi, ­centrele eparhiale au distribuit-o tuturor parohiilor prin protopopiate.

În cuvântul de învăţătură rostit la ­Catedrala Patriarhală, Întâistătătorul ­Bisericii noastre a reliefat că Lumina lină este Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos. „Aşa cum s-a auzit în cântarea pe care au ­cântat-o cei de la strană, «Lumină lină a sfintei slave» – una dintre cele mai vechi cântări ale Bisericii Ortodoxe, din secolul al III-lea -, Hristos Domnul este Lumina lină. Această cântare ne arată că ­Dumnezeu, Care în Sine este Lumina ­inaccesibilă sau neapropiată, S-a făcut pentru noi Lumină lină, întrupându-Se, adică făcându-Se tocmai ceea ce iubea, făcân­du-Se Om. El a vieţuit printre oameni şi le-a ară­tat destinaţia lor ultimă, şi anume nu mormântul, ci viaţa veşnică din Împărăţia Preasfin­tei Treimi. Această Lumină lină, blândă, dulce este Însuşi Hristos, Care a zis despre Sine: «Eu sunt Lumina lumii»”, a explicat Preafericirea Sa.

În continuare, Patriarhul României a precizat că Sfânta Lumină se ridică din piatra de pe Mormântul Mântuitorului Iisus Hristos ca urmare a rugăciunii pe care Patriarhul Ierusalimului o rosteşte deasupra acesteia. „Lumina aceasta lină care vine în mod minunat în fiecare an reprezintă o mângâiere, o bucurie şi o pace care vin de la Hristos Însuşi, pentru a arăta iubirea Sa şi preţuirea Sa faţă de cei care-L caută pe El, cred în El şi Îl iubesc pe El (…). Considerăm că binecuvântarea aceasta este cu atât mai încurajatoare şi mai folositoare cu cât astăzi lumea este greu încercată prin această pandemie”, a arătat Părintele Patriarh Daniel.

Totodată, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a mulţumit părintelui arhimandrit Teofil Anăstăsoaie, Superiorul Aşezămintelor Patriarhiei Române la Locurile Sfinte, pentru aducerea în România a Sfintei Lumini de la Ierusalim.

Slujba Învierii Domnului pe Colina Bucuriei

Cu un ceas înainte de Duminica ­Sfintelor Paşti, credincioşii bucureşteni şi pelerinii care au urcat Colina Bucuriei pentru a participa la slujba Învierii Mântuitorului Iisus Hristos au fost întâmpinaţi de voluntari ai Patriarhiei Române care le-au oferit pachete cu pâine sfinţită stropită cu vin, cunoscută ca „Sfintele Paşti”, şi i-au îndrumat către locurile amenajate pe esplanada Catedralei Patriarhale, unde au fost aşezate aproximativ 500 de scaune pentru îndeplinirea recomandărilor ­igienico-sanitare ale autorităţilor.

La miezul nopţii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oferit Sfânta Lumină din pridvorul Reşedinţei Patriarhale, intonând de trei ori invitaţia „Veniţi de primiţi lumină!”, aceasta fiind primită mai întâi de Preasfinţul Părinte Varlaam ­Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, şi Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, dimpreună cu slujitorii Catedralei Patriarhale. Aceştia din urmă au împărţit Sfânta Lumină credincioşilor, care au fost îndemnaţi să rămână la locurile lor. Preoţii şi diaconii purtători ai făcliilor cu Sfânta Lumină au coborât în continuare Dealul Patriarhiei, oferind lumina care s-a pogorât la Ierusalim şi credincioşilor care au ­urmărit slujba din acest loc.

La finalul slujbei proclamării Învierii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat pelerinilor salutul tradiţional „Hristos a înviat!” şi a rostit un cuvânt de învăţătură în care a explicat diferenţa dintre Învierea Mântuitorului şi învierile altor persoane menţionate în Sfânta ­Scriptură. „Învierea Mântuitorului Iisus Hristos nu este reanimarea unui cadavru. Nu este revenirea la viaţa pământească, aşa cum a fost învierea lui Lazăr, ci ­Învierea Domnului Hristos este o trecere, un Paști. Este o trecere dincolo de moarte, nu o revenire la viaţa pământească amestecată cu moartea. Mântuitorul înviat din morţi, deşi S-a arătat ucenicilor Săi în diferite momente şi în diferite locuri, de zece ori până la Înălţarea Sa întru slavă, totuşi El S-a arătat când şi cum voia. Trupul Lui cel înviat din morţi trecea prin uşile încuiate, ceea ce înseamnă că Iisus Hristos Cel înviat din morţi nu mai este supus determinismelor spaţiului şi timpului”, a spus Preafericirea Sa.

Apoi, membri ai Grupului psaltic „Tronos“ au interpretat Canonul Învierii, alcătuire poetică a Sfântului Ioan Damaschin, ­împreună cu celelalte cântări ale Utreniei pascale.

Sfânta Liturghie pascală la Patriarhie

În continuare, soborul de arhierei, preoţi şi diaconi, sub protia Preafericitului ­Părinte Patriarh Daniel, a săvârşit Sfânta Liturghie pascală la Altarul amenajat în pridvorul Reşedinţei Patriarhale.

La finalul Sfintei Liturghii, Întâi­stătătorul Bisericii noastre a adresat ­credincioşilor prezenţi un cuvânt de ­binecuvântare, în care şi-a manifestat recunoştinţa pentru modul în care aceştia au participat la Sfânta Liturghie, ­respectând atât solemnitatea sfintei slujbe, cât şi recomandările igienico-sanitare ale autorităţilor. Totodată, Preafericitul ­Părinte Patriarh Daniel a mulţumit ­tuturor celor care au contribuit la organizarea acestui eveniment: Prea­sfin­ţiţilor Părinţi Episcopi-vicari Varlaam ­Ploieşteanul şi Timotei Prahoveanul, împre­ună-slujitori la Sfânta Liturghie, părintelui arhimandrit Teofil Anăstăsoaie, ­Superiorul Aşezămintelor Româneşti la Locurile Sfinte, soborului de slujitori ai Catedralei Patriarhale, Coralei „Nicolae Lungu” şi Grupului psaltic „Tronos”, care au interpretat cântările pascale şi au oferit răspunsurile la strană în cadrul sfintelor slujbe, Primăriei Municipiului ­Bucureşti, Poliţiei Române, Brigăzii ­Rutiere a Capitalei, Jandarmeriei Române, Serviciului de Ambulanţă Bucureşti-Ilfov, Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă şi Poliţiei Locale Sector 4.

La plecare, credincioşii şi pelerinii au primit un „pachet pascal” conţinând un exemplar din Pastorala Preafericirii Sale la praznicul Învierii Domnului din anul 2021, o iconiţă cu Învierea Domnului, un ou roşu şi o bucată de pască.

Vecernia misionară din prima zi de Paști la Catedrala Patriarhală

În prima zi de Paști, în toate bisericile din Patriarhia Română a fost săvâr­șită, la orele amiezii, slujba Vecerniei Învierii Domnului, numită în popor „A doua Înviere”. La Catedrala Patriarhală din București, aceasta a fost oficiată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Preasfinţitul Părinte Varlaam ­Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, și Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Epis­cop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjurați de un sobor de preoți și ­diaconi.

În cadrul slujbei Vecerniei Învierii a fost citită pericopa evanghelică de la Ioan 20, 19-25. Potrivit tradiției, pasajul biblic a fost lecturat în șapte limbi: română, greacă, latină, ebraică, italiană, engleză și spaniolă.

În cuvântul de învățătură rostit, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit mai întâi despre însemnătatea citirii în mai multe graiuri a textului evanghelic: „Această tradiție a Bisericii noastre de a citi Evanghelia de la «A doua Înviere» în mai multe limbi ne arată că Evanghelia lui Hristos, vestea cea bună a ­Învierii Sale, privește pe toate popoarele. Nu este adresată doar poporului ales, ci tuturor, deoarece Dumnezeu dorește ca «toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină» (I Timotei 2, 4). Evanghelia se va propovădui de către Apostoli după Pogorârea Duhului Sfânt, când ei înșiși au primit darul de a vesti în mai multe limbi străine. Se va propovădui la toate popoarele pentru că Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii și dorește ca toți să se pocăiască de ­păcatele lor, să primească iertarea și să dobândească Împărăția iubirii Prea­sfintei Treimi”.

În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat sensurile pericopei lecturate, arătând care este motivul pentru care a fost rânduită citirea acestui pasaj evanghelic și tâlcuind apoi cuvintele ­Mântuitorului.

În cadrul slujbelor, răspunsurile ­liturgice au fost oferite de membri ai Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale, condus de arhidiaconul protopsalt Mihail Bucă, și de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române, condusă de părintele conf. univ. dr. Stelian Ionaşcu.

Vizita Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Paraclisul comunității românești din Chambésy, Elveția, 24 ianuarie 2016

„În bisericile ortodoxe românești de pretutindeni, românii simt bucuria regăsirii și trăirii credinței strămoșești”

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, transmis cu prilejul Zilei Românilor de Pretutindeni, 30 mai 2021

 

Hristos a înviat!

 

Potrivit Legii nr. 101/2015, la solicitarea mai multor români din străinătate, Ziua Românilor de Pretutindeni se sărbătorește în ultima duminică a lunii mai. În anul 2021, această duminică este serbată în data de 30 mai.

Ziua Românilor de Pretutindeni este o zi specială, având o puternică semnificaţie spirituală, de reafirmare a tradiţiilor şi a valorilor credinţei şi culturii poporului român.

Prin urmare, Patriarhia Română adresează un mesaj de unitate și frățietate, de comuniune şi de solidaritate tuturor românilor de pretutindeni.

În acest an, 2021, declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept Anul omagial al pastorației românilor din afara României, cuvântul nostru de preţuire şi întărire duhovnicească adresat tuturor credincio­șilor ortodocși români aflați departe de țară are o semnificaţie deo­sebită.

Grija pastorală și atenția sporită manifestate de Patriarhia Română față de românii ortodocşi din străinătate s-au concretizat, în ultimul deceniu, prin înființarea de numeroase parohii și eparhii, care vin în întâmpinarea nevoilor sufletești ale credincioșilor români or­todocși din jurul granițelor actuale ale României (Basarabia, Bucovina de Nord, Serbia, Bulgaria, Ungaria), ale românilor din Europa Occidentală, din America, din Australia și Noua Zeelandă, precum și din Țara Sfântă, Cipru, Turcia, Africa de Sud și Japonia.

Prin ierarhii și preoţii ei, Biserica-mamă îi binecuvântează și îi încurajează pe fiii şi fiicele ei duhovnicești din străinătate și, totodată, află problemele cu care aceștia se confruntă, în aspirația lor pentru un viitor mai bun. De aceea, în bisericile ortodoxe româ­nești de pretutindeni, românii simt bucuria regăsirii și trăirii credinței strămoșești, participă la viața liturgică, alină dorul lor fierbinte după cei dragi și după locurile natale şi reafirmă identitatea lor etnică profundă. Prin participarea lor la viaţa liturgică, la evenimentele culturale și la acțiunile social-filantropice organizate de parohiile din diaspora română, sunt promovate valorile permanente ale credinţei ortodoxe și ale culturii româneşti, sunt transmise tradițiile românești și este cultivată limba română, toate acestea contribuind la păstrarea identității culturale, etnice și eclesiale a românilor ortodocși din afara României.

Contribuţia Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu auto­ri­tă­țile de stat ale României, în păstrarea și cultivarea identității ro­mânești are și menirea de a sprijini integrarea socială a românilor în țările gazdă, fără asimilare culturală și fără dezna­țio­na­li­zare. În acest sens, se cultivă o conviețuire armonioasă a românilor de pretutindeni cu cetățenii din țările în care locuiesc în prezent, mai ales acum, când, în unele locuri din lume, criza medicală, morală, spirituală și economică se manifestă uneori și prin tensiuni sociale care pot degenera în conflicte interetnice și interreligioase.

Cu prilejul Zilei Românilor de Pretutindeni, cu multă dragoste frăţească şi părintească, îi îndemnăm pe toți românii care trăiesc în afara României să fie permanent în legătură cu cei dragi rămași în ţară, pentru a păstra unitatea familiei şi ­comuniunea românească.

Cu multă preţuire şi părintească binecuvântare,

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

(Titlul aparține redacției cotidianului Patriarhiei Române)

(imagine: Vizita Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Paraclisul comunității românești din Chambésy, Elveția, 24 ianuarie 2016)

Femeile Mironosițe – lumini pentru viaţa femeilor creştine în Biserică şi în societate

Mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel al Bisericii Ortodoxe Române transmis cu prilejul Duminicii Mironosițelor (Duminica Femeilor creștine), 16 mai 2021

 

Hristos a înviat!

 

Întrucât idealul vieţii creştine este dobândirea sfinţeniei şi a vieţii veşnice (cf. Evrei 12, 14), calendarul Bisericii Ortodoxe este plin de sfinţi bărbaţi şi sfinte femei care, prin dreaptă credinţă şi dreaptă vieţuire în Hristos şi în Duhul Sfânt, au ajuns la asemănarea cu Dumnezeu, Cel milostiv şi sfânt (cf. Luca 6, 36 şi 1 Petru 1, 16). Astfel, în iubirea lui Hristos şi în starea de sfinţenie, distincţiile dintre oameni nu mai sunt motive de dezbinare sau de conflict, ci bogăţie a comuniunii de credinţă şi de vieţuire sfântă.

În acest sens, Sfântul Apostol Pavel spune: „Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus” (cf. Galateni 3, 28). Iar când subliniază demnitatea egală a bărbatului şi a femeii în Hristos, acelaşi Sfânt Apostol Pavel spune: „Nici femeia fără bărbat, nici bărbatul fără femeie, în Domnul, căci precum femeia este din bărbat, aşa şi bărbatul este prin femeie şi toate sunt de la Dumnezeu” (1 Corinteni 11, 11-12).

Dacă în Duminica a 2-a după Sfintele Paşti, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Apostol Toma, ca mărturisitor al Învierii lui Hristos, în Duminica a 3-a după Sfintele Paști, Biserica Ortodoxă face pomenirea Femeilor Mironosiţe, ca mărturisitoare ale Învierii lui Hristos, după cum ne spune Sinaxarul acestei Duminici din Penticostar.

Prin urmare, Sfintele Femei Mironosițe reprezintă icoana tuturor femeilor evlavioase din Biserica lui Hristos, întrucât ele au deschis calea mărturisirii credinței în Învierea Domnului pentru toate femeile dreptmăritoare: de la sfinte mucenițe, sfinte cuvioase, sfinte împărătese și până la toate mamele creștine, care nasc şi cresc copiii în credinţă şi iubire faţă de Dumnezeu şi de semeni.

Din acest motiv, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, prin Hotărârea nr. 4.014 din 22 iulie 2020, a declarat a treia duminică după Paști ca fiind Duminica Femeilor creștine. Această inițiativă de apreciere a credinţei şi curajului femeilor creştine evidenţiază importanţa lucrării misionare a femeilor în viaţa Bisericii şi a societăţii româneşti. În acest sens, menţionăm: ­naşterea şi creşterea copiilor în credinţa creştină drept­măritoare; catehizarea copiilor – în calitate de bunici, mame, soţii, surori (în familie); educaţia religioasă şi teologică a copiilor şi tinerilor – ca profesoare de religie, preotese, educatoare, învăţătoare şi cadre didactice de specialitate (în grădiniţe, şcoli, licee şi universităţi); activităţi social-filantropice (la nivel de parohii şi mănăstiri, în cămine de bătrâni, orfelinate, centre sociale); desfăşurarea de activităţi medicale, de asistenţă socială şi de voluntariat – în calitate de medici, asistente şi infirmiere (în unităţi medicale: spitale, policlinici, dispensare, farmacii, centre de tratare şi ­recuperare); derularea de activităţi mass-media şi jurnalism creştin (Ziarul Lumina, TRINITAS TV, Radio TRINITAS și alte instituții media); activitatea în instituţii de administraţie publică, arte, cultură, armată, justiţie, agricultură, industrie, comerţ, cercetare ştiinţifică, contribuind, astfel, la bunul mers al vieţii eclesiale şi sociale.

Totodată, Biserica Ortodoxă Română sărbătorește Ziua Naţională a Familiei în duminica cea mai apropiată de 15 mai, ca fiind Duminica Familiei creștine, ocrotită de Sfântul Apostol Andronic şi soţia sa, Iunia (pomeniţi în ziua de 17 mai). Aceştia au propovăduit Evanghelia lui Hristos străbunilor noştri traci, în regiunea Panoniei, adică în apropierea graniţelor României de azi.

În contextul anului 2021, proclamat în Patriarhia Română ca An omagial al pastorației românilor din afara României și An comemorativ al celor adormiți în Domnul, ne aducem aminte cu apreciere şi recunoștință de toate femeile creștine care au mărturisit prin viața lor credința în Domnul Hristos, Cel răstignit și înviat, atât în România, cât și în afara României, printre românii din vecinătatea României și din diaspora română.

În lupta cu pandemia prezentă, apreciem îndeosebi activitatea femeilor creștine care sunt cadre medicale (medici, asistente și infirmiere). Acestea cultivă iubirea milostivă față de oamenii suferinzi aflați în spitale, ostenindu-se cu atenţie şi răbdare pentru tratarea și vindecarea celor afectați de COVID-19, dar și de alte boli.

Cu prilejul Duminicii Femeilor creștine și al Duminicii Familiei creștine, ne rugăm lui Dumnezeu să dăruiască tuturor femeilor şi familiilor dreptmăritoare, precum le-a dăruit mai întâi Sfintelor Femei Mironosițe, bucurie și binecuvântare în a-L mărturisi pe Domnul Iisus Hristos Cel înviat. Totodată, le dorim tuturor ­sănătate, pace și ajutor în toată fapta bună, întru mulţi și binecuvântați ani!

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Duminica Părinţilor şi Copiilor – prilej de omagiere şi susţinere a familiei creștine

Mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel al Bisericii Ortodoxe Române transmis cu prilejul Duminicii Părinţilor şi Copiilor (6 iunie 2021)

 

Hristos a înviat!

 

Aprobată prin Hotărârea nr. 629/12 martie 2009 a Sfântului Sinod al Bisericii noastre, Duminica ­Părinţilor şi Copiilor, prima duminică după data de 1 iunie – Ziua Internaţională a Copilului, este prilej de a reafirma rolul principal al familiei în creşterea şi educaţia ­copiilor pentru viaţă.

Familia este cununa creației lui Dumnezeu şi mediul binecuvântat de El în care omul-copil începe să înțeleagă taina iubirii părintești a lui Dumnezeu pentru toți oamenii. Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, a binecuvântat familia la nunta din Cana Galileii, făcând „început al minunilor” Sale (cf. Ioan 2, 2-11), a ajutat părinți aflați în suferință (cf. Marcu 5, 22-43; Luca 7, 11-17), i-a binecuvântat pe copii (cf. Luca 18, 16) şi a descoperit oamenilor iubirea Tatălui din ceruri pentru întreaga lume (cf. Ioan 3, 16).

Familia este „biserica de acasă”, după cum a fost numită de Sfântul Ioan Gură de Aur, în care se cultivă iubirea conjugală, părintească, fiască şi frăţească. Cu ajutorul părinţilor, copilul începe să simtă iubirea lui Dumnezeu pentru el şi să cultive iubirea faţă de cei din jurul său. Iubirea copiilor faţă de părinţi se arată mai ales în comunicarea cu ei. Domnul Iisus Hristos a fost copil, crescând în ascultare de Dumnezeu Tatăl din ceruri, de Mama Sa, Sfânta Fecioară Maria, şi de Dreptul Iosif, ocrotitorul Său. Sfânta Evanghelie spune că „Iisus sporea cu înţelepciunea şi cu vârsta şi cu harul la Dumnezeu şi la ­oameni” (Luca 2, 52).

Caracterul copiilor se formează mai ales prin iubirea ­părinţilor faţă de ei şi prin modul de vieţuire al părinţilor. De aceea, părinţii sunt chemaţi să trăiască adevărata credinţă, să cultive iubirea în familie, libertatea și demnitatea persoanei umane, creată după chipul lui Dumnezeu. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: „Învață-ți copilul să nu pună preț pe bani, nici pe slavă lumească, nici numai pe viața de aici. Dacă va avea astfel de gânduri, va fi un înțelept”1.

Copiii născuți în familie și bote­zați de Biserică în numele Prea­sfintei Treimi pot deveni cetățeni ai Împărăției cerești veșnice, dacă în viața lor pământească au cultivat darurile duhovnicești primite la Sfântul Botez, după cum ne arată ­familiile care au dăruit Bisericii mai mulți sfinți, înscriși în calendar.

În ultimele decenii, în contextul multor provocări la adresa familiei creştine, Biserica a intensificat activitățile ei privind consolidarea acesteia. În Patriarhia Română, câțiva ani au fost dedicați familiei și educației. De exemplu: 2011 – Anul omagial al Sfântului Botez și al Sfintei Cununii; 2016 – Anul omagial al educaţiei religioase a tineretului creştin ortodox; 2020 – Anul omagial al pastorației părinților și copiilor. Anul 2021 este în mod deosebit dedicat pastoraţiei românilor din afara României, părinți și copii aflați adesea printre străini. În acest context, în perioada 21 decembrie 2020 – 22 august 2021, în Patriarhia Română se desfășoară Concursul național catehetic Biserica: familia românilor de pretutindeni, care se adresează copiilor din grupele ­catehetice parohiale din țară și din diasporă, înscrise în Programul național catehetic Hristos împărtășit copiilor. Scopul concursului este crearea unor legături spirituale între grupurile catehetice din țară și cele din diaspora ­română. Grupurile de cateheză participante au realizat și au implementat miniproiecte având caracter cultural şi ­filantropic, adresate cu preponde­rență familiei.

Pandemia actuală a afectat în mod direct familiile din țară și din diasporă, precum și educaţia copiilor. Studiile recente evidențiază utilitatea, dar și limitele educației online: stres, oboseală mentală, manifestări depresive, pierderea moti­vației, dificultăți în gândire, în concentrare și în luarea deciziilor. O educație temeinică pentru viață include experiențe nemijlocite, trăite în cadrul unei comunități ­concrete, începând din familie și continuând în școală, în viaţa Bisericii şi a societăţii.

În contextul secularizării tot mai accentuate a societății ­actuale, este necesară reafirmarea rolului principal al ­familiei în creşterea şi educaţia copiilor pentru viaţă, precum şi susţinerea spirituală şi materială a familiilor defavorizate şi a familiilor care au mulţi copii. Totodată, pentru a răspunde nevoilor spirituale profunde ale generațiilor de copii și de tineri din societatea actuală, este foarte necesară cooperarea dintre Biserică, Familie și Şcoală, pentru a fi cultivate vocațiile specifice ale copiilor şi tinerilor.

Adresăm părinților și copiilor români de pretutindeni un mesaj părintesc de multă prețuire, precum și îndemnul de a păstra și de a cultiva credința creștină ortodoxă, împreună cu valorile spiritua­lității românești în familie, în biserică şi în societate, spre bucuria tuturor copiilor şi a părinților!

Cu aleasă preţuire şi binecuvântare,

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Notă:

1 Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre slava deșartă și despre creșterea copiilor, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii ­Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, p. 427.

 

(Imagine: Vizita Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Aşezământul de copii „Sfântul Ierarh Leontie“
din Rădăuţi, 6 noiembrie 2015)

Conferință despre finanțarea comunităților religioase de către stat în UE

În Sala „Iustin Patriarhul” a Centrului de formare continuă „Dumitru Stăniloae” din Bucu­rești a continuat joi, 17 iunie 2021, seria de conferințe online organizate de Cancelaria Sfântului Sinod și de Reprezentanța Patriarhiei Române pe lângă instituțiile europene. Tema întâlnirii a fost finanțarea comunităților religioase de către stat în Uniunea Europeană.

 

La conferința online despre finanțarea comunităților religioase de către stat în Uniunea Europeană, moderată de arhidiaconul prof. dr. George Grigoriță, consilier patriarhal la Cancelaria Sfântului Sinod, au fost invitați conf. dr. Adrian Lemeni, directorul Școlii Doctorale „Dumitru Stăniloae” din București, și părintele conf. dr. Sorin Șelaru, consilier patriarhal, de la Repre­zentanța Patriarhiei Române pe lângă instituțiile europene.

În cadrul conferinței s-a discutat despre modalitatea în care un stat finanțează comunitățile religioase, în special cu o privire asupra realităților din Uniunea ­Europeană.

„Atunci când vorbim despre finanțarea co­munităților religioase de către stat, vorbim, de fapt, despre modul în care un stat se raportează la comunitățile religioase prezente pe teritoriul său și cum respectivul stat înțelege să susțină financiar acele comunități. Astfel, specialiștii au sistematizat că în această modalitate de relație există trei tipuri de abordare: o cooperare distinctă dintre stat și comunitățile religioase prezente pe teritoriul său; o separație aproape totală între stat și comunitățile religioase; sau privilegierea unei comunități religioase. În funcție de modul în care statul alege să se raporteze la comunitățile religioase, el dezvoltă și maniera în care susține respectivele comunități religioase. Astfel, finanțarea acestora poate să fie ­directă sau indirectă. Este directă atunci când statul susține salarizarea personalului comunităților religioase sau întreținerea, reparația sau construirea de noi lăcașuri de cult, și este indirectă atunci când statul subvenționează diferite activități desfă­șurate de către cult, în special activități educaționale sau sociale. Indiferent de modalitățile în care statele aleg să se raporteze la comunitățile religioase, un lucru foarte clar, care a reieșit din conferința noastră, este acela că toate statele acordă o atenție deosebită finanțării religioase, fie direct, fie indirect. Chiar și în statele în care se alege o separație între stat și comunitățile religioase există, totuși, posibilități de finanțare a activităților acestora în planul educațional sau social”, a spus arhid. prof. dr. George Grigoriță.

De asemenea, conf. dr. Adrian Lemeni a susți­nut o prelegere în care a prezentat, în prima parte, aspecte generale care ­vizează finanțarea cultelor în statele membre ale Uniunii Europene, iar în a doua parte a insistat asupra contextului românesc, prezentând și unele aspecte referitoare la legislația care reglementează acordarea și justificarea sprijinului financiar al statului român pentru cultele din țara noastră.

„Am subliniat faptul că nu există un model unitar, nici în ceea ce privește relația dintre stat și culte în Uniunea Europeană, și acest lucru se reflectă inclusiv în finanțare, și, totodată, faptul că Uniunea Europeană recunoaște statelor membre dreptul de a reglementa atât relația dintre stat și culte, precum și finanțarea. Practic, plecându-se de la specificul istoric, religios, contextul socio-cultural al fiecărei țări, în fiecare stat membru al Uniunii Europene există un context legislativ specific. Există recunoașterea dreptului național în acest domeniu al cultelor, lucru stabilit și recunoscut încă din 1997 în Declarația a XI-a a conferinței europene de atunci, linie preluată și în Tratatul de funcționare a Uniunii Europene de la Lisabona, în articolul 17. (…) În a doua parte a prezentării am ­insistat pe contextul românesc, întrucât am fost implicat direct în urmă cu câțiva ani în contextul reglementării legislative în domeniul cultelor, mai precis, Legea 489/2006 – privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor. Constituția României, și am preluat și în Legea cultelor, precizează foarte clar sprijinul statului față de culte, inclusiv sprijinul financiar. În articolul 10 al Legii cultelor sunt trecute și criterii ale finanțării cultelor: criteriul proporționalității și criteriul nevoilor reale ale cultului. Am evocat și faptul că sprijinul statului în România pentru culte nu este un privilegiu acordat cultelor. Se pleacă de la o realitate istorică, reducerea ­semnificativă a patrimoniului Bisericii ­Ortodoxe Române, secularizarea pro­prietăților în secolul al XIX-lea, iar după Marea Unire din anul 1918, sprijinul statului a fost extins și la cultele recunoscute de către statul român. Se pleacă de la această realitate și, tot­odată, de la recu­noașterea rolului spiritual-educa­țional, ­social-cultural al cultelor în România. De asemenea, am sub­liniat unele aspecte care vizează legislația care reglementează acordarea și justificarea sprijinului financiar al statului român pentru cultele din țara noastră”, a spus conf. dr. Adrian Lemeni.

Programul a cuprins și discuții pe baza temei propuse și a prelegerilor expuse.

Centrul de Presă BASILICA şi-a sărbătorit hramul

Centrul de Presă BASILICA al Patriarhiei Române şi-a sărbătorit hramul în prima zi după Rusalii, cu prilejul marelui praznic al Sfintei Treimi. Sărbătoarea Sfintei Treimi este, în fiecare an, un prilej de bucurie pentru toți ostenitorii din cadrul celor cinci componente ale Centrului de Presă BASILICA al Patriarhiei Române: Radio TRINITAS, Televiziunea TRINITAS TV, Publicațiile „Lumina”, Agenția de știri BASILICA și Biroul de presă și relații publice. Centrul de Presă a luat fiinţă în 27 octombrie 2007, din iniţiativa şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

 

Luni, 21 iunie, în ziua praznicului, jurnaliştii creştini au participat pe Colina Bucuriei la Sfânta Liturghie şi la slujba de Te ­Deum săvârşite de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar ­patriarhal. Din soborul de slujitori care s-au rugat alături de ierarh au făcut parte: părintele consilier patriarhal Nicolae Dascălu, ­directorul Publicaţiilor „Lumina”; părintele consilier patriarhal Teodor Gradinaciuc, directorul Radio TRINITAS; părintele ­George Aniculoaie, redactor-şef în cadrul Departamentului de ştiri al ­Televiziunii TRINITAS TV; părintele ­Ciprian Florin ­Apetrei, redactor la „Ziarul Lumina”; ­diaconul Ciprian Florin Petre, de la Biroul de presă al Patriarhiei Române; diaconul Iulian Dumitraşcu, editor în cadrul ­Agenţiei de ştiri ­BASILICA.

După lecturarea pasajului evanghelic rânduit (Matei 18, 10-20), ierarhul a rostit un cuvânt de învăţătură în care a ­evidenţiat importanţa marelui praznic sărbătorit în prima zi după Pogorârea Sfântului Duh, evenimentul prin care a fost împlinită ­lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu.

La finalul slujbei de mulţumire, Prea­sfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul a vorbit despre semnificaţia deosebită pe care această sărbătoare o are pentru membrii Centrului de Presă al Patriarhiei ­Române şi a subliniat importanţa majoră a misiunii sale de răspândire a mesajului evanghelic şi de informare asupra lucrărilor Bisericii în această epocă a mass-mediei. După ce a prezentat, pe scurt, istoria ­înfiinţării Centrului de Presă BASILICA şi a fiecăreia dintre componentele sale, ierarhul a spus: „Numele oferit Centrului de Presă este BASILICA, nume care, ­alături de TRINITAS, reprezintă termeni latini, aleşi pentru a sublinia că în Răsăritul ortodox există şi o Ortodoxie de limbă latină, anume Ortodoxia românească. Sfânta Treime este ocrotitoarea întregului Centru de Presă BASILICA pentru că există o strânsă legătură între Aceasta şi Sfânta Biserică: un mare teolog ­alexandrin din secolul al III-lea afirma că Biserica întreagă este plină de Sfânta Treime”. De asemenea, Episcopul-vicar patriarhal a adăugat: „Ne-am rugat pentru coordonatorii şi ­ostenitorii acestor cinci componente, care se străduiesc să pună atât slujbele Bisericii, cât şi numeroase ştiri şi emisiuni dedicate tuturor categoriilor de vârstă la dispoziţia credincioşilor din ţară şi din diasporă. Ne-am rugat şi pentru bine­făcătorii centrului, care îşi obţine fondurile necesare funcţionării prin osteneala eparhiilor din ţară şi prin donaţiile credincioşilor, ale unor ­binefăcători care, realizând cât de importantă este prezenţa Bisericii în mass-media, sprijină cu eforturi deosebite activitatea acestuia. În rugăciunile noastre i-am pomenit şi pe cei care ­beneficiază de toate serviciile şi programele centrului. Mulţumim coordonatorilor şi ostenitorilor tuturor componentelor ­Centrului de Presă care s-au străduit ca, în această perioadă de deznădejde şi ­teamă, să aducă bucuria, speranţa şi ­lumina Evangheliei lui Hristos în inimile şi în sufletele credincioşilor. Ca întotdeauna, aceş­tia au prezentat în mod fidel ­activitatea filantropică atât de dinamică şi consistentă a Bisericii noastre”.

Centrul de Presă BASILICA are două momente aniversare în fiecare an: sărbătoarea Sfintei Treimi și sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, ziua în care a fost înființat.

Stadiul lucrărilor pe șantierul Catedralei Naționale la finalul primăverii

Pe șantierul Catedralei Naționale se lucrează în prezent la învelitoarea din tablă a construcțiilor care delimitează spațiul liturgic exterior (clopote și portice), la tencuielile exterioare ale turlei-clo­potniță și baza turlei mari, precum și la placarea cu piatră a stâlpilor pridvorului de la intrarea principală de pe vest. În interior, a fost finalizată pictura în mozaic la hemiciclul Altarului și se lucrează intens la montajul ultimelor piese de pe spatele catapetesmei, ca până în vară pictura în Sfântul Altar să fie realizată în totalitate.

 

La finalul primăverii, perioadă în care vremea blândă a permis reluarea lucrărilor în ­exteriorul Catedralei Naționale, în ­zona superi­oară a edificiului și în zona con­­s­­t­ruc­­țiilor care delimitează spațiul liturgic exterior, activitatea s-a intensificat și continuă conform fluxului tehnologic impus de graficul de execuție. Stadiul actual al lucrărilor, precum și viitoarele etape ne-au fost prezentate de inginerul Petre Chiuță, consilier patriarhal la Sectorul monumente și cons­truc­ții bisericești: „Structura de re­zistență a catedralei și a subsolurilor adiacente este finalizată 100%, învelitoarele din tablă la turlele catedralei, finalizate în pro­porție de 100%. Totodată, sunt finalizate placările cu piatră la stâlpii turlelor, precum și tencuielile exterioare ale turlelor secundare. În această perioadă, se lucrează intens la învelitoarea din tablă a cons­trucțiilor care delimitează spațiul liturgic exterior (clopote și portice); la ancadramentele ferestrelor de pe fa­țada sud; la tencuielile exterioare ale turlei-clopotniță și baza turlei mari (45.00. – 65.00 m); la placarea cu piatră a stâlpilor pridvorului de la intrarea principală de pe vest și la pictura în tehnica mozaic din spatele ­catapetesmei”.

Până la finalul anului sunt prevăzute lucrări la tencuiala exterioară a turlei mari (+65.00 m – +92.00 m) și la fațada vest; la ancadramentele ferestrelor din zona sud, absida sud și jumătate din Altar, precum și finalizarea picturii mozaic din Altar.

Totodată, în prezent se analizează ­împreună cu instituțiile abilitate modalitatea de racordare la energie electrică a ansamblului arhitectural Catedrala Națională, respectiv la apă și canalizare, ne-a mai spus ing. Petre Chiuță.

În interiorul lăcașului de rugăciune, echipa condusă de pictorul Daniel ­Codrescu continuă pictarea în tehnica mozaic pe spatele catapetesmei. „Am terminat lucrările la hemiciclul Altarului, iar săptămâna viitoare va începe demontarea schelelor. Acum se lucrează pe spatele catapetesmei la montajul ultimelor piese ale mozaicului. S-au montat deja sfinții ierarhi, preoți, diaconi și urmează «Cina cea de Taină», «Spălarea picioarelor» și «Cina de la Emaus». Apoi, în partea de jos, vor mai fi montate decoruri și ornamente. În absida dreaptă au fost montate schelele și au început tencuielile. În atelier lucrăm la ultimele detalii la scenele de pe spatele catapetesmei și ne concentrăm în această perioadă să terminăm lucrările la Altar până în vară”, a explicat pictorul Daniel Codrescu.

Detalii despre conceptul iconografic, tehnică și materiale, precum și despre modalitatea prin care puteți dona pentru un anumit sfânt sau o scenă iconografică, puteți afla accesând platforma online ­pictamcatedrala.ro.

Ședință de lucru a Sinodului Mitropoliei Munteniei și Dobrogei

Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei s-a întrunit joi, 20 mai, în Sala ­Sinodală din Reşedinţa Patriarhală, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. În cadrul ­şedinţei de lucru au fost dezbătute subiecte diferite ce privesc viaţa ­Bisericii, în mod deosebit definitivându-se şi aprobându-se textele liturgice în cinstea ­Sfântului Cuvios Nichifor cel Lepros, ­pomenit în Biserica Ortodoxă în fiecare an la 4 ianuarie.

Sinodul a fost deschis de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care a prezentat ordinea de zi a ședinței de lucru. Referitor la Sfântul Cuvios Nichifor cel Lepros, Preafericirea Sa a subliniat faptul că acesta este un sfânt grabnic-ajutător al celor bolnavi. „Sfântul Nichifor cel Lepros era grec de neam şi a primit o popularitate deosebită mai ales în timpul pandemiei de anul trecut şi de anul acesta. El a suferit de lepră, însă a fost răbdător, milostiv şi smerit, şi Dumnezeu i-a dat darul vindecării celor bolnavi. Au fost făcute, aşadar, unele observaţii şi îmbunătăţiri în ceea ce priveşte textul liturgic al slujbei Sfântului Nichifor, pe care noi le-am scos în evidenţă. De asemenea, pe ordinea de zi există mai multe probleme de ordin administrativ. Toate aceste subiecte arată deodată bogăţia şi complexitatea lucrărilor, activităţilor eparhiilor şi necesitatea rezolvării punctuale a problemelor existente. Avem nevoie de foarte multă responsabilitate, comuniune şi conlucrare în ceea ce priveşte rezolvarea problemelor din propriile eparhii şi din mitropolie ca întreg”, a evidenţiat Părintele Patriarh Daniel.

Preafericirea Sa a mai precizat că ­Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei a fost convocat în ajunul hramului istoric al Catedralei Patriarhale şi pentru a-i cinsti pe Sfinţii Mari Împăraţi şi întocmai cu Apostolii, Constantin şi mama sa, Elena. „Este o şansă să avem nu nu­mai sinod, ci şi să aducem mulţumire lui Dumnezeu pentru ajutorul oferit în diferite lucrări pe care le săvârşim, în pofida multor dificultăţi pe care le-a întâmpinat întreaga omenire în timpul pandemiei”, a spus Patriarhul României.

Mitropolia Munteniei şi Dobrogei are în componenţă 10 eparhii: Arhiepiscopia Bucureştilor, Arhiepiscopia Tomisului, Arhiepiscopia Târgoviştei, Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului, Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei, Arhiepiscopia ­Dunării de Jos, Episcopia Sloboziei şi ­Călăraşilor, Episcopia Alexandriei şi ­Teleormanului, Episcopia Giurgiului şi Episcopia Tulcii. La şedinţele de lucru ale Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei participă şi ierarhii din Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria, Episcopia Daciei Felix şi Episcopia Ortodoxă Română a Australiei şi Noii Zeelande.

380 de ani de la aducerea la Iaşi a moaştelor Sfintei Cuvioase Parascheva

În zilele de 12 şi 13 iunie 2021, în Arhiepiscopia Iaşilor s-au sărbătorit 380 de ani de la aducerea moaştelor Sfintei Cuvioase Parascheva. La Catedrala Mitropolitană şi la ­Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi, lăcaşuri reprezentative în care cinstitele odoare au fost venerate vreme de secole de credincioşi, au fost săvârşite slujbe şi au fost organizate evenimente culturale tematice. Cu acest prilej, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul ­Bisericii Ortodoxe Române, a transmis un mesaj intitulat: „Sfânta Parascheva «cea mult folositoare» este un mare dar pentru poporul român”.

În seara de sâmbătă, 12 iunie, la ­Catedrala Mitropolitană din Iași a fost săvârșită slujba Privegherii în cinstea Sfintei Cuvioase Parascheva, Ocrotitoarea Moldovei, de către Înalt­preasfințitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, împreună cu Prea­sfințitul Părinte Nichifor Boto­șăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, înconjurați de clericii slujitori ai catedralei. La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul a rostit un cuvânt de învățătură, în care a vorbit despre impor­tanța zilei de 13 iunie, sub­liniind con­tribuția pe care domnitorul Vasile Lupu a avut-o în cadrul momentului pro­vidențial petrecut cu aproape patru veacuri în urmă în cetatea Iașilor.

 

Sărbătoare la Catedrala Mitropolitană

La Catedrala Mitropolitană, slujba din Duminica a 7-a după Paşti a fost oficiată în Altarul de vară de pe esplanadă de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, ­Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, ­împreună cu Preasfințitul Părinte ­Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, și Prea­sfințitul Părinte Emilian Crișanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului.

Credincioșii ieșeni, dar și pelerini veniți din mai multe zone ale țării, s-au adunat încă de dimineață pentru a aduce un prinos de mulțumire Sfintei Parascheva, Ocrotitoarea Moldovei. În ciuda ploii reci și a vântului năprasnic, cei prezenți au participat la Sfânta Liturghie arhierească şi s-au închinat la raclele cu cinstitele moaște ale cuvioasei și ale Sfântului ­Ierarh Iosif cel Milostiv. După citirea Sfintei Evanghelii, în cadrul cuvântului de învățătură, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul a amintit evenimentul aducerii moaștelor Sfintei Parascheva la Iași: ­„Voievodul Vasile Lupu al Moldovei ­împreună cu Sfântul Ierarh Varlaam, ­Mitropolitul Moldovei, au plătit datoriile Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, iar Patriarhul Partenie I, care a păstorit în prima jumătate a secolului al 17-lea, în semn de recunoștință pentru ajutorul mare și bogat acordat de domnitorul ­Vasile Lupu, a dăruit lui și Moldovei moaștele Sfintei Parascheva. Așa se face că în anul 1641, la 13 iunie, voievodul Va­sile Lupu, Sfântul Ierarh Varlaam, cu Episcopii de Huși și Roman, cu o mulțime de preoți, au întâmpinat moaștele sfintei, pe care le-au depus în biserica frumoasă și măreață a Mănăstirii «Sfinții Trei ­Ierarhi». Aici, sfintele moaște au binecuvântat mulțimea de credincioși până în anul 1888, pentru că în 1884 au început restaurările bisericii, coordonate de un arhitect francez, Lecomte du Noüy, iar atunci moaștele au fost mutate în paraclisul din Sala Gotică. Acolo a avut loc un incendiu, în decembrie 1888, prin care s-a descoperit din nou că moaștele Sfintei Parascheva fac minuni, pentru că sicriul în care erau puse a fost distrus, mai ales lemnul, dar focul nu s-a atins de sfintele moaște. Sfântul Ierarh Iosif Naniescu, mitropolitul de atunci, după ce a terminat această frumoasă și impozantă catedrală, a adus moaștele Sfintei Parascheva la sfârșitul anului 1888 sau la începutul anului 1889 în acest lăcaș, rămânând ­până astăzi”.

La finalul slujbei, Preasfințitul ­Părinte Damaschin Dorneanul a dat ­citire ­mesajului „Sfânta Parascheva «cea mult folositoare» este un mare dar pentru ­poporul român”, transmis de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul ­Bisericii ­Ortodoxe Române.

Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit ­Teofan a adus mulţumire lui Dumnezeu şi Sfintei Cuvioase Parascheva pentru darul primit în urmă cu 380 de ani de ţara noastră: „Mulţumim lui Dumnezeu pentru darul ­făcut României, Moldovei, Iaşilor, acum 380 de ani! Perioadă de bine­cuvântare revărsată asupra credincioşilor care au dobândit o conştiinţă tot mai adâncă în adevărul că Sfânta Parascheva ne este ocrotitoare, mult folositoare, mângâietoare în necazuri şi ­ispite. 380 de ani de alai binecuvântat de pelerini veniţi din întreaga ţară şi din ­întreaga lume pentru a se închina smerit în faţa raclei cu sfintele moaşte ale Sfintei ­Cuvioase Parascheva. Ce zi mare, ce zi frumoasă, cea de 14 octombrie, în fiecare an! Ce icoană a poporului lui Dumnezeu adunat în jurul sfinţilor Cerului şi ai pământului! 380 de ani de pelerinaj săvârşit de fraţii creştini ortodocşi din Bulgaria, din Serbia, care vin aici să mulţumească sfintei pentru că o bună bucată de vreme Cuvioasa ­Parascheva a şezut spre închinare la Vidin, în Târnovo sau în Belgradul Serbiei”.

 

Liturghie arhierească la Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi”

În biserica Mănăstirii „Sfinții Trei ­Ierarhi” din capitala Moldovei, Sfânta ­Liturghie a fost săvârșită duminică, 13 iunie, de Preasfințitul Părinte Episcop-vicar Nichifor Botoșăneanul. În cuvântul de învățătură rostit în cadrul slujbei, ierarhul i-a îndemnat pe credincioșii prezenți să-l pomenească pe domnitorul Vasile Lupu, cel care a adus moaștele Sfintei Parascheva la Iași în urmă cu 380 de ani: „Prăznuirea de astăzi a Sfintei ­Parascheva – aducerea sfintelor ei moaște – ne îndatorează să ne ­bucurăm de această moștenire, dar și să-l pomenim pe ­domnitorul Vasile Lupu, nu doar pentru iertarea păcatelor pe care ca om le-a săvârșit, ci să-l pomenim cu recunoștință pentru că a fost insuflat de dreapta credință în tot ce a făcut și în tot ce ne-a lăsat moștenire: o biserică precum cea a Trei Ierarhilor, aducerea moaștelor Sfintei Parascheva, punerea bazelor întregului învăță­mânt din Moldova și nu numai. Școala Vasiliană, de exemplu, a fost legată de obștea Mănăstirii Sfinților Trei Ierarhi. Suntem chemați așadar în această zi să înțelegem că puterea dreptei credințe îi însuflețește pe oameni, îi inspiră și nu trece odată cu viața lor. De aceea, ziua de astăzi este de prăznuire, de bucurie, îndeosebi aici, în biserica din Iași în care pentru prima dată au fost aduse moaștele Sfintei ­Cuvioase Parascheva”.

 

Simpozion şi vernisaj în Sala Gotică

Cu acelaşi prilej, în Sala Gotică a ­Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” s-au desfășurat sâmbătă, 12 iunie, un simpozion şi vernisajul unei expoziții de cărți, icoane şi veşminte ale cuvioasei care a devenit Ocrotitoarea ­Moldovei. Simpozionul a fost organizat de Facultatea de Teologie Ortodoxă ­„Dumitru Stăniloae” din Iaşi şi moderat de ­părintele decan Ion Vicovan.

 

Apariții editoriale și expoziție tematică

Editura Doxologia a Arhiepiscopiei Iaşilor a marcat și editorial momentul aniversar. Cătălin Jeckel, consilierul Sectorului cultural și comunicații media al Arhiepiscopiei Iașilor, a anunțat în cadrul simpozionului apariţia a două lucrări: „Noi consideraţii referitoare la aducerea moaştelor Sfintei Cuvioase Parascheva la Iaşi”, ediţie îngrijită de Bogdan Brânză, şi un minialbum – „380 de ani de la aducerea la Iaşi a moaştelor Sfintei Cuvioase Parascheva”.

La final, a fost vernisată expoziția tematică realizată de Biblioteca „Dumitru Stăniloae”, Catedrala Mitropolitană şi Centrul „Resurrectio”. Manuscrisele, cărțile și documentele expuse au fost ­prezentate de Virginia Popa, iar despre icoanele, obiectele și veșmintele Sfintei ­Parascheva a vorbit muzeograful Mihai Olteanu.