Frumuseţea eternă a Voroneţului: mesajul central al Judecăţii de Apoi

Nr. 573-574// în / de

Cuvântul rostit de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, la vernisajul expoziţiei: „Mănăstirea Voroneţ, 533 de ani de la înfiinţare, 30 de ani de la redeschidere” (text revizuit de autor)

Am primit cu deosebită bucurie invitația de a participa la vernisajul expoziţiei organizate de Biblioteca ­Academiei Române şi Mănăstirea Voroneţ, dedicată împlinirii anul acesta, 2021, a 533 de ani de la înfiinţare (1488) şi 30 de ani de la redeschiderea Mănăstirii Voroneţ (1991).

Mănăstirea Voroneț este un dar binecuvântat al lui ­Dumnezeu nu doar pentru ţinutul Bucovinei, cu mănăstiri şi biserici străvechi, cu sfinţi voievozi, ierarhi şi cuvioşi, care au păstrat unitatea poporului şi a credinţei sale apostolice, ci este și un dar binecuvântat al lui Dumnezeu pentru întregul neam românesc.

Ctitorie a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare (1457-1504), biserica Mănăstirii Voroneț, cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, a fost ridicată în anul 1488, în trei luni şi trei săptămâni, apoi pictată în interior, în anul 1496. În anul 1547, Mitropolitul Grigore Roşca, ucenic al Sfântului Daniil Sihastrul, i-a adăugat un pridvor închis, care a fost apoi pictat în exterior. Înscrisă în anul 1993, împreună cu alte șapte biserici pictate din nordul Moldovei, pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO, biserica Mănăstirii Voroneţ se bucură de o mare faimă printre iubitorii artei medievale bisericeşti datorită, în primul rând, picturii sale exterioare. Această pictură prezintă caracteristici care o individualizează, şi anume: albastrul de Voroneţ, culoare care domină decorul său pictural şi despre a cărei realizare şi rezistență în timp se cunosc foarte puţine date. Totodată, se remarcă scena Judecăţii de Apoi, compoziţia cea mai amplă şi mai luminoasă, cu mult superioară scenelor similare din alte biserici moldave, pictură care se desfăşoară pe întreg peretele vestic exterior, neîntreruptă de nici o deschidere a vreunei uși sau ferestre. Fațada de vest, care cuprinde scena Jude­cății de Apoi, este alcătuită din mai multe registre. În partea superioară a frescei se află zugrăvit Dumnezeu Tatăl. Registrul al doilea cuprinde scena Deisis, a Jude­cății de Apoi. Pe tron se află Dreptul Judecător, în dreapta Maica Domnului, iar în stânga se află Sfântul Ioan Botezătorul, care se roagă pentru cei care s-au pocăit, dar nu au mai avut timp ca să arate faptele pocăinței. Deci, pentru aceştia este o mijlocire în ziua Judecăţii, deoarece ei au dorit mântuirea. Această scenă, numită Deisis, a Judecăţii de Apoi sau a Judecăţii universale, este încadrată de Sfinţii Îngeri stând în picioare şi de Sfinţii Apostoli aşezaţi pe scaune. Din Tronul Dreptului Judecător pornește un râu de foc, în care se chinuiesc necredincioşii. Cel de-al treilea registru ilustrează Etimasia (pregătirea Tronului de Judecată – cf. Apocalipsa cap. 4; Psalmi 9, 7-8). Aici sunt prezenţi: Sfântul Duh, simbolizat în forma unui porumbel, Sfânta Evanghelie și Protopărinții neamului omenesc (Adam şi Eva), având alături, spre nord, ceata drept-credincioşilor, călăuziţi spre rai de Sfântul Apostol Pavel, iar spre sud, ceata ereticilor şi necredincioşilor, care sunt mustraţi de Sfântul Proroc Moise. În registrul al patrulea, la mijloc, apare: Mâna lui Dumnezeu purtând cumpăna care cântăreşte, în prezenţa îngerilor, faptele bune şi faptele rele ale oamenilor; lupta dintre îngeri şi demoni pentru sufletele oamenilor. De asemenea, în zona de nord a ultimului registru este reprezentat raiul sau comuniunea drepților și a sfinților, conduși de Sfinții Apostoli Petru și Pavel, iar în zona de sud, iadul sau însingurarea celor necredin­cioși, nemilostivi și răi.

Pictura exterioară a Mănăstirii Voroneț constituie, de fapt, apogeul sau performanța majoră pe care a putut-o atinge arta picturală bisericească în Moldova secolului al XVI-lea.

Deşi elemente de pictură exterioară, fragmentară, se regăsesc şi la alte biserici din spaţiul ortodox sau chiar în Occidentul creştin, ampla pictură exterioară moldavă nu este un fenomen de împrumut, ci s-a constituit şi dezvoltat în acest spaţiu ­imprimat de credinţa şi spiritualitatea monahilor şi a credincioşilor mireni ortodocşi.

Pictura exterioară a Mănăstirii Voroneţ are, evident, şi un rol artistic decorativ, însă nu poate fi redusă la un act artistic, estetic, ci ea este în primul rând un mijloc de mărturisire a credinţei în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, Capul ­Bisericii și Mântuitorul lumii. Chipurile sfinţilor pictaţi pe zidurile bisericii ne cheamă la rugăciune şi ne călăuzesc spre Împărăţia cerurilor, ei sunt pentru noi învățători și rugători.

Iconografia Bisericii Ortodoxe nu este o artă obişnuită, ci una sacră, adică teologică şi liturgică, care semnifică întâlnirea în rugăciune a omului cu Dumnezeu Cel sfânt şi cu sfinţii Lui. De aceea, şi pictura exterioară a unei biserici trebuie să fie în consens cu tradiţia autentică de artă bisericească ortodoxă, iar din punct de vedere liturgic şi teologic trebuie să exprime cu fidelitate credinţa ortodoxă privind scopul existenței omului și universului creat, și anume sfinţirea omului și a universului prin participarea lor la slava sau lumina necreată şi neapusă a Împărăţiei cerurilor, o privire profetică spre „cerul nou şi ­pământul nou”, descris în cartea Apocalipsa 21, 1.

Adevărată capodoperă a artei medievale moldovenești, marea frescă a Judecăţii de Apoi de la Voroneț este o sinteză a Apocalipsei Sfântului Ioan Teologul sau Evanghelistul. Râul de foc izvorând de sub tronul Dreptului Judecător este identificat de Sfinţii Părinţi ai Bisericii Ortodoxe (mai ales de Sfântul Isaac Sirul, sec. VII) cu iubirea lui Dumnezeu care aduce lumină, pace şi bucurie sfinților, dar care produce întristare sau mustrare a conștiinței oamenilor care în timpul vieţii lor pământeşti nu L-au iubit pe Dumnezeu şi nici pe semenii lor aflați în nevoi. Sfântul Isaac Sirul a fost unul dintre cei mai populari sfinţi din spiritualitatea isihastă. El a fost de-a lungul veacurilor un călăuzitor al monahilor, dar şi al mirenilor. În scrierile sale duhovniceşti, el pune accentul pe iubirea lui ­Dumnezeu şi nu acceptă o altă interpretare a lucrării lui ­Dumnezeu în lume decât în perspectiva iubirii lui Dumnezeu. De aceea, Sfântul Isaac Sirul spune că este nedrept să gândim că Dumnezeu îi iubeşte pe drepţii din rai şi-i urăşte pe păcătoşii din iad, pentru că El este prin însăşi natura Sa iubire. Dumnezeu îi iubeşte pe toţi oamenii, dar iubirea Lui devine bucurie în cei care au răspuns iubirii Lui şi au împlinit voia Lui, şi devine mustrare de conştiinţă în cei care au refuzat iubirea Lui. Prin urmare, Judecata universală se petrece în conștiința oamenilor, aceasta fiind luminată, în Ziua de Apoi, de harul, dreptatea și iubirea lui Dumnezeu. De aceea, Dreptul Judecător din marea frescă de la Voroneţ nu este mânios, nu este încruntat, nu este tulburat, ci are chipul senin, o seninătate desăvârşită. În acest sens, chipul Dreptului Judecător de la Voroneţ contrastează cu faţa severă a Dreptului Judecător de la Capela Sixtină a Vaticanului.

În esență, Judecata de Apoi este o evaluare dreaptă a libertății omului de a iubi sau de a nu iubi pe Dumnezeu şi pe semeni. Judecata de Apoi nu este ceva impus din exterior, ci conştiinţele oamenilor sunt luminate de prezenţa harului Dreptului Judecător, iar oamenii văd ei înșiși ce au greșit în viaţă. Desigur, nu sunt judecaţi în Ziua de Apoi cei care s-au pocăit pentru păcatele lor în timpul vieţii pământeşti. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune că nu vom fi judecaţi pentru că am păcătuit, ci pentru că nu ne-am pocăit pentru păcate. Iar cei care s-au pocăit după ce au greșit au fost reintegraţi în circuitul iubirii smerite şi milostive a Dreptului Judecător.

Se observă că marea frescă a Mănăstirii Voroneţ este, în acelaşi timp, plină de solemnitate şi de smerenie, de lumină şi de frumuseţe filocalică sau isihastă, de dreptate şi de speranţă. De ce și de speranță? Pentru că la Judecata de Apoi se află prezenţi ca mijlocitori, pentru mântuirea oamenilor, Maica Domnului şi Sfântul Ioan Botezătorul, dascălul pocăinţei. Deci, pictura de la Voroneţ, ca şi pictura de la celelalte mănăstiri celebre din Bucovina, este o pictură de inspiraţie isihastă. Părintele duhovnicesc al Mitropolitului Grigore Roşca, autorul programului iconografic de la Voro­neț, a fost însuși Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul sau Isihastul, duhovnicul Sfântului Voievod Ştefan cel Mare. Mormântul acestui mare isihast se află în pronaosul bisericii Mănăstirii Voroneț. Frumusețea albastrului de Voroneț reprezintă cerul coborât pe pământ pentru a înălţa sufletul omului în Împărăţia cerurilor, dar şi pentru a sfinţi natura creată de Dumnezeu, ca o pregustare a bucuriei Învierii de obşte sau universale.

În mod deosebit, Mănăstirea Voroneţ se remarcă şi prin memoria vie pe care o poartă ctitorului ei, Sfântul Domnitor Ștefan cel Mare, și duhovnicului acestuia, Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul. Sfinţenia acestui loc a făcut ca Mănăstirea Voroneţ să biruiască încercările trăite de-a lungul veacurilor. Mănăstirea Voroneţ a fost desfiinţată în anul 1785, împreună cu alte 23 de mănăstiri, după anexarea părţii de nord a Moldovei de către Imperiul Habsburgic. Chiliile s-au ruinat, iar biserica mănăstirii a fost folosită foarte mult timp ca biserică pentru lucrătorii pământului care aparținuse Mănăstirii Voroneţ. Aceşti lucrători au format cu timpul satul Voroneţ. După Marea Unire din anul 1918, mai multe personalităţi culturale şi politice româneşti au insistat asupra evidențierii valorii istorice şi artistice a ­Mănăstirii Voroneţ şi, astfel, biserica mănăstirii a fost declarată monument istoric. Însă regimul comunist ateu a interzis total săvâr­șirea sfintelor slujbe în biserica Mănăstirii Voroneţ, sub pretextul protejării arhitecturii şi picturii din perioada ­Domnitorului Ştefan cel Mare. Fiind considerată monument istoric de artă, biserica Mănăstirii Voroneţ a beneficiat în acea perioadă de unele lucrări de restaurare pentru protejarea frescelor exterioare, consolidarea unor ziduri deteriorate şi întărirea pardoselii. La scurt timp după căderea regimului comunist, în anul 1990, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât reînfiinţarea Mănăstirii Voroneţ ca mănăstire de călugăriţe. Atunci, în calitate de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, am cerut aprobarea Sfântului Sinod pentru reînfiinţarea mai multor mănăstiri din Bucovina, precum şi din zona Iaşi, mănăstiri închise de habsburgi în secolul al XVIII-lea sau care au fost închise după secularizarea din anul 1863, în timpul ­Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, unele mănăstiri fiind transformate în muzee ori în biserici de parohie.

Am participat cu bucurie la vernisajul expoziţiei dedicate redeschiderii Mănăstirii Voroneţ. Cu prilejul pregătirii acestui eveniment, am oferit pentru expunere, la solicitarea domnului prof. ing. Nicolae Noica, directorul Bibliotecii Academiei Române, o copie după documentul nr. 5057/22 iunie 1990, emis de ­Cancelaria Sfântului Sinod, prin care se comunica Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei decizia Sfântului Sinod al Bisericii ­Ortodoxe Române, întrunit în şedinţă de lucru în 7-8 iunie 1990, de reînfiinţare a unor mănăstiri din Moldova, printre care şi Mănăstirea Voroneţ. Astfel, Mănăstirea Voroneţ a fost redeschisă în anul următor, 1991, iar stareţă a fost numită vrednica şi înţeleapta monahie Irina Pântescu.

Îi felicităm și-i binecuvântăm pe organizatorii expoziției „Mănăstirea Voroneţ, 533 de ani de la înfiinţare, 30 de ani de la redeschidere”, care aduce un omagiu acestui sfânt lăcaş ­bucovinean, valoros monument al artei şi al spiritualităţii ­ortodoxe româneşti, carte de identitate a frumuseţii sufletului poporului nostru, credincios şi creator de valori netrecătoare.

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Duminica Ortodoxiei la Catedrala Patriarhală

Nr. 573-574// în / de

În Duminica întâi din Postul Sfintelor Paşti, a Ortodoxiei, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a săvârşit Sfânta Liturghie a Sfântului Ierarh Vasile cel Mare în Catedrala Patriarhală, împreună cu Preasfinţiţii Părinţi Episcopi-vicari Varlaam Ploieşteanul şi Timotei Prahoveanul.

Sfânta Liturghie din Duminica Ortodoxiei a fost precedată, conform tradiţiei ortodoxe, de o procesiune cu sfinte icoane, purtate pe braţe de clericii slujitori, de la Reşedinţa ­Patriarhală la Catedrala de pe Colina Bucuriei. În predica rostită după citirea Sfintei Evanghelii (Ioan 1, 43-51), Întâi­stătătorul Bisericii noastre a precizat că Duminica Ortodoxiei sau Duminica dreptei credinţe a fost in­s­tituită în 11 martie 843, la Constantinopol, întrucât în data de 10 martie a aceluiaşi an a avut loc în capitala Imperiului Bizantin un sinod (întrunit prin înţelegerea dintre împărăteasa ­Teodora şi Patriarhul Metodie al ­Constantinopolului), în cadrul căruia s-a reafirmat, statornicit şi confirmat tot ceea ce s-a mărturisit şi s-a formulat ca dreaptă credinţă la cele şapte Sinoade Ecumenice. Preafericirea Sa a subliniat că prin Duminica Ortodoxiei se mărturiseşte dreapta credinţă şi se resping toate ereziile sau rătăcirile care au avut loc până în anul 843 şi se afirmă totodată cu tărie cinstirea sfintelor icoane, după cum s-a hotărât la Sinodul al VII-lea Ecumenic din anul 787.

„Dreapta credinţă înseamnă 
mărturisirea dumnezeirii 
lui Iisus Hristos”

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a reliefat că prima duminică din Postul Mare, a dreptei credinţe sau a Ortodoxiei, ne arată că nu putem dobândi mântuirea dacă nu mărturisim dreapta credinţă. „Ce este dreapta credinţă? Este mărturisirea adevărului Întrupării sau Înomenirii Fiului veşnic al lui Dumnezeu, Care S-a făcut Om pentru ca omul să devină dumnezeu după har. El a luat trup, ca noi să primim Duhul Cel ceresc, să primim lucrarea şi viaţa Duhului Sfânt în viaţa noastră. Dreapta credinţă înseamnă mărturisirea dumnezeirii lui Iisus Hristos (…), mărturisirea adevărului că Iisus din ­Nazaret este Fiul lui Dumnezeu Care S-a făcut Om pentru mântuirea oamenilor, pentru ca ei să dobândească viaţa veşnică din Împărăţia cerurilor. Ca răsplată pentru această mărturisire a dreptei credinţe, adică a dumnezeirii lui Iisus Hristos, se primeşte vederea Împărăţiei cerurilor. Cu alte cuvinte, mărturisirea dreptei credinţe ne deschide cerurile, ne deschide vederea Împărăţiei cerurilor”.

Patriarhul României a subliniat că dreapta credinţă nu este doar o mărturisire verbală a adevărului Întrupării, ci este şi o vedere duhovnicească a slavei lui Hristos din Împărăţia cerurilor. „De aceea, în icoana ortodoxă se mărturiseşte, prin numele înscris pe icoană, şi slava Împărăţiei cerurilor unde se află sfinţii. Icoana ortodoxă are întotdeauna aureola, adică lumina slavei din Împărăţia cerurilor, în jurul capului sfântului. Uneori chiar fondul icoanei este auriu pentru a ne arăta că sfinţii se află în lumina ­neapusă, necreată, neînserată, veşnică a Împărăţiei cerurilor”, a explicat Părintele Patriarh Daniel.

În continuare, Preafericirea Sa a vorbit despre cele trei slujiri ale icoanei ortodoxe în Biserică. „În primul rând, icoana ortodoxă nu este o simplă podoabă estetică în Biserică, după cum cred unii, care nu cunosc suficientă teologie mărturisitoare. Icoana ortodoxă este cea mai completă mărturisire a dreptei credinţe, prin nume, adică prin cuvânt, şi prin chip sau ima­gine. Ceea ce credem în mintea şi sufletul nostru se arată în icoană prin culoare, prin imagine. De aceea, icoana ortodoxă este mărturisirea completă prin cuvânt şi prin chip. Icoana este o mărturisire a stării în care se află sfinţii, şi anume, ei se află în ceruri, sunt vii, se află în slava, bucuria şi pacea Prea­sfintei Treimi (…). În al doilea rând, icoana orto­doxă este şi o chemare la rugăciune. Ea nu este pusă în biserică pentru a o admira, ci pentru a ne întâlni cu sfinţii în rugăciune. Sfinţii se roagă pururi pentru noi şi ne cheamă şi pe noi la rugăciune. Când ne rugăm într-o biserică ortodoxă pictată simţim că nu ne rugăm singuri, ci ne rugăm împreună cu sfinţii. Icoana ortodoxă este o chemare permanentă, tăcută, fără presiune, este o invitaţie discretă la rugăciune, la preaslăvirea lui Dumnezeu (…). În al treilea rând, icoana ortodoxă este vedere profetică, anticipată a Împărăţiei cerurilor. Biserica pictată este cerul pe pământ, spunea Patriarhul Gherman al Constantinopolului în secolul al VII-lea, pentru ca pe noi, pământenii, să ne înalţe duhovniceşte la ceruri. Icoana ne îndreaptă viaţa spre Împărăţia cerurilor”, a explicat Patriarhul României. Preafericirea Sa a mai precizat că Împărăţia cerurilor este trăită în arvună în Biserică, prin Sfintele Taine, dar şi prin sfintele icoane, şi că în perioada postului în care ne aflăm, dreapta credinţă este temelia tuturor nevoinţelor, pentru a ajunge la slava Învierii lui Hristos.

Apel la ajutor în vederea continuării pictării Catedralei Naţionale

Întâistătătorul Bisericii noastre a vorbit despre noul program intitulat „Pictăm Catedrala”, accesibil pe site-ul pictamcatedrala.ro. „Pe acest site sunt prezentate picturile realizate până acum la Catedrala Mântuirii Neamului şi se face chemare sau apel să ajutăm, după posibilităţi, la continuarea pictării catedralei, ca în doi, trei ani să avem Catedrala Mântuirii Nea­mului sau Catedrala Naţională pictată. Este o mare bucurie şi o mare şansă să fim contemporani cu această lucrare sfântă care va dăinui peste veacuri, ca laudă adusă lui Dumnezeu şi ca ocrotire a poporului ­român. Pe site-ul pictamcatedrala.ro există datele cum putem să contribuim, fiecare cu cât poate şi, desigur, numele dumneavoastră va fi pomenit. Deja, cei care ajută la construirea catedralei, iar acum la ­pictarea ei sunt pomeniţi aici la Catedrala Patriarhală istorică, dar şi la noua ­Catedrală Naţională. Darul nostru este un dar pentru eternitate, pentru veşnicie”, a spus Preafericirea Sa.

În cadrul Sfintei Liturghii, arhi­diaconul Constantin Hurjui a citit ­Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, adresată clerului și credin­cioșilor creștini din Patriarhia ­Română la Duminica Ortodoxiei. La această sărbătoare, credincioșii au fost îndemnați să contribuie la colecta organizată în Patriarhia Română pentru susținerea Fondului Central Misionar al Bisericii noastre.

Moment festiv la aniversarea ­hirotoniei întru arhiereu 
a Patriarhului României

La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar ­patriarhal şi secretarul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a prezentat volumul „Rugăciune şi solidaritate filantropică în vreme de pandemie. Lucrarea Bisericii în societate în anul 2020”, apărută anul acesta la Editura BASILICA a Patriarhiei Române. Volumul structurat în opt capitole ilustrează, prin imagini şi cuvinte, bogata şi rodnica lucrare misionară, promotoare de valori culturale, sociale şi demnitate, desfăşurată de ­Biserică şi de Preafericitul Părinte ­Patriarh Daniel în anul 2020, declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe române „Anul omagial al pastoraţiei ­tinerilor şi copiilor” şi „Anul comemorativ al filantropilor ortodocşi”.

Totodată, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul a rostit un cuvânt festiv ­dedicat împlinirii a 31 de ani de la primirea hirotoniei întru arhiereu de către Prea­fericitul Părinte Patriarh Daniel. „Astăzi se împlinesc 31 de ani de profetică, inspirată şi rodnică slujire arhierească a Preafericirii Sale, mai întâi pentru câteva luni ca Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, pentru aproape 18 ani ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei şi mai bine de 13 ani ca Întâistătător al Bisericii noastre Ortodoxe Române (…). Noi ne exprimăm recunoştinţa şi mulţumirea pentru activitatea depusă într-un mod cu totul istovitor de către Părintele Patriarh pe parcursul anului 2020. Toţi au recunoscut îndelunga-răbdare a Preafericirii Sale, înţelepciunea şi echilibrul cu care a ştiut să conducă această corabie a Bisericii pe marea atât de învolburată a societăţii româneşti, tulburată de pandemie şi de consecinţele cu totul nefaste pe care aceasta le-a adus în viaţa noastră. Îi dorim Preafericitului Părinte Patriarh Daniel multă sănătate, aceeaşi râvnă pentru Casa Domnului şi să ne păstorească întru mulţi şi fericiţi ani”, a spus Preasfinţia Sa.

Din partea părinţilor slujitori ai ­Catedralei Patriarhale, Patriarhul ­României a primit un buchet de flori. La rândul său, Părintele Patriarh Daniel i-a mulţumit Preasfinţitului Părinte Varlaam Ploieşteanul pentru bogatul cuvânt de prezentare a volumului ­„Rugăciune şi solidaritate filantropică în vreme de pandemie. Lucrarea Bisericii în societate în anul 2020”, precum şi ­tuturor celor ­prezenţi.

Expoziție dedicată Mănăstirii Voroneț la Biblioteca Academiei Române

Nr. 573-574// în / de

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a participat marți, 6 aprilie 2021, la vernisajul expoziției „Mănăstirea Voroneț, 533 de ani de la înființare, 30 de ani de la redeschidere”, organizată în Sala „Theodor Pallady” a Bibliotecii Academiei Române. La eveniment au fost prezenți academicianul Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, membri ai înaltului for de știință și cultură, autorități de stat, viețuitoare de la așezământul monahal sucevean, precum și iubitori de artă din Capitală.

 

La expoziția curatoriată de ­Gabriela Dumitrescu, organizată de Biblioteca Academiei Române, prin Cabinetul de Manuscrise, Carte Rară, împreună cu Mănăstirea Voroneț, vizitatorii au putut admira ­manuscrise copiate sau redactate la ­mănăstirea suceveană, precum și fotografii ale frescei care înveșmântează Biserica „Sfântul ­Gheorghe” a așezământului ­monahal. Evenimentul a fost moderat de profesor ing. Nicolae Noica, membru de onoare al ­Academiei Române și director general al Bibliotecii Academiei.

În deschidere, academicianul Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, a evi­dențiat misiunea cultural-educativă îndeplinită și asumată de Mănăstirea Voroneț în istorie, prin atelierele de ­caligrafie, broderie și pictură ale acestei ctitorii a Sfântului Ștefan cel Mare: ­„Mănăstirea Voroneț a fost pentru istoria românilor, mai ales a celor de la sud și ­răsărit de Carpați, o adevărată universitate creștină ortodoxă, în vremuri când încă nu se înființau la noi asemenea instituții de educație, pentru că de la copiere de ­manuscrise până la alcătuire de manu­scrise și de la broderii și icoane, toate acestea au fost realizate în atelierele mănăstirii.

După 1785, Biserica «Sfântul Gheorghe» a Mănăstirii Voroneț a rămas să activeze ca biserică parohială din cauza autorităților habsburgice care au găsit cu cale în acea perioadă să întrerupă viața monahală, uneori să o asuprească, mai ales pe cea răsăriteană, iar episoadele din Ardeal sunt cunoscute. A rămas într-un asemenea statut din 1785 până în 1991, când Biserica Ortodoxă Română a reactivat viața monahală la acest așezământ. Hotărârea Sfântului Sinod este din 1990, dar deschiderea s-a făcut în 1991. (…) ­Redeschiderea vieții monahale la Voroneț, în urmă cu trei decenii, a reașezat mănăstirea în rosturile sale inițiale, de loc privilegiat pentru credincioși, de loc de slujire pentru clerul monahal și de rugăciune pentru mireni, pentru monahi și monahii, de centru ­dăruit cu har al spiri­tualității răsăritene și românești”.

În continuare, Preafericitul Părinte ­Patriarh Daniel a rostit un cuvânt intitulat „Frumusețea eternă a Voronețului. ­Mesajul central al Judecății de Apoi”.

De asemenea, stavrofora Irina ­Pântescu, proinstareța Mănăstirii Voroneț, a adresat mulțumiri pentru tot ajutorul primit la conservarea și restaurarea monumentului de artă medievală. „Mulțu­mim Bunului Dumnezeu, Statului Român, precum și credincioșilor și vizitatorilor care, trecând pe la Voroneț, au contribuit din puținul lor la lucrările de restaurare. Aceste firicele de nisip, adunându-se, au fost în stare să refacă ceea ce vedem acum la Voroneț. Mulțumim și Întâi­stătătorilor Bisericii noastre, Prea­fericitului Părinte Patriarh Daniel și vrednicului de pomenire ­Patriarh ­Teoctist, care s-au gândit în acele ­vremuri vitrege să ridice mireasa lui ­Hristos, care este Biserica, în felul acesta ridicându-se atâtea biserici și mănăstiri. Ca o cunună a tuturor acestora este Catedrala Națională. Este de datoria noastră să ajutăm. Este demnitatea noastră de români, datoria noastră să fim alături de cei care își pun sufletul pentru ca țara aceasta, poporul ei și credința străbună să triumfe. Mulțu­mesc Bunului Dumnezeu pentru cei 30 de ani pe care mi i-a dat după ce am luat această ascultare. (…) De asemenea, îi mulțumim profesorului ing. ­Nicolae Noica, membru de onoare al ­Academiei Române și director general al Bibliotecii Academiei Române, care, trecând ca oricare turist pe la Voroneț, primind explicațiile ­ghidului, a întrebat la final ce nevoi are așezământul. ­Întorcându-se la București, pe vremea când era ministru, a oferit o sumă de bani cu care s-a ­început restaurarea ­picturii Mănăstirii Vo­roneț în interior”, a spus stavrofora Irina Pântescu.

În continuare a vorbit academicianul Răzvan Theodorescu, vicepreședinte al ­Academiei Române: „Am fost martorii unei admirabile lecții de istorie și teologie pe care Preafericitul Părinte Patriarh Daniel ne-a oferit-o astăzi. Această inter­pretare în lumina isihasmului este demnă de tradiția părintelui Dumitru Stăniloae, tradiția palamită, care a fost atât de bine pusă de el în lumină. Maica proinstareță Irina m-a ajutat foarte mult să-mi dau seama că astăzi, în sala aceasta, noi trăim un mic moment istoric, pentru că sunt de față actorii de acum 30 de ani ai unui moment important din istoria noastră spirituală: fostul Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, astăzi Întâistătător al ­Bisericii noastre, maica Irina și colegul nostru, profesor ing. Nicolae ­Noica. (…) Ideea de a aduna aici toate documentele legate de Voroneț, ale acestui tezaur, care este Biblioteca Academiei Române, vine într-un moment în care Nicolae ­Noica nu obosește să pună în ­lumină ­tezaurul acestei biblioteci, el, care a știut să fie unul dintre primii contribuitori, pe când era ministru al ­lucrărilor publice și amenajării teritoriului. A făcut acest lucru într-o continuitate a tradiției ­neamului său”, a precizat acad. Răzvan Theodorescu.

La final, stavrofora Gabriela Platon, sta­re­ța Mănăstirii Voroneț, a reliefat con­ti­nui­tatea și preocuparea cultural-duhovnicească a obștii de la Mănăstirea Voroneț, urmând tradiția celor 533 de ani de ­istorie și cultură. „Maica Irina Pântescu s-a ­îngrijit, în cei 30 de ani de activitate, nu numai de reînvierea mănăstirii și de ­lucrările de restaurare, ci, exact în spiritul Voronețului, unde s-au editat cărți și ­manuscrise, să facă în așa fel, încât obștea nouă a mănăstirii să ­rodească. (…) Pereții Voronețului înveș­mântați cu fresce sunt și aici, în această expoziție, prin imaginile pe care ­Gabriela Dumitrescu le-a reprodus. Aici sunt expuse și toate cărțile care s-au editat la Voroneț de când stavrofora ­Irina Pântescu este proinstareță. În acest spirit, la Voroneț există preocupare și pentru cultură și pentru a duce mai departe activitatea de slujire a cuvântului și prin carte duhovni­cească, dar și prin carte de cultură. Ne-a onorat prezența în mijlocul nostru a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și a academicianului Ioan-Aurel Pop, preșe­dintele Academiei Române”, a spus ­maica stareță Gabriela Platon.

Cu acest prilej, numărul 4 al Foii ­Bibliotecii Academiei Române, numită ­„Tezaur”, a fost dedicat acestui eveniment deosebit. Totodată, a fost realizat și un album cu toate documentele din cadrul expoziției.

Expoziţia organizată de Biblioteca Academiei Române, care constituie o ­retrospectivă a celor peste 500 de ani de istorie și cultură ai Mănăstirii Voroneț, a rămas deschisă până la 16 aprilie.

Diploma omagială cu medalie a anului 2020 oferită preşedinţilor filialelor ASCOR

Nr. 573-574// în / de

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, i-a primit duminică, 4 aprilie, la Reședința Patriarhală, pe reprezentanții filialelor ASCOR din țară care au participat cu o zi înainte la întrunirea Consiliului Național al asociației la Facultatea „Justinian Patriarhul” din București.

Cu ocazia vizitei tinerilor la ­Reșe­dința Patriarhală, Prea­­feri­citul Părinte Patriarh Daniel a oferit preşedinţilor filialelor Asociaţiei ­Studenţilor Creştini Ortodocşi Români ­(ASCOR) din țară Diploma omagială cu medalie a anului 2020. Patriarhul României i-a felicitat pe cei prezenţi, exprimându-şi totodată speranţa că activităţile ASCOR amânate din cauza pandemiei se vor realiza anul acesta.

„Activităţile de anul trecut care au fost amânate din cauza pandemiei se vor realiza cu speranţă anul acesta. Vă felicităm şi în mod deosebit vă mulţumim pentru activităţile culturale, educaţionale şi misionare pe care le desfăşuraţi, dar şi pentru campaniile de donare de sânge care am înţeles că vor continua. Prin aceasta noi arătăm un sprijin ­direct celor care au nevoie de ajutor pentru vindecare. Aceasta este o activitate iniţiată de Patriarhia Română şi răspândită apoi în diferite eparhii. Astfel, venim în sprijinul celor care suferă, dar şi în sprijinul unităţilor medicale. În timpul pandemiei, ­Biserica a ajutat foarte mult unităţile medicale de la noi din ţară, nu doar cu rugăciunea, ci şi cu acţiunea, cu sume concrete de bani, cu hrană şi cu material sanitar necesar. Aceasta arată că este nevoie să preţuim sănătatea și viața ca daruri de la Dumnezeu, precum şi responsabilitatea noastră de a păstra şi de a cultiva aceste daruri”, a spus Preafericirea Sa.

De asemenea, preşedinţii filialelor ­ASCOR au primit din partea Patriarhului României cartea „Pomenirea celor adormiţi în Domnul. Mic catehism liturgic”, semnată de preotul prof. dr. Nicolae D. Necula, şi albumul „Diaspora Bisericii Ortodoxe ­Române”, lucrări apărute anul acesta la Editura BASILICA a Patriarhiei Române.

Festivitatea de final a proiectului „Alege școala!” în Capitală

Nr. 573-574// în / de

Centrul cultural-social „Iustin Patriarhul” a găzduit joi, 8 aprilie 2021, festivitatea de încheiere a proiectului „Alege şcoala!” implementat în județele Prahova, Ialomița și Constanța. Realizat prin intermediul parteneriatului dintre Patriarhia Română şi Fundaţia World Vision România, proiectul s-a desfăşurat în perioada 2018-2021, în 7 comunităţi din județele amintite. Peste 1.000 de copii au beneficiat de activităţi remediale şi extracurriculare menite să contribuie la prevenirea abandonului şcolar. La festivitate a participat şi Prea­sfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, care a transmis mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, intitulat: „Proiectele «Hristos împărtăşit copiilor» şi «Alege şcoala!», o binefacere pentru familie, școală şi Biserică”.

 

Deoarece acesta a fost ultimul eveniment festiv, alături de proiectul „Alege școala!” aferent județelor Prahova, Ialomița și Constanța, s-a marcat finalul proiectelor asemănătoare implementate în județele Dolj și Vaslui, respectiv în județul Vâlcea.

În urma prezentării mesajului Prea­fericitului Părinte Patriarh Daniel, ­Prea­sfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul a rostit un cuvânt de binecuvântare adresat tuturor participanţilor şi ostenitorilor: „Trăim un moment de succes şi de bucurie pentru ­Biserica Ortodoxă Română, pentru partenerii noştri şi, în special, pentru copiii români care au nevoie de susţinere. Ştim cu toţii cât de importante sunt educaţia şi formarea. Prin natura sa, omul este o fiinţă curioasă şi dornică să cunoască. Cu toate acestea, în perioada copilăriei, din cauza unui număr de factori ce ţin mai mult sau mai puţin de voinţa lor, copiii se pot regăsi în situaţia de a face un pas înapoi, în special când trec prin momente de criză. În astfel de clipe, este foarte indicat ca nu numai factorii educaţionali să fie prezenţi în viaţa lor, ci şi Biserica. Acest proiect care tocmai s-a încheiat a dovedit faptul că Biserica s-a implicat şi că această implicare a dat roade, un mare număr de copii fiind ajutaţi. Pe lângă actele educaţionale prin intermediul cărora cei mici au fost susţinuţi, trebuie menţionate şi valorile spirituale care le-au fost insuflate”.

În continuare, Mihaela Nabăr, directorul executiv al Fundaţiei World Vision România, a rostit un cuvânt de mulţumire adresat tuturor celor care au participat şi au făcut posibilă implementarea acestui proiect, atât celor prezenţi la festivitate, cât şi celor care şi-au desfăşurat activitatea în mijlocul comunităţilor respective. De asemenea, profesorul dr. Adrian Opre, decanul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, a realizat o prezentare în care au fost expuse dovezile empirice ale impactului activităţilor proiectului asupra elevilor beneficiari.

Părintele Constantin Naclad, consilier patriarhal în cadrul Biroului de catehizare şi manager al proiectului „Alege şcoala!”, a prezentat, succint, istoria acestui proiect iniţiat pentru prima dată în anul 2009 şi activităţile principale desfăşurate în ultimii trei ani, ilustrând acţiunile derulate în direcţia fiecărei grupe de vârstă. Copiii înscrişi au primit, pe parcursul acestei perioade, şi ajutoare constând în ghiozdane complet echipate, treninguri personalizate, tablete, biciclete şi trotinete. Vorbind despre evenimentul desfăşurat, părintele consilier a afirmat: „Astăzi ne bucurăm, în mod festiv, de încheierea colectivă a celor trei proiecte «Alege şcoala!» care au avut parte, fiecare, de evenimente locale de final. Desfăşurarea acestora a fost dificilă, mai ales în ultimii doi ani, în contextul pandemic, însă noi am încercat să găsim cele mai potrivite soluţii în aşa fel, încât copiii să nu fie lipsiţi de ambianţa şcolii, de activităţile cu care fuseseră obişnuiţi şi, mai ales, de bucuria şi dragostea celor care le sunt aproape, preoţii şi profesorii participanţi în proiect. În cadrul acestui eveniment am prezentat datele şi cifrele care marchează rezultatele eforturilor noastre, dar ne-am şi bucurat împreună de ajutorul pe care Dumnezeu ni l-a oferit pentru a-i aduce pe copii mai aproape de şcoală şi a le insufla învăţăturile bune care sperăm să rămână sădite în inimile lor. Aceste trei ediţii ale proiectului au avut aproximativ 3.000 de beneficiari”.

Părintele Florin Marica, consilier patriarhal şi coordonatorul proiectului, a afirmat: „În cadrul întâlnirii de astăzi ne-am propus să realizăm diseminarea rezultatelor proiectelor şi să prezentăm viziunea privitoare la transferul activităţilor către comunităţile locale în vederea asigurării sustenabilităţii. Astfel, activităţile derulate în perioada de implementare a proiectului vor continua cu suportul parteneriatului dintre familie, Biserică şi școală. La finalul celor trei ani de proiect constatăm un progres în conştientizarea importanţei actului educaţional şi un interes crescut pentru dezvoltare la nivel comunitar. Ritmicitatea şi diversitatea activităţilor adresate copiilor la şcoală şi în biserică, dar şi participarea părinţilor la programe de consiliere şi educaţie parentală au întărit motivaţia interioară şi au sporit dorinţa de participare la actul educaţional. Ne bucurăm să subliniem eficienţa activităţilor din cadrul acestui proiect în prevenirea şi corectarea fenomenului de părăsire timpurie a şcolii”.

În încheierea evenimentului, părintele profesor dr. Constantin Pătuleanu, expert formator în educaţia parentală, a abordat tema rolului educaţiei în formarea tinerilor, iar părintele Mihai Pavel, inspector patriarhal, a vorbit despre parteneriatele comunitare şi paradigmele contemporane de interacţiune locală. La final a fost lansat filmul „Alege şcoala!”, realizat de ­TRINITAS TV.

Proiectele „Hristos ­împărtăşit copiilor” şi „Alege şcoala!”, o ­binefacere pentru ­familie, școală și Biserică

Nr. 573-574// în / de

Mesaj transmis cu prilejul festivităților de închidere a proiectului „Alege şcoala!”, edițiile a V-a, a VI-a și a VII-a, 2021

O educație edificatoare pentru viață vizează experiențe nemijlocite, trăite în cadrul unei comunități concrete, începând din familie și continuând în școală și în viaţa Bisericii. Pentru a răspunde nevoilor profunde ale generațiilor de copii și de tineri din societatea actuală, o exigență misionară relevantă o constituie cooperarea dintre Biserică, familie și școală, urmărindu-se consolidarea acestei relații într-o perspectivă cuprinzătoare în care să fie cultivate vocațiile specifice ale acestora.

În societatea de astăzi, accentul în educație este pus pe formarea unor abilități de tip tehnic, pe încurajarea unor aptitudini antreprenoriale, pe achiziția unor informații referitoare la cunoașterea mecanismelor funcționale ale economiei de piață, astfel încât învățământul să fie articulat eficient la piața muncii. În această viziune, școala ar trebui să formeze absolvenți perfect integrați în sistemul de producție și de consum al societății tehnicizate actuale. În acest context restrictiv, fără a neglija formarea unei atitudini civice și a unei pregătiri de ordin pragmatic, este esențial să fie cultivată dimensiunea formativă a educației, care nu se epuizează în achiziția unor informații și în dobândirea unor competențe. Prin urmare, şcoala este chemată să formeze caractere morale puternice, oameni care să cultive un ideal şi să apere valori permanente. În plus, educația religioasă are specificitatea de a-i pregăti pe oameni să devină şi cetățeni pentru Împărăția cerurilor, nu doar pentru viaţa pământească, deoarece omul creat după chipul lui Dumnezeu Cel veşnic viu este chemat la viaţă şi iubire veşnică.

În domeniul educației, Biserica Ortodoxă Română a avut un rol semnificativ de-a lungul istoriei poporului român, contribuind la organizarea și îmbogățirea educației și a culturii naționale. În contextul actual al societăţii secularizate şi individualiste, este fundamentală cultivarea unei educații de promovare a unor idealuri umane bazate pe adevăr, dreptate şi generozitate, de cultivare a libertăţii şi a demnității umane, dar şi a responsabilităţii în societate, dincolo de dorința de a obține rezultate materiale imediate și performanțe tehnice spectaculoase.

Pedagogia dezvoltată în lumina Evangheliei iubirii lui Hristos îl orientează pe copil spre comuniune de iubire generoasă şi solidaritate. În acest sens, educația religioasă este chemată să devină mărturia vie a unei astfel de pedagogii. Educația autentică poate contribui la formarea adevăratei înțelepciuni al cărei început este iubirea responsabilă (cf. Pildele lui Solomon 9, 10). Omul credincios şi responsabil în faţa lui Dumnezeu – Creatorul universului cultivă iubirea faţă de semeni şi nu se mai teme de nimeni și de nimic din lumea materială, limitată şi trecătoare. Această înțelepciune, inspirată de credinţă şi iubire smerită, face distincția între realitățile cerești și cele pământești, între ceea ce este etern și ceea ce este efemer sau trecător.

În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Învață-ți copilul să nu pună preț pe bani, nici pe slavă lumească, nici numai pe viața de aici. Dacă va avea astfel de gânduri, va fi un înțelept”.

În completarea educației religioase din școli, a orei de religie, Patriarhia Română, prin proiectele „Hristos împărtășit copiilor” și „Alege şcoala!”, își propune să refacă legătura copiilor cu o comunitate vie, mărturisitoare și lucrătoare. Astfel, în cadrul parteneriatelor dintre parohii și școli se desfășoară acțiuni social-filantropice ample, prin intermediul cărora sunt susținute educația copiilor și diminuarea abandonului şcolar.

Prin proiectul „Alege şcoala!”, Biserica susţine educația copiilor aflați sub risc de abandon școlar, pentru a se integra şi a creşte în comunitatea bazată pe valori spirituale şi culturale. Prin ­rezultatele obținute de-a lungul timpului, proiectul „Alege şcoala!” a arătat că, prin programe catehetice bine gândite și structurate, poate oferi o alternativă educațională, aducând un spor de cunoaștere și înțelepciune în inimile și în sufletele copiilor din ­familiile, parohiile și comunitățile din întreaga țară.

Biserica este preocupată în egală măsură atât de cultivarea intelectului, cât și de modelarea trăirilor sufletești ale copiilor. În acest sens, proiectul „Alege școala!” a completat armonios orele de Şcoală după şcoală cu Şcoala de Duminică, dar și cu ateliere și campanii de voluntariat, menite să îi responsabilizeze social pe copii, pentru a deveni vocea comunității căreia îi aparțin. La finalul celor trei ani de implementare, ne bucurăm să observăm progresul copiilor, dorința lor de cunoaştere şi efortul lor de a nu abandona școala.

Ne rugăm lui Dumnezeu să ne dăruiască duhul înțelepciunii Sale și să ne ajute să insuflăm copiilor și tinerilor doritori de cunoaștere bucuria de a învăța, de a deveni, printr-o educație autentică, oameni demni și onești, harnici și darnici, în această viață pământească, precum şi cetățeni luminați ai patriei cereşti, ai Împărăției iubirii Preasfintei Treimi.

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Adresele oficiale ale Patriarhiei Române către autoritățile ­publice în legătură cu asistența religioasă și înmormântarea în cazurile de COVID-19, respectiv sărbătorirea Învierii Domnului, în noaptea de 1-2 mai 2021

Nr. 573-574// în / de

 

În contextul informa­țiilor apărute în presă, cu privire la demersurile pentru modificarea unor acte normative referitoare la persoanele infectate cu noul coronavirus, prezentăm mai jos conți­nutul adreselor Patriarhiei Române către autoritățile publice în legătură cu asistența religioasă și înmormântarea în cazurile de COVID-19, respectiv sărbătorirea Învierii Domnului în noaptea de 1-2 mai 2021.

  1. Adresa nr. 12.293 din data de 21 decembrie 2020, cu privire la asistența religioasă a persoanelor bolnave de COVID-19, internate în spitalele suport COVID-19:

Domniei Sale

Domnului Nelu Tătaru,

Ministrul sănătății

Stimate domnule ministru,

Potrivit art. 29 alin. (5) din Constituția României, Statul sprijină cultele religioase, „inclusiv prin înlesnirea asistenței religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în aziluri și în orfelinate”.

De asemenea, Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, republicată, stabilește în art. 2 alin. (1) că „libertatea religioasă cuprinde dreptul oricărei persoane de a avea sau de a adopta o religie, de a şi-o manifesta în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin practicile şi ritualurile specifice cultului…”.

După cum vă este cunoscut, Biserica Ortodoxă Română acordă asistență spirituală bolnavilor prin intermediul a 364 de preoți care activează în unități medicale din întreaga țară. ­Activitatea acestora nu se reduce la consiliere duhovnicească şi dialog, care uneori se pot desfăşura şi prin telefon, ci, în cazul Sfintelor Taine ale Spovedaniei şi Împărtăşaniei, implică întâlnirea directă, nemijlocită, între preot şi credinciosul aflat în unitatea medicală.

Având în vedere condițiile speciale în care se desfășoară activitatea în sistemul sanitar în contextul pandemiei, vă rugăm să sprijiniți asigurarea asistenţei religioase a bolnavilor de COVID-19 prin elaborarea, în consultare cu Secretariatul de Stat pentru Culte şi cultele recunoscute, a unei proceduri unitare la nivelul întregului sistem sanitar românesc, în baza căreia preo­ții de caritate din spitale să își poată îndeplini în continuare misiunea şi în secțiile/spitalele destinate acestui tip de pa­cienți.

Fiind încredințați că un asemenea demers este benefic atât pentru credincioși, cât și pentru personalul medical, vă asigurăm de aleasa noastră prețuire și vă dorim ca sărbătoarea sfântă a Nașterii Domnului să vă aducă pace, bucurie și ­sănătate.

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Răspunsul Ministerului Sănă­tă­ții a venit de la Direcția generală de asistență medicală, medicină de urgență și ­programe de sănătate publică și a avut următorul cuprins:

Nr. înreg. NT 14.270 din 24.12.2020

 

Către Patriarhia Română,

Ca răspuns la solicitarea dumneavoastră cu nr. 12.293/21.12.2020, înregistrată la Ministerul Sănătă­ții – ­Cabinet Ministru cu nr. NT 14.270/21.12.2020, cu privire la elaborarea, în consultare cu Secretariatul de Stat pentru Culte și cul­tele recunoscute, a unei proceduri unitare la nivelul întregului sistem sanitar românesc, în baza căreia preoții de caritate din spitale să își poată îndeplini misiunea și în secțiile/spitalele destinate paci­en­ților COVID, vă facem cunoscut faptul că solicitarea dumneavoastră este agreată la nivelul structurii noastre, iar în acest sens vor fi demarate ­demersurile necesare pentru consultarea cu Secretariatul de Stat pentru Culte și cultele recunoscute, în acest sens”.

  1. Adresa nr. 784 din data de 26 ianuarie 2021, cu privire la înmormântarea persoanelor decedate de COVID-19:

Domniei Sale,

Domnului Victor Opaschi,

Secretar de stat pentru culte

Domnule secretar de stat pentru culte,

 

La Patriarhia Română s-au primit mai multe sesizări referitoare la maniera în care firmele de servicii funerare autorizate să gestioneze decedații de COVID-19 nu țin cont de voința familiei și de rânduielile specifice slujbei Înmormântării, decedații fiind așezați fără îmbrăcăminte în sicriu, iar slujba Înmormântării se face doar la marginea gropii, încălcând astfel libertatea de religie a familiei defunctului și demnitatea umană a decedatului. Protocolul specific privind managementul în caz de deces al pacienților infectați cu noul coronavirus (SARS-CoV-2) este prevăzut în Ordinul ministrului sănătății nr. 570/2020, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 13 martie 2020, care modifică Ordinul nr. 436/2020.

Referitor la înhumarea cadavrelor confirmate cu noul ­coronavirus (SARS-CoV-2), în Ordinul ministrului sănătății nr. 570/2020 sunt prevăzute mai multe precizări:

În articolul 4 se menționează că „[…] înhumarea/incinerarea se va efectua în cel mai scurt timp disponibil cu sicriul sigilat […]”;

În articolul 7 se precizează că „[…] înhumarea cadavrelor confirmate cu infecție COVID-19 se va face în aceleași condiții de înhumare impuse persoanelor decedate de alte cauze […]”;

În articolul 6 se prevede ca „[…] angajații serviciilor funerare care preiau cadavrul de la domiciliu, unitatea sanitară în care a survenit decesul sau de la instituția de medicină legală în vederea înhumării vor respecta întocmai aceleași dispoziții ca și orice alt transportator sau persoană care manipulează cadavrul, adică vor respecta aceleași măsuri de prevenire a transmiterii bolilor infectocontagioase și vor fi îmbrăcați obligatoriu în echipamentele individuale de protecție descrise anterior […]” (combinezon complet de protecție din material impermeabil sau material nețesut rezistent la apă care prezintă și protecție pentru cap sau halat cu mâneci lungi impermeabile la apă și bonetă; protectoare faciale: mască cu vizetă, măști chirurgicale și protectoare oculare; două rânduri de mănuși latex; cizme de cauciuc care pot fi dezinfectate);

În ceea ce privește pregătirea celui decedat pentru a fi încredințat familiei, la articolul 7 se fac următoarele precizări: „[…] Cadavrul persoanei decedate ca urmare a infecției ­COVID-19 confirmate prin teste de laborator fără leziuni traumatice nu se îmbălsămează. Cadavrul va fi așezat într-un sac impermeabil dublu și ermetic închis cu fermoar și va fi pulverizat cu produse biocide tip TP22 (pe bază de formol) […], iar în cazul persoanelor decedate de COVID-19 care au fost autopsiate […] se îmbălsămează cu caracter obligatoriu la sfârșitul autopsiei pentru a preveni transmiterea infecției. Aceste cadavre se igienizează, dar nu se efectuează asupra lor manopere de cosmetizare și nici nu se îmbracă înainte de a fi introduse în sac […]”.

În acest sens, respectuos, vă adresăm rugămintea să facilitați un dialog privind situația prezentată anterior, dialog la care să fie invitați să participe reprezentanți ai cultelor recunoscute din România și ai autorităților competente ale statului, în vederea creării cadrului ­legislativ necesar pentru ca familiile decedaților de COVID-19, în consultare cu preotul paroh, să poată decide asupra modului de desfășurare a slujbei Înmormântării, ­potrivit rânduielilor bisericești și respectând toate normele prevăzute de legislație, care nu interzic introducerea decedatului în biserică/capelă.

 

Cu stimă și binecuvântare,

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Urmare a demersului Patriarhiei Române, Secretariatul de Stat pentru Culte a organizat consultări cu reprezentanți ai Ministerului Afacerilor Interne, ai Ministerului Sănătății, precum și cu toate cultele recunoscute și a informat ­Patriarhia Română că, prin adresa nr. C-451/8 martie 2021, a transmis Ministerului Sănătății – Direcția generală de asistență medicală și sănătate publică propunerile concrete agreate de culte pentru modificarea Ordinului ministrului sănătății nr. 570/2020.

III. Adresa nr. 3.189 din data de 5 aprilie 2021, ­
cu privire la ridicarea restricțiilor de circulație
în noaptea de sâmbătă, 1 mai – duminică, 2 mai 2021,
cu prilejul slujbei Învierii Domnului:

Domniei Sale,
Domnului Florin-Vasile Cîțu,
Prim-ministrul Guvernului României
Stimate domnule prim-ministru,

 

Vă mulțumim pentru organizarea în ziua de joi, 25 martie 2021, la sediul Guvernului României, a întâlnirii primului-ministru cu reprezentanții cultelor recunoscute din România, prin care ați arătat întreaga deschidere pentru ca fiecare cult recunoscut să poată organiza, potrivit propriilor tradiții, sărbătorile religioase specifice din perioada primăverii (Pesah – Cultul Mozaic, Învierea Domnului după calendarul occidental, Învierea Domnului după calendarul ortodox, Ramadan – Cultul Musulman).

În acest sens, prin Hotărârea de Guvern nr. 348/2021 s-a creat deja posibilitatea pentru credincioșii cultelor recunoscute care au sărbători religioase în zilele de 27-28 martie și 3-4 aprilie 2021 să poată circula în intervalul 20:00-22:00, respectiv 20:00-2:00, pentru participarea la slujbe. Nu a fost necesară acordarea libertății de circulație a persoanelor pentru întreaga noapte, întrucât majoritatea cultelor recunoscute fie nu au slujbe de noapte, fie au slujbe seara și în prima parte a nopții.

Însă în viitorul apropiat Guvernul României va adopta măsurile aplicabile pentru perioada Paștelui ortodox (sâmbătă, 1 mai – duminică, 2 mai 2021). Prin urmare, vă rugăm ca în toate localitățile să se permită circulația persoanelor în afara locuinței/gospodăriei în noaptea de sâmbătă, 1 mai – duminică, 2 mai 2021, între orele 20:00-5:00, pentru deplasarea și participarea la slujbele religioase.

În susținerea solicitării noastre, vă prezentăm următoarele motive:

  1. Învierea Domnului este cea mai importantă sărbătoare pentru creștinii ortodocși. De-a lungul secolelor, tradiția prăznuirii Învierii Domnului în ziua de duminică, începând cu ora 00:00, a fost păstrată nealterată în Biserica Ortodoxă de pretutindeni, indiferent de situația politică, economică, militară și socială din țară sau de dificultatea condițiilor meteorologice, epidemiologice sau sanitare.

Dată fiind solemnitatea acestei sărbători, dar și necesitatea unei organizări foarte bune, care să asigure accesul, prezența și organizarea credincioșilor cu menținerea distanței sanitare în exteriorul și în interiorul lăcașurilor de cult, desfă­șurarea slujbei Învierii presupune o amplă mobilizare atât a personalului clerical și neclerical angajat, cât și a voluntarilor.

În acest sens, înainte de venirea credincioșilor, în afara lăcașurilor de cult este necesară crearea unor culoare de acces, marcarea zonelor de staționare individuală, a punctelor de distribuire a Sfintei Lumini la ora 00:00 și a pâinii binecuvântate numite paști; asigurarea igienizării spațiilor comune din incinta unităților de cult etc. Din acest motiv un număr important de angajați și voluntari vor activa începând cu ora 20:00 a zilei de 1 mai.

  1. Potrivit rânduielii liturgice a Bisericii Ortodoxe, slujba Învierii Domnului se desfășoară astfel:

– în afara lăcașului de cult:

l începând cu ora 00:00 din ziua de duminică este săvârșită prima parte a slujbei de Înviere la un Altar de vară, în pridvorul bisericii sau alături de aceasta pe un podium amenajat, slujbă care durează circa 40 de minute – 1 oră;

l astfel, la ora 00:00, clericii ofe­ră credincioșilor prezenți Sfânta Lumină, iar apoi, după citirea Sfintei Evanghelii și rostirea predicii, se vor oferi paștile (pâine binecuvântată și stropită cu agheasmă și vin, pregătită și ambalată, respectând regulile de igienă, în punguțe de unică folosință) celor care pleacă la acel moment;

l la finalul slujbei de afară, clericii vor intra în lăcașul de cult împreună cu credincioșii, în limita spațiului disponibil, ­potrivit prevederilor sanitare în vigoare.

– în interiorul lăcașului de cult: slujba Canonului ­Învierii și a Sfintei Liturghii va continua până la orele 4:00-5:00, în funcție de ritmul desfășurării slujbei, care diferă dacă este vorba de o Catedrală Episcopală, mănăstire sau simplă parohie.

În acest context, pentru a nu umbri bucuria credincioșilor ortodocși în noaptea sfântă a Învierii Domnului, după ce în anul 2020 aceștia nu au putut fi prezenți fizic la această mare sărbătoare, este necesar ca, în noaptea de sâmbătă, 1 mai – dumini­că, 2 mai 2021, libera circulație a credin­cio­șilor să nu fie limitată sau restricționată.

  1. În funcție de ora la care se va termina slujba Învierii în lăca­șu­rile de cult, credincioșii se vor îndrepta către case. Eventuala stabi­lire de către autorități a unei ore de finalizare a slujbei poate afecta desfășu­ra­rea normală a serviciului religios și va determina aglomerări de persoane care vor dori să părăsească în același timp lăcașul de cult.

Cu speranța că veți răspunde pozitiv solicitării Bisericii ­Ortodoxe Române, anume ca în toate lo­ca­li­tățile să se permită circu­la­ția persoanelor în afara lo­cuinței/gospodăriei în noaptea de sâmbătă, 1 mai – duminică, 2 mai 2021, pentru deplasarea și participarea la slujbele religioase, vă ­asigurăm, domnule prim-ministru, de stimă și binecuvântare.

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Notă:

Toate aceste demersuri oficiale au fost realizate în cadrul unui dialog instituțional cu autoritățile, ceea ce reprezintă un semnal de cooperare deschisă și o recunoaștere de către Statul Român a rolului de factor al păcii sociale al Bisericii Ortodoxe Române și al celorlalte culte ­religioase recunoscute.

Cancelaria Sfântului Sinod

Precizări privind impozitarea și transparența veniturilor unităților de cult

Nr. 573-574// în / de

Întrucât, în ultima perioadă, au apărut în mass-media diverse discuții cu privire la impozitarea Bisericii ­Ortodoxe Române, respectiv transparența veniturilor de la stat și a veniturilor din fonduri proprii înregistrate de către unitățile de cult, Cancelaria Sfântului Sinod a elaborat un material destinat tuturor celor interesați cu privire la aceste două subiecte.

 

  1. Impozitarea Bisericii conform legislației în vigoare

Regimul fiscal aplicabil cultelor religioase

Din punct de vedere fiscal, cultele religioase din România sunt tratate ca organizații de drept privat și utilitate publică, fiind asimilate ca regim fiscal cu ONG-urile, fundațiile, asociațiile sau alte organizații nonprofit de utilitate publică (sindicate, partide politice, unități de învățământ particular etc.). În acest context, fondurile care circulă în interiorul organizației sunt menite să consolideze organizația și să înlesnească buna ei funcționare, în beneficiul societății în mijlocul căreia aceasta activează. Astfel, statul înțelege să faciliteze cetățenilor exercitarea libertății religioase, la fel cum, de exemplu, neimpozitând donațiile și contribuțiile membrilor partidelor politice, statul înlesnește exercitarea drepturilor și opiniilor politice sau, în cazul sindicatelor, exercitarea drepturilor sociale ori, în cazul învățământului particular, dreptul la educație.

Sprijinul statului către cultele religioase este un principiu constituțional enunțat în art. 29 alin. (5) din Constituție: „Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în aziluri şi în orfelinate”. În prezent, formele prin care statul sprijină cultele religioase sunt reglementate în textul mai multor acte normative în vigoare, între care cele mai importante sunt: Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, republicată (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 21 martie 2014), Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015), Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice (Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017), OG nr. 82/2001 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unitățile de cult aparținând cultelor religioase recunoscute din România, republicată (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 26 septembrie 2013).

Sprijinul statului față de culte este direct sau indirect. Sprijinul direct se manifestă prin subvenții ale statului pentru acoperirea unora dintre cheltuielile cultelor. Sprijinul indirect se manifestă prin facilități fiscale, între care se numără și scutirea de impozit doar pentru anumite activități desfășurate de către unitățile de cult.

 

Rolul facilităților fiscale

Facilitățile fiscale sunt beneficii acordate anumitor persoane fizice sau juridice impozabile care au ca scop sprijinirea de către stat a anumitor activități din societate.

În România, beneficiază de facilități fiscale entitățile prin intermediul cărora se exercită anumite drepturi fundamentale (drepturi politice, sindicale, educație, religie, asociere). De exemplu: școlile și grădinițele private sunt entități unde sumele plătite de părinți sunt scutite de impozitare pentru că, de fapt, ele constituie contribuții ale părin­ților pentru buna funcționare a școlii în care se exercită dreptul la educație; contri­buțiile membrilor de sindicat nu sunt impozitate, nici donațiile sindicatului către membrii săi; veniturile sindicatelor provenind din proprie­tăți nu sunt, de asemenea, impozitate. Cotizațiile membrilor de partid nu sunt impozitate. Mai mult, partidele politice parlamentare, deci cele care în urma scrutinului și-au demonstrat capacitatea de a integra cât mai multe persoane din punct de vedere politic, primesc subvenții pentru funcțio­nare de la stat, prin Autoritatea Electorală ­Permanentă (practica este comună la nivel european). Autoritatea Electorală Permanentă sprijină partidele politice oarecum similar cu sprijinul Secretariatului de Stat pentru Culte către cultele religioase. De asemenea, Ministerul Edu­cației alocă un sprijin per elev unităților de învățământ private acreditate.

În același sens nu se impozitează, într-o anumită valoare, anumite venituri: pensii, ajutoare sociale, cadourile oferite de angajatori anga­jaților.

La fel ca toate cele 18 culte religioase din România, Biserica Ortodoxă Română nu beneficiază de privilegii fiscale, ci de facilități fiscale, ca expresie a regimului democratic în care cetățenii sunt încurajați și sprijiniți să-și exercite drepturile și libertățile, între care libertatea religioasă este unul dintre drepturile fundamentale. Nici un stat democratic nu exercită o presiune fiscală inutilă pe organizațiile societății civile, tocmai pentru că acestea își împlinesc vocația și misiunea fără intermedierea statului. Prin hotărârea din 30 iunie 2011 în cauza Asociația Martorii lui Iehova c. Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că donațiile sunt sursa principală de finanțare a organi­zațiilor religioase și că fiscalizarea donațiilor credincioșilor este în măsură să amenințe perenitatea sau să afecteze serios organizarea internă, funcționarea și activitățile religioase ale asociației.

Biserica Ortodoxă Română, ca și celelalte culte religioase, plătește impozite către stat și beneficiază de anumite facilități fiscale, exact ca orice altă organizație a societății civile, inclusiv pentru efortul și capacitatea cultelor religioase de a integra social peste 99,8% din populația rezidentă a României.

 

Ce impozite plătește o unitate de cult?

Biserica Ortodoxă Română plătește impozit pentru clădirile și terenurile care au utilizare economică (nu și pentru lăcașurile de cult și clădirile anexe1, precum și terenurile aferente acestora), pentru salariile angajaților (personal clerical și neclerical), precum și pentru orice venit obținut dintr-o activitate cu caracter economic, dacă fondurile rezultate din acea activitate nu sunt direcționate către opere social-filantropice, religioase, educaționale și culturale. De asemenea, pe lângă impozitul pe venit, Biserica Ortodoxă Română plătește taxe şi impozite, inclusiv TVA, asemenea societăților comerciale, pentru activitățile economice, altele decât cele pentru care este scutită prin legea fiscală.

De exemplu, conform Declarației 112 privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate – document depus la ANAF, în fiecare lună -, Patriarhia Română a plătit, în februarie 2021, 2.320.499 de lei reprezentând impozit pe venit salarii, impozit pe venituri drepturi de autor, CAS, CASS, CAM aferente ­salarizării personalului clerical și neclerical (inclusiv cel din străinătate) din cadrul Adminis­trației Patriarhale.

Toate contractele comerciale/economice încheiate de Biserică cu terți sunt supuse impozitării, dacă surplusul de bani nu este direcționat către repararea și între­ținerea lăcașurilor de cult sau către opere de natura celor menționate. Pentru activităţile economice având caracter permanent (turism, servicii funerare etc.) puținele unităţi de cult care desfășoară astfel de activități au înființat societăți comerciale supuse tuturor rigorilor legale specifice acestora.

 

Ce venituri ale Bisericii Ortodoxe Române sunt scutite de impozitare?

Veniturile cultelor religioase din România care sunt scutite de impozitare sunt reglementate expres și limitativ de către Codul fiscal, în cuprinsul art. 15 alin. 1 lit. a): „Pentru cultele religioase, veniturile obținute din producerea şi valorificarea obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult, potrivit legii, veniturile obţinute din chirii, veniturile obţinute din cedarea/înstrăinarea activelor corporale, alte venituri obţinute din activităţi economice sau de natura celor prevăzute la alin. (2), veniturile din despăgubiri, în formă bănească, obţinute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate, cu condiţia ca sumele respective să fie utilizate, în anul curent şi/sau în anii următori, pentru întreţinerea şi funcţionarea unităţilor de cult, pentru lucrări de construcţie, de reparaţie şi de consolidare a lăcaşurilor de cult şi a clădirilor eclesiastice, pentru învăţământ, pentru furnizarea, în nume propriu şi/sau în parteneriat, de servicii sociale, acreditate în condiţiile legii, pentru acţiuni specifice şi alte activităţi nonprofit ale cultelor religioase, potrivit Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, republicată”. Pe lângă enumerarea veniturilor care nu sunt supuse impozitării, textul de lege prezentat stabilește și criteriul în funcție de care aceste venituri pot sau nu fi impozitate, anume ca fondurile provenite din aceste surse să fie reinvestite în întreținerea lăcașurilor de cult, respectiv în susținerea operelor social-filantropice, a celor religioase, educaționale și/sau ­culturale. În acest context, Biserica Ortodoxă Română este instituția cu cea mai mare și permanentă activitate filantropică din Romania.

 

  1. Transparența veniturilor de la stat și a veniturilor din fonduri proprii înregistrate de către unitățile de cult ale Bisericii Ortodoxe Române

Care sunt veniturile unei unități de cult?

Potrivit art. 45 din Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, credincioșii ortodocși afiliați unei parohii au atât drepturi, cât și îndatoriri, una dintre sarcinile care le revin fiind aceea „de a întreţine şi a ajuta Biserica şi pe slujitorii ei”, inclusiv prin contribuții financiare și materiale. Acest sprijin acordat Bisericii are rolul de a asigura funcționarea parohiei. În caz contrar, aceasta va fi desființată (devenind filie), iar credincioșii vor fi afiliați altei parohii (art. 46 alin. 1 din statut).

Veniturile unei unități de cult sunt constituite din:

– venituri din activități de cult (contribuția anuală a credincioșilor, contribuții ocazionale pentru diverse servicii religioase, venituri din distribuirea lumânărilor, a tipăriturilor și a obiectelor de cult, taxa pentru concesionarea locurilor de veci din cimitir);

– venituri din donații (ale altor unități de cult sau ale credincioșilor);

– venituri din subvenții primite de la bugetul de stat;

– venituri din sponsorizări;

– venituri din unele ajutoare acordate din fondurile bisericești (Fondul Central Misionar, Fondul Filantropia, Fondul „Păstorul cel Bun” ș.a.);

– venituri din alte activități (valorificarea unor bunuri sau a resturilor de lumânări, activități agricole sau arende, chirii sau redevențe, taxe de vizitare ș.a.);

– venituri financiare (dobânzi bancare ș.a.);

– venituri încasate pentru alte unități din cadrul cultului (pentru unitățile producătoare, în cazul distribuirii de lumânări, tipărituri bisericești și obiecte de cult, precum și încasările pentru Fondul Central Misionar, pentru Fondul Filantropia, pentru alte eparhii și sinistrați).

Prezentarea acestor categorii de venituri nu presupune faptul că fiecare parohie realizează, în mod obligatoriu, aceste venituri. De fapt, în mod real, majoritatea covârșitoare a unită­ților de cult realizează venituri numai din sub­vențiile de la bugetul de stat, din activi­tățile de cult și din donațiile credincioșilor. La nivelul țărilor Uniunii Europene este recunoscut că activitatea de punere la dispoziție a unor bunuri specifice destinate cultului între membrii aceluiași cult nu este o activitate comercială, ci este un mijloc de întreținere a activității religioase.

 

Care sunt cheltuielile unei unități de cult?

Veniturile unei unități de cult sunt utilizate, în primul rând, pentru asigurarea desfășurării permanente a activității de cult. De altfel, atât comunitatea parohială, cât și instituția Bisericii impun clericilor ca aceștia să răspundă cu prompti­tudine tuturor solicitărilor de asigurare a asistenței religioase venite din partea credin­cioșilor (spovedirea și împărtășirea credincioșilor aflați în faze terminale, oficierea slujbelor de sfințire și binecuvântare, consiliere spirituală în momente importante ale vieții etc.). Pentru a se putea dedica întru totul misiunii lor preo­țești, clericilor le este de principiu interzis să desfășoare activități economice din care ar putea să se întreţină, pentru a nu neglija slujirea permanentă a credincioşilor, în mijlocul cărora sunt obligați să locuiască.

În contextul actual, cu mari dificultăți, unitățile de cult desfășoară şi activități social-filantropice, misionar-pastorale (publicarea buletinului parohial, distribuirea unor ­tipărituri duhovnicești, susținerea corului parohiei ș.a.), cultural-educațio­nale (organizarea de concerte, confe­rințe, mese rotunde, seri de film etc.) și edilitar-gos­po­dărești (realizarea de construcții, reparații și restaurări ale imobilelor parohiei ș.a.).

Cheltuielile unei unități de cult ar putea fi grupate în următoarele categorii:

– cheltuieli cu remunerația din fonduri proprii a personalului clerical și neclerical angajat;

– cheltuieli cu reținerile salariale (impozit, fond de sănătate, ajutor de șomaj, asigurări sociale);

– cheltuieli cu utilitățile (energia electrică, încălzirea, apa, salubritatea);

– cheltuieli cu scop social-filantropic (ajutoare pentru credincioșii din parohie, din alte unități de cult sau din centre sociale, pentru Fondul Central Misionar, pentru Fondul ­Filantropia ș.a.);

– cheltuieli cu reparațiile curente și capitale (la biserică, la casa parohială, restaurarea picturii ș.a.);

– cheltuieli cu materiile consumabile (pentru exercitarea cultului – cărbune, tămâie, lumânări, carburanți, birotică, produse de curățenie ș.a.);

– cheltuieli cu obiectele de inventar (veșminte, obiecte de uz liturgic, cărți pentru bibliotecă ș.a.);

– cheltuieli cu polițele de asigurare;

– cheltuieli cu diverse impozite și taxe;

– cheltuieli cu rate și chirii;

– cheltuieli poștale și taxe de comunicații;

– cheltuieli de protocol;

– cheltuieli cu deplasările;

cheltuieli cu alte servicii executate de terți etc.

Unitățile de cult nu pot realiza toate categoriile de venituri prezentate. În schimb, în ceea ce privește cheltuielile, majoritatea au frecvență lunară.

 

Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale

Conform reglementărilor Legii nr. 30/2019 pentru aprobarea OUG nr. 25/2018 privind modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru aprobarea unor măsuri fiscal-bugetare, începând cu 1 aprilie 2019, sponsorizările efectuate de către plătitorii de impozit pe profit și de impozit pe veniturile ­microîntreprinderilor către entități nonprofit sau unități de cult pot fi scăzute de acestea din impozitele datorate doar dacă ­beneficiarii sumelor sunt înscriși în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale.

Procedura privind organizarea Registrului entităților/unită­ților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale, precum și formularele specifice înregistrării au fost aprobate prin Ordinul ANAF nr. 819/2019. Astfel, registrul amintit este organizat de către ANAF, iar accesul către acesta se poate face prin intermediul site-ului oficial al instituției, www.anaf.ro.

În acord cu reglementările de mai sus, întocmai celorlalte organizații nonprofit (ONG-uri, fundații, aso­ciații, sindicate etc.), unitățile de cult pot beneficia de sponsorizări doar dacă sunt înscrise în Registrul enti­tăților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale. Întrucât acest registru este public, veniturile din sponsorizări înregistrate de către unitățile de cult au un caracter public, acestea putând fi consultate în registrul amintit mai sus, așa cum se poate proceda și în cazul tuturor celorlalte organizații nonprofit.

 

Informații publice privind veniturile și cheltuielile unităților de cult

Toate veniturile și cheltuielile unei unități de cult sunt prezentate periodic organismelor bisericești proprii alcătuite din clerici și mireni (după caz, Adunarea parohială, Adunarea eparhială, Adunarea Națională Bisericească). Evi­dența contabilă a unităților de cult se face cu respectarea legislației în vigoare, iar în cazul eparhiilor, situația lor financiară se depune anual la Ministerul Finanțelor Publice și este disponibilă pe site-ul acestei instituții.

 

Notă:

1 Conform Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal: „Anexele bisericilor se referă la orice incintă care are elementele constitutive ale unei clădiri, proprietatea unui cult recunoscut de lege sau a unei asociaţii religioase, cum ar fi: clopotniţa, cancelaria parohială, agheas­matarul, capela mortuară, incinta pentru aprins lumânări, pangarul, troiţa, magazia pentru depozitat diverse obiecte de cult, aşezământul cu caracter social-caritabil, arhondaricul, chilia, trapeza, incinta pentru desfăşurarea activităţilor cu caracter administrativ-bisericesc, reşedinţa chiriarhului, precum şi altele asemenea; prin aşezământ cu caracter social-caritabil se înţelege serviciul social organizat în conformitate cu prevederile Nomenclatorului serviciilor sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 867/2015” [HG nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, Titlul IX – Impozite și taxe locale, pctul. 23 alin. (2)].

Serie de conferințe online despre libertatea religioasă în contextul pandemiei

Nr. 573-574// în / de

În Sala „Iustin Patriarhul” a Centrului de formare continuă „Dumitru Stăniloae” din București s-au desfășurat joi, 15 aprilie, şi luni, 26 aprilie, două conferințe, organizate de Cancelaria Sfântului Sinod și de Reprezentanța Patriarhiei Române pe lângă instituțiile europene. Ele fac parte dintr-o serie de conferințe online ce au invitați specialiști pe tematici referitoare la libertatea religioasă.

La prima conferință online, ­„Libertate religioasă și prevederi sanitare în Uniunea ­Europeană în timpul pandemiei”, ­moderată de arhidiaconul prof. dr. George Grigoriță, consilier patriarhal la Cancelaria Sfântului Sinod, au fost invitați dr. Bogdan Tătaru-Cazaban, cercetător la ­Institutul de Istorie a Religiilor al
Academiei Române, și preotul conf. dr. Sorin Șelaru, consilier patriarhal, de la Reprezentanța Patriarhiei Române pe lângă instituțiile europene.

Conferința a fost adresată și personalului care își desfășoară activitatea în administrația bisericească, de la nivel central și de la eparhii. Au fost invitați ierarhi membri ai Sfântului Sinod, consilieri eparhiali care se ocupă de partea de comunicare în media, dar și personalul implicat în activitatea administrativă de la sectoarele social-filantropice și administrativ-biseri­cești de la eparhii din țară.

În deschidere, arhidiaconul Geor­ge Grigoriță a prezentat rolul acestor conferințe în înțelegerea modalităților de impactare a măsurilor sanitare asupra libertății religioase:

„În ultima perioadă, din cauza pandemiei, în toate statele, libertatea religioasă a fost mai mult sau mai puțin limitată, în special prin reglementările luate pentru prevenirea contaminării cu noul coronavirus. Această situație a creat tensiuni sociale și intense dezbateri, provocând reacții pro și contra acestor limitări, ­precum și comentarii la această situație și la rolul Bisericii în perioada de ­pandemie. Astfel, spre exemplu, în primul barometru al vieții religioase din România, realizat în decembrie 2020, s-a constatat că Biserica Ortodoxă Română ocupă prima poziție în încrederea românilor și, ­totodată, că 47,3% din cei inter­vi­evați consideră ca statul a încălcat libertatea religioasă în România în perioada pandemiei. Pe de altă parte, în Uniunea ­Europeană, pozițiile autorită­ților publice referitoare la modul de raportare a ­măsurilor sanitare la libertatea religioasă și la comunitățile religioase au fost diferite, uneori chiar antagonice. Din acest motiv și pentru a înțelege mai bine modalitățile de raportare a măsurilor sanitare la ­libertatea religioasă, în general, și la comunitățile religioase, în special, precum și provocările subsecvente ale acestora în spațiul european, primele trei conferințe sunt dedicate exclusiv acestui subiect”.

În continuare, Bogdan Tătaru-Cazaban a susținut o comunicare despre relația dintre libertatea religioasă și dreptul la sănătate.

„Este o temă care ne preocupă pe toți de mai bine de un an. Am prezentat ce înseamnă libertatea religioasă potrivit documentelor europene și, totodată, felul în care este ea înțeleasă din punct de ­vedere filosofic și teologic, adică relația dintre drepturile fundamentale și demnitatea persoanei umane. Drepturile fundamentale se referă toate la demnitatea persoanei umane, care este inviolabilă, și acest lucru presupune garantarea ­tuturor acestor drepturi, în principal a libertății, una dintre dimensiuni fiind ­libertatea religioasă. În al doilea rând, am încercat să subliniez care sunt relațiile dintre dreptul fundamental la libertatea religioasă și dreptul la sănătate și, mai ales, ceea ce ne preocupă în mod special în contextul de față, care sunt condițiile în care libertatea religioasă poate fi restricționată în manifestarea ei publică”, a spus Bogdan Tătaru-Cazaban.

Cel de-al doilea invitat al conferinței, preotul Sorin Șelaru, a prezentat, pentru fiecare stat membru al Uniunii Europene, situația limitării libertății religioase și mo­da­li­tățile practice propuse pentru cooperarea dintre autorită­țile publice și comunitățile religioase. „Criza ac­­tuală ne-a arătat fără îndoială cât de interdepen­denți suntem astăzi unii de alții. În același timp, ne-a făcut să realizăm cât de vulnerabili suntem noi, europenii. (…) Pandemia a arătat adevărata față a societăților noastre, adevăratele valori la care ținem, care cumva, anterior, erau mai greu de sesizat. Uneori, această față s-a dovedit a fi mai bună decât cea pe care o știam, iar alteori s-a dovedit a fi mai rea. Pandemia a dezvăluit ati­tu­dinea reală a celor care guvernează astăzi statele europene față de libertatea religioasă, de libertatea de cult și față de Biserici”, a precizat preotul Sorin Șelaru.

Partea a doua a întâlnirii a fost ­dedicată întrebărilor adresate din partea participanților pe această temă.

A doua conferință dedicată libertății religioase și măsurilor sanitare

A doua conferință s-a desfă­șurat luni, 26 aprilie 2021. Invitații celei de-a doua con­fe­rințe online, „Libertate religioasă și măsuri sanitare în România în timpul pandemiei”, moderată de arhidiaconul prof. dr. George Grigoriță, consilier patriarhal la Cancelaria Sfântului Sinod, au fost prof. dr. Dan Dungaciu, directorul Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române, și preotul Ionuț-Gabriel Corduneanu, vicar administrativ patriarhal.

Prof. dr. Dan Dun­gaciu a susținut o prelegere referitoare la modul în care se reflectă relația dintre libertatea religioasă și măsurile sanitare în România în timp de pandemie în primul Barometru al vieții religioase din România.

„Am rezumat una dintre cele mai importante cercetări dedicate vieții religioase din România, respectiv «Barometrul vieții religioase din România», prezentat în Aula Academiei Române în luna decembrie a anului 2020, care, printre altele, a recoltat opiniile cetă­țenilor României, mulți dintre ei credincioși și cu foarte multă atenție față de fenomenul religios, față de evoluțiile de politică publică pe care le-au resim­țit cu mai multă sau mai puțină acuitate. Anul trecut a fost important din punctul acesta de vedere pentru că au izbucnit în spațiul public o serie de dezbateri: cât de competent este statul; câte drepturi își arogă în relația cu Biserica; cum trebuie să reac­țio­neze Biserica; care este echilibrul just și, mai ales, care este per­cepția cetățe­nilor față de tot ce s-a ­petrecut, măsurile care au fost luate și cum s-au simțit în sărbători. La vremea respectivă, situația nu a fost de multe ori calmă, și acest lucru s-a reflectat în sondaj. Cetățenii au fost de părere că statul, la un moment dat, a încercat să-și revendice a­nu­mite prerogative care nu erau în competența lui”, a precizat profesorul Dan Dungaciu.

Cea de-a doua prelegere, susți­nută de preotul Ionuț-Gabriel Corduneanu, vicar administrativ patriarhal, a fost dedicată analizei punctuale a reglementărilor referitoare la exercițiul libertății religioase în perioada de pandemie, în special, situația Bisericii Ortodoxe Române. „Am prezentat mai puțin partea de istoric, de la începutul pandemiei, pentru a discuta împreună cu reprezen­tan­ții eparhiilor exact cadrul legislativ care va reglementa slujbele Bisericii în perioada Săptămânii Mari, a nopții de Înviere și a Săptămânii Luminate”, a spus preotul Ionuț-Gabriel Corduneanu.

Partea a doua a întâlnirii a fost dedicată întrebărilor de la participanți pe această temă.

Conferința a fost adresată personalului care își desfășoară activitatea în admi­nistrația bisericească, de la nivel central și de la eparhii. Au fost invitați ierarhi membri ai Sfântului Sinod, consilieri eparhiali care se ocupă de partea de comunicare în media, dar și personalul implicat în activitatea administrativă de la ­sectoarele social-filantropice și admi­nistrativ-bisericești de la eparhii din țară.

Joi, 13 mai 2021, se va desfășura cea de-a treia conferință din cadrul seriei, dedicată libertății religioase și regimului cultelor în această perioadă. Vor participa Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieș­teanul, Episcop-vicar patriarhal, și preotul prof. dr. Viorel Sava, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași.

„Marşul pentru viaţă” 2021 s-a desfăşurat în mediul online

Nr. 573-574// în / de

A XI-a ediţie a „Marşului pentru ­viaţă” s-a desfăşurat sâmbătă, 27 martie. Din cauza normelor igienico-sanitare impuse de autorităţi şi în acest an, evenimentul s-a desfășurat online, putând fi urmărit în direct pe paginile de ­Facebook ale ­TRINITAS TV, Agenţiei de Ştiri ­BASILICA şi „Marșul pentru viață ­România și Republica Moldova”.

În cuvântul de deschidere, Cristina Teleanu, prezentatoarea evenimentului, a evidenţiat implicaţiile sloganului „Uniţi pentru viaţă”: „Tema din acest an reprezintă o chemare, pentru că fiecare dintre noi poate face ceva, iar cea mai înal­tă chemare pe care o avem este să sprijinim viaţa, să ajutăm femeile în criză de sarcină să se elibereze de frici şi de probleme, astfel încât să se poată bucura în mod deplin de venirea pe lume a copiilor lor”.

În continuare, Alexandra Nadane, unul dintre organizatorii evenimentului, a ­subliniat greutăţile pe care le întâmpină femeile aflate în criză de sarcină, lansând un apel pentru conştientizarea faptului că orice om se poate implica pentru ajutorarea lor.

De asemenea, invitatul special al ­acestei ediţii a „Marşului pentru viaţă”, Charlotte Pence Bond, fiica fostului ­vicepreşedinte american Mike Pence şi una dintre cele mai puternice voci pro-viaţă din Statele Unite ale Americii, a prezentat experienţa sa în ceea ce priveşte lupta pentru apărarea copiilor nenăscuţi, atrăgând atenţia la implicaţiile negative pe care le are „cultura avortului” prezentă în societatea de astăzi.

Evenimentul din acest an a cuprins şi trei momente artistice în care Ioana Picoş, Maria Coman şi Iustina Irimia-Cenuşă au interpretat mai multe melodii din repertoriul naţional şi internaţional, dar şi creaţii proprii sub deviza „Live for Life”.