Catedrala Națională, sfințită în Anul Centenar

Ziua de 25 noiembrie 2018 este înscrisă în cartea de aur a istoriei Bisericii și neamului românesc datorită consacrării noii Catedrale Patriarhale, singurul edificiu reprezentativ al Centenarului României reîntregite. Slujba de sfințire a Catedralei Naționale, cu hra­mu­rile „Înălțarea Domnului” și „Sfântul Apostol Andrei”, a fost săvârșită de Patriar­hul Ecumenic al Constantino­polului împreună cu Patriarhul României și Mitropolitul de Patra, înconjurați de un sobor de arhierei români și străini.

Zeci de mii de pelerini din România și din diasporă au răspuns chemării Preafericitului Părinte Patriarh Daniel de a participa la sfințirea Catedralei Naționale. Esplanada sfântului locaș și străzile dimprejur au fost neîncăpătoare, în pofida asprimii unei zile din prag de iarnă. În interiorul catedralei, 3.000 de invitați din toate eparhiile Bisericii Ortodoxe Române, reprezen­tanți ai autorităților de stat centrale și locale, reprezentanți ai mediului academic și ai lumii culturale, pelerini clerici și credincioși au înălțat mulțumire lui Dumnezeu pentru acest moment de sărbătoare împreună cu soborul slujitor.

Oaspete de seamă al Bisericii noastre pentru acest eveniment istoric, Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului-Noua Romă și Patriarh Ecumenic, a săvârșit slujba de sfințire a Catedralei Naționale împreună cu Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, și cu Înaltprea­sfințitul Părinte Hrisostom, Mitropolit de Patra, în prezența rugătoare a zeci de ierarhi, preoți și diaconi. După rânduiala ortodoxă, slujba a început în exteriorul locașului de cult, unde cei trei ierarhi slujitori au citit paremiile rânduite la sfințirea noii biserici și pericopele evanghelice de la Sfinții Matei, Luca și Ioan. În continuare, au fost binecuvântate ușile monumentale ale catedralei prin ungere cu Sfântul și Marele Mir și prin stropire cu apă sfințită. Cu soborul de arhierei îngenunchind, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a invocat numele Mântuitorului Iisus Hristos în rugăciune pentru sfințirea bisericii ridicate spre lauda slavei Sale și a noastră mântuire.

Târnosirea Sfintei Mese 
a noii Catedrale Patriarhale

După dialogul liturgic din fața ușilor principale dinspre apus, ce poartă chipul Mântuitorului Hristos și al Născătoarei de Dumnezeu, soborul slujitorilor a intrat în catedrală pentru săvârșirea târnosirii Sfintei Mese. La momentul cuvenit, cutia cu cinstitele moaște de mucenici și hrisovul de sfințire au fost așezate în piciorul Sfintei Mese, care apoi a fost pecetluit cu ceară topită. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rânduit pentru așezarea în Sfânta Masă a Catedralei Națio­nale fragmente din cinstitele moaș­te ale Sfântului Domnitor Martir Constantin Brân­coveanu (sec. 17-18) și ale Sfin­ților Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel (sec. 4), ca simbol al con­tinuității credinței și jertfelniciei poporului român de-a lungul a două milenii de creștinism.

După spălarea Sfintei Mese, au urmat ungerea cu Sfântul și Marele Mir și așezarea icoanelor Sfinților Evangheliști Matei, Marcu, Luca și Ioan în cele patru colțuri. Măsărița din in – primul acoperământ al Sfintei Mese – a fost întinsă peste prestol și pecetluită cu sigiliul arhieresc de către Patriarhul României. În continuare, au fost așezate acoperămintele Sfintei Mese și odoarele conform rânduielii bisericești: Sfântul Antimis, Sfânta Evanghelie, chivotul ce reproduce edificiul în miniatură, Sfânta Cruce și candele. La proscomidiar au fost așezate apoi toate obiectele de cult necesare săvâr­șirii Sfintei Liturghii: potir, disc, stea, acoperăminte, copie, burete, lumânare, prescuri.

După așezarea în bună rânduială a tuturor obiectelor, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a cădit întregul Altar și iconostasul. În urma aprinderii candelei principale de pe Sfânta Masă, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a citit, îngenuncheat, rugăciunea principală de sfințire a Catedralei Naționale cu hramurile „Înălța­rea Domnului” și „Sfântul Apostol Andrei”.

Sfințirea catapetesmei cu icoane în mozaic

Cu lumânarea aprinsă de la candelă, Patriarhul României a rostit de pe solee, către popor, cuvintele: „Lumina lui Hristos luminează tuturor!”, după care au fost aprinse în Sfântul Altar lumânările și celelalte candele de pe Sfânta Masă. Au fost sfințite apoi vitraliile cu chipurile Sfinți­lor Ierarhi prin stropire cu apă sfințită și prin ungere cu Sfântul și Marele Mir de către Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului împreună cu Patriarhul României. Pe solee, cei trei ierarhi au sfințit impresionanta catapeteasmă a Catedralei Naționale, lucrată integral în mozaic.

După otpustul slujbei de sfin­țire, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieș­teanul, Episcop-vicar patriarhal și secretarul Sfântului Sinod al Bisericii ­Ortodoxe Româ­ne, a citit solemn Actul de sfințire a Catedralei Mântuirii ­Neamului sau Catedralei Națio­nale. În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a prezentat poporului documentul și a adresat mulțu­miri tuturor celor care au ajutat și vor mai ajuta la edificarea acestui monument și și-a exprimat speranța ca în termen de trei ani să fie finalizată și sfințită pictura în mozaic.

 

Prima Sfântă Liturghie 
la Altarul Catedralei Naționale

Catedrala Națională a devenit, prin înveșmântarea în harul Preasfintei Treimi, casă a lui Dumnezeu. Astfel, pe Sfânta Masă din Altar a fost săvârșită prima Sfântă și Dumnezeiască Liturghie. Alături de cei doi patriarhi, din soborul de ierarhi au făcut parte Înalt­preasfințitul Părinte Hrisostom, Mitropolit de Patra, IPS Părinte Emanuel, Mitropolitul grec ortodox al Franței, și IPS Părinte Elpidofor, Mitropolit de Prousa (Patriarhia Ecumenică); PS Părinte Qais, Episcop de Erzurum (Patriarhia Antiohiei și a Întregului Orient); PS Părinte Luchian, al Episcopiei Ortodoxe Sârbe din Ungaria și administratorul Episcopiei Ortodoxe Sârbe din Timișoara, precum și ierarhi români. Alături de ierarhi s-au rugat la slujbă arhimandriți, stareți ai mai multor mănăstiri din întreaga țară; preoți profesori de teologie; diaconi. Răspunsurile liturgice au fost oferite de Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale și Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române.

Catedrala Națională, a spus Sanctitatea Sa Bartolomeu, în cuvântul de învățătură după rostirea Sfintei Evanghelii, reprezintă nu numai visul de peste un veac al tuturor întâistătătorilor Bisericii Ortodoxe Române, ci „înalta aspirație pe care a nutrit-o îndeobște întregul popor român binecredincios și arzătoarea năzuință a regilor de odinioară Carol I și Ferdinand” și mai ales împlinirea în faptă a cuvintelor Mântuitorului Iisus Hristos, menționate în Evanghelia duminicii, și anume „Cele ce sunt cu neputință la oameni, sunt cu putință la Dumnezeu” (Luca 18, 27).

În pofida potrivniciilor vrăj­mașului, care „îi povățuiește și îi călăuzește pe cei care lucrează împotriva noastră”, a mai spus Sanctitatea Sa, „frățiile voastre ați avut nădejde tare că preaputernica dreaptă a Celui Preaînalt avea să vină, negreșit, în ajutorul strădaniilor sfinte la care nu ați renunțat. Astfel, ceea ce cândva părea omenește cu neputință, din pricina obstacolelor ridicate de cel viclean, în cele din urmă s-a dovedit a fi cu putință și s-a realizat. În felul acesta, astăzi putem să aducem slujirea noastră cuvântătoare și să înălțăm lui Dumnezeu rugăciuni de mulțumire și recunoștință, atât din partea poporului român, cât și a noastră, a tuturor, sub cupolele mărețe ale acestei preafrumoase și monumentale realizări a arhitecturii bisericești. Se spune că acel împărat și teolog de odinioară, Justinian cel Mare, atunci când, după încheierea lucrărilor de construcție, a intrat în Catedrala «Sfânta Sofia», catedrala fără pereche, ridicată de el în Constantinopol, ar fi exclamat: «Te-am învins, Solo­moane!». Tot așa, Preafericite Frate Patriarh Daniel, puteți să spuneți astăzi: «Am învins toate greu­tățile venite de la cel rău și, iată, Doamne Iisuse Hristoase, Izbăvitorul neamului românesc, Ţie îți aducem acest locaș de închinare, vrednic de Tine și preastră­lucit!», a arătat Patriarhul Ecumenic.

De asemenea, Sanctitatea Sa a explicat că un astfel de obiectiv are menirea de a aduce împreună, de a uni, pe fiii unui popor. „Astăzi, vă vedem cu ochii cugetului, cler și popor, ierarhia și statul român, cetățeni în funcții de conducere și cetățeni de rând, vă vedem pe toți, cu mic, cu mare, copii și vârstnici, oameni de seamă și oameni mai puțini cunoscuți în lume, meșteșugari și oameni de știință, muncitori și artiști, români din București, din cele mai îndepărtate colțuri ale țării și din diaspora românească din toată lumea; vă vedem cum veniți să vă aduceți contribuția cu mulțumire, nu cu mâna tremurândă, ci cu bucurie și pătrunși la inimă, fiecare după posibilități și cu voie bună, așa încât obstacolele să fie date la o parte, ca să se asigure sumele de bani necesare – deloc neglijabile – cu care să se procure materialele de construcție și de finisare, sfintele vase liturgice, icoanele, mobilierul și ornamentele. Pe toți vă vedem în cuget cum dați o mână de ajutor ca să se împlinească, cu lucrarea lui Dumnezeu, făgăduința-legământ făcută de nea­mul românesc și să se încheie, să se înzestreze și să se împodobească cât mai frumos catedrala de frunte a patriei dumneavoastră, astfel încât aceasta să fie pe măsura valorilor spirituale mărețe ale Ortodoxiei și ale tradiției istorice naționale a românilor”, a exprimat Patriarhul Ecumenic.

Dimpreună cu această nouă biserică, fiecare credincios este chemat zi de zi, ajutat fiind de sunetul clopotelor, la zidirea unei biserici vii, duhovnicești, prin lepădarea „idolilor falsului iluminism, ai secularizării, ai idealismului, ai materialismului și ai ateismului pasiv individual sau militant de stat” și prin „zidirea cu credință tare, pocăință, nevoințe duhov­nicești, virtuți, fapte bune și bine plăcute lui Dumnezeu”, a explicat Sanctitatea Sa.

 

„Dealul păcii și al sfințeniei”

La finalul Sfintei Liturghii, Patriarhul Ecumenic a înălțat rugăciune către Dumnezeu ca Părintele Patriarh Daniel, dimpreună cu cinstita ierarhie, sfințitul cler, demnitarii și toți fiii binecredincioși ai Bisericii Române, să aibă parte de zile îndelungate, sănătate sufletească și trupească; să se bucure de lumina acestui far-catedrală și să se închine totdeauna în el cu vrednicie, în duh și în adevăr.

„Astăzi, prin sfințirea catedralei cu hramul «Înălțarea Domnului» și «Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat», Dealul Arsenalului, adică locul în care se reparau și se depozitau arme, s-a transformat în «Dealul păcii și al sfințeniei», în Dealul harului și al binecuvântării nu numai pentru București, ci și pentru întreaga Românie. Marele far duhovnicesc a aprins pe culmea lui noua catedrală și biserică patriarhală; va străluci până în depărtări lumina lui Hristos și va transmite mesajul speranței și al mântuirii celor de aproape și celor de departe”, a spus Patriarhul Bartolomeu.

La finalul cuvântului, Patriarhul Ecumenic a mulțumit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru invitația de a fi părtaș la această mare bucurie a binecredincioșilor ortodocși români și a mărturisit că toți membrii Bisericii și întregul popor român au un loc special în inima Sanctității Sale.

 

Daruri și cuvinte de mulțumire 
și felicitare

 

Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, i-a oferit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel o icoană cu Înălțarea Domnului, realizată în Muntele Athos. La rândul său, Patriarhul României i-a oferit Patriarhului Ecumenic, în semn de prețuire și recu­noștință, o icoană bizantină în mozaic, cu chipul Sfântului Apostol Andrei. „Sfântul Apostol Andrei este ocrotitorul spiritual al Patriarhiei Ecumenice, al Patriarhiei Române și al Mitropoliei de Patra. Suntem bucuroși că astăzi am concelebrat Sfânta Liturghie ca semn al comuniunii noastre frățești, dar și al unității Bisericilor”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. În continuare, Preafericirea Sa i-a oferit Înalt­preas­fințitului Părinte Mitropolit Hrisostom un set de sfinte vase, realizat în Atelierele Patriarhiei Române.

La rândul său, Mitropolitul Hrisostom de Patra i-a oferit Întâistătătorului Bisericii noastre o icoană cu răstignirea Sfântului Apostol Andrei în Patra, felicitându-l totodată pe Patriarhul României pentru lucrarea sa ce unește în evlavie întregul popor român. „Această prăznuire cu adevărat luminoasă ne aduce multă bucurie duhovnicească. Cel dintâi la această sărbătoare este Domnul nostru Iisus Hristos. Cel care ne-a chemat la cină este Sfântul Apostol Andrei, iar cel care dă această masă duhovnicească sunteți Preafericirea Voastră, Preafericite Părinte Patriarh Daniel. În aceste zile auzim glasul Sfântului Apostol Andrei: «L-am găsit pe Mesia». Acesta este un motiv de bucurie duhovnicească pentru întreaga omenire. Astăzi, în chip minunat, Sfântul Apostol Andrei se află în mijlocul nostru, întrucât fiii săi duhovnicești de pe aceste meleaguri, unde a venit și a propovăduit cuvântul Evangheliei, slăvesc pe Dumnezeu și rămân uniți în duhul iubirii, în numele Domnului nostru Iisus Hristos. Astăzi se face bucurie în cer și pe pământ, întrucât s-a sfințit această măreață catedrală, ridicată din dorința arzătoare a Preafericirii Voastre și din evlavia poporului român, ca mulțumire adusă Sfântului Apostol Andrei pentru binefacerile revărsate asupra nea­mului românesc și ca o ofrandă a fiilor evlavioși către Tatăl”, a reliefat IPS Părinte Mitropolit Hrisostom. Mitropolitul de Patra a mai subliniat că este o adevărată minune faptul că într-un timp atât de scurt a fost înălțată Catedrala Mântuirii Neamului, un deziderat al întregului popor român. De asemenea, ierarhul a amintit și de legăturile istorice care există între Grecia și România, mulțumindu-i Patriarhului României pentru invitația la evenimentul istoric al sfințirii Catedralei Naționale.

 

 

„Sfântul Andrei ne ajută să gândim și să lucrăm duhovnicește”

 

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a amintit la final de bucuria făcută poporu­lui român de către Mitropolitul Hrisostom de Patra, prin aducerea spre închinare a mâinii drepte a Sfântului Apostol Andrei. „Ne-ați făcut o mare bucurie aducându-ne cinstita mână a Sfântului Andrei. Mai întâi ne-ați adus cinstitul cap, în 2011, după ce în 1996 la Iași, vrednicul de pomenire Mitropolit de Patra, Nicodimos, ne-a adus pentru prima dată în România sfântul odor. Capul Sfântului Apostol Andrei ne-a ajutat să gândim frumos la această catedrală, iar mâna Sfântului Apostol Andrei ne-a arătat mâna care a făcut catedrala, pentru că Sfântul Andrei a construit catedrala, folosindu-se de priceperea constructorilor și a pictorilor. Deci, Sfântul Andrei ne ajută să gândim duhovnicește și să lucrăm duhovnicește, să fim misionari în timpul nostru, după modelul său din primul secol”, a evidențiat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

De asemenea, Patriarhul României le-a mulțumit tuturor celor care au participat la slujba de sfințire a Catedralei Naționale și la Sfânta Liturghie, înaltelor autorități de stat, centrale și locale, ierarhilor străini și ierarhilor membri ai Sfântului Sinod al Bise­ricii Ortodoxe Române, tuturor invi­taților din cadrul diferitelor instituții ale statului român, precum și mulțimii preoților și credincioșilor prezenți. Preafericirea Sa i-a felicitat pe credincioșii și credincioasele care poartă numele Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina și al Sfântului Mare Mucenic Mercurie, prăznuiți în Biserica Ortodoxă pe 25 noiembrie. În perioada 26-29 noiembrie s-a săvârşit zilnic Sfânta Liturghie în catedrală de către soboare de slujitori, angajaţi ai Cancelariei Sfântului Sinod, ai Administraţiei Patriarhale şi ai Centrului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Toți credincioșii, bărbați și femei, s-au putut închina în Altarul sfințit al Catedralei Naționale până în seara de duminică, 2 decembrie.

 

 

Evenimentul principal al Anului Centenar în paginile Vestitorului Ortodoxiei

Pe tot parcursul anului 2018, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la Marea Unire din 1918, în Biserica Ortodoxă Română au avut loc mai multe evenimente care au încununat Anul Centenar. Dintre acestea, cel mai important, ca o cunună a acestui răstimp aniversar, a fost cu siguranță sfințirea Catedralei Naţionale, în data de 25 noiembrie. Revista de informație bisericească a Patriarhiei Române dedică ultima ediție a anului 2018 acestui eveniment principal.

Cuvântul din deschiderea ediției speciale de sfârșit de an centenar a revistei „Vestitorul Ortodoxiei” aparține Patriarhului României și vorbește despre Catedrala Națională ca despre „o necesitate liturgică practică și un simbol al cinstirii eroilor români” (pp. 4-8). Apoi, evenimentul sfințirii catedralei, săvârșită de doi patriarhi, Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, și Preafericitul Părinte Daniel, ­Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, sub ocrotirea Apostolului românilor, este prezentat pe larg. În cuvântul ținut în ziua sfințirii, Patriarhul Ecumenic a subliniat faptul că acum „locul în care se reparau și se depozitau arme s-a transformat în Dealul păcii și al sfințeniei, în Dealul harului și al binecuvântării nu numai pentru București, ci și pentru întreaga Românie” (p. 16). Cu această ocazie, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit ­Hrisostom de Patra a adus spre închinare la București mâna dreaptă a Sfântului Apostol ­Andrei, Ocrotitorul României şi al Catedralei Naţio­nale. Inaugurarea slujbelor în Catedrala Naţională vine să dea mărturie, o dată în plus, despre importanţa jertfei tuturor eroilor români  pentru unitatea, libertatea şi demnitatea poporului nostru. Evenimentele legate de sfințire au început cu Parastasul eroilor, săvârşit în ajun de Întâi­stătătorul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care a arătat în cuvântul său că „Pomenirea Eroilor neamului este în acelaşi timp un act de cult şi de cultivare a comuniunii între generații” (p. 40).La cinci zile după sfințirea catedralei a fost serbat şi primul hram al acesteia, în ziua Sfântului Apostol Andrei. La primul hram al noii catedrale a slujit Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, ­Patriarhul Ierusalimului, venit la București pentru a participa la această sărbătoare. La revenirea în Ierusalim, Preafericirea Sa a menționat în ­scrisoarea de mulțumire adresată Preafericitului Părinte ­Patriarh Daniel pentru  participarea la prăznuirea primului hram al Catedralei Naționale faptul că aceasta este „o mărturie a ­Patriarhiei Române și un simbol al libertății și al unității ­neamului românesc” (p. 31).

Aducem cititorilor o serie de mărturii ale unor prestigioși autori, clerici, oameni de cultură şi jurnaliști despre importanţa zidirii catedralei şi despre reacțiile în societatea românească legate de această unică lucrare pentru creștinii ortodocși români de pretutindeni. Astfel, un ­concludent interviu cu academicianul ­Constantin Bălăceanu-Stolnici, despre istoria şi încadrarea culturală şi socială a Catedralei ­Mântuirii ­Neamului, îl găsim la paginile 36-37.

Un capitol aparte îl reprezintă cronica 
evenimentelor Centenarului Marii Uniri, desfă­șurate la Alba Iulia în preajma zilei de 1 decembrie 2018, la care a participat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al României, însoțit de Patriarhul Ierusalimului. Acolo, în cetatea Marii Uniri, Întâistă­tătorul Bisericii noastre a rostit un 
cuvânt-îndemn către românii ortodocși, intitulat „Să apărăm şi să cultivăm libertatea şi unitatea naţională ca manifestări ale demnității poporului român” (pp. 47-48).

Revista conţine şi descrierea evenimentelor religioase şi culturale obişnuite pentru sfârşitul fiecărui an calendaristic, în eparhiile din ţară, în diaspora românească, precum și în lumea creștină. În finalul publicației, agenda de lucru a Prea­fericitului Părinte Patriarh Daniel prezintă concentrat multitudinea evenimentelor majore cu care Patriarhia Română a venit în întâmpinarea acestui an jubiliar din istoria poporului român.

 

 

Catedrala Națională – o necesitate liturgică practică și un simbol al cinstirii eroilor români

Vechea Catedrală Patriarhală de pe Dea­lul Mitropoliei din București a fost construită ca biserică de mănăstire, între anii 1656 și 1658, de către domnitorul Constantin Șerban Basarab. În anul 1658, la sfin­ți­rea bisericii mănăstirii cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena, săvârșită de către Patriarhul Antiohiei, Macarie al III-lea Zaim1, Ţara Românească avea doar trei ierarhi: la Bucu­rești, Mitropolitul Ștefan I, al Ungrovlahiei, la Râmnic, Episcopul Ignatie, iar la Buzău, Episcopul Serafim2.

După 10 ani de la sfințire, în anul 1668, prin Hrisovul emis de domnitorul Radu Leon3, mănăstirea de pe Dealul Podgorenilor a fost ridicată la rangul de Catedrală Mitropolitană. Astfel, această biserică devine locul unde, în prezența domnitorilor Ţării Românești, iar mai târziu a regilor României, se săvârșea slujba de Te Deum de către soborul de arhierei în frunte cu mitropolitul țării, cu prilejul evenimentelor importante ale vremii, precum: Unirea Principatelor Române din anul 1859, Proclamarea Independenței de stat a României (1877), Proclamarea Regatului României (1881). De asemenea, vechea Catedrală Mitropolitană este legată de cele mai importante evenimente biseri­cești din viața Bisericii noastre: dobândirea Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române (1885) și ridicarea ei la rang de Patriarhie, în anul 1925, când, în mod provizoriu, acea catedrală a devenit Catedrală Patriarhală. Unirea Principatelor Române din 1859 a atras după sine și organizarea unitară a structurilor bisericești din Moldova și Ţara Românească în cadrul Sfântului Sinod (1872), soborul ierarhilor a crescut astfel la 12 membri: mitropolitul primat ca președinte, mitropolitul Moldovei și sufraganii lor: episcopii de Râmnic, Buzău, Argeș și respectiv Roman, Huși și Dunărea de Jos (Galați) – înființată în 1864 – și câte un arhiereu-vicar la fiecare eparhie4.

Vechea Catedrală Mitropolitană se dovedise încă de atunci neîncăpătoare, mai ales cu prilejul marilor sărbători bisericești sau naționale, precum și la alte momente solemne, cum a fost Proclamarea Regatului României și încoronarea primului rege, Carol I, la 10 mai 1881, când s-a constatat că nici una dintre cele peste o sută de biserici, câte existau în București, nu era atât de încăpătoare încât să-i primească pe toți cei care ar fi dorit să participe la slujbele oficiate cu prilejul solemnităților.

Ca urmare, la dorința regelui Carol I, în anul 1884, Adunarea Deputaților și Senatul României au votat Legea nr. 1750, pentru construirea „Bisericii Catedrale din București”, promulgată de regele Carol I la 5 iunie 1884 și pentru care prevăzuse de la bugetul statului suma de 5.000.000 de lei (aur)5.

De asemenea, Mihai Eminescu împreună cu Ioan Slavici au fost printre primii intelectuali români care au lansat și susținut ideea construirii în București a Catedralei Mântuirii Neamului, ca semn de mulțumire adusă lui Dumnezeu după Războiul de Independență din anii 1877-18786. După terminarea Primului Război Mondial și după Unirea cea Mare din 1918, numele de Catedrala Mântuirii Neamului s-a menținut ca exprimare a recu­noștinței sau mulțumirii aduse lui Dumnezeu pentru izbăvirea sau eliberarea neamului românesc de asuprire și înstrăinare, dar și „pentru întregirea țării în hotarele sale firești”.

După Marea Unire de la 1918, Sinodul Bisericii Ortodoxe din Regatul României Mari cuprindea 22 de membri7, fiind format din ierarhi din toate provinciile românești: Ţara Românească, Moldova, Bucovina, Transilvania, Banat, Basarabia.

În calitate de Mitropolit Primat al României Mari, Miron Cristea a reluat demersurile pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului. La rugămintea sa, regele Ferdinand I a adresat Sfântului Sinod, la 10 mai 1920, un hrisov regal prin care se vestește hotărârea de a ridica în București o catedrală monumentală în amintirea victoriei armatelor române în Războiul pentru întregirea neamului românesc. În 12 octombrie 1921, Miron Cris­tea se adresează primarului Capitalei, solicitându-i „un spațiu larg și corespunzător” pentru edificarea catedralei8.

În anul 1925, în data de 27 noiembrie, la doar câteva zile după întronizarea sa ca Patriarh, Miron Cristea obține aprobarea primului ministru Ionel I.C. Brătianu de începere a demersurilor pentru construirea noii cate­drale.

Au loc dezbateri publice pentru stabilirea locului noii catedrale, fixat în cele din urmă la baza Dealului Mitropoliei, în fosta Piață Bibescu Vodă. În anul 1929, în ziua de 11 mai, la împlinirea a 10 ani de la Marea Unire9, are loc ceremonia de sfințire a locului de construire a noii catedrale, în prezența repre­zen­tanților Regenței Regale, a reginei Maria, a membrilor Guvernului și ai armatei țării, Patriarhul Miron Cristea sfințind atunci crucea care marca locul viitorului Altar.

Întrucât eforturile Patriarhului Miron au fost adeseori blocate, între anii 1932 și 1935, el a hotărât renovarea și pictarea vechii Catedrale Mitropolitane, transformând-o provizoriu în Catedrală Patriarhală: „Până când împrejurările economice favorabile vor îngădui înfăptuirea ideii de a zidi o măreață biserică a Mântuirii Neamului, drept mul­țu­mită Milostivului Dumnezeu pentru întregirea țării în hotarele sale firești”, așa cum a ținut să fie scris chiar în inscrip­ția așe­zată deasupra ușii de intrare în vechea catedrală.

Din nefericire, demersurile Patriarhului Miron s-au oprit aici, deoarece o puternică criză economică a cuprins apoi țara, menținându-se și în anii următori. Patriarhul Miron a decedat, la 6 martie 1939, cu acest vis neîmplinit, lăsându-l moștenire urmașilor săi.

Vremurile mai bune pentru țară n-au venit imediat, pentru că la 1 septembrie 1939 a izbucnit al Doilea Război Mondial, prinzând în vâltoarea lui și România, căreia i-au fost răpite Basarabia, Bucovina de Nord, Ţinutul Herța (prin Ultimatumul sovietic din 22 iunie 1940), Ardealul de Nord (în urma Dictatului de la Viena, din 30 august 1940) și Cadrilaterul (cedat Bulgariei în 7 septembrie 1940).

Au urmat deceniile grele ale regimului comunist ateu, când mii de oameni credincioși, preoți și călugări au fost arestați, judecați și condamnați la ani grei de închisoare, de unde mulți nu s-au mai întors.

Proiectul Catedralei Mântuirii Neamului a devenit un subiect închis. În plus, aplicarea unui plan agresiv de sistematizare urbană în București, inspirat de arhitectura regimurilor socialiste străine, a provocat distrugeri inestimabile patrimoniului istoric și arhitectural prin demolarea unor monumente vechi, între care și unele biserici și mănăstiri, elocvente pentru trecutul nostru istoric.

După anul 1990, prin grija vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist, proiectul construirii Catedralei Mântuirii Neamului a prins din nou viață, după o tăcere de 45 de ani, aducându-se în sprijinul ei argumente noi, pe lângă cele formulate anterior: cinstirea înaintașilor care s-au jertfit pentru credința și unitatea neamului, dar și a eroilor care și-au dat viața în decembrie 1989 pentru eliberarea țării de dictatură și ateism, precum și a celor care au suferit teroarea fără precedent în închisorile și lagărele comuniste.

Eforturile Patriarhului Teoctist au fost însă mult îngreunate prin tergiversarea permanentă în ceea ce privește stabilirea locului de amplasare a noii catedrale, deși orașul București era singura capitală din Europa care nu avea o catedrală reprezentativă.

Amplasamentul final al catedralei a fost stabilit în anul 2005, pe fostul deal al Arsenalului, în Calea 13 Septembrie, în spatele Casei Poporului. Acest amplasament a fost recomandat de municipalitate după ce alte trei locații au fost propuse, în etape diferite (Piața Unirii – 1999, Piața Alba Iulia – 2001 și Parcul Carol – 2004). Din lipsă de alternativă, Patriarhia Română a acceptat, totuși, acest amplasament, deși el oferă catedralei o vizibilitate redusă, din cauza imensității Casei Poporului, clădirea actualului sediu al Parlamentului României.

Patriarhia Română a acceptat acest amplasament ca pe o reparație morală sau „o lumină de Înviere” pentru cele cinci biserici „răstignite”, dintre care trei (Alba Postăvari, Spirea Veche și Izvorul Tămăduirii) au fost demolate, iar două (Schitul Maicilor și Mihai Vodă) au fost translate de către regimul comunist spre a construi pe locul lor Casa Poporului.

Construcția acestei catedrale s-a desfășurat într-o perioadă grea, de criză economică și de criză în domeniul construcțiilor, însă am păstrat mereu convingerea că edificarea ei este un semn de speranță atât pentru firmele care au lucrat direct sau indirect, cât și pentru miile de muncitori din șantierul Catedralei Naționale, care, într-o perioadă de criză, au avut un salariu asigurat datorită acestui edificiu.

Arhitectura Catedralei Naționale ne oferă un spațiu liturgic cruciform, cu planul în formă de cruce latină, având brațul principal mai lung decât celelalte și reprezentând astfel pelerinajul credincioșilor către Împărăția lui Dumnezeu, simbolizată de iconostas. Iconostasul ortodox, numit și catapeteasmă sau tâmplă, nu este un perete despărțitor, ci o punte de comunicare și comuniune între Altar și naos, între cer și pământ, între eternitate și timp, un memorial al istoriei mântuirii și o vedere profetică, anticipată, a Împărăției cerurilor, care se oferă oamenilor.

Ca imagine a Bisericii lui Hristos din Împărăția cerurilor, iconostasul strălucitor al Catedralei Naționale arată că Hristos Se află, în același timp, în slava din Împărăția cerurilor, împreună cu sfinții, dar și, întru smerenie, pe pământ, împreună cu oamenii credincioși care se roagă Lui în Biserică.

Evenimentul sfințirii Catedralei Naționale ne ajută să înțelegem că evidențierea marilor simboluri și valori ale nea­mului românesc este o datorie permanentă a tuturor. Avem nevoie de simboluri pentru că avem nevoie să cultivăm comuniunea noastră ca popor. Cunoscutul „echilibru al poporului român”, așezat, așa cum spunea Mihai Eminescu, „ca o muchie de despărțire, între furtuna ce vine din Apus spre a o întâmpina pe cea din Răsărit”, a generat o mare putere de sinteză culturală, definitorie pentru identitatea noastră națională, pe care părintele Stăniloae o definește ca „îmbinare a caracterului latin cu spiritul creștinismului ortodox”10.

Acest adevăr îl confirma, în anul 1995, Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, în următoarele cuvinte:

Ne miră și naște în noi o admirație nespusă faptul că, aproape o mie de ani după martiriul Sfântului Sava (†372), populația acestor ținuturi, după nenumărate peripeții și prigoane, și-a păstrat credința ortodoxă și limba latină. Este vorba de o adevărată minune a istoriei. Având în vedere mărimea actuală a Bisericii României, suntem nepu­tincioși în a explica cum acest mare popor ortodox a ieșit deodată din întunericul istoriei în secolul al XIV-lea pentru a asigura omenirea întreagă de faptul că supraviețuise ca popor unitar, deși aproape necunoscut timp de secole întregi. Ca un nou Ulise întors în Itaca, scăpând de curse și primejdii, poporul român s-a întors în lumina istoriei, evitând alienarea culturală și asimilarea sa de către alte popoare străine. Poate că secretul acestei minuni se află în credința puternică și neclintită a acestui popor”11.

Această constatare a Sanc­tității Sale, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu al Constantinopolului, care este de fapt un elogiu adus păstrării identității poporului român creștin, ne arată că rezistența prin credință statornică în fața tuturor răutăților este un factor de unitate și de putere spirituală, care ne ajută în cultivarea și promovarea con­tinuității, unității și identității naționale, în dialog și coope­rare.

Edificarea și sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului înseamnă de fapt împlinirea unui ideal, pe care noi l-am primit ca mandat, împreună cu Sfântul Sinod, cu clerul și credincioșii, de la vrednicii noștri înaintași, iar înfăptuirea acestui ideal a căpătat conținut real în special prin manifestarea solidarității tuturor ierarhilor Sfântului Sinod în sprijinirea acestui proiect, atât prin adoptarea hotărârilor sinodale necesare, cât și prin continuarea realizării Colectei naționale bisericești.

Cu prilejul sfințirii Catedralei Naționale, dorim să mulțumim tuturor ierarhilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, împreună-slujitori și împreună-păstori cu noi ai credincioșilor creștini ortodocși din România și din diaspora română.

Totodată, mulțumim întregului cler, tuturor monahilor și monahiilor, credincioșilor și credincioaselor Bisericii Ortodoxe Române din țară și din afara granițelor României pentru sprijinul lor spiritual și material în această lucrare a Bisericii noastre. Le împărtășim părintești binecuvântări și le cerem să păstreze dreapta credință și să se roage pentru ca Dumnezeu să ne ajute să finalizăm toate lucrările la Catedrala Mântuirii Neamului, inclusiv pictarea ei. Sperăm ca anul viitor (2019) să sfințim paraclisul de la demisolul catedralei, iar peste trei ani să finalizăm și să sfințim întregul veșmânt pictural al Catedralei Naționale.

Mulțumiri speciale se cuvin autorităților de stat care au susținut proiectul construirii Catedralei Mântuirii Neamului: guvernelor României din anii 2011-2018, Primăriei Municipiului București, altor primării din Capitală și din țară, precum și câtorva consilii județene. De asemenea, mulțu­mim tuturor binefăcătorilor și sponsorilor pentru sprijinul acordat în împlinirea acestui ideal românesc, în acest an plin de semnificații, al Centenarului României.

Ne rugăm Mântuitorului ­Iisus Hristos să ne ajute să folosim această împlinire ca pe un moment luminos de binecuvântare și bucurie, de întărire a credinței și a iubirii frățești, știind că sărbătorirea unui eveniment în Biserică poate fi și un moment de reînnoire a misiunii, o reîmprospătare spirituală pentru un nou început, spre slava lui Dumnezeu și mântuirea oamenilor!

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Note:

1 Paul din Alep, Jurnalul de călătorie în Moldova și Valahia, ediție și traducere adnotată de Ioana Feodorov, Editura Academiei Române, București, 2014, pp. 416-417.

2 Pr. Mircea Păcurariu, „Listele cronologice ale ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române”, în: Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. III, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1992, pp. 534, 536, 538.

3 Academia Română, doc. LVIII/66; Arhivele Statului București, Condica nr. 2 a Mitropoliei, ms. 128, p. 11.

4 Constantin Drăgușin, „Legile bisericești ale lui Cuza Vodă și lupta pentru canonicitate”, în: Studii Teologice, an. 9 (1957), nr. 1-2, pp. 86-103. Vezi și pr. Mircea Păcurariu, „Listele cronologice ale ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române”, pp. 535, 537, 539-540.

5 Monitorul Oficial, nr. 49, 6 (18 iunie) 1884.

6 Nicolae Șt. Noica, Catedrala Mântuirii Neamului – istoria unui ideal, Editura BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2011, p. 51.

7 Pr. Mircea Păcurariu, „Listele cronologice ale ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române”, pp. 535, 537, 539-540, 546, 550, 551, 553, 557, 562, 564; și Condica Sfântă, vol. III, Ms.1, Biblioteca Sfântului Sinod, ff. 160-177.

8 Arhivele Naționale, Fond Miron Cristea, Dosar 3/1919, ff. 61, 61v.

9 Arhivele Naționale, Fond Miron Cristea, Dosar 3/1919, ff. 19, 19v, 20, 20v. Vezi și: Nicolae Șt. Noica, Catedrala Mântuirii Neamului – istoria unui ideal, pp. 46-51; precum și Jurnalul Patriarhului Miron Cristea: Documente, însemnări și corespondențe, Sibiu, 1987, p. 372 și revista Apostolul nr. 10 din 15 mai 1929.

10 Pr. Dumitru Stăniloae, Opere complete, vol. 9: Reflecții despre spiritualitatea poporului român, Editura BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, p. 30.

11 Vestitorul Ortodoxiei, anul IV, nr. 145-146, noiembrie 1995, p. 9, „Bucuria românilor ortodocși este bucuria ortodocșilor de pretutindeni”, Cuvântul Patriarhului Ecumenic Bartolomeu al Constantinopolului, rostit în Catedrala Patriarhală din București, duminică, 27 octombrie 1995, cu ocazia vizitei prilejuite de împlinirea a 110 ani de la dobândirea Autocefaliei (1885) de către Biserica Ortodoxă Română și a 70 de ani de la ridicarea ei la rang de Patriarhie (1925).

 

 

 

Act de sfințire a Catedralei Mântuirii Neamului

Cu vrerea Tatălui, cu lucrarea Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, în Anul Centenar 2018, a fost sfințit Altarul Catedralei Mântuirii Neamului sau Catedrala Națio­nală, cu hramurile Înălțarea Domnului (Ziua Eroilor) și Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României.

 

 

Necesitatea construirii unei Catedrale Naționale în București s-a resimțit mai ales după Războiul de Independență din 1877-1878. Iar după proclamarea României ca Regat, în anul 1881, Regele Carol I al României a înaintat Camerei Legis­lative, în anul 1884, un proiect de lege privind construirea unei catedrale creștin-ortodoxe în București. Deși, inițial, Parlamentul a prevăzut pentru construirea acestui locaș de cult 5% din bugetul țării, acest fond nu s-a mai realizat, fapt pentru care în anul 1900 s-a organizat o subscripție publică pentru colectarea de fonduri, demers întrerupt de izbucnirea Primului Război Mondial (1914-1918). După Marea Unire din 1918, necesitatea înălțării unei catedrale în capitala țării, ca recunoștință adusă lui Dumnezeu pentru înfăptuirea României întregite, a fost susținută atât de Mitropolitul Primat Miron Cristea, cât și de Regele Ferdinand (1920). Astfel, după înființarea Patriarhiei Române în anul 1925, s-au purtat numeroase discuții cu privire la amplasamentul viitoarei catedrale și au fost propuse mai multe proiecte arhitecturale. Prin urmare, în ziua de 11 mai 1929, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea, a săvârșit slujba de sfințire a locului stabilit la poalele Dealului Mitropoliei, eveniment la care au participat membrii Regenței, ai Guvernului, slujitori ai Bisericii, ofițeri și mulțime de credincioși. Toate eforturile, însă, n-au fost încununate de succes, din cauza crizei economice, a izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial și apoi a ­instaurării regimului comunist.

După anul 1990, proiectul catedralei a fost reluat de vrednicul de pomenire ­Patriarh Teoctist Arăpașu, care, deși, în anul 1999, a sfințit locul din Piața Unirii pentru noua catedrală, a întâmpinat numeroase dificultăți și ostilități prin mutări repetate ale amplasamentului catedralei în diferite zone ale Capitalei, până la stabilirea definitivă a acestuia în Dealul ­Arsenalului (2005).

Împlinind dorința înainta­șilor săi, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, ­după întronizarea sa ca Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române (30 septembrie 2007), a reluat cu prioritate proiectul ­Catedralei Mântuirii Neamului și a săvârșit slujba de ­punere a pietrei de ­temelie pe amplasamentul din Dealul ­Arsenalului, la 29 noiembrie 2007, în ajunul sărbătorii Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României.

După numeroase demersuri pregătitoare (2008-2010), Patriarhia Română a demarat lucrările de construcție la sfârșitul anului 2010, atent supravegheate de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care a avut consultări frecvente cu specialiști în domeniu și cu echipa de coordonare desemnată de Patriarhia Română, proiectanții și executanții lucrărilor.

Pentru sfințirea Altarului Catedralei Naționale, în anul 2018, au fost realizate Sfânta Masă, vitraliile din Sfântul Altar, mozaicurile catapetesmei, obiecte de cult, veșminte liturgice ș.a. Tot în acest an, la 3 septembrie 2018, Patriarhul României a sfințit cele șase clopote, fabricate în atelierele Grassmayr din Innsbruck, Austria, clopotul cel mare, dedicat Eroilor neamului, având greutatea de 25 tone.

Aceste lucrări au fost realizate printr-o conlucrare rodnică între Patriarhia Română și autoritățile Statului Român (Guvernul României, Primăria Municipiului București, alte primării din Capitală și din țară și câteva consilii județene), precum și cu ajutorul ­ierarhilor, clerului, monahilor și credincioșilor mireni.

Slujba de târnosire a fost săvârșită în ziua de duminică, 25 noiembrie 2018, de către Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului – Noua Romă și Patriarh Ecumenic, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, și Înaltpreasfințitul Părinte Hrisostom, Mitropolit de Patra (Grecia), împreună cu un numeros sobor de ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și ai altor Biserici Ortodoxe surori, preoți și diaconi, în prezența reprezentanților autorităților de stat centrale și locale, a unor invitați și a multor clerici și mireni din țară și din străinătate.

Binecuvântează, Doamne, pe ­ctitorii, binefăcătorii, ­slujitorii și ­închinătorii acestei sfinte catedrale și pe întreg poporul român de ­pretutindeni!

† Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului – Noua Romă și Patriarh Ecumenic

† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

† Hrisostom, Mitropolit de Patra

Semnăturile celorlalți ierarhi slujitori

 

 

„Dealul Arsenalului s-a transformat în Dealul păcii și al sfințeniei”

Cuvântul rostit de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, la finalul Sfintei Liturghii din Catedrala Națională, duminică, 25 noiembrie 2018

 

Acum, după ce ne-am înălțat pe culmile trăirilor duhovnicești prilejuite de săvârșirea slujbei de sfințire a acestei Catedrale Patriarhale și a Sfintei Taine a Dumnezeieștii Liturghii, încă o dată, din inimă dăm slavă lui Dumnezeu Cel în Preasfânta Treime lăudat și Îi mulțumim pentru binecuvântarea și harul din belșug revărsate peste noi toți. Totodată, Preafericitului Patriarh al României, Preafericitului Părinte Daniel, preaiubitului nostru frate întru Hristos, pe care îl apreciem în mod deosebit, care este și Arhipăstor al binecuvântatei capitale a României, dorim să-i aducem cele mai cordiale mulțumiri pentru faptul că și-a arătat cu prisosință dragostea și cucernicia sa și a Preasfintei Biserici Ortodoxe Române, al cărei Întâistătător este, față de Patriarhia Ecumenică, Biserica mamă a noastră, a tuturor.

Aceleași mulțumiri îi aducem și pentru amabila invitație pe care ne-a adresat-o cu frățească dragoste să venim și să ne facem părtași la marea bucurie trăită în acest ceas atât de important pentru binecredincioșii ortodocși români, frații noștri, și să cuvântăm duhovnicește împreună cu ei: „Doamne, iubit-am bunacuviință a casei Tale și locul sălășluirii slavei Tale. Aliluia”.

Întotdeauna admirăm și elogiem după cuviință vasta cultură teologică a Preafericirii Sale și admirabila hărnicie în desfășurarea activităților sale bisericești, activități încununate cu reușite strălucite. Cu Preafericirea Sa ne leagă vechea noastră prietenie personală, curată și sinceră, încercată, dar nezdruncinată, frățească dragoste în Hristos și buna înțelegere. Acest fapt se reflectă direct și pozitiv în legăturile bisericești dintre Patriarhiile noastre.

Participarea în același duh la ospățul duhovnicesc de astăzi constituie încă o dată o dovadă evidentă în acest sens. Suntem încredințați că această legătură în Hristos plină de căldură sufletească, frățească, sinceră, desfășurată la nivelul relațiilor inter­per­sonale și interbisericești va continua pentru totdeauna. Se va reînnoi și se va revitaliza necontenit nu numai spre binele Bisericii Ortodoxe Române și Patriarhiei Ecumenice, dar și spre binele întregii Biserici Ortodoxe.

De altfel, Preafericirea Sa este și locțiitor Honoris Causa al Tronului străvechii Sfintei Mitropolii a Cezareei Capadociei, unde s-au născut mulți sfinți. Aceasta era Mitropolia păstorită de Sfântul Vasile cel Mare, cel între sfinți părinte al nostru, părinte de frunte al Bisericii și mare dascăl al lumii. Desigur, astfel de simțăminte de dragoste și prietenie au toți membrii cinstitei ierarhii a Patriarhiei Române. Aceștia, toți membrii Bisericii și întregul popor român vrednic de a fi numit aici, toți dețin întotdeauna un loc special în inima noastră.

Preafericirea Voastră, astăzi, prin sfințirea Catedralei cu hramul „Înălțarea Domnului” și „Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat”, Dealul Arsenalului, locul în care se reparau și se depozitau arme, s-a transformat în Dealul păcii și al sfințeniei, în Dealul harului și binecuvântării nu numai pentru București, ci și pentru întreaga Românie.

Marele far duhovnicesc a aprins pe culmea lui noua catedrală și Biserica Patriarhală va străluci până în depărtări lumina lui Hristos și va transmite mesajul speranței și al mântuirii celor de aproape și celor de departe. Ne rugăm ca Dumnezeu să-l țină până la sfârșitul veacurilor, iar Preafericirea Voastră și cinstita ierarhie din jurul Preafericirii Voastre, sfințitul cler, demnitarii și toți fiii bisericești ai Bisericii Ortodoxe Române să aveți parte de zile îndelungate, sănătate trupească și sufletească, să vă bucurați de lumina acestui far.

Vă rugăm să primiți ca binecuvântare văzută din partea Patriarhiei Ecumenice și a noastră personal pentru noua Catedrală Patriarhală această sfântă icoană zugrăvită cu multă rugăciune, evlavie și dragoste în Sfântul Munte Athos la cererea noastră. Când o veți vedea și vă veți închina înaintea ei să simțiți dragostea fierbinte pe care o nutrim față de Preafericirea Voastră și adresăm rugămintea să vă rugați pentru greu încercata Biserica-mamă a Constantinopolului, pentru Patriarhul Ecumenic și pentru toți cei care împreună cu el ridică și aduc Crucea lui Hristos, așa cum Simon Cirineanul a ridicat-o și a dus-o pe Calea Golgotei.

Fraților, bucurați-vă, desăvârșiți-vă, mângâiați-vă, fiți uniți în cuget, trăiți în pace și Dumnezeul dragostei și al păcii va fi cu voi! Amin.

 

† Bartolomeu

Arhiepiscopul Constantinopolului – Noua Romă și 
Patriarh Ecumenic

 

Cinstire adusă Apostolului românilor la Catedrala Națională

La Catedrala Mântuirii Neamului s-a sărbătorit vineri, 30 noiembrie, pentru prima dată, cel de-al doilea hram, „Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României”. Sfânta Liturghie a fost săvârșită cu acest prilej de Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului și al întregii Palestine, împreună cu Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurați de un sobor de 34 de ierarhi români și străini.

 

Credincioși bucureșteni, dar și din întreaga țară au participat la slujba săvârșită în Catedrala Națională, au adus cinstire Sfântului Apostol Andrei și au primit binecuvântarea Patriarhului Ierusalimului și a Patriarhului României. Unii dintre aceștia au purtat costume populare românești și steaguri tricolore, amintind că în ziua următoare se sărbătorea Centenarul Marii Uniri din 1918. Cântările liturgice au fost date de Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale și Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române.

După citirea pericopei evanghelice, Preafericitul Părinte Teofil al III-lea a subliniat importanța propovăduirii cuvântului lui Dumnezeu în lume, făcând referire la chemarea la apostolat a primilor ucenici ai Domnului Hristos. „Din Cetatea Răstignirii și Învierii Împăratului împăraților și orașul Sfântului Apostol Iacov, fratele Domnului și cel dintâi Ierarh al Ierusalimului, am venit în binecuvântatul pământ unde a avut loc propovăduirea evanghelică a Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, și pentru a aduce mulțumire și slavă lui Dumnezeu, cu ocazia evenimentului bineplăcut Domnului, a sfințirii acestei mărețe catedrale închinate Sfântului Apostol Andrei.Împreună cu dumnezeiescul Pavel vestim că nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Hristos Iisus Domnul, iar noi înșine suntem slugile voastre pentru Iisus. Pentru că Dumnezeu, Care a zis să strălucească din întuneric lumina, El a strălucit în inimile noastre ca să strălucească cunoștința slavei lui Dumnezeu pe fața lui Hristos. Această cunoștință a slavei lui Dumnezeu de pe fața lui Hristos a propovăduit-o nu ca Aristotel, ci ca un pescar, cel prăznuit astăzi în biserica ce-i poartă numele, Sfântul Apostol Andrei, cel care i-a spus fratelui său, am găsit pe Mesia, adică pe Hristos. Apostolul Andrei s-a făcut pricina celei dintâi întâlniri a Domnului cu Petru, cel care s-a arătat corifeu al Apostolilor, dar și cu Filip, cel din același loc cu el. Chemarea lui Andrei și a lui Petru a avut loc lângă Marea Galileii, atunci când, aflându-i acolo, le-a spus: «Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El» (Matei 4, 19-20)”, a reliefat Patriarhul Ierusalimului.

În continuare, Preafericirea Sa a subliniat că sângele muceniciei lui Iacov, fratele Domnului și al Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, precum și al tuturor Apostolilor, „constituie pecetea credinței noastre ortodoxe sănătoase, dar și temelia neclintită pe care a fost construită Biserica lui Hristos”. Patriarhul Teofil al III-lea a mai arătat că propovăduirea cuvântului Evangheliei lui Hristos în lume trebuie făcută întru nevoință și cu credință puternică, după îndemnul Sfântului Apostol Pavel. „Întâlnirea noastră de astăzi – prilejuită de două sărbători: sfințirea acestei preafrumoase catedrale și slujirea euharistică, împreună cu iubitul Nostru frate și Arhipăstor, Preafericitul Patriarh Daniel al României, la cinstita pomenire a Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat – ne cheamă să dăm ascultare îndemnului dumnezeiescului Pavel, care zice: «Să vă purtați numai în chip vrednic de Evanghelia lui Hristos (…) și să stați într-un duh, nevoindu-vă împreună într-un suflet, pentru credința Evangheliei, fără să vă înfricoșați întru nimic de cei potrivnici, ceea ce pentru ei este un semn de pierzare, iar pentru voi de mântuire, și aceasta este de la Dumnezeu. Căci vouă vi s-a dăruit, pentru Hristos, nu numai să credeți în El, ci și să pătimiți pentru El»“, a spus Preafericirea Sa.

La finalul Sfintei Liturghii, Patriarhul Ierusalimului i-a dăruit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel o icoană a Nașterii Domnului Iisus Hristos și i-a urat mulți ani în misiunea pe care o desfășoară. „Biserica Ierusalimului a avut și are o legătură îndelungată, specială, cu Biserica României. Această legătură este manifestată în multe feluri de-a lungul anilor și își găsește expresia în timpul nostru atât prin prezența Reprezentanței voastre în Sfânta Cetate a Ierusalimului, precum și prin mărturia pe care o aduc miile și zecile de mii de români pelerini care vin în Ţara Sfântă în fiecare an pentru a primi binecuvântările și pentru a se hrăni spiritual din Sfintele Locuri. Biserica României este păzitorul spiritual al poporului român. Este pe deplin potrivit ca această Catedrală Națională, care este cunoscută și ca fiind Catedrala Mântuirii Neamului, să fie o permanentă amintire că Biserica are misiunea de a fi în lume dătătoare de viață”, a reliefat Patriarhul Teofil al III-lea al Ierusalimului. La rândul său, Patriarhul României i-a mulțumit Patriarhului Ierusalimului pentru vizita în România și i-a oferit o icoană în mozaic cu chipul Sfântului Apostol Andrei. „Mulțumim Preafericirea Voastră pentru prezența în această zi de sărbătoare, primul hram al Sfântului Apostol Andrei celebrat aici în noua Catedrală Națională. De asemenea, vă mulțumim pentru părinteasca grijă pe care o arătați pelerinilor români care vin din ce în ce mai mulți în Ţara Sfântă și, în același timp, aveți o deosebită atenție și grijă părintească pentru Reprezentanța Patriarhiei Române la Ierusalim”, a spus Întâistătătorul Bisericii noastre. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel l-a invitat apoi pe Patriarhul Teofil al III-lea al Ierusalimului și la sfințirea picturii noii Catedrale Naționale. La finalul Sfintei Liturghii, credincioșii prezenți s-au putut închina în Sfântul Altar, unde au fost așezate fragmente din moaștele Sfântului Apostol Andrei, ale Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina și racla cu sfintele moaște de la Mănăstirea Hozeva, în care se află și epitrahilul Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la ­Neamț, noul Hozevit.

Împreună cu Patriarhul Ierusalimului și Patriarhul României, la Sfânta Liturghie a slujit un impresionant sobor de arhierei, din care au făcut parte: Înalt­prea­sfințitul Părinte Aristarh, Arhiepiscop de Constantia; Înaltpreasfințitul Părinte Hristofor, Arhiepiscop de Kyriakoupolis, din cadrul Patriarhiei Ierusalimului, precum și ierarhi români din țară și străinătate.

În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfin­țitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, a citit Actul solemn ­comemorativ semnat de către toți membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe 
Române.

 

 

Act solemn comemorativ

Proclamat vineri, 30 noiembrie 2018, la sfârșitul Sfintei Liturghii săvârșite la Catedrala Mântuirii Neamului

 

 

Preaiubitului cler, cuviosului cin monahal și drept­credincioșilor creștini din cuprinsul Patriarhiei Române,
Har, pace și bucurie de la Dumnezeu, iar de la Noi, arhierești binecuvântări!

Biserica Ortodoxă Română a iubit și a slujit întotdeauna poporul român, a binecuvântat aspirațiile lui de libertate și unitate și a susținut evenimentele semnificative ale istoriei naționale, precum Unirea Principatelor din 1859, obținerea Independenței de stat a României (1877-1878) și Marea Unire din 1918.

La inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2018 drept Anul omagial al unității de credință și de neam și Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918 în Patriarhia Română.

Centenarul Marii Uniri este, în același timp, o sărbătoare a unității de neam și de credință, întărită prin jertfă și biruință. În urmă cu un secol s-a înfăptuit, cu prețul unor mari sacrificii, România Mare, prin unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Regatul României. De altfel, intrarea României în Primul Război Mondial (27 august 1916) a avut drept scop întregirea ­neamului românesc și făurirea statului național unitar.

Biserica Ortodoxă a susținut aceste evenimente definitorii din istoria neamului nostru, prin clerul care a militat pentru unirea românilor într-un singur stat, îndeosebi prin preoții săi eroi, care i-au însoțit pe soldații români pe câmpurile de luptă și i-au întărit duhovnicește, împărtășind cu ei toate nenorocirile războiului, jertfindu-și uneori viața. Preoții care nu au fost mobilizați i-au consolat și întărit pe românii rămași acasă și le-au insuflat speranță, iar mulți dintre monahii și monahiile din mănăstiri au activat ca voluntari în serviciile sanitare ale Armatei Române.

După încheierea conflagrației mondiale, jertfele și rugăciunile românilor din toate provinciile nu au rămas fără răsplată și fără răspuns. Astfel, în 27 martie 1918, la Chișinău, Sfatul Ţării a hotărât cu majoritate de voturi Unirea Basarabiei cu România.

La 28 noiembrie 1918, în Sala Sinodală a Palatului Mi­tropolitan din Cernăuți, s-au desfășurat lucrările Congresului General al Bucovinei, care a hotărât „unirea necondi­ționată și pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare, până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu Regatul României”.

Desăvârșirea României Mari a fost înfăptuită prin proclamarea Unirii Transilvaniei cu România, la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, hotărâtă de Marea Adunare Națio­nală pe Câmpul lui Horea, unde, la 28 februarie 1785, au fost executați Horea și Cloșca, cunos­cuți luptători pentru drepturile sociale și naționale ale românilor ardeleni în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.

Ședința Adunării Națio­nale Constituante de la Alba Iulia s-a încheiat cu un cuvânt festiv al Episcopului ortodox Ioan I. Papp al Aradului, locțiitor de Mitropolit al Ardealului, care a evidențiat faptul că poporul și clerul sunt „una în cugete și simțiri, sunt una în dorințele și aspirațiunile națio­nale”.

În dimineața zilei de 1 Decembrie 1918, la sfârșitul Sfintei Liturghii, săvârșită în biserica ortodoxă din Alba Iulia, Episcopul Miron Cristea al Caransebeșului a citit rugăciunea pentru dezrobirea neamului românesc. Cuprinsul profund al rugăciunii rostite a creat o emoție foarte puternică în rândul celor prezenți, încât întreaga biserică a intonat apoi imnul Deșteaptă-te, române! Se spune că atunci „nu era nici un ochi uscat. Din ochii tuturor curgeau sfintele lacrimi ale învierii noastre naționale”.

Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 a avut urmări pozitive pentru noul stat român întregit și pentru Biserica Ortodoxă Română. Astfel, la 18/31 decembrie 1919, în ­scaunul vacant de Mitropolit ­Primat al României a fost ales Episcopul Caranse­beșului, Miron Cristea, care, în anul 1925, a ­devenit primul Patriarh al Bi­sericii Ortodoxe Ro­mâne, urmând apoi desfă­șurarea procesului de organizare unitară a Bisericii din întreaga Românie. Mai târziu, la 15 octombrie 1922, în cadrul unei ceremonii desfășurate la Catedrala Reîntregirii Neamului din Alba Iulia, regele Ferdinand I și regina Maria au fost încoronați ca suverani ai României Mari, act care a simbolizat unirea tuturor românilor, „de la Nistru până la Tisa”, sub același sceptru.

Deși nedreptățile istoriei au făcut ca unele dintre teritoriile românești unite în 1918 să fie mai târziu desprinse din trupul țării, totuși, frații nu pot fi separați de granițe și garduri de sârmă ghimpată, iar sentimentele de dragoste și frățietate nu pot fi înăbușite.

Comemorăm, astfel, în acest an, pe făuritorii Marii Uniri din 1918, îndeosebi pe basarabenii Ion Inculeț, Pantelimon Erhan, Pantelimon Halippa, Ion Buzdugan și Ioan Pelivan, pe bucovinenii Iancu Flondor, Sextil Pușcariu, Dionisie Bejan și Doru Popovici, pe transilvănenii și bănățenii Vasile Goldiș, Ștefan Cicio-Pop, Alexandru Vaida-Voievod, Iuliu Maniu, Octavian Goga, Ion Flueraș, Vasile Lucaciu, Caius Brediceanu, pentru a menționa numai câțiva dintre cei mai distinși înfăptuitori ai Marii Uniri.

De asemenea, Anul Centenar 2018 ne-a oferit prilejul de a evidenția și comemora pe unii ierarhi români, în frunte cu Episcopul Miron Cristea al Caransebeșului, devenit în 1925 primul Patriarh al României, pe mai mulți clerici ortodocși care au contribuit la făurirea Marii Uniri, precum și pe toți acei români care, prin cuvânt și faptă, au fructificat Marea Unire de la 1918 până în prezent: ctitori de biserici și mănăstiri, promotori ai educației creștine românești și ai culturii române din țară și străinătate, susținători ai operei social-filantropice a Bisericii, apărători ai spiritualității românești.

Așadar, realizarea marilor idealuri ale unității și demnității naționale ale românilor a fost posibilă și prin aportul deosebit al Bisericii Ortodoxe Române, care a fost mereu împreună cu poporul prin toate eforturile ei de cultivare a conștiinței naționale și de afirmare a dorinței de unitate și independență.

După Revoluția din decembrie 1989, ziua de 1 Decembrie 1918 a devenit Ziua Națională a României, înțeleasă ca Ziua Unității și Demnității Naționale a Românilor. Întrucât unitatea teritorială realizată în anul 1918 nu mai este astăzi pe deplin aceeași, este necesar să sporim mai mult comuniunea cu frații noștri români din apropierea granițelor actuale ale României și cu românii de pretutindeni. De asemenea, trebuie să apărăm și să cultivăm unitatea de credință și neam, pentru a promova demnitatea poporului român în dialog și cooperare cu celelalte popoare ale lumii.

Realizarea unității de credință și de neam a conferit poporului român o identitate particulară în istorie și ea trebuie cunoscută și valorificată de contemporani. ­Astăzi, România trebuie să își păstreze identitatea și să își promoveze simbolurile și valorile spirituale. În acest sens, este mereu actuală întrebarea Domnului ­Iisus Hristos: „Ce îi folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul?” (Marcu 8, 36).

O mai bună cunoaștere a identității și a demnității naționale are rolul de a ajuta un popor să se dezvolte și să dăinuie în istorie, intrând în dialog demn și creator cu alte popoare. Cultivarea identității naționale trebuie sporită prin promovarea culturii naționale, a credinței, a tradițiilor și a simbolurilor în cadrul cooperării internaționale. În acest sens, este important să evidențiem elementele esențiale ale identității românești pentru a transmite lumii un mesaj pozitiv despre România și despre spiritul sau etosul poporului român, în dialogul său cu celelalte popoare ale lumii.

Anul comemorativ 2018, dedicat făuritorilor Marii Uniri de la 1918, este, în mod deosebit, un an al recunoștinței și al comuniunii românești și, deopotrivă, un prilej binecuvântat de a lucra mai intens pentru cultivarea unității de credință apostolică, primită de la Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României, care este și ocrotitorul noii Catedrale Naționale. Acest edificiu bisericesc reprezentativ pentru Ortodoxia românească, cu hramul principal Înălțarea Domnului și Ziua Eroilor, constituie o necesitate liturgică practică și un simbol care unește iubirea față de Dumnezeu a unui popor creștin, jertfelnic și darnic, cu recunoș­tința pe care o datorăm permanent Eroilor ­Neamului din Primul Război Mondial și din toate timpurile.

Prin milostivirea lui Dumnezeu, cu rugăciunile Maicii Domnului, ale Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, și ale tuturor sfinților, prin dărnicia clerului și credincioșilor Patriarhiei Române din țară și străinătate, duminică, 25 noiembrie 2018, Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului și Patriarh Ecumenic, a oficiat slujba de sfințire a Catedralei Naționale, iar astăzi, 30 noiembrie 2018, cu prilejul prăznuirii Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României, cel de-al doilea hram al catedralei, ne bucurăm de prezența și împreuna-slujire cu Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului.

Prin urmare, comemorarea făuritorilor Marii Uniri și a contribu­ției istorice majore a acestora la îndeplinirea idealului național de unitate constituie o ofrandă de recunoștință, dar și un prilej pentru generația actuală de a cunoaș­te mai bine virtuțile lor, de a le prețui și a le pune în lucrare, acestea fiind chipuri de lumină și întă­rire spirituală pentru viața și lucrarea Bisericii astăzi.

Cinstind jertfele eroilor neamului și luând aminte la pilda făuritorilor Marii Uniri din 1918, ne rugăm Preasfintei Treimi să dăruiască tuturor românilor credin­ță puternică, dragoste față de Biserică și Ţară, precum și bucuria comuniunii frățești în păstrarea unității și demnității noastre naționale.

Dumnezeu să binecuvânteze poporul român reunit într-o singură țară! Amin!

Președintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

 

† Daniel

Arhiepiscopul Bucureștilor, Mitropolitul Munteniei 
și Dobrogei

Locțiitorul tronului Cezareei Capadociei și

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Semnăturile ierarhilor membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

 

 

Delegațiile Patriarhiei Ecumenice și a Mitropoliei de Patra, întâmpinate în Catedrala Patriarhală

Vineri, 23 noiembrie, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, l-a întâmpinat în mod solemn pe Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, în Catedrala Patriarhală, precum și pe Înaltpreasfințitul Părinte Hrisostom, Mitropolit de Patra, Grecia, care a adus racla cu mâna dreaptă a Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României.

Primirea oficială a delegațiilor Patriarhiei Ecumenice și a Mitropoliei de Patra a avut loc în Catedrala Patriarhală, prilej cu care a fost rostită ectenia întreită, intonat troparul Sfântului Apostol Andrei și a fost săvârșit Polihroniul. La finalul slujbei, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a adresat un cuvânt de bun venit Sanctității Sale Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului-Noua Romă, Patriarhul Ecumenic, și Înaltprea­sfințitului Părinte Hrisostom, Mitropolit de Patra, care a adus racla cu mâna dreaptă a Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României și al Catedralei Na­ționale.

După cuvântul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, a mulțumit lui Dumnezeu pentru binecuvântarea de a reveni în România, la invitația Patriarhului României, pentru a sfinți Catedrala Națională. „Ne bucurăm în mod negrăit să vedem chipurile minunate ale celor pre­zenți, atât clerici, cât și mireni. Întâlnirea noastră este rod al bucuriei comune și al recunoștinței față de Domnul Iisus Hristos, Cel Care dintâi și până la sfârșit ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi, deoarece dorește ca toți să fie una. Lui I se cuvin slava și cinstea pentru această sfântă întâlnire a noastră, precum și pentru binefacerile și darurile Sale revărsate asupra noastră. Construirea noii Catedrale Patriarhale știm că reprezintă sfânta făgă­duință a poporului român pentru libertatea națională, pe care i-a dăruit-o Dumnezeu și care datează încă din anul 1878, mai ales pentru formarea statului român în forma completă din anul 1918. Iată, după 100 de ani sau, dacă preferați, după 140 de ani, acea sfântă făgăduință, vis al evla­vioșilor părinți, fiii vrednici ai lor au transformat-o în fapt și au împlinit-o cu strălucire, cu vrerea și cu ajutorul dumne­zeiesc. Suntem chemați să o sfințim și să o dăruim Celui Care ne-a dat libertate sufletească și trupească, la 11 ani după ce s-a pus piatra de temelie. Ne stăpânește și pe noi o emoție nicidecum mai mică decât emoția, bucuria și veselia duhovnicească ale Preafericirii Voastre, deoarece legăturile du­hov­nicești, sfinte și străvechi unesc Biserica Preafericirii Voastre și pe întreg poporul român cu marea Biserică-mamă constantinopolitană a lui Hristos și a bine-credinciosului nostru neam”, a spus Patriarhul Ecumenic.

Sanctitatea Sa a vorbit apoi despre relațiile istorice dintre Patriarhia Ecumenică și Biserica Ortodoxă Română, reliefând încă de la începutul cuvântului contri­buția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la succesul lucrărilor Sfântului și Marelui Sinod Ortodox din Creta, care s-a datorat „nu doar pregătirii dogmatice și teologice bogate, mulțumită căreia a putut să aducă o contribuție sub­stanțială, tratând subiecte importante și delicate, ci și datorită orizontului larg pe care îl are și caracterului său conciliant și ­irenic. Acestea au fost apre­ciate foarte mult de către toți frații noștri arhierei sinodali, întâistătători și de către ceilalți”, a mai spus Sanctitatea Sa. La finalul cuvântului, a prezentat membrii delegației Patriarhiei Ecumenice prezenți la acest important eveniment, a mulțumit pentru primirea călduroasă și a adresat binecuvântări întregului popor român.

„Cunosc evlavia poporului român pentru Sfântul Apostol Andrei”

A urmat apoi cuvântul Înalt­prea­sfințitului Părinte Hrisostom, Mitropolit de Patra, conducătorul delegației Bisericii Ortodoxe a Greciei. „Cu multă bucurie și dragoste ne aflăm astăzi în acest loc binecuvântat. Tot aici ne-am aflat și în anul 2011, aducând împreună cu noi moaștele Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, în perioada când lucrările la Catedrala Națională se aflau la început. Mi-aduc aminte de frumoasa primire pe care ați organizat-o cu ocazia sosirii în România, la București, a sfintelor moaște ale Sfântului Apostol Andrei, de minunata procesiune, de Sfânta Liturghie, precum și de miile de credincioși care s-au închinat cu evlavie la cinstitele moaște. Atunci, Preafericirea Voastră ați spus că ne veți invita în România cu ocazia sfințirii Catedralei Naționale, pentru a aduce din nou în binecuvântata capitală a României capul Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României. După cum cunoașteți, orașul nostru Patra se pregătește pentru a-și cinsti ocrotitorul, drept care cinstitul cap al Sfântului Apostol Andrei trebuie să fie acolo. Pentru bucuria Sfintei Biserici a României și urmare a aprobării Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei, am adus racla din argint în care se păstrează mâna dreaptă a Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, raclă păstrată în interiorul mormântului Sfântului Apostol în biserica veche din Patra. Mulțumim pentru această minunată ocazie de a ne afla împreună cu Preafericirea Voastră. Cunosc foarte bine evlavia poporului român pentru Sfântul Apostol Andrei, lucru care mă emo­ționează profund. Cu­noaștem, tot­odată, că ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului a fost un vis al Preafericirii Voastre, precum și al întregului popor român de pretutindeni”, a spus IPS Părinte Mitropolit Hrisostom de Patra.

La finalul cuvântului, Înalt­preasfinția Sa și-a exprimat bucuria de a fi alături și de Sanctitatea Sa Bartolomeu, a transmis cuvintele de mulțumire din partea Preafericitului Părinte Ieronim, Arhiepiscopul Atenei și al Întregii Grecii, și cuvintele de respect și ani mulți din partea clerului și credincioșilor Mitropoliei de Patra.

La evenimentul de întâmpinare din Catedrala Patriarhală au fost prezenți IPS Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgo­viștei și Exarh patriarhal; PS Visarion, Episcopul Tulcii, PS Mihail, Episcopul ortodox român al Australiei și Noii Zeelande; PS Episcopi-vicari patriarhali Varlaam Ploieșteanul și Ieronim Sinaitul; PS Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucu­reștilor; preoți consilieri patriarhali și eparhiali, cadre didactice de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucu­rești, studenți teologi, elevi seminariști și credincioși.

Din delegația Patriarhiei Ecumenice au făcut parte IPS Părinte Emanuel, Mitropolitul grec ortodox al Franței; IPS Părinte Elpidofor, Mitropolit de Prousa; arhim. Visarion; arhid. Teodor Meimaris; Nicolae Papahristou, directorul Biroului de presă al Patriarhiei Ecumenice; Petros Bazgarlo, secretar patriarhal; pr. Sergiu Marcel Vlad, preotul comunității române din Istanbul, iar din delegația Mitropoliei de Patra din Grecia au făcut parte arhim. Artemios Argyropulos, pr. protoiereu Nikolaos Skiadaresis și diaconul Andreas Theodoratos.

 

Împreună-slujire în proclamarea Evangheliei Împărăției lui Dumnezeu

Cuvântul de bun venit al Preaferi­ci­tului Părinte ­Daniel, Patriarhul ­României, la primirea delega­țiilor străine în Catedrala Patriarhală „Sfinții Împărați ­Constantin și Elena”, București, ­23 noiembrie 2018

 

Sanctitatea Voastră Bartolomeu, Arhiepiscop al 
Constantinopolului-Noua Romă și Patriarh Ecumenic,

Înaltpreasfinția Voastră Hrisostom, Mitropolit de Patra,

În numele membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, al clerului și credincioșilor ortodocși români, cu deosebit respect și cu dragoste fraternă în Hristos, vă adresăm un călduros Bine ați venit! în România!

Între anii 1993 și 2010, Sanctitatea Voastră ați făcut nouă vizite frățești în Biserica noastră, aceasta de acum fiind cea de-a zecea vizită în România. Prin aceasta, este evidențiată legătura spirituală dintre Patriarhia Ecumenică, Biserică-Mamă, și Biserica Ortodoxă Română, Biserică-Fiică, devenită, prin Tomosul sinodal și patriarhal de recunoaștere a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române din data de 25 aprilie 1885, soră întru Hristos și împreună-slujitoare în proclamarea Evangheliei Împărăției lui Dumnezeu și în îndrumarea credincioșilor pe calea mântuirii.

Principalul motiv al vizitei Sanctității Voastre anul acesta este sfințirea Altarului noii Catedrale Patriarhale, care, la început, după dobândirea independenței României (1877-1878), a fost numită Catedrala Mântuirii Neamului, iar acum o numim și Catedrala Națională. De aceea, această catedrală este dedicată sărbătorii Înălțării Domnului, care, în Biserica Ortodoxă Română, coincide și cu Ziua Eroilor români din toate timpurile. Acest eveniment al sfințirii Altarului Catedralei Naționale reprezintă, în același timp, și celebrarea a 100 de ani de la unirea din anul 1918 a tuturor provinciilor românești într-un singur stat – Regatul României Mari. Cea dintâi urmare benefică a acestei uniri din anul 1918 a fost ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie, recunoscută de către înaintașul de vrednică pomenire al Sanctității Voastre, Patriarhul Vasile al III-lea, prin Tomosul nr. 1579 din data de 30 iulie 1925.

Aceasta arată că Patriarhia Ecumenică a promovat în istorie libertatea administrativă și demnitatea Bisericilor Ortodoxe din popoare diferite, păstrând totodată unitatea dogmatică, liturgică și canonică între ele.

Ne bucurăm, de asemenea, pentru prezența la București, la acest eveniment unic din viața Bisericii Ortodoxe Române, a Înaltpreasfințitului Părinte Hrisostom, Mitropolit de Patra, delegatul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei, care a adus, cu acest prilej, la București, cinstita mână a Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României și al Catedralei Naționale.

Cu aceste gânduri frățești și cu deosebită prețuire, dorim, Sanctității Voastre și Înaltpreasfinției Voastre, să aveți, împreună cu membrii delegațiilor care vă însoțesc, o vizită binecuvântată în țara și Biserica noastră!

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Titlul aparține redacției 
cotidianului „Ziarul Lumina“

 

Patriarhul Ecumenic s-a întâlnit cu președintele României

Președintele României, Klaus Iohannis, i-a primit sâmbătă, 24 noiembrie, la Palatul Cotroceni din Capitală, pe Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului – Noua Romă, Patriarhul Ecumenic, și pe Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. După ce a semnat în cartea de onoare, Sanctitatea Sa Bartolomeu i-a prezentat preșe­dintelui României pe membrii delegației Patriarhiei Ecumenice, prezenți în România cu ocazia sfințirii Altarului Catedralei Naționale.

Cu acest prilej, președintele României a evocat relația tradi­țio­nală deosebită dintre Patriarhia Ecumenică și Patriarhia Română. De asemenea, președin­tele Klaus Iohannis a apreciat demersurile celor două Patriarhii în vederea intensificării dialogului între Biserici, în beneficiul tuturor credincioșilor, al binelui comun și al păcii, se arată într-un comunicat transmis de Adminis­trația Prezidențială.

Președintele României a tran­smis Sanctității Sale Bartolomeu și Preafericitului Părinte Patriarh Daniel urările sale de slujire rodnică. Totodată, președin­tele Klaus Iohannis a urat credincioșilor participanți la slujba de sfințire a Altarului Catedralei Naționale cele mai bune gânduri și pace sufletească, se precizează în comunicat.

 

Patriarhul Ecumenic la ședința Sfântului Sinod de la București

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române s-a întrunit sâmbătă, 24 noiembrie 2018, în ședință solemnă, în Sala Sinodală din Reședința Patriarhală. La eveniment au participat și Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, Înaltpreasfințitul Părinte Hrisostom, Mitropolit de Patra, precum și membrii delegațiilor Patriarhiei Ecumenice și Bisericii Ortodoxe a Greciei.

Ședința solemnă a Sfântului Sinod a fost deschisă de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a apreciat buna cooperare dintre Patriarhia Ecumenică și Biserica Ortodoxă Română, atât în cadrul pregătirii și al lucrărilor Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe din Creta, cât și la alte întruniri internaționale și intercreștine.

În continuare, Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, a vorbit despre tradiția apostolică a sinodalității Bisericii Ortodoxe, arătând că sala unde se reunesc ierarhii ortodocși în sinod este „o continuare organică a bisericii și a Altarului, întrucât aici se săvârșește Liturghie după Liturghia euharistică, în care se slujește, se luminează și se alcătuiește viața clerului și a poporu­lui, conform Sfintelor Canoane, în interiorul și în exteriorul spațiului sacru. Astfel, înțe­legem întotdeauna, în conformitate cu învățătura ortodoxă, lucrările, împreuna-sfătuire și deciziile sinodale. Dacă sunt lipsite de acest caracter liturgic, ele devin simple forme ale acestei lumi și, cu certitudine, nu se poate spune «părutu-s-a Duhului Sfânt și nou㻓, a reliefat Patriarhul Bartolomeu. Despre Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, desfășurat în Creta în luna iunie 2016, Patriarhul Ecumenic a spus că a fost un moment istoric, în care Ortodoxia a dat examen de credință privind adevărul Evanghelic al Bisericii ca Trup al lui Hristos și al tradiției sinodale. Totodată, Sanctitatea Sa a apreciat implicarea personală a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel în lucrările Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe.

Referitor la situația bisericească din Ucraina, Sanctitatea Sa și-a exprimat speranța că „Biserica Ortodoxă Română se va implica în păstrarea unității bisericești și a dreptății”. „În zilele acestea, în urma unor procese numeroase, îndelungate și nelipsite de chinuri, la cererea insistentă a trupului bisericesc din Ucraina greu încercat de mulți ani, Patriarhia Ecumenică, exercitân­du-și iarăși privilegiul său acordat de hotărârile Sfintelor Canoane, în această privință, a luat sinodal hotărârea de a acorda și Kievului – de altfel regiune eclesiastică străveche a Constantinopolului – rangul Autocefaliei. Am făcut aceasta pentru ca lucrurile de acolo să se soluționeze canonic, să înceteze schismele care nu ar fi trebuit să fie, dar totuși există acolo, și să se pună capăt divergențelor îndelungate dintre frații ortodocși de același neam. Toate acestea pentru a înceta dușmăniile, rivalitățile și conflictele, fără să diminueze cu nimic drepturile celorlalte Biserici. Este vorba de încă o chenoză jertfelnică a inimii de mamă a Bisericii Constantinopolului spre binele multor milioane de credincioși. Avem speranță în ajutorul lui Dumnezeu că se va termina în curând procesul de unire a taberelor împărțite, pentru a purcede la întrunirea și emiterea Tomosului Sinodal Patriarhal al Bisericii Ucrainei, devenind astfel cea mai nouă Biserică Autocefală soră”, a spus Patriarhul Bartolomeu.

Patriarhul Ecumenic a făcut referire și la evenimentul istoric al sfințirii Catedralei Naționale. La final, Sanctitatea Sa Bartolomeu i-a oferit Întâistătătorului Bisericii noastre un set de însemne patriarhale (două engolpioane și o cruce pectorală). La rândul său, Patriarhul României i-a oferit Patriarhului Ecumenic un set patriarhal, realizat la Atelierele Patriarhiei Române. De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a oferit Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Hrisostom un set arhieresc (engoplion și cruce pectorală). Mitropolitul de Patra i-a oferit Patriarhului României un engolpion.

Comuniune izvorâtă din simțul libertății redobândite

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, adresat Sanctității Sale Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, la ședința solemnă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Sala Sinodală, Reședința Patriarhală din București, 24 noiembrie 2018

 

Sanctitatea Voastră,

În numele membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, vă urăm Bine ați venit! la această ședință solemnă a Sfântului Sinod al Bisericii noastre.

Și cu acest prilej binecuvântat, dorim să ne exprimăm aprecierea pentru buna cooperare dintre Patriarhia Ecumenică și Biserica Ortodoxă Română, atât în cadrul pregătirii și al lucrărilor propriu-zise ale Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe din Creta, cât și la alte întruniri internațio­nale interortodoxe și intercreștine.

În același timp, dorim să vă mulțumim din nou pentru faptul că la Istanbul avem o Comunitate ortodoxă română care beneficiază de Biserica Sfânta Muceniță Paraschevi, oferită, cu atâta bunăvoință, de Sanctitatea Voastră.

De asemenea, apreciem eforturile Sanctității Voastre de a promova, în contextul lumii de astăzi, atât libertatea administrativă a Bisericilor Ortodoxe Autocefale, cât și sinodalitatea și comuniunea panortodoxă, unind libertatea cu responsabilitatea, spre binele Bisericii lui Hristos. De altfel, în răstimpul celor aproape trei decenii de la schimbările politice și sociale din țara noastră, începând cu 1989, poporul român a resimțit această necesitate de manifestare a comuniunii izvorâte din simțul libertății redobândite și datoria responsabilității asumate.

În lumina comuniunii fraterne și a coresponsabilității pastorale pentru binele Ortodoxiei întregi, ne rugăm lui Dumnezeu să reverse darurile Sale cele bogate peste Sanctitatea Voastră și să vă întărească și de acum înainte pentru a fi un harnic misionar-binevestitor și un neobosit promotor al unității Ortodoxiei contemporane, într-o lume tot mai secularizată, fragmentată și agitată.

Cu aceste gânduri de înaltă prețuire, vă salutăm frățește încă o dată, Sanctitatea Voastră, în această Sală Sinodală istorică a Bisericii noastre Ortodoxe Române.

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Titlul aparține redacției cotidianului „Ziarul Lumina“

 

 

Patriarhul Ierusalimului în România

Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului și al întregii Palestine, a sosit joi, 29 noiembrie 2018, în București, cu prilejul celui de-al doilea hram al Catedralei Mântuirii Neamului, Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României. Patriarhul Teofil al III-lea al Ierusalimului a fost întâmpinat în Catedrala Patriarhală istorică de Prea­fericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

În cadrul acestui moment solemn, Preafericitul Părinte Teofil a dăruit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel un fragment din moaștele Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la ­Neamț, noul Hozevit, epitrahilul sfântului, precum și un fragment din moaștele sfinților părinți din Mănăstirea „Sfântul Gheorghe Hozevitul”. După primirea oficială din Catedrala Patriarhală de pe Colina Bucuriei, sfintele moaște au fost așezate în naos, sub candelabrul mare, pentru închinarea celor prezenți, apoi au fost duse la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului. În cadrul primirii solemne a Patriarhului Ierusalimului au fost rostite Ectenia întreită și Troparul Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamț, apoi a fost săvârșit Polihroniul. Întâistătătorul Bisericii noastre i-a urat bun venit Patriarhului Ierusalimului, în numele ierarhilor, clerului și credincioșilor ortodocși români, subliniind faptul că darurile oferite reprezintă o binecuvântare deosebită pentru poporul român, dar și semnul comuniunii frățești dintre Patriarhia Ierusalimului și Patriarhia Română.

Preafericitul Părinte Teofil, Patriarhul Ierusalimului, a precizat că noua Catedrală Patriarhală, recent sfințită, reprezintă podoaba arhitecturală a Bucureștilor, dar și a întregii Românii, rod al evlaviei poporului român. „Cu ocazia acestei binecuvântate vizite, ni se dă prilejul să transmitem binecuvântarea Peșterii de Dumnezeu primitoare din Sfântul Betleem, a înfricoșătoarei Golgote și a Sfântului și de viață purtătorului Mormânt al Domnului, binecuvântare din care prin mila lui Dumnezeu gustăm în fiecare zi, ca unii care am fost rânduiți păzitori ai lor. Aducem, de asemenea, epitrahilul Sfântului Cuvios Ioan cel Nou Hozevitul, cel din România, o părticică din moaștele acestui nevoitor, ca mărturie credincioasă a sfințeniei sale, spre sfințirea credincioșilor închinători de aici, precum și moaște ale cuvioșilor părinți hozeviți”, a spus Patriarhul Ierusalimului.

 

În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Teofil a subliniat că Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț este un vlăstar al Bisericii Ortodoxe Române, dar, în același timp, el este și un rod al Bisericii Ortodoxe întregi. La rândul său, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a precizat că moaștele aduse din Patriarhia Ierusalimului vor fi așezate în paraclisul de la demisolul Catedralei Naționale. „Acest paraclis va primi ca hram principal «Sfântul Ioan, noul Hozevit». În Paraclisul Catedralei Naționale se va săvârși Sfânta Liturghie în fiecare zi peste săptămână, iar duminica și în marele sărbători în Catedrala Națională. În 1997, la sfințirea primei biserici închinate Sfântului Cuvios Ioan noul Hozevit la Seminarul Teologic de la ­Neamț, spuneam că el este român sfânt în Ţara Sfântă”, a spus Preafericirea Sa.

La slujbă au fost prezenți ierarhi membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, membrii Permanenței extinse a Consiliului Național Bisericesc, membrii Permanenței extinse a Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor, reprezentanți ai Facultății de Teologie „Justinian Patriarhul” din București, reprezentanți ai Seminarului Teologic „Nifon Mitropolitul” din București, studenți și elevi teologi, precum și credincioși. Răspunsurile la slujbă au fost date de Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale, condus de arhid. Mihail Bucă.

 

 

 

Prilej de sfântă comuniune și de cooperare misionară

Cuvântul de bun venit rostit de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, la primirea Preafericitului Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului și al întregii Palestine, în Catedrala Patriarhală „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, București, 29 noiembrie 2018

 

Preafericirea Voastră Teofil al III-lea,
Patriarhul Ierusalimului și al întregii Palestine,

În numele membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, al clerului și credincioșilor ortodocși din România, cu deosebită dragoste în Hristos, vă adresăm un călduros bine ați venit în Ţara și în Biserica noastră!

Ne amintim cu bucurie de ultima vizită fraternă pe care ați făcut-o în România, în anul 2014, la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor. Preafericirea Voastră, astăzi, suntem din nou împreună în Catedrala Patriarhală istorică, pregătindu-ne să-l prăznuim pe Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României și, acum, al Catedralei Naționale, al cărei Altar l-am sfințit zilele trecute.

Acesta este și principalul motiv al vizitei Preafericirii Voastre de anul acesta, să concelebrăm, pentru prima dată, hramul Catedralei Naționale, ca mărturie și prilej de sfântă comuniune și de cooperare misionară între Bisericile noastre.

În această lumină a comuniunii frățești și a cores­ponsabilității pastorale, ne rugăm lui Dumnezeu să reverse darurile Sale cele bogate peste Preafericirea Voastră, dorindu-vă să aveți, împreună cu membrii delegației ce vă însoțește, o vizită binecuvântată în Ţara și în Biserica noastră!

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Titlul aparține redacției cotidianului „Ziarul Lumina“

 

 

Simbol al identității ortodoxe și al unității poporului român

Scrisoare de mulțumire a Sanctității Sale Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, adresată Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, pentru bucuria de a fi participat la sfințirea Catedralei Naționale

 

Preafericirea Voastră, Preafericite Părinte Daniel,
Arhiepiscopul Bucureștilor,
Mitropolit al Ungrovlahiei și
Patriarh al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române,
preaiubit și mult dorit frate în Hristos Dumnezeu și împreună liturghisitor cu Smerenia noastră, călduros îmbrățișându-Vă frățește în Domnul, cu deosebită 
bucurie ne adresăm preacinsitei Voastre Preafericiri!

 

O mulțime de amintiri și sentimente de dragoste ne cuprind aducându-ne aminte de vizita recentă în Sfânta Biserică Soră a României cu ocazia momentului istoric al sfințirii Catedralei Naționale de la București, închinată Înălțării Domnului și Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, cel cinstit și de către Noi. Ne exprimăm cele mai călduroase mulțumiri pentru minunata primire pe care ne-ați făcut-o, pentru bucuria întâlnirii față către față cu cinstita Ierarhie a Sfintei Biserici a României, dar și pentru organizarea întâlnirii Noastre cu Excelența Sa, domnul Președinte al României, precum și cu alte persoane importante.

Vor rămâne permanent în mintea noastră și adânc înrădăcinate în inima noastră Sfânta Liturghie, precum și minunatul moment al sfințirii grandioasei Catedrale Națio­nale, construcție de care v-ați ocupat personal, devenind astfel reușita și realizarea Preafericirii Voastre, împlinin­du-se astfel făgăduința poporului român, cu ocazia sărbătoririi a 100 de ani de la formarea statului român modern.

Această Catedrală va rămâne pe vecie un simbol al identității ortodoxe și al unității poporului român, și prin aceasta se vor aminti de legăturile strânse dintre Biserica Ortodoxă Română și Sfânta Mare Biserică Mamă a lui Hristos, al cărei fondator este ocrotitorul Catedralei Naționale a Preafericirii Voastre, Sfântul Apostol Andrei.

În acest context, dorim să ne exprimăm bucuria noastră sinceră a Smereniei noastre de colaborarea dintre Bisericile noastre vreme de zeci de ani, pentru rezolvarea problemelor mari, cele care au preocupat întreaga Ortodoxie. În plus, dorim să menționăm un exemplu de bună colaborare între Bisericile noastre, prezența luminoasă, precum și implicarea constructivă atât a Preafericirii Voastre, personal, cât și a Ierarhiei Bisericii Ortodoxe a României spre excelenta pregătire și organizare cu succes a Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe din anul 2016 din Creta. Drumul comun al Bisericilor noastre se confirmă astăzi, pentru încă o dată, în ceea ce privește gestionarea statutului bisericesc din Ucraina, despre care suntem siguri că Biserica Ortodoxă a României va avea o contribuție benefică, prin fapte și cuvinte, pentru păstrarea unității bisericești și pentru bunăstarea canonică a Bisericii Ortodoxe.

Spunând acestea, ne exprimăm cu recunoștință mulțumirile noastre față de Preafericirea Voastră și Vă urăm frățește cu ocazia sărbătorii Nașterii Domnului, a Anului Nou și a Botezului Domnului, pace de sus, sănătate și înțelepciune în înalta slujire a Preafericirii Voastre, pentru poporul român al lui Dumnezeu, rămânem cu adânc respect și dragoste în Domnul,

 

Al preacinstitei Voastre Preafericiri,

Iubit frate în Hristos,

 

† Bartolomeu

Patriarhul Constantinopolului

 

 

Titlul aparține redacției revistei „Vestitorul Ortodoxiei“

 

 

 

 

O mărturie a Patriarhiei Române și un simbol al libertății și al unității neamului românesc

Scrisoare de mulțumire a Preafericitului Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului, adresată Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, pentru bucuria de a fi participat la prăznuirea primului hram al Catedralei Naționale

 

Preafericirii Sale,
Preafericitului Părinte Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,
Locțiitorul tronului Cezareei Capadociei,
Mitropolitul Ungrovlahiei și Arhiepiscopul Bucureștilor,
Iubit frate în Hristos și împreună slujitor al Smereniei noastre,
Sfântă salutare în Hristos Iisus.

 

Printre multe daruri pe care ni le-a oferit nouă Dumnezeul nostru, fără îndoială, cel mai mare dar a fost comuniunea noastră în Iisus Hristos pentru pregătirea și întrunirea Sfântului Sinod al Ortodoxiei în Creta, precum și recenta noastră coliturghisire patriarhală în ziua sărbătoririi Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, care a înființat Biserica Ortodoxă a României, în măreața, frumoasa și recent sfințita Catedrală Națională din centrul Bucureștilor.

Această Catedrală este o mărturie, un rod al inspirației, al îndrumărilor și al grijii mult preaiubitei și mult preacinstitei voastre Preafericiri și va rămâne pentru veșnicie o bijuterie a orașului București și a Patriarhiei Române, precum și un simbol vizibil al libertății și al unității neamului românesc.

În cele trei zile petrecute de Noi în România, la invitația Preafericirii Voastre, Noi și cinstita noastră delegație ne-am bucurat de frumusețea acestei Catedrale, ne-am împărtășit cu neprihănitul Trup și cu Sângele dătător de viață al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, am avut parte de cele mai frumoase momente în Reședința Patriarhală, am primit darurile dragostei Preafericirii Voastre pentru nevoile Patriarhiei Noastre, am avut parte de slujba de Te Deum, la sosire, în Catedrala Istorică, unde v-am dăruit epitrahilul și părticele din cinstitele moaște ale Sfântului Ioan cel Nou Hozevitul, cel din România, precum și moaștele Sfinților Martiri din această mănăstire. De asemenea, am însoțit pe Preafericirea Voastră în Mitropolia Transilvaniei și în Arhiepiscopia Alba Iuliei, unde am fost întâmpinați de cinstiți ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române și de către mulțime de preoți și credincioși prezenți la dezvelirea monumentului istoric construit pentru sărbătorirea a 100 de ani de unitate și libertate a poporului român, precum și la parada militară a Ministerului Apărării, în prezența Președintelui României.

Călduros, Vă mulțumim pentru toate acestea, dorim Preafericirii Voastre să aveți sănătate și putere de la Dumnezeu pentru continuarea și finalizarea lucrării Preafericirii Voastre și așteptând într-un ceas bun pe Preafericirea Voastră într-o vizită irenică, Vă dăm sărutare sfântă de la Preasfântul și de Viață Mormânt al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, și rămânem,

Din cetatea Sfântă a Ierusalimului,

Al Preafericirii Voastre iubit frate întru Hristos Domnul,

 

† Teofil al III-lea

Patriarhul Ierusalimului

 

Titlul aparține redacției revstei „Vestitorul Ortodoxiei“

 

Catedrala Mântuirii Neamului – un simbol național care a traversat istoria

Simbolurile naţionale, în general, rămân constante în timp, de multe ori pentru secole întregi. Acest adevăr se aplică și Catedralei Mântuirii Neamului. Istoria acestui proiect, cu o vechime de aproape 140 de ani, păstrează în sine actualitatea simbolului.

 

Construirea Catedralei Mântuirii Neamului a fost închinată dintru început Eroilor Români, mai întâi celor care s-au jertfit în Războiul de Independență din anii 1877-1878.

După acest război, Mihai Eminescu și Ioan Slavici, privind întoarcerea trupelor dorobanților români din luptele de la Plevna, de la Vidin, de la Rahova și Smârdan, în urma cărora România își câștigase independența, și cunoscând numărul mare de soldați români morți în aceste lupte, au propus în paginile ziarului Timpul, cotidianul cu cel mai mare tiraj al vremii, construirea unei Catedrale Naționale, ca simbol al mântuirii, adică al eliberării neamului românesc de sub stăpânire străină.

Această idee, a edificării în București a unei Catedrale închinate cinstirii după cuviință a eroilor români, era argumentată de Eminescu și Slavici prin faptul că ea avea rădăcini adânci în istoria poporului român, unde domnitori și voievozi, ctitori de țară și de neam, ridicau drept mulțumire lui Dumnezeu altare și biserici, în care să fie înveșnicită peste veacuri cinstirea eroilor neamului.

Având în vedere originea și vechimea acestui proiect, noi toți trebuie să fim mândri de faptul că acest ideal național datează din timpuri străvechi, de când s-a câștigat independența țării și a început făurirea României moderne.

Referitor la puterea acestui simbol, a destinației consacrate a Catedralei, este relevant faptul că, deși de-a lungul timpului, proiectul a fost de multe ori amânat sau blocat, din varii motive, ideologice sau economice, așa cum au fost cele două Războaie Mondiale cu crizele lor economice care le-au urmat, instalarea regimului comunist ateu sau chiar tergiversările din anii ′90, totuși, acest simbol s-a păstrat în memoria colectivă a fiilor Bisericii.

Rămâne absolut remarcabilă fidelitatea cu care a fost păstrată menirea acestei Catedrale, aceea de a fi simbolul cel mai reprezentativ al cinstirii memoriei eroilor români. Odată născută această idee, ori de câte ori țara a trecut prin primejdii, prin războaie, iar fii ei au apărat-o, au eliberat-o sau chiar au întregit-o, așa cum s-a întâmplat în urmă cu o sută de ani, de fiecare dată s-a dorit din nou înălțarea Catedralei Mântuirii Neamului, ca simbol spiritual național, mereu păstrându-se destinația sau menirea ei inițială, aceea de memorial al Eroilor Neamului.

Astfel, dacă în urma Războiului din 1877-1878, românii, mândri că au reușit să-și câștige independența după 400 de ani de stăpânire otomană, au dorit construirea Catedralei Mântuirii Neamului, ca recunoștință adusă lui Dumnezeu pentru izbăvirea sau eliberarea neamului românesc de asuprire străină, după Războiul pentru Întregirea Neamului Românesc (1916-1918) și, mai ales, după Unirea cea Mare din 1918, acest proiect, precum și numele de Catedrala Mântuirii Neamului a căpătat noi valențe, adăugând mulțu­mirea adusă lui Dumnezeu „pentru întregirea țării în hotarele sale firești”.

Chiar și după 45 de ani de comunism, proiectul construirii Catedralei Mântuirii Neamului a prins din nou viață. Astfel, după Revoluția din ΄89, când românii s-au ridicat pentru apărarea libertății și a demnității lor grav încălcate, când pe străzile din orașele țării răsuna „Cu noi este Dumnezeu” și imnul „Deșteaptă-te, române”, punând la locul meritat credința și Biserica, disprețuite de comuniștii atei, proiectul-simbol al Catedralei Mântuirii Nea­mului a fost din nou adus în actualitate, ceea ce înseamnă că el exprimă încă idealurile poporului român, în ciuda tuturor opreliștilor și a tuturor campaniilor agresive de denigrare. O asemenea credință transcende istoria!

Această Catedrală simbol, ca un ideal sfânt transmis din generație în generație, se referă într-adevăr la trecut, la eroii care au murit pentru țară, dar are și o puternică actualitate și orientare spre viitor.

Trecutul glorios trebuie să ajute la schimbarea prezentului, care de multe ori este mediocru sau nevrednic, și trebuie să ne conducă spre un viitor mai bun, din care să nu lipsească Dumnezeu. În plus, despre eroi nu trebuie să vorbim la trecut. Eroii noștri nu sunt morți, sunt vii în comuniunea lor cu Dumnezeu, prin Hristos-Domnul pe Care L-au mărturisit, și sunt vii în amintirea noastră, prin rugăciune și pomenire, căci iubirea este mai tare decât moartea.

Catedrala Mântuirii Neamului reprezintă istoria poporului român scrisă de Eroii Neamului din timpuri și locuri diferite și cuprinde ea însăși o întreagă istorie, cu semnificații mereu îmbogățite.

 

Catedrala Națională, coroana recunoștinței și a demnității

Când se construiește o biserică, se deschide o nouă poartă a cerului și pământul întâlnește iarăși veșnicia. Un proiect ctitoricesc vechi de peste 130 de ani a devenit acum realitate pe Dealul Arsenalului din București.

S-au construit multe biserici în perioada care a trecut de la proclamarea Independenței Statului Român, în 1877, dar timpul Catedralei Mântuirii Neamului, proiectată atunci, se împlinește în generația noastră. În anii aceia de sfârșit de secol XIX s-a finalizat Catedrala Mitropolitană de la Iași, simbol monumental al europenității Ortodoxiei românești. După Marea Unire, s-a înălțat la Alba Iulia Catedrala încoronării monarhului întregitor de țară. Moldova și Ardealul erau onorate în chip spiritual.

A venit acum rândul Capitalei tuturor românilor să încoroneze credința prin ridicarea unei biserici monumentale, simbol al unității și demnității creatoare de valori în plan spiritual, cultural, social și edilitar. Recunoștință înveșnicită pentru eroii neamului și pentru făuritorii Marii Uniri, Catedrala Națională este totodată o expresie în piatră, jertfelnicie și lumină de Înviere a sufletului unui popor statornic în iubirea sa față de Dumnezeu și demn de moștenirea înaintașilor.

Metropola țării cu cea mai numeroasă comunitate ­creștin-ortodoxă din Uniunea Europeană, cetatea Bucureștilor, își înalță acum fruntea în lumina Preasfintei Treimi, prin bucuria rugăciunii într-un locaș dedicat Înălțării Domnului și Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat. Românii din diasporă pot privi cu demnitate catedralele Occidentului, pentru că și ei au acum acasă propria catedrală. Reflexe din strălucirea de odinioară a măreței Haghia Sophia vor lumina ctitoria bucureșteană în comuniunea Ortodoxiei universale, în simfonie cu marile catedrale de la Moscova, Belgrad, Sofia sau Tirana și cu toate bisericile ortodoxe din lume.

Marile monumente ale lumii nu s-au ridicat întotdeauna din preaplinul prosperității materiale, ci s-au edificat pe iubirea față de Dumnezeu și responsabilitatea jertfelnică față de urmași. De aceea, fericim pe toți cei care sunt ctitori și binefăcători ai Catedralei Naționale din București: înalta conducere a Bisericii, demnitarii Statului român care au înțeles și sprijinit acest proiect cu valoare de simbol național, precum și pe creștinii din țară și din întreaga lume care susțin prin rugăciune și donații lucrările de construire. Dificultățile, piedicile întâmpinate i-au ajutat să cerceteze și să înțeleagă necesitatea participării lor la proiect. Și nu întâmplător, în ziua sfințirii noii Catedrale Patriarhale pomenim în calendar pe Sfânta Mare Muceniță Ecaterina, fecioara care a împreunat sufe­rințele martirice cu virtuțile înțelep­ciunii și ale credinței.

Istoria îi va rezerva un loc aparte Întâistătătorului Bisericii noastre, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care s-a dăruit total realizării acestui ideal, expresie concretă a unității și demnității naționale.

După ani de efort susținut, duminica de 25 noiembrie 2018, ziua sfințirii Altarului Catedralei Naționale, va rămâne în istoria Bisericii și a poporului român ca o sărbătoare a ­împlinirii și recu­noștinței.

 

# Catedrala

Suntem dinaintea unui ceas astral. În marea vieții românești, Biserica Ortodoxă Română își așterne, la An Centenar de Unire națională, în apele tulburi ale istoriei contemporane, Nava Amiral, Catedrala. Suntem dinaintea unei provocări la etica lumii urbanizate în care trăim, care și-a uitat satele și țăranii care și-au răstignit familiile și viitorul în țărâna unei țări. O lume obsedată de praful drumurilor modernizate ori de dezintegrarea propriilor familii pentru a se alinia cerințelor unor orizonturi utopice.

 

Catedrala e lecția reintegrării noastre în normal. Asemenea Crucii de pe Caraiman, construită din oțelul podurilor bombardate de dușman de pe toată Valea Prahovei, Catedrala reașază așchiile podurilor de oțel ale visurilor noastre naționale. Unitatea de caracter a oamenilor care alcătuiesc fundamentul de rezistență al Războiului celui Dintâi. Plânsul mamelor și mireselor, fraților celor mici ori surorilor cărora nu li s-au mai întors acasă sufletele: fiii, mirii, frații, soții… Scâncetul de foame al orfanilor ori geamătul de durere al rănitului, uneori de dincolo de pragul suportabilului. Strigătul de îmbărbătare al ofițerului ori murmurul de încurajare a muribundului de pe buzele preotului militar. Toate sunt în Catedrală. Ţin Catedrala și fac din ea edificiul reprezentativ al celor 100 de ani de Românie. Ca orice realizare românească, a stârnit răutăți și comentarii, inconștiente porniri de răutate, mediocre calcule și aberante interpretări. Când Altarul ei va primi ungerea Cerului, toate acestea vor fi deja în urmă, ca un balast de care orice plutire trebuie eliberată prin dragoste și reconstrucție de sens. Suntem dinaintea propriei puteri de înțelegere a națiunii noastre. O națiune disipată în instincte politice, cu o lectură grăbită și uitucă a lecțiilor de viață geopolitică prin care am trecut. Primii, în zorii sfințirii, care vor intra în Catedrală nu vor fi oamenii cei văzuți. Vor veni voievozii mărturisitori, de la Neagoe Basarab la Ștefan cel Mare și Constantin Brâncoveanu cu pruncii săi maturizați prin martiriu.

Vor veni călugării, cu Nicodim călcând pe apele Dunării, precum Stăpânul peste apele dintâi, cu maicile privegherii din pragul Tismanei ori Polovragilor, diacii și scriitorii cei din cronici. Vor intra în Catedrală boierii cei râvnitori în a face bine, care se pocăiau hrănind săracii ori ridicând locașuri Celui Care toate le iartă de sunt pocăite. Vor veni, dinspre Ardeal, culții ciobani ai transhumanței culturale, descălecătorii culturii în România care-și aștepta România Mare. Dintâi avrigeanul cu zâmbet de trigonometru ori, dacă vreți, inginerul cu teologia și pedagogia ascunsă în hematii, Gheorghe Lazăr. Spornicul călugăr duhovnicesc Gheorghe de la Cernica, de vatră din Săliștea, ce a cunoscut Academia Română prin oamenii săi. Se va arăta Dimitrie Eustatievici ori generațiile de îngeri culturali din Șcheii Brașovului ori Sibiu, Bistrița ori Năsăud, pilduitorii plămăditori de carte românească, Filip Moldoveanu și Diaconul Coresi, dintâi, apoi ceilalți, mulți. Luptătorii pentru demnitate din Maramureșul istoric, dulce grăitorii basarabeni ori strașnicii bucovineni – unde dintâi s-a arătat teologia românească, știință cu recunoaștere europeană. Vor fi cu noi. Din sobor nu vor lipsi ierarhii ctitori de cultură, Andrei Șaguna și Varlaam al Moldovei, ori cei care au apărat, cu propria libertate, libertățile de conștiință ale oamenilor, precum Calinic cel care-și odihnește râvna în ostrovul Cernicăi. Nici nu putem să-i spunem pe toți după nume, căci fiecărei cărămizi îi corespunde câte o generație.

Iar fiecărei arcade câte un batalion românesc ce-și trezește Învierea în zorii sfințirii, așteptând ziua cea neînserată a Împărăției lui Dumnezeu. Vor fi toți. Soldat cu soldat, ofițer cu ofițer, voluntar cu voluntar. Nu doar cei din 1918, ci și cei de la luarea Griviței, ori cei care în câmpul de lângă reduta Rahovei cereau să moară decât să mai fie robi turcului. Nu, țăranul român nu va fi făcut școli de geopolitică și tactică militară, dar recunoștea cu ușurință dușmanii și minciuna ce-i măcinau țara. Din Cer, pe fusceiele de fir de borangic ale iubirii de neam, vor intra în Taina Sfințirii preoții cuminți și luminoși ai neamului, preotesele ca o candelă de lucire cerească, sat după sat, ni se vor așeza strămoșii. Simplu. Ca la Liturghie. Apoi, când noi înșine ne vom apropia de locaș, soboarele martirilor din temnițele comuniste vor fi în Catedrală. Semne ale rezistenței și demnității vor fi mai aproape de noi, dincolo de cuvinte, prin stâlpii de rezistență, parte făcuți din glăsuirea lor cu moartea de care nu s-au temut. Da. Vor rosti în șoaptă rugăciuni cei purtați în zeghe prin temnițe și în nevrednicele veșminte ale uitării pe străzile intereselor noastre ideologice. Vor fi aici și cei de care ne rușinăm. Și cei de care am uitat. Pentru că întreaga Catedrală este Ţara, cu noi toți, fiecare în parte, care suim coasta de lumină a nemuririi în Ortodoxie.

 

O seamă de înțelesuri

Catedrala Mântuirii Neamului trebuie receptată în două chei interpretative. Una, ima­nent istorică: la un veac de la formarea României Mari, dorul regelui Ferdinand, suspendat printre vremuri vrăjmașe, capătă corp. Catedrala Reîntregirii, unde suveranul Unirii depline s-a reîncoronat, se mută dinspre transilvana Alba Iulia în capitala țării, la București.

Elitele și poporul au visat o mare biserică, unde lauda lui Dumnezeu răsună și întru comemorarea eroilor noștri. Dorința aceasta s-a transmis de la o generație la alta, până când am primit, cu ajutorul lui Dumnezeu, răgazul și resursele concretizării sale.

Cealaltă cheie de lectură e una spirituală. Ea trimite gândul spre mai multe direcții impalpabile, dar esențiale. Mai întâi, spre arhetipul solomonic al Templului ierusalimitean: loc al slavei divine, al convergenței dintre cer și pământ, sediu al elecțiunii și capăt al Exodului recurent, la încheierea exilului babilonic, reprezentat, la noi, de dictatura comunistă. Știm prea bine că Hristos-Mesia rescrie Legământul divino-uman prin Trupul său eclesial, universal și sfințitor, adică în Biserica Sa, al cărei Cap este. Ne amintim totodată că acest trup mistic e policentric (de unde și principiul sinodal, constitutiv pentru Ortodoxie), cu urmarea că Sfânta Euharistie săvârșită într-un umil schit montan e la fel de real-prezentă și lucrătoare ca și aceea care va fi celebrată în Altarul catedralei majore, sfințită astăzi, 25 noiembrie 2018. Pricepem de asemenea, la fel de pertinent, că fiecare națiune e o parte a Bisericii sobornicești, într-o creștinătate pelerină spre veacul eshatologic. Așadar, nu trebuie să privim noua catedrală cu aroganță filetistă, ci într-un duh irenic, dedicat întregii creștinătăți drept mărturisitoare.

În al doilea rând, iată că am izbutit să ducem la capăt un proiect monumental, dezlegându-ne de complexul Meșterului Manole (baladă populară a „începutului continuu”). Toate au sosit mai târziu în istoria noastră, captivă la răscrucea unor imperii nesătule. Și Renașterea, și procesul de construcție națională, și emanciparea suverană a statului independent modern. Vor fi fost vicisitudini obiective, va fi fost și nevrednicie, căci nu degeaba ne îndeamnă spre „deșteptare” cuvintele imnului național. Dacă lumea occidentală și-a învechit catedralele (sub o patină aproape muzeală), cea pe care o trimitem azi, ca pe o navă-amiral, pe marea tulburată a istoriei, transmite o nădejde proaspătă către toți cei cu care ne-am însoțit, pentru a ne apăra laolaltă civilizația și valorile de căpătâi. Ar fi fost păcat ca barceloneza Sagrada Familia să simbolizeze, prin mereu amânata ei finalizare, elanul frânt al filonului creștin, din care culturile continentului nostru n-au încetat să-și hrănească solidaritatea și libertatea creatoare. În inima singurei Biserici Ortodoxe de limbă romanică, noua catedrală va sublinia ecumenicitatea intensivă a unui Bizanț european.

De acord: în „buna” tradiție a „nihilismului valah” (deopotrivă deplâns și ilustrat de Cioran) nu puține coruri de cârcotași au contestat proiectul acum materializat prin râvna Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, sus­ținută de jertfa clerului, donații generoase și priceperea meș­terilor, forfotind pe șantier. Minți subțiri s-au grăbit să fantasmeze asupra unor estetici alternative. Spirite fariseic locuite de „smerenie” minimalistă ne-au negat dreptul la măreția emblematică a edificiului: oameni care acuză Biserica de „înapoierile” noastre n-au văzut vreo contradicție în lupta cu o construcție menită să le infirme. Și, dacă e să fim până la capăt lucizi, se cuvine să recunoaștem, oricât de amar, că sărbătoarea Centenarului ne surprinde în plină discordie profană, departe de unitatea pe care o proclamăm, prea des, ca pe un dar subînțeles.

Chiar dacă Uniunea Europeană, din care facem parte liberi și cu folos, implică estomparea naționalismului (dar nu și a patriotismului responsabil), mă bucur că noua catedrală repune în centrul vieții spirituale, ca fapt public eminent, nevoia de a reafirma coeziunea românească. Nu se cuvine să ne complacem în triumfalism provincial și nici în demagogie infatuat-etnocentrică. Noi și copiii, urmați de nepoții noștri, avem încă un secol de construcție în față: un secol (și, cu voia Domnului, cât mai multe altele) în care clopotele acestei Biserici-mamă vor răsuna în destule ceasuri de bucurie, așa cum vor ști, poate, să cernească solemn clipele de restriște. O națiune nu e un dat definitiv, ci un proces laborios, care atârnă simultan de Pronie și de opțiunile, pe cât posibil mai inteligente, ale membrilor săi. Pentru continuitatea noastră firească și mai bine întocmită, slavă întru Cei de sus, lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!

 

Catedrala Națională, ocrotire divină și cinstire a eroilor

Ca locaș de cult, biserica exprimă prin arhitectura ei semnificații neîntâlnite la alte edificii ridicate de mâna omului. Fiindcă ea reprezintă un spațiu sacru. Catedrala Națională din București, o construcție care răspunde necesităților pragmatice ale timpului nostru, afirmă academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici, concentrează în sine o multitudine de simboluri, de la demnitatea creștin-ortodoxă a României la grija și neuitarea cu care suntem datori eroilor acestui neam.

 

Domnule academician, loca­ția unde a fost ridicată Catedrala Națională este zona numită în trecut ­Dealul Arsenalului. Ce reprezenta acest areal și cum se încadrează catedrala în spațiul bucureș­tean actual?

Coborând în istorie, în secolul al XIX-lea, vă pot spune că, îna­inte, aici era situat Dealul Spirii, o parte a Bucu­reștiului mai înaltă ca relief, dar și din punctul de vedere al stării sociale a populației de aici. Era o zonă rezi­dențială dedicată burgheziei mijlocii și mici, o zonă foarte dezvoltată din punct de vedere comercial, cu case agreabile, străzi inte­resante, cu nume bizare… Era un cartier plăcut.

Bucureștiul a fost străjuit de mai multe dealuri: Dealul Patriarhiei, Dea­lul Radu Vodă, Dealul Mihai Vodă…, fiecare cu biserica lui. Ceaușescu a distrus unul dintre aceste dealuri. Era normal, într-o viziune simbolică, să se reînvie ceea ce fusese inițial cu o catedrală zidită acolo.

 

Cum vedeți proiectul construirii Catedralei Naționale și sfințirea ei în Anul Centenarului?

Dincolo de Anul Centenarului eu găsesc că este o realizare deosebită. Încă de când s-a putut discuta despre problema catedralei după căderea comunismului, am fost alături de Patriarhul Teoctist și l-am sprijinit în acțiunile sale pentru ca ideea de a se ridica această catedrală să fie acceptată și lucrurile să intre pe făgașul normal, dincolo de discuțiile opozabile care au fost. S-a uitat faptul că noi eram singura capitală din Europa la vremea aceea, în afară de Tirana, care nu avea catedrală. Eram singura Biserică Ortodoxă care nu avea o catedrală națio­nală. Nu era o problemă de prestigiu, ci de necesitate, pentru că nu trebuie să uităm că Bucureș­tiul este un oraș de pelerinaj. Când vin mii și mii de oameni, nu poți să îi ții întotdeauna în stradă, în ploaie ori în zăpadă. Acesta este un lucru care nu se po­trivește cu tradițiile Bisericii noastre.

Catedrala aceasta este o construcție care răspunde necesităților pragmatice ale Bisericii Ortodoxe Române, dar în același timp nu trebuie să trecem cu vederea că în neamul nostru a existat obiceiul ca, de fiecare dată când se obținea o victorie, să se ridice o biserică importantă. După ieșirea victorioasă din Primul Război Mondial, dar și după cel de-al Doilea Război Mondial, nimeni nu a ridicat o biserică monumentală. Această nouă catedrală este, conform spiritului nostru voievodal, un simbol al faptului că am fost câștigători în războaiele care au decis destinul nostru istoric.

Pe de altă parte, catedrala are o valoare simbolică și pentru românii noștri de pretutindeni. Se vrea a fi o biserică națională, în care românii să se roage pentru ei și pentru cei dragi din nea­mul lor.

 

Ați dori să adăugați ceva privind locul ales pentru ridicarea catedralei?

Da. Aici s-a întâmplat un lucru foarte curios. Potrivnicii Bisericii Ortodoxe Române, prin manifestările lor ostile și prin protestele lor, au împins locul Catedralei Naționale din Piața Unirii în Bulevardul Unirii, apoi în Parcul Carol și apoi pe fostul Deal al Arsenalului. Nu a fost o chestie care a izvorât din inițiativa conducerii Bisericii noastre. Ci a fost ceva care a fost impus exact de neprietenii ei, or, acesta este un lucru foarte interesant. Cum a lucrat Dumnezeu în această situație, așezând-o într-un loc cum nu se poate mai bine.

Știm încă din Neolitic că un locaș sacru se construiește la loc ­înalt, ca să domine și ca un simbol al legăturii cu cerul. Înălțimile ­s-au bucurat întotdeauna de o anumită conotație spirituală. Deci, locul este foarte bine ales, fiind cel mai înalt. Ceea ce este iarăși semnificativ: cea mai mare catedrală pe cel mai înalt deal din capitala țării. Este un aspect care concentrează în el o serie întreagă de simboluri și care s-a realizat prin ezitări, prin mutări care nu au fost provocate de către credincioși ori de Biserică. Este o lecție mare asupra modului în care lucrează Dumnezeu.

 

Ce va aduce nou catedrala Capitalei și României?

Aceasta depinde de orientarea fiecăruia. Sigur, pentru cei care sunt sceptici sau atei va fi încă o clădire mare în plus, care vine și face pereche cu Parlamentul, va fi supusă criticilor obișnuite.

Acest fapt este cert și nu ai cum să astupi gura lumii. Pentru ceilalți va fi o mulțumire sufletească, fiindcă s-a ridicat o catedrală care a fost dorită de mult timp, fiind materializarea unei idei vechi. Regele Ferdinand, prim-ministrul Ionel Brătianu și mulți alții și-au dorit această catedrală, dar nu au putut să o facă, pentru că după război a apărut criza economică, apoi s-a ivit cel de-al Doilea Război Mondial și s-au tot amânat aceste lucruri aproape 100 de ani. Și iată că la 100 de ani de la Marea Unire apare această Catedrală Națională. Un al doilea lucru e legat de satisfacția noastră spirituală. Catedrala e un spațiu sacru în care mii și mii de oameni pot participa la slujbele religioase și la această iradiere a harului care se produce în timpul Liturghiei.

 

Cum ar trebui să ne raportăm fiecare dintre noi la Catedrala Mântuirii Neamului?

Ca la unul dintre spațiile privilegiate, de importanță culturală și spirituală majoră. Chiar zilele trecute am ajuns pe acolo și am fotografiat-o. Este o catedrală frumoasă, o clădire interesantă, care cu silueta ei vine și sparge monotonia clădirilor laice, pe de o parte. Pe de altă parte, trezește acest sentiment că reprezintă un spațiu sacru special protejat de Sus, care aduce o ocrotire spirituală asupra Capitalei.

 

Puține proiecte au fost inaugurate în acest An Centenar. Catedrala Națională poate fi considerată cel mai important dintre marile proiecte de țară care au reușit să fie înfăptuite acum.

Când s-a început catedrala, unele persoane cu o orientare mai puțin spirituală au spus că nu se va putea duce la capăt. Iar cei care erau mai entuziaști credeau că trebuie să se întâmple o minune ca să poată fi încheiat cu succes acest proiect. Dar toți au uitat că a ridica o biserică nu e identic cu a construi un garaj, o fabrică ori un stadion, ci construiești un edificiu sacru. Iar el se bucură de protecția divinității și atunci nu poate să ne mire faptul că s-a întâmplat această minune în ciuda prevestirilor economiștilor, care erau negativi și spuneau că nu este posibil din punct de vedere financiar. Lucrurile au fost posibile printr-un fenomen mai special, o minune. Nu trebuie să ne mire acest fapt în construirea unei catedrale, care este casa lui Dumnezeu.

 

Sunteți medic și profesor, lucrați cu studenții, cum comentați afirmația din spațiul public că avem nevoie de școli și spitale și mai puțin de catedrale?

Eu am spus și cu altă ocazie să se facă donații publice în trei direcții: pentru biserici, pentru spitale și pentru școli. Și vom observa că toate donațiile majoritare merg la Biserică, pentru că omul are încredere în Biserică. Biserica nu este o clădire decorativă, este un spațiu sacru, care aduce după sine toate avantajele sacralității sale. Este o investiție pozitivă, cu rentabilitate mult mai mare decât alte investiții, cum cred unii. Suma care a fost acordată acestei catedrale nu acoperă nici măcar a zecea parte ori a suta parte din nevoile pe care le au rețeaua sanitară și învăță­mântul de la noi. La cât folosea acest lucru față de imensele necesități pe care le are România atât în sistemul de sănătate, cât și în domeniul educației?

Orice națiune, orice grupare umană, încă din cele mai îndepărtate timpuri ale umanității, a simțit necesitatea de a fi protejată de divinitate și de a avea un loc sacru pentru închinare, pentru cult. În toată Antichitatea, centrul cetății era locul unde se afla locașul divin. Acesta este un lucru care ține de studiul antropologic și de istoria culturii, nu este ceva descoperit acum. Afirmațiile că noi suntem oameni atei, oameni de știință și suntem împotriva transcendentului sunt alegațiile unei minorități foarte să­race din punct de vedere spiritual, care nu se potrivesc cu dorințele popula­ției majoritare de la noi, care este credin­cioasă și pentru care acest edificiu reprezintă o bucurie. Eu am văzut lucrul acesta. Și dacă ne întrebăm ce câștigăm, eu spun numai două cuvinte: protecția divină. Ridicând o catedrală, ne-am atras și posibilitatea de a avea o protecție divină mai eficientă. Ceea ce e esențial. ”

 

 

Sfințirea catedralei – apogeul unei viziuni istorice și teologice de lungă durată

Cu bucurie nemărginită vă scriem Preafericirii Voastre pentru a vă transmite felicitări călduroase din partea Institutului pentru studii creștin-ortodoxe Cambridge, cu prilejul evenimentului istoric de sfințire a noii Catedrale Naționale din București.

Sfințirea catedralei, prin harul Sfântului Duh, reprezintă atât apogeul unei viziuni istorice și teologice de lungă durată, cât și răspunsul la persistența în rugăciune a Bisericii ­Ortodoxe Române de-a lungul mai multor generații.

În același timp, sfințirea catedralei este, fără echivoc, rezultatul dragostei și viziunii Preafericirii Voastre, care a adunat și inspirat persoane, comunități și orga­nizații, atât din România, cât și din diaspora, cu scopul de a face din catedrală o realitate.

Cerând binecuvântarea Preafericirii Voastre, ne rugăm milostivului Dumnezeu să vă dăruiască ani mulți în calitate de păstor al lui Hristos, pentru slava numelui Său, asigurându-vă Preafericirea Voastră de dragostea noastră și angajamentul în Hristos.

Dr. Christoph Schneider, director academic,

Pr. Dragoș Herescu, director,

Dr. Răzvan Porumb, director adjunct

 

* Scrisoare de felicitare adresată Preafericitului Părinte 
Patriarh Daniel de către conducerea Institutului pentru studii creștin-ortodoxe Cambridge (IOCS), cu prilejul sfințirii Catedralei Naţionale. IOCS a fost înființat în 1999 ca membru al Federației Teologice din Cambridge. IOCS este unica instituție creștin-ortodoxă pentru educație postuniversitară din Marea Britanie, care reunește creștini din toate Bisericile Ortodoxe din Europa de Est, din Rusia, Orientul Mijlociu, lumea occidentală, dar și din numeroasele jurisdicții ortodoxe din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei. (sursa: basilica.ro)

 

Pelerinii Luminii, la sfințirea Catedralei Naționale

„Ziarul Lumina”  împreună cu Sectorul Pelerinaje al Patriarhiei Române au răsplătit duminică, 25 noiembrie, eforturile a 100 de cititori ai ziarului care au câștigat concursul „Pelerinii Luminii – 100 pentru Catedrala Națională”. Pelerinii au avut prilejul să participe în catedrală la slujba de sfințire a locașului de închinăciune și la Sfânta Liturghie săvârșite de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului – Noua Romă și Patriarh Ecumenic, împreună cu Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, și un impresionant sobor de ierarhi, preoți și diaconi.

O sută de români din diferite colțuri ale țării au câștigat concursul „Pelerinii Luminii – 100 pentru Catedrala Națio­nală”, organizat de „Ziarul Lumina”, astfel că au avut șansa unică de a se afla duminică în Catedrala Mântuirii Nea­mului, la slujba de sfințire a acesteia. Cotidianul Patriarhiei Române împreună cu Sectorul Pelerinaje au împlinit, în acest fel, dorința acestor oameni de a fi părtași la cel mai important eveniment din istoria ultimilor 100 de ani. Pelerini din majoritatea județelor țării au ajuns de sâmbătă în București și au fost cazați la Centrul cultural-social „Familia” din orașul Pantelimon, iar a doua zi împreună cu câștigătorii bucureșteni ai concursului au mers pe Dealul Arsenalului pentru a participa la evenimentele liturgice legate de sfințirea catedralei. După sfințire și Sfânta Liturghie, pelerinii au putut intra în Sfântul Altar, unde au sărutat Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce și, totodată, s-au închinat la raclele cu moaștele Sfântului Andrei și Sfintei Ecaterina, aflate acolo spre cinstire. La plecare, fiecare a primit daruri care să le amintească de istoricul eveniment la care au luat parte. Pelerinii nu au părăsit Capitala înainte de a primi felicitări din partea părintelui consilier patriarhal Nicolae Dascălu, directorul Publicațiilor Lumina, care le-a oferit diplome de pelerin și premii, atât din partea ziarului, cât și a Sectorului Pelerinaje al Patriarhiei Române.

La final, pelerinii și-au exprimat bucuria de a fi părtași la acest eveniment istoric, precum și recunoștința pentru binecuvântarea dată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pentru organizarea acestui concurs. Concursul „Pelerinii Luminii – 100 pentru Catedrala Națio­nală” a fost organizat în perioada mai-septembrie 2018. În tot acest timp au fost publicate 10 întrebări despre unitatea de credință și de neam a poporului român, la care au răspuns numeroși cititori din întreaga țară. Câștigători au fost desemnați acei cititori care au trimis cele mai multe taloane cu răspunsuri corecte, premiul constând într-un pelerinaj la Bucu­rești în perioada 24-26 noiembrie, cu participarea la cel mai mare eveniment națio­nal bisericesc al acestui an, respectiv sfințirea Catedralei Națio­nale.

 

 

Slujbă de pomenire a Eroilor neamului românesc în Catedrala Națională

Sâmbătă, 24 noiembrie, la ora 17:00, în Catedrala Națională a avut loc slujba de pomenire a tuturor Eroilor neamului românesc, săvârșită de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, împreună cu numeroși ierarhi, înconjurați de un sobor de arhimandriți, protosingheli, preoți profesori de teologie, membri ai permanențelor Consiliului Național Bisericesc și ai Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Clerici, credincioși, veterani de război purtând în mâini făclii și în inimi recunoștință s-au rugat în ajunul sfințirii Catedralei Naționale pentru toți eroii români care, de-a lungul istoriei, s-au jertfit pentru libertatea, unitatea și demnitatea poporului român. Au fost pomenite întru odihnă veșnică numele tuturor eroilor români cunoscuți care și-au jertfit viața în Războiul de Independență (1877), în Războaiele Balcanice (1913), în Primul Război Mondial (1916-1919), în al Doilea Război Mondial (1940-1945), precum și numele făuritorilor Marii Uniri de la 1918.

Cu acest prilej, Patriarhul României a rostit cuvântul „Pomenirea Eroilor nea­mului este în același timp un act de cult și de cultivare a comuniunii între gene­rații”.

Numele tuturor acestor eroi cunoscuți ai neamului nostru au fost așezate cu evla­vie și recunoștință în piciorul Sfintei Mese a Altarului Catedralei Mântuirii Neamului, duminică, 25 noiembrie, în cadrul slujbei de sfințire. ”

 

Pomenirea Eroilor neamului este în același timp un act de cult și de cultivare a comuniunii între generații

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, rostit la slujba de pomenire a Eroilor, săvârșită la Catedrala Mântuirii Neamului sâmbătă, 24 noiembrie 2018

 

 

În acest an, 2018, al Centenarului Marii Uniri, când suntem chemați să cultivăm gesturi de comemorare și recunoștință față de eroii și luptătorii români care, de-a lungul istoriei, s-au jertfit pentru libertatea, unitatea și demnitatea poporului român, săvârșim în mod solemn, împreună cu ierarhi, clerici și credincioși, slujba de pomenire a tuturor Eroilor neamului românesc, în Catedrala Mântuirii Neamului, simbol al întregirii României.

Pomenirea solemnă a Eroilor neamului românesc, cu o zi îna­inte de sfințirea Catedralei Naționale, o săvârșim pentru a așeza, cu evlavie și recunoștință, sub Sfânta Masă a Altarului Catedralei Mântuirii Neamului numele tuturor eroilor români cunoscuți care și-au jertfit viața în Războiul de Independență (1877), în Războaiele Balcanice (1913), în Primul Război Mondial (1916-1919), în al Doilea Război Mondial (1940-1945), precum și numele făuritorilor Marii Uniri de la 1918. Listele cu numele eroilor cunoscuți ai României pomenite de părinții împreună-slujitori au fost puse la dispoziție, la solicitarea Patriarhiei Române, de către Ministerul Apărării Naționale.

În afara acestor liste cu nume de eroi cunoscuți, există o mulțime de eroi necunoscuți ai neamului românesc care au fost înmormântați în gropi comune, în locuri necunoscute, dar care sunt cunoscuți de Dumnezeu, pentru că Hristos-Domnul adună în comuniunea Sa sufletele celor adormiți în dreapta credință, ca spicele într-un snop de grâu cules.

Catedrala Mântuirii Neamului a fost dintru început închinată cinstirii după cuviință a eroilor care s-au jertfit, de-a lungul întregii noastre istorii, pentru apărarea credinței, pentru libertatea, unitatea și demnitatea poporului român. În acest sens, hramul principal al Catedralei Mântuirii Neamului a fost ales să fie sărbătoarea Înălțării Domnului, care este și zi de pomenire a eroilor, pentru a ne învăța că există o legătură tainică între Crucea suferințelor, Învierea și Înălțarea la cer întru slavă a Mântuitorului Iisus Hristos și jertfa Eroilor nea­mului, care și-au dat viața pentru libertatea, unitatea și demnitatea poporului român.

Hristos Domnul a trecut mai întâi prin jertfa Crucii și apoi ne-a arătat bucuria Învierii și slava Înălțării la ceruri. În același timp, Înălțarea la ceruri vestește deja Parusia (cf. Fapte 1, 11), venirea cea de-a doua a Domnului Hristos cu slavă să judece lumea, când „toți cei din morminte vor auzi glasul Lui (Dumnezeu), și vor ieși cei ce au făcut cele bune, spre învierea vieții, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândirii” (Ioan 5, 28-29).

Așezarea numelor eroilor români sub Sfânta Masă a Altarului Catedralei Naționale este, în același timp, un simbol liturgic și patriotic. În Biserica Ortodoxă, Sfânta Masă, numită și Altar sau Prestol, reprezintă atât Mormântul lui Hristos Cel răstignit, cât și Tronul slavei Învierii și Înălțării Sale la cer. Totodată, Sfânta Masă reprezintă și masa Cinei celei de Taină a lui Hristos, când El a instituit Sfânta Euharistie în Sfânta și Marea Joi, înainte de Pătimirea, Moartea și Învierea Sa.

De aceea, așezarea pomelnicelor care cuprind numele eroilor români, din timpuri și locuri diferite, sub Sfânta Masă a Altarului Catedralei Naționale simbolizează, pe lângă semnul neuitării și prețuirii noastre pentru jertfa lor, și speranța comuniunii lor veșnice cu Hristos Domnul, în nădejdea învierii și a vieții veșnice, învățând din rugăciunile Bisericii că „mai înfrumusețat decât Raiul (…) s-a arătat, Hristoase, Mormântul Tău, izvorul învierii noastre”.

Hotărârea pomenirii Eroilor neamului românesc la praznicul Înălțării Domnului se datorează primului Patriarh al României, Miron Cristea, care, în anul 1920, a făcut această propunere în dubla sa calitate de președinte al Societății Mormintelor Eroilor căzuți în Război și Mitropolit Primat – președinte al Sfântului Sinod.

Mai târziu, în timpul dictaturii comuniste, această tradiție sfântă și frumoasă românească a fost întreruptă, fiind reluată abia în anul 1990, după ce Biserica a primit libertatea de a se exprima și a-și reface tradiția sănătoasă în legătură cu prezența ei în mijlocul poporului român dreptcredincios. Astfel, în hotărârile Sfântului Sinod din anii 1999 și 2001 s-a revenit la tradiția ca sărbătoarea Înălțării Domnului să fie consacrată Zi a Eroilor și sărbătoare națională bisericească. Totodată, Legea nr. 379/2003, privind regimul mormintelor și operelor comemorative de război a proclamat cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paști, sărbătoarea Înălțării DomnuluiZiua Eroilor, ca sărbătoare națională a poporului român.

Cultul eroilor, adică pomenirea din neam în neam, sau din generație în generație, a celor jertfiți pentru apărarea credinței și a patriei este o adevărată cultură a sufletului românesc care crede, simte și mărturisește că iubirea este mai tare decât moartea.

Mulțimea pomelnicelor și parastaselor pentru eroii neamului constituie, pe lângă rugăciune, și un puternic factor de cultivare a conștiinței unității și continuității noastre naționale.

Pomenirea eroilor din toate timpurile și din toate locurile, ca și cultul morților în general, constituie manifestări de mare statornicie în credință, de continuitate și unitate în cuget și simțiri de-a lungul generațiilor. Astfel, este semnificativ faptul că pomelnicul a stat la baza Cronicelor românești (exemplul sugestiv: Pomelnicul de la Mănăstirea Bistrița, Neamț).

Cronicile și Letopisețele care consemnează jertfelnicia poporului român sunt admirabil rezumate în textul inscripției de pe Arcul de Triumf din capitala României: „După secole de suferințe, creștinește îndurate, și după lupte grele pentru păstrarea ființei naționale, după apărarea plină de sacrificii a civilizației umane, se îndeplini dreptatea și pentru poporul român…” Așadar, eliberarea noastră de orice stăpânire străină a fost trăită tot ca experiență a ajutorului și a luminii lui Hristos Cel răstignit și înviat. De aceea, cuvintele imnului de biruință a iubirii jertfelnice asupra păcatului și asupra morții, „Hristos a înviat”, troparul Sfintelor Paști, pe care îl intonăm și la pomenirea eroilor, a fost înscris, ca simbol de recunoștință, pe frontispiciul Mausoleului Eroilor de la Mărășești.

Mulțimea eroilor jertfelnici, pe care cu smerenie și recunoștință îi pomenim astăzi, confirmă adevărul că poporul român a interiorizat Taina Crucii și a Învierii și a trăit istoria sa ca pe o Cruce și o Înviere, suferință și speranță, întristare și bucurie.

Taina Crucii care se înalță în slava Învierii este înscrisă pe Stema României, ca simbol al istoriei noastre și program spiritual permanent. De aceea, vulturul de pe Stema României poartă Crucea în plisc, arătând că numai prin iubire jertfelnică noi ne-am apărat, am dăinuit și am păstrat credința, unitatea și demnitatea noastră.

Pomenirea Eroilor neamului românesc, organizată cu solemnitate și demnitate în Catedrala Națională, ne ajută să înțelegem că evidențierea marilor simboluri și valori ale neamului românesc este o datorie a tuturor cetățenilor României! Toți suntem chemați să păstrăm și să cultivăm darul libertății și unității naționale ca fiind un simbol al demnității poporului, obținut cu multe jertfe de vieți omenești și multe eforturi spirituale și materiale!

Ne rugăm Mântuitorului Hristos Cel răstignit, înviat și înălțat la cer, să reverse harul Său, al luminii și vieții veșnice, peste Eroii neamului românesc, dăruindu-le lor odihnă sfântă întru nădejdea Învierii, iar nouă, celor care îi cinstim prin rugăciune și fapte bune, să ne dăruiască puterea să păstrăm dreapta credință, să ne iubim poporul și patria, să ne rugăm și să lucrăm pentru pace, spre slava lui Dumnezeu și mântuirea oamenilor.

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Atmosferă mărturisitoare prin vers la „Uniți prin Centenar”

La Sala Palatului din București a avut loc duminică, 25 noiembrie, de la ora 18:30, concertul extraordinar „Uniți prin Centenar”, organizat de Centrul de presă BASILICA al Patriarhiei Române, cu participarea Grupului psaltic „Tronos”, a Orchestrei reprezentative a Armatei Române și a Orchestrei Naționale „Lăutarii din Chișinău”. La eveniment au fost prezenți Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscop al Constantinopolului – Noua Romă și Patriarh Ecumenic, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, ierarhi străini și români și oameni de cultură.

Într-o atmosferă mângâietoare de suflet și mărturisitoare prin vers și cânt al prețuirii pentru toți eroii neamului românesc, spectacolul „Uniți prin Centenar” a reunit pe scena Sălii Palatului interpreți de muzică populară și corală.

Seara a fost deschisă prin intonarea imnului de stat al României, „Deșteap­tă-te, române!”. Concertul, prezentat de Iuliana Lazăr și Cătălin Sava, a continuat prin introducerea programului și a corurilor participante.

Au interpretat piese muzicale Grupul psaltic „Tronos” al Patriarhiei Române, condus de arhidiaconul Mihail Bucă, și Orchestra reprezentativă a Ministerului Apărării Naționale, dirijată de col. Aurel Gheorghiță. De asemenea, au interpretat piese de muzică po­pulară artiști cunoscuți din toate regiunile țării, dar și din Republica Moldova, acompaniați de Ansamblul Folcloric Național Transilvania și de Orchestra „Lăutarii” din Chișinău, dirijată de maestrul Nicolae Botgros. Un moment special al serii, dedicat Centenarului Marii Uniri, l-au reprezentat imnurile și emoția transmisă tuturor de interpretarea părintelui Doru Ghiaja, autorul renumitelor cântece „Tu, Ardeal” și „Așa-i românul”.

La finalul primei părți a fost prezentat un rezumat al filmului documentar „Catedrala Mântuirii Neamului”, produs de TRINITAS TV. Partea a doua a spectacolului, prezentată de Andreea Haisan și Paul Ananie, a fost dedicată cântecelor folclorice. Producătorul evenimentului a fost Televiziunea TRINITAS a Patriarhiei Române, în parteneriat cu Primăria București și Administrația monumentelor și patrimoniului turistic.

 

Sărbătoarea Centenarului în orașul Marii Uniri

Alba Iulia a fost de 1 decembrie locul unde mulțimi de români din toate colțurile țării au venit pentru a se ruga împreună și a sărbători împlinirea celor 100 de ani de la Marea Unire.     

 

Binecuvântarea adusă în seara din ajunul sărbătorii de Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului și al întregii Palestine, de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, și de ierarhii români din țară și din străinătate, întâmpinați la Catedrala Reîntregirii, a fost primită de inimile românilor veniți la Alba Iulia. Aceștia au participat în zorii zilei de 1 decembrie la Sfânta Liturghie săvârșită de Înalt­preasfințitul Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, împreună cu 21 de ierarhi, preoți și diaconi, în Catedrala Reîntregirii. Cu steaguri în mâini, înveș­mântați în straiele populare, românii au interpretat împreună răspunsurile liturgice și mai ales cântecele patriotice.

După Sfânta Liturghie, cei doi patriarhi și alți ierarhi care au venit să participe la sărbătoarea de la Alba Iulia au fost întâm­pinați de soborul slujitor pe treptele Catedralei Reîntregirii, unde a fost oficiat Te Deum-ul la Ziua Națională. La finalul slujbei religioase, Patriarhul României a transmis tuturor celor prezenți mesajul de binecuvântare și de felicitare cu ocazia împlinirii celor 100 de ani de la Marea Unire din 1918. Au fost prezenți la Te Deum numeroase oficialități centrale și locale, custodele Casei Regale, Majestatea Sa Margareta, Alteța Sa regală Principele Radu, dar și numeroase oficialități din orașe și comune din întreaga țară care au însoțit delegațiile și au adus portul popular specific fiecărui colț de țară.

Sfințirea Monumentului Unirii

Programul sărbătorii a continuat în Sala Marii Uniri, unde s-a dat citire Rezoluțiunii Adunării Naționale de la Alba Iulia. Mai apoi au avut loc ceremonia de primire a soliilor din cetățile de scaun și dezvelirea și sfințirea celor două plăci omagiale cu numele celor 1.228 de solii venite la Alba Iulia în 1 Decembrie 1918. Aceste momente au fost însoțite de cântece patriotice, mesaje din partea soliilor și scenete istorice. Sărbătoarea a continuat cu parada portului popular și reconstituirea istorică a Marii Adunări Naționale, momente desfă­șurate în Piața Tricolor.

În continuare, cei doi patriarhi au sfințit Monumentul Unirii situat în Piața Unirii din Cetatea Alba Iuliei. Monumentul a fost ridicat special pentru această zi de sărbătoare și este format din patru cruci unite în partea superioară, simbolizând cele patru provincii românești care s-au unit la 1 Decembrie 1918. Monumentul are o înăl­țime de 20 de metri și este situat în apropierea Podului Unirii.

Ziua a continuat cu o ceremonie de inaugurare a Podului Unirii și a Monumentului Unirii, în prezența președintelui României, Klaus Werner Johannis, a altor oficialități și a mulțimilor de români venite să se bucure de această mare sărbătoare a națiunii.

Pe Bulevardul „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia a avut loc unul dintre cele mai așteptate momente din programul dedicat Centenarului Marii Uniri: defilarea trupelor militare și a tehnicii pregătite pentru acest moment de sărbătoare.

 

Întâmpinare solemnă la Alba Iulia

Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului și al întregii Palestine, și Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu delegațiile din Ţara Sfântă și de la Patriarhia Română, ierarhi din toate provinciile românești și din diasporă au sosit vineri, 30 noiembrie, în vechea cetate a Marii Uniri pentru a participa la manifestările duhov­nicești și culturale dedicate Centenarului Marii Uniri. Ierarhii au fost întâmpinați de Înaltprea­sfin­țitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, împreună cu membrii Administrației eparhiale, preoțimea din eparhie și mulțimi de credincioși din Transilvania și din toate celelalte părți ale României.

Înaltpreasfințitul Părinte Irineu a oficiat un Te Deum în Catedrala Reîntregirii, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, iar la final le-a urat bun venit oaspeților în cetatea unde s-a născut România Mare. În cuvântul adresat la acest moment deosebit pentru cetatea din inima țării, ierarhul a mulțumit pentru binecuvântarea adusă de cei doi întâistătători ai Bisericilor din Ierusalim și din România la cea mai importantă sărbătoare a țării. „Acum, când comemorăm acel act istoric, la sărbătoarea Centenarului, sunteți prezenți aici, Preafericite Părinte Patriarh Daniel, ca să-i sporiți frumusețea spirituală. Puteți face aceasta ca unul care, înaintea tuturor, ați adus cel mai mare și mai concret omagiu unității de credință și de neam prin construirea Catedralei Naționale, peste care, în 25 noiembrie, s-a pus pecetea sfințeniei. (…) Cât de generoasă este pronia divină cu noi, românii, pentru că la această grandioasă sărbătoare este prezent, în cel mai istoric oraș al neamului românesc, Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul apostolic al Ierusalimului și al întregii Palestine. Ați venit la noi, Părinte Patriarh, ca să ne aduceți harul, lumina și bucuria Betleemului, Taborului, Golgotei, Sfântului Mormânt și Eleonului”, a spus IPS Arhiepiscop Irineu.

 


De la Catedrala Națională la cea a Reîntregirii

Preafericitul Părinte Patriarh Teofil al III-lea a mul­țumit în cuvântul său pentru primirea deosebit de frumoasă de care a avut parte la Alba Iulia, orașul simbol pentru unitatea românilor. „Simt o deosebită mulțumire pentru că ne-am învrednicit ca, în aceste zile, să fim părtașii acestei duble sărbători pe care o prăznuiește atât România, cât și Patriarhia Română. Bucuria dumneavoastră izvorăște atât din prăznuirea Sfântului Andrei, Apostolul cel întâi chemat, cât și din sărbătoarea Centenarului”, a spus Patriarhul Ierusalimului.

De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mulțumit gazdelor pentru primirea atât de frumoasă la ceas de mare sărbătoare românească. „Ne-am bucurat că am ajuns în seara aceasta aici, în catedrala care a fost construită într-un an și jumătate și în care s-au sfințit coroanele regelui Ferdinand și reginei Maria și aici alături de catedrală a fost în 15 decembrie 1922 organizată încoronarea regilor României Mari, pentru că erau deja regi ai unui regat mai mic, dar aici au fost reîncoronați, pentru că țara a fost mult mărită, a fost deplină, reîntregită. Ne bucurăm că de la Catedrala Națio­nală am venit la Catedrala Reîntregirii sau a Marii Uniri cu binecuvântarea Ierusalimului, a Sfântului Mormânt cel de viață purtător”, a spus Patriarhul României.

La final, Preafericirea Sa a oferit o cruce de binecuvântare și mai multe cărți de cult pentru Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia.

 

 

Să apărăm și să cultivăm libertatea și unitatea națională ca manifestări ale demnității poporului român

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, rostit în Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia, cu prilejul comemorării făuritorilor Marii Uniri din 1918, sâmbătă, 1 Decembrie 2018, Ziua Națională a României

 

Marea Unire de la Alba Iulia, de la înfăptuirea căreia serbăm astăzi, 1 Decembrie 2018, împlinirea a 100 de ani, este sărbătoarea libertății, unității și a demnității poporului român, obținute prin multe jertfe și suferințe.

Războiul pentru Întregirea ­Neamului (1916-1919), cum au numit românii participarea lor la Primul Război Mondial (1914-1918), a avut ca scop unirea tuturor românilor într-un singur stat național, „după secole de suferințe creștinește îndurate”, cu credință, răbdare și speranță.

Realizarea unității naționale de la 1 Decembrie 1918 a fost posibilă și cu aportul Bisericii Ortodoxe Române, care a sprijinit Marea Unire a tuturor românilor, Biserica fiind împreună cu poporul în toate eforturile sale de cultivare a conștiinței naționale și de afirmare a dorinței de unitate națională, în toate provinciile românești, dar mai ales în Transilvania, Basarabia și Bucovina.

Prin rugăciune, prin cuvânt rostit, prin cărți tipărite, prin prezența personală și fapta concretă a slujitorilor ei, Biserica a fost activă în lucrarea de unire, implicându-se în realizarea acestui ideal prin ierarhi cărturari, preoți și diaconi patrioți, profesori de teologie și studenți în teologie, aceștia având talent oratoric, putere de convingere și de mobilizare, dar și prin călugări sau călugărițe care au îngrijit soldații răniți, prin mănăstiri și parohii, care au organizat colecte de bani și de alimente, toți împreună încurajând moral și ajutând material pe luptătorii români pentru libertate și unitate națională.

În timpul Războiului de Întregire din perioada 1916-1918, mai mult de 250 de preoți ortodocși români au însoțit trupele armatei române pe câmpurile de luptă în calitate de confesori militari. Unii dintre ei au murit pe front, alții au fost luați prizonieri și deportați. Peste 200 de călugări și călugărițe au activat ca infirmieri în diferite spitale de campanie sau pe front, unii murind la datorie, din cauza tifosului exantematic. Sute de preoți au fost anchetați, jefuiți sau alungați din parohiile lor de către inamic, alții au murit împușcați în teritoriile ocupate de trupele germane. În Transilvania, peste 150 de preoți au fost aruncați în închisorile maghiare, unii fiind condamnați la moarte sau la ani grei de închisoare. Alți peste 200 de preoți au fost deportați în vestul Ungariei, în județul Șopron, unde au trăit în condiții inumane până la eliberarea lor în 1919 de către trupele române1.

În ceea ce privește evenimentul însuși al Marii Uniri de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, între cei 1.228 de delegați oficiali din Adunarea Națională Constituantă au fost și mulți slujitori ai Bisericii. Cele două Biserici românești din Transilvania (Ortodoxă și Greco-catolică) au fost reprezentate la Alba Iulia prin cinci episcopi, patru vicari, zece delegați ai consistoriilor (consiliilor eparhiale) ortodoxe și ai capitulilor greco-catolice, 129 de protopopi, câte un reprezentant al institutelor teologice-pedagogice și câte doi reprezentanți ai studenților teologi, la care se adaugă numeroși alți preoți sosiți în fruntea păstoriților lor, veniți să pecetluiască dorința de veacuri a strămoșilor români de a trăi neasu­priți, într-o singură țară. În Marele Sfat al națiunii române, ca și în Consiliul Dirigent, au fost aleși, de asemenea, și slujitori ai Bisericii, iar Episcopul ortodox român de Caransebeș, Miron Cristea, viitorul Mitropolit Primat (1919) și apoi Patriarh al României Mari (1925), și Episcopul greco-catolic de Gherla, Iuliu Hossu, au fost aleși în dele­gația de patru persoane care a prezentat Actul Unirii regelui Ferdinand la Bucu­rești.

Acum, la împlinirea a 100 de ani de la Marea Unire din 1 Decembrie 1918, dorim să exprimăm omagiul nostru de recunoștință tuturor celor care au contribuit la realizarea celui mai mare ideal al istoriei noastre.

Ca act de comemorare a făuritorilor Marii Uniri de la 1918, în acest An Centenar, în ziua de 25 noiembrie, împreună cu Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului și Patriarh Ecumenic, cu ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, am sfințit în București Catedrala Mântuirii Neamului sau Catedrala Națională, simbol al spiritualității și unității românești, care unește iubirea față de Dumnezeu a unui popor creștin, jertfelnic și darnic, cu recunoștința pe care o datorăm permanent Eroilor Neamului.

Toți suntem chemați să păstrăm și să cultivăm darul libertății și unității naționale ca fiind un simbol al demni­tății poporului român, obținut cu multe jertfe de vieți omenești și multe eforturi spirituale și materiale!

Pentru toate binefacerile Marii Uniri, aducem astăzi mulțumire Preasfintei Treimi, ocrotitoarea Catedralei Reîntregirii din Alba Iulia, și pomenim cu recunoștință pe toți eroii români care s-au jertfit pentru libertatea, unitatea și demnitatea poporului român.

Astăzi, toți cetățenii României avem datoria să păstrăm și să cultivăm nu numai darul libertății, ci și darul unității naționale, ca fiind un simbol al demnității poporului român, în dialog și cooperare cu toate popoarele lumii.

La mulți și binecuvântați ani, România!

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Notă:

1 Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, membru corespondent al Academiei Române, Istoria Bisericii Ortodoxe ­Române, ediția a III-a revăzută, ­Editura BASILICA, București, 2013, pp. 471-473.

 

 

Rugăciune de mulțumire la Catedrala Națională

În locașurile de cult din întreaga țară, de Ziua Națională a României, sâmbătă, 1 decembrie, a fost săvârșită slujba de Te Deum. La Catedrala Națională, această rugăciune de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru darul unității naționale a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal.

Te Deum-ul la Ziua României Mari a fost săvârșit în mijlocul Catedralei Na­țio­nale, unde a fost așezată o masă pregătită cu cele necesare slujbei, precum și steagurile României și Patriarhiei Române. Din soborul de slujitori care s-au rugat împreună cu Prea­sfințitul Părinte Ieronim Sinaitul au făcut parte clerici din cadrul Administrației Patriarhale și Administrației eparhiale a Arhiepiscopiei Bucureștilor.

În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Părinte Ieronim Sinaitul a reliefat însemnătatea acestei sărbători a unității poporului român, precum și importanța recunoștinței față de jertfele înaintașilor. „Noi, astăzi, avem bucuria strădaniilor de veacuri ale românilor, în Catedrala noastră Națională, când săvârșim prima slujbă de Te Deum de Ziua Națională în cinstea României Mari, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la realizarea acestui vis. Chiar dacă trupul țării încă sângerează, nu înseamnă că năzuințele noastre de mai bine s-au oprit undeva, ci ele au o ­perspectivă, așa cum am ascultat și în rugăciunea de Ziua Națională din cadrul Te Deum-ului. Este o realizare deosebită a sfintei ­noas­tre Biserici și trebuie să-i ­felicităm pe înaintașii care au avut gândul de a concentra într-o cons­trucție monumentală și simbolică jertfele și năzuințele noastre. De aceea, înainte de sfințirea acestei catedrale s-a săvârșit Parastasul pentru eroii neamului român”, a spus Preasfinția Sa.

De asemenea, ierarhul a explicat că jertfa înaintașilor ne cheamă la păstrarea valorilor identitare românești. „Lupta pe care au dus-o înaintașii noștri pentru libertate, demnitate, neatârnare este o luptă sfântă. Poporul nostru a fost creștin de la începuturile formării sale și trebuie să rămână creștin. Creș­tinismul este acela care dă valoare și orientare poporului nostru în vremuri tulburi, când sunt curente noi care doresc risipirea și diminuarea idealului național. Însă trebuie să nu uităm că a ne cinsti înaintașii, a ne cunoaște istoria, a ne onora credința și limba strămo­șească sunt foarte importante și că în felul acesta noi îmbogățim cultura și civili­zația lumii. Nici un popor, cu limba, civilizația și cultura sa, nu trebuie să lipsească din mozaicul acestei lumi. De aceea, credem că aceasta este calea adevărată, și anume păstrarea configurației noastre prin care nu producem leziuni nimănui, ci consolidăm ceea ce s-a cristalizat de veacuri ca limbă, cultură, credință stră­moșească, tradiții, pe care le ­ducem mai departe”, a explicat Episcopul-vicar patriarhal.

La final, ierarhul a transmis urarea de la mulți ani tuturor românilor și a îndemnat la neuitare a celor care s-au jertfit pentru împlinirea idealului Marii Uniri.

 

Creații literare dedicate unității de credință și neam

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a premiat pe câști­gătorii concursului de creație literară „100 de ani în 1.000 de cuvinte”, adresat elevilor de gimnaziu și liceu din întreaga țară. Evenimentul festiv a avut loc marți, 4 decembrie, în Sala „Europa Christiana” a Palatului Patriarhiei. 
Organizatorul concursului a fost Radio TRINITAS.

Radio TRINITAS a organizat în acest an un concurs de creație literară în cadrul căruia elevi din întreaga țară și-au exprimat trăirile cu privire la unitatea de credință și de neam, precum și recunoș­tința pentru făuritorii Marii Uniri de la 1918. La cele două secțiuni ale concursului s-au înscris 147 de elevi de gimnaziu și liceu din țară.

În cadrul ceremoniei festive de la Palatul Patriarhiei, a fost pusă în scenă creația câș­tigătorului marelui premiu la secțiunea Gimnaziu și, de asemenea, a avut loc și un scurt concert de colinde.

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oferit câștigă­torilor secțiunilor concursului Diploma omagială cu medalie și câte un dar, iar apoi a adresat un cuvânt de binecuvântare. „Vă felicităm pentru ideea concursului pe cei care s-au angajat în organizare și în mod fericit pe cei care au primit premii. Concursul arată talentul literar, patriotismul tinerilor, adică dragostea de țară și de neam, dar și frumoasa preocupare a tinerilor de a cunoaște istoria neamului și spiritualitatea, tradițiile, folclorul, toate bazate pe credința creștină în iubirea lui Hristos, Cel răstignit și înviat. De-a lungul istoriei sale, poporul român este un popor jertfelnic, purtător de cruce, dar și purtător de speranță a Învierii. De aceea, pe Arcul de Triumf din București scrie: «După secole de suferință creștinește îndurate, am ajuns la libertate și unitate națională». Această împletire între suferință și biruință se vede și prin faptul că pe stema României se află vulturul purtător de cruce, sau stavrofor, ceea ce înseamnă că tot ce am obținut noi a fost prin jertfă, dăruire de sine, hărnicie, vitejie și dărnicie. De asemenea, în Imnul Național se spune «preoți cu crucea-n frunte, căci oastea e creștină». Un popor creștinat lent, nu la comandă și într-un sigur an, lent, dar profund, a fost capabil să reziste în fața popoarelor migratoare ca să-și păstreze identitatea și să ajungă la unitate. Această istorie trebuie cunoscută pentru că este însăși istoria ființei noastre naționale”, a spus Patriarhul României.

Lucrarea fiecărui participant a fost evaluată de un juriu din care au făcut parte criticul literar Alex Ștefănescu și scriitorul Petre Crăciun.

De asemenea, o contribuție la verificarea textelor au avut-o Narcisa Câdă și Eliza Busuioc. Partener al evenimentului a fost Administrația monumentelor și patrimoniului turistic București.

 

Patriarhul României și-a sărbătorit sfântul protector

În ziua de prăznuire a Sfântului Proroc Daniel, luni 17 decembrie, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și-a sărbătorit ziua onomastică prin rugăciune. Cu acest prilej, în Catedrala Patriarhală au fost săvârșite Sfânta Litur­ghie și slujba de Te Deum, ca recunoștință adusă lui Dumnezeu pentru ocrotirea și ajutorul dăruit Patriarhului României în slujirea Bisericii Ortodoxe Române și a popo­rului român. În continuare, în Sala „Europa Christiana” a Palatului Patriarhiei a avut loc un moment aniversar.

Sfânta Liturghie a fost săvârșită în Catedrala Patriarhală de Înaltpreasfin­țitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, împreună cu Preasfințitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, și Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureș­tilor, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi. În cadrul slujbei au fost înălțate rugăciuni de mulțumire lui Dumnezeu pentru binefacerile revărsate cu îmbelșugare asupra Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. După citirea pericopei evanghelice a zilei, Arhiepiscopul Dunării de Jos a rostit un cuvânt de învățătură în care a subliniat rolul profeților din Vechiul Testament pentru pregătirea venirii Mântuitorului Hristos, misiune pentru care mulți dintre ai au primit moarte mucenicească. „Unul dintre cei care au vestit cu exactitate timpul Nașterii Mântuitorului este Sfântul Proroc Daniel, pe care îl cinstim astăzi… Prorocul Daniel profețește cele 70 de săptămâni de ani până la venirea Celui ce Se va numi Fiul Omului. Pentru înțelepciunea și știința lui, el este considerat și cinstit ca protector al oamenilor de știință, mai ales al celor care se ocupă cu calcularea timpului”, a spus Arhiepiscopul Dunării de Jos.

 

Slujbă de Te Deum 
în Catedrala Patriarhală

După Sfânta Liturghie, Prea­sfin­țitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a săvârșit în Catedrala Patriarhală slujba de Te Deum în semn de recunoș­tință adusă lui Dumnezeu pentru ocrotirea și ajutorul dăruit Patriarhului României în slujirea Bisericii Ortodoxe Române și a poporului român. La slujbă au participat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Preasfințitul Părinte Qais, Episcop de Erzurum (Patriarhia Antiohiei), Preasfințitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giur­giului, Prea­sfințitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, Prea­sfin­țitul Părinte Varlaam Ploieș­teanul, Episcop-vicar patriarhal, Prea­sfințitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, membri ai Perma­nenței Consiliului Național Bisericesc, membri ai Permanenței Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureș­tilor, profesori de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucu­rești, repre­zen­tanți ai autorităților de stat centrale și locale. În cuvântul rostit la finalul slujbei de mulțumire, Prea­sfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a vorbit despre ziua de sărbătoare a ocrotitorului spiritual al Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române: „Sunt 31 de ani și mai bine de când, într-o seară de priveghere sub sprânceana Munților Neamțului, ocrotiți atunci și altădată în istorie de rugăciuni neadormite, un tânăr profesor de teologie primea tunderea în monahism și un nume nou, foarte asemănător cu cele purtate până atunci, de la Sfântul Botez.

Dacă am scrie pe o foaie numele Dan-Ilie, le-am citi cu ușurință Daniel. Acest nume, care vine de demult, din istoria poporului ales, ne aduce aminte că Dumnezeu este Judecătorul nostru.

Monahul care a fost tuns în seara ajunului sărbătorii Schimbării la Față la Mănăstirea Sihăstria a purtat acest nume ținând cont că Dumnezeu este Judecătorul lui. În toți acești ani de slujire, care s-au adăugat începând cu anul 1990, pentru scurtă vreme, la Timișoara, apoi ani înde­lungați la Iași și iarăși ani înde­lun­gați aici, la București, a căutat să facă judecată dreaptă, știind că Dumnezeu este Judecătorul Care judecă dea­supra oamenilor și Care poartă de grijă tuturor. Astăzi, Biserica noastră îl cinstește pe un proroc care a rămas credincios lui Dumnezeu în mijlocul unui pământ străin. Dus în exil departe de casa părinților lui, Daniel avea să se arate acolo, în mijlocul țării Caldeilor, apărător al Legii Dumnezeului Cel adevărat. Nu și-a plecat genunchii la dumnezei străini și nu și-a uitat tradițiile și moște­nirea pe care o învățase cu osârdie în casa părinților lui”. Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor a vorbit despre datoria celor păstoriți, cler și popor, de a-și cinsti arhipăstorul și a amintit că Preafericitul Părinte Patriarh Daniel este cel de-al treilea ierarh care poartă acest nume în dipticele întâistătătorilor Mitropoliei Ungrovlahiei și Patriarhiei Române. „Primul Mitropolit al Ţării Românești cu numele Sfântului Proroc Daniel a păstorit în jurul anilor 1560, iar al doilea la începutul veacului al 18-lea. Mitropolitul Daniil al II-lea a împodobit, între anii 1721 și 1722, Paraclisul istoric al Reședinței Patriarhale, pe atunci Reședință Mitropolitană, cu frumoasă haină picturală și i-a dăruit al doilea hram, pe lângă Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, pe Sfântul Proroc Daniel. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a prăznuit anul acesta ziua sa într-un mod cu totul special, într-o zi premergătoare acestei sărbători, în ziua sfințirii Altarului Catedralei Naționale, pentru care mult s-a ostenit. Cei mai mulți dintre părinții care se află aici, din Administrația Patriarhală și din Admi­nistrația Arhiepiscopiei Bucureș­tilor, secretarul de stat pentru culte și repre­zentanții Primăriei Capitalei, care au fost împreună-lucrători, și alții din această biserică știu cum a fost această osteneală. Putem spune că Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a luat asupra lui ocările și potrivniciile multora. Dar aceste ocări sunt de fapt un câștig pentru cei care mult se ostenesc. Iar dacă alții nu înțeleg lucrarea Bisericii, fericiți sunt cei care au fost împreună-lucrători cu Preafericirea Sa în această măreață lucrare pe care o aștep­tau de mult timp regii, Mitropoliții primați și Patriarhii înaintași ai Preafericitului Părinte Patriarh Daniel”, a spus Prea­sfințitul Părinte Timotei Prahoveanul. În numele tuturor celor de față, Prea­sfinția Sa a oferit Patriarhului României un buchet de flori.

 

Sfinții sunt pentru noi rugători și învățători

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a mulțumit Episco­pului-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor pentru cuvântul rostit și a vorbit despre importanța urmării modelului sfântului ocrotitor. „Când am fost copil, am primit numele de botez de la părinți și de la nași, iar când am devenit monah, am primit nume nou, Daniel sau Daniil, de la nașul de călugărie, care a fost Părintele Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria de Neamț. Aceste nume de botez și de călugărie sunt daruri de la Dumnezeu, pentru că sfinții sunt în primul rând rugători pentru noi, iar în al doilea rând sunt învățători pentru noi. Ei ne învață prin cuvânt și prin viața lor care este voia lui Dumnezeu, pe care noi trebuie să o împlinim. Sfinții Proroci Ilie și Daniel au nume teofore, purtătoare de Dumnezeu. Ilie înseamnă «Domnul este Dumnezeul meu» sau «Dumnezeu este Domnul meu» și Daniel înseamnă «Dumnezeu este Judecătorul meu». Aceste nume ne arată că cea dintâi lucrare a noastră este cinstirea lui Dumnezeu, Făcătorul cerului și al pământului, Mântuitorul, Sfințitorul și Desăvârșitorul lumii. În al doilea rând, ne aducem aminte în aceste zile de părinții duhovnicești care ne-au dat nume­le și de cei care se roagă împreună cu noi pentru binele Bisericii”, a spus Preafericirea Sa. În continuare, Patriarhul României a adresat mulțu­miri clericilor și mirenilor prezenți la sărbătoarea Sfântului Proroc Daniel în Catedrala Patriarhală: „Mulțumim tuturor celor prezenți și în special Înalt­prea­sfințitului Părinte Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos, Preasfințitului Părinte Episcop Visarion al Tulcii și Prea­sfințitului Episcop-vicar Timotei Prahoveanul, care au săvârșit Sfânta Liturghie, ierarhilor pre­zenți în Catedrala Patriarhală și tuturor ierarhilor din Sfântul Sinod care împreună cu noi poartă responsabilitatea conducerii Bisericii noastre pe calea mântuirii. Înaltpreasfințitul Părinte Casian a rostit un cuvânt bogat și foarte sistematic despre lucrarea Sfântului Proroc Daniel. Mulțumim tuturor celor care ne sprijină prin lucrarea lor zilnică, ostenitorii din Administrația Patriarhală, Admi­nis­trația Arhiepiscopiei Bucureș­tilor și în mod deosebit mulțu­mim reprezen­tanților autorităților de stat, domnului secretar de stat Vic­tor Opaschi, care ne onorează cu prezența, domnului secretar de stat Petru Andea, de la Ministerul Educației, doamnei Oana Zaharia, din partea Primăriei Generale a Capitalei. Tuturor celor prezenți vă mulțumim pentru sprijin, pentru rugăciuni, pentru cuvântul și sfatul bun și pentru toată încurajarea”.

La final, toți cei prezenți în Catedrala Patriarhală au primit Pastorala de Crăciun a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, cu titlul „Îngerii și păstorii vestesc bucuria Nașterii Domnului”, pe coperta căreia a fost reprodusă icoana Nașterii Domnului lucrată în mozaic pe catapeteasma noii Catedrale Naționale.

În continuare, în Sala „Europa Chris­tiana” a Palatului Patriarhiei a avut loc un moment aniversar, în cadrul căruia Victor Opaschi, secretar de stat pentru culte, a rostit un cuvânt de felicitare adresat Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.

 

Catedrala Națională, un mare dar pentru poporul român

Preafericirea Voastră,

Vă dorim multă sănătate, putere de muncă și un sincer La mulți ani! cu ocazia sărbătoririi zilei Sfântului Proroc Daniel.

În urmă cu mai puțin de o lună, Biserica Ortodoxă Română și-a primit darul așteptat de mai bine de 140 de ani: o Catedrală Patriarhală nouă, ce corespunde nu doar dimensiunii activității spirituale, culturale, sociale și filantropice a Bisericii, ci mărturisește și sintetizează, pentru veacurile și generațiile ce vor veni, energia spirituală și de credință a poporului român.

Ecourile din țară și din străinătate despre sfințirea Catedralei Mântuirii Nea­mului sunt pozitive și plăcute, pentru că în sfârșit, după ani de trudă și eforturi susținute, fără a Vă lăsa înduplecat de voci potrivnice, ați reușit să oferiți Bisericii și poporului român acest dar cu profunde valențe teologice și istorice, în care s-au închinat, iată, peste 100.000 de români de pretutindeni, în ciuda condițiilor meteo nefavorabile.

Construirea Catedralei Naționale a fost de mai bine de 140 de ani un deziderat mereu actual al românilor, un simbol a ceea ce ne-a creat ca națiune, care dovedește că ne putem grupa consensual în jurul unui mare proiect comun. Acest proiect a primit de-a lungul timpului sprijinul statului și realizarea lui a fost posibilă prin munca, energia, tenacitatea și viziunea Preafericirii Voastre. Prin această lucrare, Biserica a făcut un mare dar poporului român cu ocazia celebrării Centenarului Marii Uniri.

Istoria ne învață că evenimentele importante, cele care rămân consemnate peste zeci și sute de ani, sunt opera oamenilor providențiali, a celor care își asumă vocația, își stabilesc repere și le urmează cu tenacitate indiferent de vuietul contrar din jur. Preafericirea Voastră sunteți omul providențial care ați asumat pe deplin construirea catedralei, având permanent în minte faptul că veți reuși să duceți la bun sfârșit un proiect care nu este doar al Bisericii, ci al poporului român, un popor cu care istoria nu a fost întotdeauna darnică.

Așez construirea Catedralei Naționale sub semnul profund al democrației. Catedrala Națională reprezintă un simbol al democrației, cea care este mereu atentă la nevoile societății, un loc în care ne vom regăsi identitatea națională, în care vom onora cum se cuvine memoria eroilor români care au făcut posibilă România de astăzi, dar și un monu­ment-simbol al istoriei, identității, speranțelor și valorilor care ne unesc.

Așa cum ne arată istoria, de un secol și jumătate încoace, poporul român a avut parte și de reușite, și de încercări – de la Unirea Principatelor la obținerea independenței de stat, apoi la Marea Unire, cele două războaie mondiale, care au făcut milioane de victime, pierderea de teritorii și de populație și aproape jumătate de secol de comunism. Regimuri politice succesive au avut tendința de a controla și supraveghea Biserica cu diferite intensități și de a-i limita libertatea și autonomia necesară pentru a-și împlini vocația spirituală și socială. Abia după Revoluția din decembrie 1989 se poate vorbi cu adevărat de conturarea unei relații stat-culte în cheie democratică, centrată pe exercitarea liberă a credinței religioase, autonomia cultelor religioase și consolidarea parteneriatului dintre stat și culte prin politici publice echilibrate și coerente.

Timp de peste un secol, statul român a fost mai degrabă prudent față de Biserică, privând de multe ori Biserica atât de resursele sale materiale, cât și de vocația ei de a se exprima și manifesta și în spațiul public. Acum însă, putem spune că parteneriatul dintre stat și culte nu are doar valoare democratică, fiind consecința logică și directă a exercitării libertății religioase, ci și profunde valențe istorico-politice, prin faptul că regimul democratic de astăzi are datoria și reușește să vindece răni ale trecutului.

De-a lungul mandatului meu de secretar de stat pentru culte au fost multe episoade și provocări pe care am reușit să le depășim consultându-ne cu Preafericirea Voastră. Menționez aici doar inițiativele care propuneau într-o formă sau alta retragerea sprijinului statului pentru susținerea activității cultelor. La acestea, Secretariatul de Stat pentru Culte a formulat puncte de vedere bine argumentate. A dat sute de răspunsuri la întrebări tendențioase privind relația stat-culte, formularea de puncte de vedere și participarea reprezentanților instituției la reuniuni naționale și internaționale pe tema libertății religioase, reașezarea sprijinului statului la salarizarea personalului clerical pe baze mult mai apropiate de nevoile Bisericii sau gestionarea unor dosare cvasipermanente, ca impozitarea Bisericii.

Secretariatul de Stat pentru Culte s-a implicat activ în dezbaterile publice, explicând că Biserica plătește impozit la fel ca oricare altă organizație a societății civile și beneficiază de aceleași facilități fiscale ca și acestea. În orice democrație, marile organizații ale societății civile – sindicatele, universitățile, partidele politice, organi­zațiile minorităților naționale, cultele religioase, au parte de un raport privilegiat cu statul, în virtutea contri­buției lor decisive la binele comun al societății.

Publicarea rezultatelor cercetării pe care am realizat-o în anul 2015 referitoare la numărul locașurilor de cult existente în țară, cu sprijinul Preafericirii Voastre și al celorlalte culte, a temperat dezbaterea publică referitoare la dimensiunea patrimoniului bisericesc și a arătat că în cadrul Bisericii Ortodoxe Române nevoia de noi locașuri de cult corespunde întru totul necesităților și aspirațiilor spirituale ale credincioșilor ortodocși.

Acest lucru a servit ca argument Guvernului României și pentru susținerea fără rezerve a construirii Catedralei Naționale. Susținerea nu a fost una de conjunctură, ci una permanentă și fundamentată pe un discurs democratic, în care valorizarea libertății religioase, a autonomiei cultelor și valorizarea împlinirii visului românesc de peste 140 de ani au devenit argumente și principii incontestabile.

Tot în consultare permanentă cu Preafericirea Voastră am reușit să punem în practică politici echilibrate în ceea ce privește sprijinul acordat comunităților religioase ro­mânești din afara granițelor țării.

Aș dori să Vă mulțumesc în mod deosebit pentru implicarea și sprijinul acordat Secretariatului de Stat pentru Culte și Ministerului Afacerilor Externe în vederea exercitării de către țara noastră a Președinției Consiliului Uniunii Europene în primul semestru al anului viitor, când, împreună, prin intermediul evenimentelor deja planificate vom vorbi Europei despre latura pozitivă, integratoare și consensuală a libertății religioase și mai ales despre modelul românesc de parteneriat între stat și culte, care trebuie apărat și intensificat spre binele societății românești. Într-o Europă aflată în criză spirituală și care totodată se confruntă cu un val crescând de agresiuni de tip extremist și fundamentalist, România este un model de pace interconfesională și de bune practici în privința dialogului interreligios, lucru care subliniază dinamismul orga­nizațiilor religioase și faptul că acestea sunt capabile să-și asume vocația spirituală și morală într-o logică perfect democratică.

 

Preafericirea Voastră,

În acest an încărcat de simboluri, doresc în mod special să Vă mulțumesc și să Vă felicit pentru modul extraordinar în care, prin grija Preafericirii Voastre, Biserica Ortodoxă Română s-a implicat și se implică în celebrarea Centenarului Marii Uniri. Conștientă de rolul pe care l-a jucat și îl joacă în edificarea, păstrarea și promovarea culturii și a identității naționale, Biserica Ortodoxă Română se ridică și în acest an la înălțimea importantului său rol în societate.

În numele meu și al colegilor mei de la Secretariatul de Stat pentru Culte, Vă asigurăm de întreaga noastră apreciere și susținere, în continuare, pentru proiectele Bisericii Ortodoxe Române.

Vă urez sănătate, putere de muncă, păstorire rodnică și mulți ani fericiți!

 

Victor Opaschi,

secretar de stat pentru culte

 

Titlul aparține redacției cotidianului „Ziarul Lumina“

 

 

Conferință despre satul românesc la Palatul Patriarhiei

În Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a Palatului Patriarhiei a avut loc luni, 12 noiembrie, Conferința „Spațiul socio-economic rural. Identitate și unitate națională”. Evenimentul a fost organizat de Patriarhia Română și Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” din București (ASAS).

 

În deschidere, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit cuvântul intitulat „Satul românesc astăzi: între suferință și speranță”.

În continuare, prof. univ. dr. Valeriu Tabără, pre­ședinte ASAS, a adresat mulțumiri Patriarhului României pentru inițiativa organizării acestui eveniment. „Doresc să vă felicit pentru apropiatul moment de sfințire a unuia dintre cele mai mari obiective de țară: Catedrala Mântuirii Nea­mului. Este o mare realizare și mă bucur că s-a putut finaliza acest obiectiv născut înainte de realizarea Marii Uniri de la Alba Iulia, de la 1 decembrie 1918. Catedrala Mântuirii Neamului era absolut necesară pentru România și pentru poporul român. Vă mulțumesc nu numai pentru organizarea evenimentului de astăzi, ci și pentru sprijinul acordat și pentru participarea unui reprezentant al Patriarhiei Române la alte patru evenimente desfășurate la Academia de Științe Agricole și Silvice din București, toate având tematica dedicată Centenarului Marii Uniri și integrării naționale de la 1 Decembrie 1918. Toate cele patru evenimente au fost organizate sub egida Academiei Române, a Patriarhiei Române, a Academiei de Științe Agricole și Silvice și a Academiei de Științe Economice din București. […] Subiectul conferinței de astăzi este, în opinia mea, de maximă importanță pentru ceea ce înseamnă spațiul rural și locuitorii lui în istoria poporului român și pentru ceea ce ar trebui să însemne în continuare pentru viitoarele sute și mii de ani pentru România și națiunea română. Spațiul rural românesc înseamnă, înainte de toate, un patrimoniu existențial pentru națiunea română. Este garantul securi­tății alimentare, furnizorul de hrană”, a spus Valeriu Tabără.

Un cuvânt de deschidere a rostit și acad. Cristian Hera, președinte de onoare al ASAS și președintele Secției de Agricultură și Silvicultură a Academiei Române.

Prima comunicare științifică a fost susținută de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, cu titlul: „Rolul preotului și al familiei sale în emanciparea satului românesc”. 
„Întreaga istorie românească, de la început și până în zorii modernității, este o istorie de sate sau parohii și de preoți. Pe tot parcursul acestei istorii, preotul a rămas conducătorul și totodată modelul comunității sătești. Doar în epoca modernă i s-au adăugat învățătorul și diacul, și mult mai târziu ceilalți intelectuali ai satului. Izvoarele istorice, documentele, literatura populară și cultă, iar în ultimele decenii o mulțime de studii științifice și teze de doctorat sub­liniază rolul incontestabil al preotului în viața satului românesc de-a lungul istoriei sale. […] Ne referim și la familia preotului pentru că o mulțime de fii de preoți din toate provinciile românești, după studii strălucite, și-au dedicat întreaga viață emancipării satului românesc. Numeroși scriitori, politicieni, economiști, agronomi, medici, profesori și învățători, născuți și crescuți în familii preoțești, au jucat un rol imens la scoaterea din izolare și modernizarea satului românesc, la dezvoltarea învățământului rural, la întemeierea de instituții: dispensare medicale, cămine culturale, atenee populare, biblioteci, coruri și fanfare, echipe de teatru, bănci, instituții de credit, cooperative și altele. […] Fără a fi încetat vreodată să rămână conducătorul, sfătuitorul, sprijinitorul, împăciuitorul, educatorul, prietenul sau slujitorul enoria­șilor săi, chiar și în perioada comunistă, când activitatea sa a fost nedrept limitată și permanent supravegheată, preotul vremurilor noastre trebuie să fie din nou ceea ce a fost în trecut, un nou Popa Tanda. În satele depopulate, părăsite de ceilalți intelectuali, copleșite de sărăcie, bătrânețe și izolare, preotul trebuie să rămână o lumină, un îndemn și un model pentru satul românesc aflat într-o profundă criză”, a spus ierarhul. Au mai susținut prelegeri prof. dr. Corneliu Bucur și a avut tema: „Satul românesc – matricea gestantă și protectoare a neamului românesc, chintesența istoriei multimilenare a civilizației sale, expresia sublimă și perenă a identității etno-culturale a poporului român”, prof. univ. dr. Valeriu Tabără, care a prezentat în format Powerpoint tema: „În An Centenar 2018 – Spațiul rural și satul românesc înco­tro?”.

La Conferința „Spațiul socio-economic rural. Identitate și unitate națională” au participat reprezentanți ai Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, membri ai Permanenței Consiliului Național 
Bisericesc și ai Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor, protoierei, stareți și starețe din București și din apropierea Capitalei. La final, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a fost proiectat filmul documentar „Muzeul Național al Satului”, realizat de TRINITAS TV. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a anunțat că toate comunicările științifice vor fi publicate într-un volum care va apărea la începutul anului viitor, dedicat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la inițiativa Preafericirii Sale, drept „An omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari)”.

 

Satul românesc astăzi: între suferinţă şi speranţă

Cuvântul rostit de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, în deschiderea Conferinţei „Spaţiul socio-economic rural. Identitate şi unitate naţională”, organizată de Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” din Bucureşti (ASAS) şi Patriarhia Română, la Palatul Patriarhiei, luni, 12 noiembrie 2018

 

În discursul său de recepţie la Academia Română, din 5 iunie 1937, intitulat Elogiul satului românesc, poetul și filosoful român Lucian Blaga dezvolta metafora sa poetică „veșnicia s-a născut la sat” și argumenta că satul românesc este „singura prezenţă vie încă, deși nemuritoare, nemuritoare, deși așa de terestră, este unanimul nostru înaintaș fără nume”1.

Pe lângă percepția atemporală a istoriei de către țăran, pe care o subliniază Lucian Blaga, expresia „veșnicia s-a născut la sat” poate semnifica și faptul că la sat, mai mult decât la oraș, pot fi mai ușor percepute și apreciate prezenţa Creatorului în natură, valoarea naturii înconjurătoare ca dar al lui Dumnezeu care trebuie cultivat în relație de recunoştinţă faţă de Dăruitor, precum și legătura indisolubilă dintre cult și cultură, având ca bază agricultura. La sat, cultivarea pământului este adesea însoţită de acte cultice, precum binecuvântarea holdelor, a semănatului, a fântânii, a primelor roade ale pământului, iar în unele regiuni, troițele străjuiesc fântânile, colinele sau drumurile din mediul rural. Toate slujbele de binecuvântare a cultivării pământului evidențiază legătura între rugăciune și acţiune, încât omul credincios și harnic se conduce după principiul: Totdeauna lucrul tău să-l începi cu Dumnezeu!”

După cum observă părintele Dumitru Stăniloae, ţăranul român vede prezenţa harică și ocrotirea milostivă a lui Dumnezeu în toate cele prezente în jurul său: „Vede pe Dumnezeu în taina naturii. Un peisaj frumos al naturii e pentru el un adevărat rai. El spune în Mioriţa: «Pe-un picior de plai,/Pe-o gură de rai». […] El simte atât de aproape de om pe Dumnezeu, pe Maica Domnului, încât folosește pentru ei diminutive: (de familiaritate – n.n.) «Dumnezeu drăguţu’», «Măicuţa Domnului».”2

Metafora „veșnicia s-a născut la sat” semnifică și percepţia relaţiei dintre timpul acţiunii și timpul rodirii. Poţi să organizezi totul foarte bine din punct de vedere tehnic sau practic, dar dacă ploaia nu vine la timp sau vine cu grindină mare, cultura agricolă poate fi compromisă! Pentru agricultor, între sămânţa semănată și recolta scontată este o legătură spirituală trăită existenţial în rugăciune, răbdare și speranţă.

Este vorba de un timp al așteptării, al binecuvântării și al rodirii pe care ţăranul îl înţelege altfel decât muncitorul sau inginerul care apasă pe buton în fabrică și obţine imediat rezultatul dorit sau programat.

La sat, viaţa este înţeleasă și ca „timp binecuvântat pentru a sfinţi locul în care trăim”. Iar dacă sfinţim locul în care trăim pe pământ, putem spera să primim și un loc în ceruri, „un colţișor în rai” – cum spunea părintele Paisie Olaru de la Mănăstirea Sihăstria de Neamţ. De asemenea, satul are un cult al pomenirii morţilor și al legăturii dintre generaţii mult mai profund decât orașul. Creaţiile populare perene din lumea satului sintetizează filosofia profundă a înţelegerii sensului sfânt al vieţii și al morţii. Din experienţa Liturghiei euharistice, a vieţii ascetice și a dăruirii jertfelnice s-a format spiritualitatea poporului român, ca fiind un popor care a interiorizat și asumat jertfa Crucii și lumina Învierii lui Hristos în viaţa lui.

De-a lungul secolelor, satul nostru românesc a tezaurizat o mulțime de valori spirituale, morale și culturale care trebuie aduse din nou în actualitate, fără a cădea însă într-o nostalgie a repetiției trecutului. Din nefericire, în zilele noastre se constată o criză a satului românesc atât din punct de vedere practic, cât și spiritual. Astăzi, satul românesc este oarecum răstignit între idealizare nostalgică și abandonare practică, între identitate tradiţională și supraviețuire precară. Deși adevărații țărani muncesc din zori și până în noapte, în multe sate din România se practică o agricultură de subzis­tență, adică de supraviețuire, iar unele sate sunt depopulate şi chiar abandonate, încât dispar încet de pe harta României.

Vitregiile îndurate în ultimul secol de țăranul român au avut efecte devastatoare la nivelul identităţii și mentalității sale, lovind adânc în normalitatea sau în firescul vieţii sale tradiţionale și generând în mediul rural transformări negative de ordin spiritual, cultural și demografic. Criza actuală a satului românesc este amplificată de tensiunea încă existentă între potențialul de dezvoltare și neputința de afirmare. Țară cu pământ bogat, dar cu țărani săraci! Mult teren agricol, dar fărâmiţat, multe speranțe, dar puține mijloace de a-l lucra eficient și de a valorifica deplin recolta obţinută. Dorinţa crescândă de a avea sau de a realiza ceva rentabil, dar și dificultatea de a ajunge la acel deziderat! În ultimii ani, ţăranul român tră­iește suferinţa dezrădăcinării și a înstrăinării sale prin emigraţie în străinătate, lucrând mai mult pentru dezvoltarea altor ţări, decât pentru propria patrie de origine.

Potrivit datelor oficiale publicate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și de Institutul Național de Statistică, România are o suprafaţă totală de 238 mii km2 și o populaţie rezidentă de 19,5 milioane de locuitori3, ceea ce înseamnă 3,9% din populaţia totală a Uniunii Europene. Zonele rurale din România acoperă 87,1% din teritoriul ţării și aproximativ 45,7% din populația țării locuiește în mediul rural, adică puțin peste 8,5 milioane de persoane. 30% din populația țării e angajată în agricultură4. Cifrele amintite sunt dovada concretă a faptului că potențialul rural al României este unul foarte ridicat, dar puțin exploatat. În ultimii ani s-au înregistrat progrese semnificative în agricultura românească, îndeosebi privind producţia de grâu şi de porumb, progrese în zootehnie şi în alte domenii. Totuşi, exportul de produse alimentare finite este foarte mic în comparaţie cu importul.

De ce este preocupată Biserica de satul românesc?

În contextul provocărilor contemporane, Biserica Ortodoxă Română militează cu responsabilitate pentru dezvoltarea rurală, deoarece majoritatea populaţiei sărace din mediul rural aparţine Bisericii noastre, iar preoţii noștri de la sate se confruntă cu multe probleme de ordin social și pastoral. Sărăcia multor săteni, șomajul, dezvoltarea rurală insuficientă și emigrația spre ţări mai dezvoltate au creat o criză majoră a satului românesc, care se zbate între tradiţie culturală și supraviețuire materială, cu speranțe firave pentru viitorul apropiat, dacă nu se realizează proiecte majore în acest domeniu.

Se constată tot mai mult că în satul în care nu este biserică, nu este preot, nu este casă parohială, sau preotul nu locuiește în sat, ci la oraș și face naveta la sat, există mai multe cazuri de alcoolism, mai multă singurătate, mai puţină solidaritate între oameni, mai puţină comuniune și mai puţină bucurie. În schimb, acolo unde biserica este deschisă în fiecare duminică și în zi de sărbătoare, unde preotul aduce speranţă, organizând programe de întrajutorare frăţească și mobilizând oamenii credincioși să-i ajute pe cei mai săraci, situaţia spirituală și socială a parohiei este diferită. Deci, actul religios nu are numai o consecinţă cultică sau spirituală, ci el influenţează și viaţa socială, aduce un spor de calitate vieţii într-o anumită comunitate. Acolo unde există cooperare strânsă între preot, primar, învăţător și medic, între toţi factorii de răspundere, se creează speranţă mai multă și comuniune spirituală mai intensă. Totuși nu putem cere credincioșilor noștri să contribuie foarte mult la dezvoltarea activităţii social-pastorale a Bisericii în comunitatea rurală dacă ei sunt foarte săraci. În același timp, nu trebuie doar să așteptăm ajutorul statului român, ci trebuie să încurajăm și să preţuim agricultorii harnici și darnici din comunitatea noastră românească. Suntem interesaţi ca satul românesc să fie un sat în care viaţa să fie o binecuvântare, nu o înstrăinare a oamenilor de propriul pământ și de propria identitate. Aceasta înseamnă că putem să învăţăm și din experienţa altora, dar și să valorificăm din trecutul satului românesc unele virtuţi spirituale, morale și practice, cum sunt: credinţa, cinstea, hărnicia, dărnicia, simţul proprietăţii și al iniţiativei, solidaritatea și comuniunea în comunitatea rurală și între comunităţile rurale.

Pe de altă parte, lacom de câștig sau profit imediat și nelimitat, omul individualist din epoca modernă și postmodernă, secularizat, exploatează în mod excesiv și nerațional pământul, fără să-i protejeze sănătatea sa naturală. Astfel omul secularizat, care a pierdut simțul spiritual al relației sale cu pământul, nu mai sfinţeşte pământul, ci îl otrăvește, îl degradează și-l îmbolnăvește. Ca atare, criza ecologică sau criza mediului înconjurător este și o criză spirituală, o consecinţă a crizei universului interior al omului secularizat.5

Agricultura nu trebuie redusă la o industrie agrară, la o lăcomie pătimașă după profit material cu orice preţ, ci trebuie avută în vedere și bogăția spirituală a relației om–natură și a oamenilor între ei și între generații succesive. Cu alte cuvinte, nu contează doar cantitatea materială obţinută imediat, ci și calitatea relaţiilor oamenilor cu natura și întreolaltă. Economicul nu mai trebuie separat de etica socială și de responsabilitatea ecologică. Practic, pentru prezent și viitor, trebuie promovate atât dezvoltarea asociaţiilor agricole pentru producţie mare (hrana întregii populaţii a ţării și export), cât și fermele de familie în care se cultivă în mod deosebit relaţia familie–pământ și relaţiile interumane. La nivelul acestor ferme de familie, cultura tradiţională și relaţiile interumane se păstrează mai puternic decât la nivelul fermelor de tip industrial. Noi considerăm că ambele forme pot coexista în mod complementar. Valorile etico-sociale permanente privind generația prezentă și generațiile viitoare însă trebuie cultivate în ambele forme de agricultură.

Natura trebuie mereu cultivată cu responsabilitate, ca fiind dar al lui Dumnezeu pentru noi și pentru gene­rațiile viitoare. Între creaţie și Creator, între dar și Dăruitor există o legătură de viaţă, pe care Sfânta Scriptură o descrie ca fiind: „legământul veșnic dintre Mine (Dumnezeu) și pământ și tot sufletul viu din tot trupul ce este pământ” (Facerea 9, 16). Agricultorul adevărat este harnic, și darnic, bucuros de a înmulți darurile și bucuria de a face pământul roditor. Dăruim semenilor noștri ceea ce am primit de la Dumnezeu ca dar, la care am adăugat munca și priceperea noastră. Astfel realizăm o bogată comuniune de iubire divino-umană, unind, în agricultură, Creatorul şi creatura, cultul și cultura, știința practică și spiritualitatea profundă. Aşadar, viaţa înseamnă mai mult decât consum, deoarece nu trăim numai biologic, ci și spiritual. Viaţa înseamnă mai ales comuniune de gândire și de acţiune între contemporani, dar și între generațiile trecute și cele viitoare.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2019 drept Anul omagial al satului românesc (al preoţilor, învățătorilor și primarilor gospodari) pe tot cuprinsul Patriarhiei Române. Satul românesc, păstrător fidel al tradiţiei bisericești și al culturii naţionale, a fost de-a lungul timpului spaţiul în care s-au dezvoltat și s-au desăvârșit valorile spirituale, culturale și morale ale neamului. Parohiile ortodoxe româneşti au reprezentat atât la sat, cât şi la oraş, alături de Şcoală şi de Familie, principalii factori de coeziune şi unitate românească.

În acest context special, dar şi în contextul sărbătoririi în cursul anului curent, 2018, a 100 de ani de la Marea Unire din 1 Decembrie 1918, felicităm și binecuvântăm pe organizatorii, oratorii și pe toți participanții la Conferința „Spațiul socio-economic rural. Identitate și unitate națională”, exprimându-ne speranța că lucrările acestei conferințe vor fi un prilej potrivit pentru o mai profundă cunoaștere și înțelegere a situației actuale a satului românesc.

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

 

Note:

1 Lucian Blaga, Elogiul satului românesc, discurs de recepţie la Academia Română, susţinut în data de 5 iunie 1937, publicat în volumul Izvoade – eseuri, conferinţe, articole, Ed. Minerva, București, 1972, p. 2.

2 Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Opere complete, vol. IX: Reflecţii despre spiritualitatea poporului român, Ed. BASILICA, București, 2018, pp. 164-165.

3 Conform Comunicatului de presă al INS nr. 215/29 august 2018: http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/ com_presa/ com_pdf/poprez_ian2018r.pdf.

4 Vezi web site-ul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale: http://www.madr.ro.

5 Pierre Rabhi, Manifest pentru o nouă relație a omului cu pământul, Ed. Basilica a Patriarhiei Române, București, 2009, p. 5.

 

Concert de colinde „Răsăritul cel de Sus”, la Patriarhie

În Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a Palatului Patriarhiei din București a avut loc luni, 17 decembrie, tradițio­nalul concert de colinde „Răsăritul cel de Sus”. Vestea cea bună a Nașterii Domnului a fost cântată de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române și Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale. La final, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a adresat cuvântul intitulat „Colindele – expresie a unității de credință și de neam”.

La eveniment au participat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Epis­copii-vicari Ieronim Sinaitul și Timotei Prahoveanul, membri ai Perma­nen­ței Consiliului Național Bisericesc și ai Permanenței Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucu­reș­tilor, profesori de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” și de la Seminarul Teologic „Nifon Mitropolitul” din București, reprezentanți ai auto­rităților de stat centrale și locale și numeroși invitați.

Spectacolul prezentat de Camelia 
Căpitanu, realizator TRINITAS TV, a fost deschis de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române, sub bagheta pr. lect. univ. dr. Stelian Ionașcu, a Lumi­niței Guțanu Stoian și a arhid. Răzvan Constantin Ștefan.

În continuare, au interpretat colinde membrii Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale, dirijat de arhid. protopsalt Mihail Bucă.

La final, întreaga asistență a interpretat, alături de membrii celor două coruri, celebrul colind „O, ce veste 
minunată”.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a fost felicitat cu prilejul sărbătorilor Sfântului Proroc Daniel și Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul, ocrotitori spirituali ai Patriarhului României. Concertul de colinde  „Răsăritul cel de Sus” este organizat în fiecare an de Centrul de Presă BASILICA al Patriarhiei ­Române.

 

Colindele – expresie a unității de credință și de neam

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, rostit la concertul tradițional de colinde „Răsăritul cel de Sus” al Patriarhiei Române, Palatul Patriarhiei, luni, 17 decembrie 2018

 

Această ediție a concertului tradițional de colinde al Patriarhiei Române, „Răsăritul cel de Sus”, are loc în Anul omagial al unității de credință și de neam și Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918. Suntem în anul în care aniversăm Centenarul statului român unitar – 100 de ani de la Marea Unire din 1 Decembrie 1918, care a adunat laolaltă toate teritoriile românești și, în același timp, anul în care, cu ajutorul lui Dumnezeu, am săvârșit sfințirea Altarului Catedralei Naționale, Catedrala Mântuirii Neamului românesc, dorită încă din secolul al XIX-lea de Mihai Eminescu și regele Carol I.

Legătura dintre credință și tradițiile populare este una profundă, iar colindele sunt expresia muzicală populară a unității de credință și de neam a românilor. În toate provinciile românești, colindele s-au manifestat dintotdeauna ca o modalitate de cultivare populară a credinței în Întruparea Fiului lui Dumnezeu, propovăduită pe aceste plaiuri începând cu Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României. Tocmai de aceea, între vechile colinde românești se află și colindul Sfântului Andrei, foarte popular în zonele Dobrogei și Munteniei, dar și în alte părți ale țării.

Chiar dacă aceste colinde se referă cu prioritate la apropiata sărbătoare a Nașterii Domnului, ele reflectă întreaga lucrare mesianică pe pământ a Domnului Iisus Hristos, Cel întrupat, răstignit, înviat și înălțat întru slavă la cer de-a dreapta Tatălui.

Colindele sunt expresia cea mai vie, într-un limbaj simplu, accesibil tuturor, a culturii teologice și duhovnicești populare, o prelungire a Liturghiei și a slujbelor de Crăciun auzite în biserică.

La noi, la români, colindele se cântă în toate regiunile țării, din Maramureș până în Dobrogea, din Banat până în Moldova și Bucovina, la sate și la orașe deopotrivă. Mărturisirea prin colinde a unității de credință creș­tină prin intermediul aceluiași grai românesc este, în același timp, o mărturisire și o dovadă a unității etnice a poporului român. Iar jertfa colindătorilor, aceea de a merge din casă în casă prin frig, sporește bucuria comuniunii sau a unității cu cei colin­dați, oferindu-le totodată gazdelor prilejul să-și arate la rândul lor credința, dar și generozitatea și recunoștința față de colindători.

Poporul român este un popor jertfelnic și răbdător, care trăiește și propovăduiește legătura dintre jertfă și biruință. Prin multe jertfe, poporul român a păstrat unitatea de credință, de neam, de limbă, de cultură, iar acum o sută de ani, în sfârșit, a realizat și unitatea teritorială, și existența lui statală. Vulturul stavrofor (purtător de cruce) de pe stema României, care poartă crucea în plisc, arată că înălțarea întru demnitate se realizează după ce am luptat cu vitejie și am dăinuit prin jertfelnicie, prin osteneală și prin răbdare, prin credință verificată în suferință și împlinită în biruință.

Colindatul este o lucrare misionară și o vestire a bucuriei, a păcii și a iubirii, ca daruri ale lui Dumnezeu pentru oameni. Copiii binevestesc Nașterea Dom­nului Iisus Hristos, din casă în casă, prin viu grai, iar naș­te­rea ca Om a Fiului lui Dumnezeu este așezată poetic în legătură cu taina Crucii, a Învierii și a Vieții veșnice. De aceea, tradiția colindelor trebuie cultivată ca un mod de întărire a unității de credință și de neam a poporului român, dar și pentru a spori bucuria în familie, în biserică și în societate, într-o vreme când lumea secularizată devine tot mai individualistă, însingurată și tristă.

Potrivit hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, anul 2019 va fi „Anul omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari)”. Colindele pe care le ascultăm în aceste zile, ca și majoritatea celorlalte tradiții specifice poporului român creștin ortodox, s-au născut și sunt cel mai bine cultivate în lumea satului, unde, așa cum spunea poetul Lucian Blaga, „s-a născut veșnicia”.

Să ne pregătim, așadar, să sărbătorim în anul 2019, așa cum se cuvine, istoria satului românesc, cinstind cu recunoștință pe preoții, învățătorii și primarii gospodari, care au cultivat hărnicia și dărnicia, unitatea și demnitatea poporului român.

Felicităm pe participanții la concertul tradițional de colinde al Patriarhiei Române, „Răsăritul cel de Sus”, felicităm Centrul de Presă BASILICA al Patriarhiei Române, organizatorul evenimentului, și binecuvântăm pe toți românii, dorindu-le Sărbători fericite cu sănătate și bucurie sfântă!

 

La mulți și fericiți ani!

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi Grupul psaltic „Tronos”, la finalul concertului de colinde „Răsăritul cel de Sus”

Simpozion de omiletică la Facultatea „Justinian Patriarhul”

La Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti, preoţi, profesori români şi străini, scriitori, oameni de cultură din România, precum şi studenţi ai Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti au participat în perioada 12-14 noiembrie la simpozionul internaţional dedicat unuia dintre cei mai iluştri predicatori, profesori, teologi şi duhovnici ai poporului român, părintele Constantin Galeriu. În cadrul sesiunii festive, pr. conf. dr. Nicuşor Beldiman a citit mesajul Preafericitului Părinte Daniel, intitulat: „Părintele profesor Constantin Galeriu – mărturisitor jertfelnic al Evangheliei şi al idealurilor poporului român”. În continuare au vorbit pr. prof. dr. Vasile Răducă, decanul facultății, și pr. Cristian Galeriu, nepotul părintelui Constantin Galeriu, care a transmis mesajul bunicii sale, Argentina Galeriu, soţia părintelui Constantin, în vârstă de 93 de ani. Apoi, pr. prof. dr. Ştefan Buchiu, vicar-eparhial onorific, a citit referatul „Iubirea treimică în gândirea teologică a părintelui Constantin Galeriu”. Răzvan Bucuroiu, directorul revistei „Lumea Credinţei”, a reliefat faptul că părintele Galeriu a reprezentat, pentru românii abia ieşiţi de sub dictatura comunistă atee, imaginea vie a Bisericii Ortodoxe. Participanţii la simpozion au urmărit apoi filmul documentar „Părintele Galeriu”.

Părintele profesor Constantin Galeriu – mărturisitor jertfelnic al Evangheliei şi al idealurilor poporului român

Mesajul transmis de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, la Simpozionul Internațional „Părintele profesor Constantin Galeriu – predicator harismatic şi preot misionar. Evocare la împlinirea a 100 de ani de la naștere“ (12-14 noiembrie 2018, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” a Universității din București)

 

Simpozionul dedicat comemorării unui secol de la naşterea părintelui profesor Constantin Galeriu, organizat în aceste zile de Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, în colaborare cu Parohia „Sfântul Silvestru” şi cu Asociaţia „Părintele Galeriu”, reprezintă un act de caldă omagiere a vrednicului slujitor al Mântuitorului Iisus Hristos, de la care păstrăm vii în inimile noastre chipul său luminos, bunătatea sufletească şi slujirea jertfelnică.

Înzestrat cu nenumărate daruri, cu chipul coborât parcă din vechile icoane, părintele Constantin Galeriu a fost unul dintre cei mai cunoscuți slujitori ai Bisericii de pe întregul cuprins românesc. Personalitatea sa rămâne adânc întipărită în memoria Bisericii şi a ţării, ca părinte de familie, ca preot de parohie şi ca profesor de înaltă conştiinţă pedagogică şi misionară.

Împreună cu distinsa doamnă preoteasă, Argentina, părintele Galeriu a crescut şi a educat patru copii, într-o perioadă presărată cu multe greutăţi materiale. Amintim faptul că, după instalarea dictaturii comuniste, părintele Galeriu a fost permanent urmărit şi supravegheat de autorităţi, fiind chiar întemniţat pentru o vreme.

Ca preot de parohie, părintele s-a dovedit a fi slujitor cu aleasă vocaţie liturgică şi pastorală, cunoscut mai ales ca predicator talentat. Mesajul de la amvon, profund teologic şi pastoral, era transmis pe înţelesul tuturor, zidind sufleteşte şi pe ascultătorii simpli, dar şi pe intelectualii tot mai numeroşi prezenţi la sfintele slujbe.

Ca profesor de teologie, părintele Galeriu rămâne în conştiinţa noastră ca educator creştin înţelept, îmbinând armonios erudiţia didactică, tactul pedagogic şi calităţile de om duhovnicesc.

În acelaşi timp, părintele profesor a fost mereu prezent şi în viaţa cetăţii, tainic şi discret în vremea dictaturii, la vedere după evenimentele din decembrie 1989, astfel că „slujba de apostol şi-a făcut-o deplin”, cultivând un dialog permanent viu atât cu teologi, cât şi cu oameni de cultură laică, altfel spus, cu Biserica şi cu societatea, cu vârstnicii şi cu tinerii.

Personalitatea sa dinamică și duhovnicească, fervoarea credin­ței și dragostea sa pentru Ortodoxie și pentru poporul român trebuie cunoscute şi preţuite, fiind expresia bucuriei unui misionar mărturisitor al Jertfei și Învierii Mântuitorului Iisus Hristos. Părintele Galeriu punea des accentul pe înviere, ca viață nouă în Hristos, tocmai pentru că a învă­țat din Sfânta Evanghelie, din scrierile Părinților Bisericii și din experiența sfinților că învierea ca dar se primește prin credință și pregătire spirituală, nu doar se așteaptă. Întreaga slujire pastoral-misionară a părintelui Galeriu rămâne pentru noi ca o făclie de Paști, care ne ajută să înţelegem mai bine taina și bucuria învierii sufletului din moartea pricinuită de păcat, dar și a pregătirii omului pentru învierea trupului, la venirea întru slavă a lui Hristos, la sfârşitul veacurilor.

În concluzie, în aceste zile comemorăm un profesor duhovnicesc, un om de dialog, un misionar neobosit, un mărturisitor al Crucii şi al Învierii lui Hristos, al frumuseţii spirituale a Ortodoxiei şi a poporului român, o făclie de Paşti pentru suflete.

Felicităm pe toţi organizatorii simpozionului şi binecuvântăm pe participanţii din ţară şi din străinătate, cu deplină apreciere pentru cei care cultivă recunoştinţa şi preţuirea faţă de darurile lui Dumnezeu revărsate în oameni şi cultivate de ei spre binele Bisericii şi al Neamului.

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Conferința clericilor din Arhiepiscopia Bucureștilor

În Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a Palatului Patriarhiei au avut loc lucrările Conferinței pastoral-misionare de toamnă a clericilor din Arhiepiscopia Bucureștilor, pe parcursul zilelor de 6 şi 7 noiembrie.. La evenimentul ce a avut drept tematică „2018 – Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri”, preoții și diaconii din protopopiatele Capitalei și din județul Ilfov, preoții de caritate, din învățământ, de cimitir și din cadrul MAI și MApN s-au reunit marți, 6 noiembrie, și preoții și diaconii din protoieriile județului Prahova, miercuri, 7 noiembrie. Lucrările conferinței au fost prezidate în ambele zile de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii ­Ortodoxe Române.

Lucrările Conferinței pastoral-misionare de toamnă au fost precedate de Sfânta Liturghie și de o slujbă de Te Deum, săvârșite în Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiridon”-Nou, Paraclis Patriarhal, de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, în prima zi, și de Prea­sfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, a doua zi, înconjurați de către câte un sobor de slujitori.

În ambele zile, în deschiderea lucrărilor desfășurate în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” din Palatul Patriarhiei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit cuvântul intitulat „2018 – Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918”. Conferința a continuat prin susținerea a trei referate de către pr. prof. dr. Ioan Moldoveanu, Facultatea de Teologie Ortodoxă din București; colonel (r) prof. dr. Gheorghe Nicolescu și ing. Nicolae Noica.

Pr. prof. dr. Ioan Moldoveanu a prezentat comunicarea „Etape de unire națională de-a lungul timpului. Contri­buția Bisericii Ortodoxe Române la aceasta”. „Românii au fost conștienți întotdeauna de faptul că vorbesc aceeași limbă și au aceeași credință, chiar dacă ni se spune că nu poate fi vorba de ceea ce se numește conștiință națională. Ideea unității de neam, limbă și credință era sesizată și de străini, în chiar epoca pentru care mulți spun că nu se putea clama așa ceva. Iată cum, însă, la 1629, un patriarh ecumenic, Chiril Lucaris (…) răspundea principelui transilvan calvin Gabriel Bethlen, care îi scria rugându-l să intervină și să binecuvânteze trecerea românilor la calvinism, știind probabil că pe numele patriarhului fusese pusă o «Mărturisire de credință» calvină, publicată la Geneva. Răspunsul patriarhului (…) întărește convingerea noastră că până și străinii erau conștienți de unitatea românilor: «Pentru îndeplinirea fericită și pașnică a acestei (schimbări de religie), ar trebui mai întâi să se rupă legătura de sânge care zvâcnește în taină, dar cu multă putere între românii din Ţara Transilvaniei și locuitorii din țările Munteniei și Moldovei. Negreșit, domnii vecini ai ziselor țări nu vor îngădui aceasta niciodată și foarte sigur vor pune piedici, dacă nu cu armele, cel puțin cu îndemnuri tainice»“, a arătat părintele Ioan Moldoveanu. Totodată, părintele profesor a mai vorbit despre unirea românilor sub Mihai Viteazul, despre unirea celor două principate la 1859, iar la final despre Marea Unire de la 1918.

Conlucrarea dintre Biserică 
și Armată în Marele război

În continuare, colonel (r) prof. dr. Gheor­ghe Nicolescu a vorbit despre „Rolul preoților militari în Războiul pentru întregirea neamului (1916-1918)”, precizând faptul că nu se poate scrie o istorie a nea­mului românesc fără o referire permanentă la Biserică și la Armată. „Prezența preoților în rândul unităților combatante, mai ales după retragerea din decembrie 1916, a contribuit în mod hotărâtor la menținerea moralului ostașilor și a credinței în victorie. Preoții mobilizați și-au făcut din plin datoria nu numai la formațiunile sanitare, îngrijind răniții și prohodind decedații, sau în combaterea marii epidemii de tifos din primăvara anului 1917, ci și însoțind unitățile combatante în tran­șeele din prima linie”, a evidențiat col. Gheorghe Nicolescu. De asemenea, colonelul a subliniat rolul protoiereului Constantin Nazarie în timpul Primului Război Mondial, cel care a asigurat conducerea și coordonarea activității specifice a celor 252 de preoți mobilizați, completarea locurilor vacante și asigurarea obiectelor și cărților necesare desfășurării asistenței religioase: „O altă latură a activității Serviciului Religios, manifestată exclusiv prin eforturile șefului său, a fost apărarea drepturilor materiale ale preoților mobilizați și a poziției acestora în ierarhia militară, totul în limitele prevăzute de «Instrucțiunile asupra atribu­țiunilor preoților de armată», pe care Constantin Nazarie le-a respectat cu sfințenie”.

Prezentarea Catedralei Naționale 
în imagini

Apoi, ing. Nicolae Noica a făcut o prezentare Power Point intitulată „Catedrala Mântuirii Neamului – istoria unui ideal”. „Singura mare lucrare publică cu care astăzi ne putem mândri în Anul Centenar este Catedrala Mântuirii Neamului sau Catedrala Națională (…). Printr-un proiect de lege din 1882 se cerea alocarea la bugetul Ministerului Cultelor a 5 milioane de lei/aur, pentru construirea catedralei, în cinci ani. Bugetul țării atunci era 148 milioane de lei/aur, deci 5 milioane pentru catedrală însemna 4%, iar noi astăzi ne străduim să dăm un 4% pentru învă­țământ. Înaintașii noștri, regii Carol I și Ferdinand, regi care au venit să conducă țara, au înțeles necesitatea construirii acestei catedrale”, a precizat ing. Nicolae Noica.

În încheiere, participanții au vizionat filmul documentar „Făuritorii Marii Uniri”, realizat de TRINITAS TV. La ieșirea din Aula Magna „Teoctist Patriarhul”, a Palatului Patriarhiei, preoții participanți la conferință au primit din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel cele două volume apărute la Editura BASILICA a Patri­arhiei Române intitulate: „Biserica Ortodoxă Română și Marea Unire”, precum și DVD-ul cu ­filmul documentar realizat de TRINITAS TV, intitulat „Făuritorii Marii Uniri”.

 

2018 – Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918

Cuvântul rostit de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, în cadrul Conferinței pastoral-misionare de toamnă de la București, 6-7 noiembrie 2018, Palatul Patriarhiei

 

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2018 drept Anul omagial al unității de credință și de neam și Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918.

Biserica Ortodoxă Română a avut o contribuție majoră la promovarea conștiinței unității spirituale a nea­mului românesc. Ea a cultivat în sufletele credincioșilor români con­ști­ința că au aceeași obârșie, ca neam, aceeași limbă neolatină și aceeași credință creștină. Mihai Eminescu a numit Biserica Ortodoxă Română „maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbii și unitatea etnică a poporului”1.

Cultivând conștiința unității de credință și neam, Biserica Ortodoxă Română a contribuit mult la pregătirea condițiilor spirituale și culturale pentru înfăptuirea marilor evenimente naționale din istoria românilor: Unirea românilor sub domnia lui Mihai Viteazul din anii 1599-1600, Unirea Principatelor Munteniei și Moldovei din anul 1859, obți­nerea Independenței de stat a României (1877-1878) și Unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu România din anul 1918.

Intrarea României în Primul Război Mondial alături de Puterile Antantei, la 14/27 august 1916, a urmărit întregirea neamului românesc și făurirea statului național unitar. Cei peste 250 de preoți militari eroi din Regatul României, care i-au însoțit pe soldații români în timpul campaniei militare din anii 1916-1918, i-au întărit duhovnicește, împărtășind cu ei suferințele războiului, jertfindu-și uneori viața. Activitatea lor a fost exemplară și de un eroism copleșitor, fiind unanim apreciați de comandanții armatei române. Acești preoți militari au dat dovadă de înalt patriotism și dragoste de țară, au preluat uneori comanda batalioanelor de soldați în cazul rănirii sau morții comandanților militari, au ținut cuvântări înălțătoare și încurajatoare în fața soldaților români, au ajutat pe medici în postul de prim ajutor, oferind îngrijiri sanitare răniților și muribunzilor, au împăr­tășit pe soldații răniți și au îngropat pe soldații uciși în război, au suportat rigorile pribegiei în munți, au căzut prizonieri, au stat în captivitate în diferite lagăre ale armatelor inamice în Germania, Ungaria și Bulgaria etc. Iar preoții care nu au fost mobilizați pe front i-au consolat pe cei rămași acasă și le-au insuflat încredere și speranță. În multe mănăstiri au fost amenajate orfelinate și spitale pentru cei în suferință, un rol considerabil avându-l Mitropolitul Pimen Georgescu al Moldovei, care a stăruit pentru pregătirea sanitară a peste 200 de călugări și călugărițe spre a lucra cu abnegație la îngrijirea bolnavilor și a răniților.

La 10 aprilie 1918, Generalul de Corp de Armată adjutant Constantin Prezan, fost Șef al Statului Major General, însărcinat cu comanda Armatei Române, aflat în vizită la Serviciul Religios al Armatei Române, menționa: „Preoții și-au făcut mai mult decât datoria și este o cinste pentru cler, care, alături de ostași, a făcut mai mult decât i-am cerut noi pentru țară și neam… Rugați-vă lui Dumnezeu ca să ne dea cât mai mulți patrioți de care țara are mare nevoie. Transmiteți tuturor preoților de armată mulțumirile calde pentru inimosul lor concurs ce mi-ați dat pentru apărarea țării”2.

După intrarea României în război, la 14/27 august 1916, autoritățile ungare au pornit o puternică acțiune de reprimare a oricăror manifestări cu caracter național din Transilvania. Atenția lor s-a îndreptat în special asupra intelectualilor români, între care se numărau și preoții de parohie, precum și învățătorii școlilor confesionale ale Bisericii.

*

Încheierea Primului Război Mondial a creat premisele politice interne și internaționale pentru unificarea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu România.

La 27 martie/9 aprilie 1918, la Chișinău, Sfatul Ţării a hotărât cu majoritate de voturi Unirea Basarabiei cu România. În cuvântul Regelui Ferdinand, rostit în cadrul dejunului oficial de la Palatul Regal din Iași, oferit în cinstea delegației basarabene, se preciza importanța momentului: „V-ați alipit în timpuri grele pentru Ţara-mamă, ca un copil tânăr, însă cu inima adevărat românească. Salutăm în voi o parte frumoasă a unui vis care niciodată nu se va șterge… Trăiască copilul cel mai mic, dar poate cel mai voinic, al României Mari”3.

La 15/28 noiembrie 1918, s-au desfășurat lucrările Congresului General al Bucovinei, în Sala Sinodală a Palatului Mitropolitan din Cernăuți, care a hotărât „Unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu Regatul României”4. Motivarea moțiunii a fost făcută de Ion Nistor, care a insistat asupra unității națiunii române „una și nedespărțită de la Nistru până la Tisa”.

Realizarea României Mari a fost desăvârșită prin proclamarea Unirii Transilvaniei cu România, la 1 Decembrie 1918, în Alba Iulia. Cele două Biserici românești din Transilvania, ortodoxă și greco-catolică, dincolo de anumite suspiciuni și neînțelegeri între ele, au dat un sprijin semnificativ efortului de emancipare națională.

La 8/21 noiembrie 1918, ierarhii celor două Biserici românești din Transilvania, ortodoxă și greco-catolică, și-au exprimat în scris adeziunea la Consiliul Național Român (Marele Sfat al Națiunii Române din Ungaria și Transilvania): „Noi, subsemnații episcopi ai Bisericii Ortodoxe Române și Greco-Catolice Române, avem ferma convingere că interesele de viață ale neamului românesc, ai cărui păstori sufletești suntem, pretind ca un categoric imperativ înfăptuirea acestui drept de liberă dispunere și față de neamul nostru”5.

Preoții români care au luptat pentru păstrarea „în deplină curăție românească a limbii, legii și moșiei strămoșești, care cu sufletul lor cald de însuflețire curată au uscat umezeala temnițelor de stat, porneau acum, cu crucea în fruntea oastei lor creștine, pentru a pune umărul la înfăptuirea idealului întregii suflări românești”, după cum se exprima ziarul Lumina din Arad6.

În dimineața zilei de 1 decembrie 1918, la sfârșitul Sfintei Liturghii săvârșite în biserica ortodoxă din Alba Iulia, Episcopul Miron Cristea al Caransebeșului a citit rugăciunea pentru dezrobirea neamului românesc. Cuprinsul profund al rugăciunii rostite a creat o emoție foarte puternică în rândul celor prezenți, încât întreaga biserică a intonat apoi imnul „Deșteaptă-te, române!”.Nu era nici un ochiu uscat. Din ochii tuturor curgeau sfintele lacrimi ale învierii noastre naționale”, consemna în acele zile revista Biserica și Școala din Arad7.

Ședința Adunării Naționale Constituante s-a încheiat cu un cuvânt festiv al Episcopului ortodox Ioan I. Papp al Aradului și locțiitor de Mitropolit al Ardealului, care accentua ideea potrivit căreia clerul și poporul sunt „una în cugete și simțiri, sunt una în dorințele și aspirațiunile naționale de la vlădică până la opincă și de la opincă până la vlădică. Participă cu același sentiment al unității și legăturii de simțire cu credincioșii la acest eveniment, care este garanția constituirii poporului român ca națiune românească liberă și unica îndreptățită a dispune de soarta sa prezentă și viitoare”8.

La 14 decembrie 1918, delegația românilor ardeleni, compusă din Episcopul ortodox Miron Cristea, Episcopul greco-catolic din Gherla Iuliu Hossu, Alexandru Vaida-Voievod și Vasile Goldiș, a prezentat Regelui Ferdinand, la București, actul unirii de la 1 decembrie 1918.

Regele i-a întâmpinat cu următorul discurs: „În numele românilor din Vechiul Regat, din Basarabia și din Bucovina, astăzi uniți, cu profundă recunoștință primesc hotărârea fraților noștri de peste Carpați de a săvârși unitatea națională a tuturor românilor și declar pe veci unite la Regatul Român toate ți­nu­tu­rile locuite de români de la Tisa până la Nistru. Cu dragoste nețăr­mu­rită mi-am închinat viața scumpului meu popor, plin de credință în menirea lui istorică. Prin lupte și prin jertfe, Dumnezeu ne-a dat să înfăptuim astăzi aspirațiile noastre cele mai sfinte. Mulțumindu-i din adâncul sufletelor, ne îndreptăm gândurile către cei care cu sângele lor au clădit noul temei al dezvoltării noastre naționale…”9.

Marea Unire de la 1918 a adus cu sine profunde schimbări nu numai în viața statului, ci și în viața Bisericii Ortodoxe Române. Unirea politică a românilor cerea o organizare bisericească unitară, „unificarea și împreunarea tuturor Bisericilor noastre provinciale cu Biserica-mamă”10. Trebuiau întreprinși pașii necesari „pentru închegarea Bisericilor ortodoxe de pe întreg teritoriul românesc într-o singură Biserică”11. La 18/31 decembrie 1919, în scaunul vacant de Mitropolit primat al României a fost ales Miron Cristea, Episcopul Caransebeșului, care, în anul 1925, a devenit primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

Într-un Memoriu scris în anul 1922 cu privire la Trebuințele Bisericii Ortodoxe Române din țară, adresat autorităților de stat din acea vreme, Mitropolitul primat Miron Cristea afirma urmă­toarele:„Un lucru rămâne cert: față de Biserica Ortodoxă Română nu putem cruța nimic. Ea a fost lăsată cu totul în urmă. Nu i s-a dat aproape nimic, din contră, Biserica din vechiul regat a fost lăsată într-o situație care s-o facă aproape incapabilă de orice muncă mai însemnată. Deci, acestei Biserici, care atât de mult a contribuit până acum la crearea sufletului românesc unitar și care trebuie să aibă un rol important și la consolidarea din viitor a țării, trebuie să i se pună la dispoziție toate mijloacele pentru a putea corespunde misiunii sale mai ales azi, când cultele străine au față de ea o situație princiară, încât lăsarea Bisericii statului în situația umilită de azi atinge însuși prestigiul țării și al neamului românesc și marile interese ale lui”12.

La 15 octombrie 1922, în cadrul unei impresionante ceremonii desfășurate la Catedrala Reîntregirii Neamului din Alba Iulia, Regele Ferdinand I și Regina Maria au fost încoronați ca suverani ai României Mari, act ce simboliza unirea tuturor românilor „de la Nistru până la Tisa” sub același sceptru.

Comemorarea făuritorilor Marii Uniri și a contribuției istorice majore a acestora la realizarea idealului național constituie o ofrandă de recunoștință, dar și prilej pentru generația actuală de a cunoaște mai bine virtuțile lor, de a le prețui și a le pune în lucrare, fiind chipuri de lumină și întărire spirituală pentru viața și lucrarea Bisericii astăzi.

Prin milostivirea lui Dumnezeu, cu rugăciunile Maicii Domnului și ale tuturor sfinților și cu ajutorul clerului și credincioșilor, dar și cu ajutorul unor instituții ale statului român, în ziua de 25 noiembrie 2018 va fi sfințită Catedrala Națională din București, aceasta fiind o necesitate liturgică practică, dar și un simbol al spiritualității românești. Catedrala Națională, care are ca hramuri principale Înălțarea Domnului (Ziua Eroilor Neamului) și Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României, unește iubirea de Dumnezeu a unui popor dreptcredincios și jertfelnic, mult încercat în istorie, cu recunoștința pe care o datorăm veșnic eroilor neamului.

Binecuvântăm deschiderea lucrărilor Conferinței pastoral-misionare a clericilor din Arhiepiscopia Bucureștilor din toamna acestui an, rugându-ne Preasfintei Treimi să reverse harul și lumina Sa asupra tuturor slujitorilor Sfintelor Altare.

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Note:

1 Timpul, 14 august 1882, în: Mihai Eminescu, Opere, vol. 13, București, Ed. Academiei, 1989, pp. 168-169.

2 Gh. Nicolescu, Gh. Dobrescu, A. Nicolescu, Preoți în lupta pentru făurirea României Mari, 1916-1919, București, Ed. Europa Nova/Fundația General Ștefan Gușă, 2000, p. 198.

3 Ion Agrigoroaiei, „Marea Unire”, în: Gheorghe Platon (coord.), Istoria Românilor, volumul VII, tom II. De la Independență la Marea Unire (1878-1918), București, Ed. Enciclopedică, 2003, p. 496, apud „Basarabenii în Iași și toastul Sfatului Ţării la Palatul Regal”, Mișcarea, 1918, 1 aprilie.

4 1918 la români. Desăvârșirea unității național-statale a poporului român. Documente externe. 1916-1918, vol. 2, București, Ed. Științifică și Enciclopedică, 1983, p. 1240, apud Ion Agrigoroaiei, „Marea Unire”, p. 506.

5 Cultura creștină, VII (1919), 1, pp. 1-2.

6 Lumina, I (1918), 45, p. 1.

7 Biserica și Școala, XLII (1918), 47, p. 2.

8 Biserica și Școala, XLII (1918), 49, p. 1.

9 Pr. Niculae Șerbănescu, „1 Decembrie – sărbătoarea națională a României”, în: Biserica Ortodoxă Română și Marea Unire, vol. II, București, Ed. BASILICA, 2018, p. 296.

10 Gheorghe Gr. Comșa, Unificarea organizației noastre bisericești, Sibiu, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, 1947, p. 4.

11 Milan Șeșan, „Unificarea bisericească din 1918 ca act de întărire a unității politice a statului român”, Mitropolia Ardealului, XIII (1968), 11-12, p. 834.

12 Direcția Municipiului București a Arhivelor Naționale, Fondul Miron Cristea.

 

Sfințire în ostrovul Mănăstirii Cernica

Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” și „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” din ostrovul Mănăstirii Cernica a fost sfințită duminică, 2 decembrie 2018, de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu un sobor de ierarhi.

Sfânta Liturghie a fost săvârșită în Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” de către Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei și Exarh patriarhal, împreună cu Înalt­preasfin­țitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, Preasfințitul Părinte Mihail, Episcopul ortodox român al Australiei și Noii Zeelande, Preasfin­țitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, Prea­sfințitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, și Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. De asemenea, la slujbă au fost prezenți preoți slujitori din Admi­nistrația Patriarhală, Adminis­trația eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor, stareți și starețe de mănăstiri, oficialități centrale și locale.

La final, impunătoarea biserică din ostrov, închinată Sfântului Ierarh Nicolae, readusă la frumusețea începuturilor prin ample lucrări de restaurare și înnoire, a fost sfințită de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel împreună cu ierarhii prezenți. Așa cum este rânduiala, slujba a început în pridvorul locașului și după intrarea liturgică a ierarhilor în biserică, Sfânta Masă din Altar a fost târnosită și pregătită pentru sfintele slujbe. De asemenea, noua catapeteasmă și pictura bizantină restaurată a locașului au fost sfințite prin ungere cu Sfântul și Marele Mir și stropire cu agheasmă. În continuare, părintele arhimandrit Nectarie Șofelea a citit în mod solemn Actul de sfințire a bisericii.

În cuvântul de învățătură ­rostit la finalul slujbei de sfințire, Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat motivele care au ­stat la baza restaurării și consolidării Bisericii „Sfântul Ierarh ­Nicolae”, precum și confecționării unei noi catapetesme. „Sfântul Calinic de la Cernica a fost stareț timp de 32 de ani în această mănăstire, din 1818 până în 1850, apoi a fost Episcop la Râmnic și a trecut la Domnul în 1868. Deci, la 150 de ani de la trecerea sa la Domnul, am căutat să facem unele înnoiri și dotări la această biserică. La sfântul locaș s-au făcut consolidări, restaurări, construcție nouă a pridvorului și pictură din nou. De asemenea, s-a făcut această catapeteasmă nouă, pentru că aici pentru o vreme a fost adusă catapeteasma Bisericii «Sfânta Vineri»-Hereasca, dărâmată de Ceaușescu. Catapeteasma a fost salvată și păstrată la această biserică. Apoi, a fost demontată cu grijă, dată spre restaurare și va fi repusă în noua Biserică «Sfânta Vineri»-Hereasca. Era nevoie ca aici, în Biserica Sfântului Ierarh Nicolae, să fie confecționată o nouă catapeteasmă cu o pictură deosebită, ca semn de prețuire pentru acest locaș”, a precizat Preafericirea Sa.

În continuare, Patriarhul României a vorbit despre istoricul bisericii nou sfințite. „Biserica «Sfântul Ierarh Nicolae» din ostrovul Mănăstirii Cernica a fost zidită pe locul a două alte biserici mai vechi, prima construită din lemn, pe temelie de piatră, iar cea de-a doua, ridicată peste cea dintâi. Peste vatra bisericii Sfântului stareț Gheorghe de la Cernica a fost construită această biserică în timpul starețului Timotei, între 1809 și 1815. Când s-a pictat, Sfântul Calinic a făcut o colectă de bani pentru aceasta. Am dorit ca toate lucrările de aici să fie închinate Anului Centenar, dar și împlinirii a 150 de ani de la trecerea la Domnul a Sfântului Calinic de la Cernica”, a arătat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Cu prilejul slujbei de sfințire, mai multe persoane au fost evidențiate de Patriarhul României.

Pentru Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae”, Preafericirea Sa a oferit un set de Sfinte Vase realizat în Atelierele Patriarhiei Române, tămâie naturală din Oman, precum și mai multe cărți apărute recent la Editurile Patriarhiei Române. De asemenea, Preafericirea Sa a primit din partea obștii Mănăstirii Cernica o icoană cu Sfântul Ierarh Nicolae și una cu Sfântul Calinic de la Cernica.

 

 

Biserica Mănăstirii Techirghiol a fost sfințită

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a săvârșit duminică, 9 decembrie, slujba de sfințire a bisericii noi a Mănăstirii „Sfânta Maria”-Techirghiol, cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului”, „Sfântul Cuvios Teoctist” și „Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul”. Sărbă­toa­rea așezământului monahal a avut loc în Anul Centena­rului Marii Uniri și la împlinirea a 90 de ani de la înființarea stavropighiei patriarhale pe malul lacului Techirghiol de către primul Patriarh al României, Miron Cristea.

 

Sfânta Liturghie a fost săvârșită în Paraclisul „Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon” și „Sfântul Proroc Moise” de Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, și Preasfințitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, înconjurați de un sobor de slujitori. După citirea pericopei evanghelice a Duminicii a 27-a după Rusalii, Episcopul Tulcii a rostit un cuvânt de învățătură.

După Sfânta Liturghie, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a săvârșit slujba de târnosire a bisericii mari, înconjurat de soborul de ierarhi, preoți și diaconi, în prezența rugătoare a unei mulțimi de credincioși. În cuvântul de învățătură rostit după sfințirea bisericii, Preafericirea Sa a prezentat istoricul și etapele construirii acestui sfânt locaș, iar la final, a acordat mai multe distincții persoanelor care au contribuit la edificarea sfântului locaș. Patriarhul României a oferit în dar un fragment din cinstitele moaște ale Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon pentru biserica mare a Mănăstirii „Sfânta Maria”-Techirghiol, stavropighie patriarhală. Așezate într-o raclă lucrată măiestrit în Atelierele Patriarhiei Române, sfintele moaște au fost oferite spre folosul duhovnicesc și sporirea în credință a obștii monahale și a tuturor pelerinilor care se vor ruga cu evlavie în acest locaș. Tot pentru biserica mănăstirii, Preafericirea Sa a oferit o Sfântă Evanghelie, un Apostol, mai multe cărți de cult, pachete cu tămâie naturală din Oman și calendare bisericești pe anul 2019.

Monahia stavroforă Lucia Roșu a rostit un cuvânt de mulțumire adresat Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și ctitorilor care s-au alăturat demersului de a zidi casă nouă lui Dumnezeu pe malul lacului Techirghiol. Obștea mănăstirii a oferit Preafericirii Sale o icoană-triptic cu scena Adormirii Maicii Domnului și chipurile Sfântului Proroc Daniel și Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul, lucrată în atelierul de pictură al așezământului monahal.

Viceamiralul dr. Alexandru Mîrșu, șeful Statului Major al Forțelor Navale, i-a oferit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel „Emblema de Onoare a Forțelor Navale”.

Piatra de temelie a bisericii Mănăstirii „Sfânta Maria”-Techirghiol, stavropighie patriarhală, a fost așezată la 18 octombrie 2000 de vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist Arăpașu, în vremea stăreției stavroforei Semfora Gafton. Lucrările de zidire au început în 2003 și s-au încheiat în 2009. În 21 noiembrie 2009, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a sfințit paraclisul de la demisolul bisericii, așezat sub ocrotirea Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon și a Sfântului Proroc Moise.

În biserica mare, lucrările de pictură au fost executate în perioada 2013-2016, în tehnica frescă, stil bizantin, de echipa pictorului Adrian Botea. Alături de hramul principal „Adormirea Maicii Domnului”, au fost rânduiți ca patroni spirituali și Sfinții Cuvioși Teoctist și Daniil Sihastrul, ocrotitorii celor doi patriarhi care au ctitorit acest sfânt locaș.

 

Sfințirea sediului administrativ al Eparhiei Bucureștilor

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a sfințit vineri, 21 decembrie, sediul administrativ al Arhiepiscopiei Bucureștilor, care a fost recent consolidat, restaurat și înfrumusețat. La slujbă au fost prezenți Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, și ostenitorii din cadrul Administrației eparhiale.

 

Sediul administrativ al Arhiepiscopiei Bucureștilor a fost construit în 1926 din ini­țiativa primului Patriarh al României, Miron Cristea. „Am dorit ca sfințirea acestui Centru eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor să se săvâr­șească la sfârșitul Anului Centenar în care ne aducem aminte în mod deosebit de Patriarhul Miron, un mare militant pentru Unirea românilor din 1918. Este o clădire veche, dar acum, fiind consolidată, înnoită și dotată, este foarte modernă. Este o îmbinare între tradiție și modernitate. Totodată, s-a câștigat spațiu la mansarda clădirii, unde vor funcționa mai multe birouri. Spațiul a fost recompartimentat și s-a obținut și o sală de întruniri, pentru că aceasta era o necesitate (…). Vă dorim ani mulți, binecuvântați și spor în toată activitatea, pentru că singura, adevărata bucurie este bucuria roadelor, bucuria unei activități cinstite, transparente, eficiente și binecuvântate de Dumnezeu”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în cuvântul său la sfârșitul slujbei de sfințire.

Întâistătătorul Bisericii noastre le-a mulțumit și i-a felicitat pe toți cei care s-au ocupat în mod deosebit de consolidarea și restaurarea clădirii. Au fost evidențiate Primăria Generală a Capitalei, firma „Divers Construct” SRL, precum și Sectorul monumente și construcții bisericești al Arhiepiscopiei Bucureștilor. În semn de prețuire și binecuvântare, Patriarhul României a oferit pentru sediul administrativ al Arhiepiscopiei Bucureștilor o icoană cu chipul Maicii Domnului, care va fi așezată în Sala „Centenar” a clădirii.

În continuare, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, i-a mulțumit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru binecuvântare și i-a oferit un ­buchet de flori. „În această perioadă a concluziilor, după un an plin de realizări, vă mulțumim pentru această osteneală (…). Această clădire a așteptat mai bine de 80 de ani pentru a fi restaurată în această haină pe care astăzi ați binecuvântat-o, oferind multor sectoare sau departamente ale Arhiepiscopiei Bucu­reștilor posibilitatea de a lucra frumos, într-o atmosferă deosebită. Ca o concluzie, putem spune și noi, așa cum a spus Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica atunci când a ajuns stareț și apoi episcop, că «n-a venit să se odihnească în ostenelile altora». Preafericirea Voastră i-ați învățat pe toți colaboratorii ca să nu se odihnească în ostenelile altora, ci să lucreze pentru a avea bucuria pe care o simt cei care lucrează frumos”, a reliefat Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

 

 

 

 

Manifestări dedicate sărbătorii Sfântului Ierarh Andrei Șaguna la Sibiu

În preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, ocrotitor al Catedralei Mitropolitane, au loc în fiecare an la Sibiu și în mai multe orașe din Arhiepiscopia Sibiului manifestări duhovnicești, culturale și academice grupate sub genericul „Zilele Șaguniene”. Evenimentele sunt organizate de Arhiepiscopia Sibiului, prin Sectorul cultural, în parteneriat cu mai multe instituții şi anul acesta s-au desfăşurat în perioada 27 noiembrie – 4 decembrie. Manifestările dedicate sărbătorii Sfântului Ierarh Andrei Șaguna au început pe 27 noiembrie, cu lucrările Simpozionului Internațional „Teologii ardeleni și Marea Unire”. Au participat Înalt­preasfințitul Lauren­țiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, cadre didactice, invitați, studenți. În cadrul manifestărilor au avut loc vernisaje, o gală a voluntarilor ITO, colocvii, confe­rințe, dezbateri, concerte, un workshop la Mediaş ş.a.

Joi, în ajunul hramului, a avut loc Vecernia Mare cu Litie, la Catedrala Mitropolitană din Sibiu, urmată de procesiunea cu moaștele Sfântului Ierarh Andrei Șaguna şi un cuvânt de binecuvântare adresat pelerinilor de către IPS Mitropolit Laurențiu.

Miercuri, 28 noiembrie, a avut loc evenimentul de omagiere a doi profesori bibliști de la Sibiu, pr. prof. dr. Dumitru Abrudan și pr. prof. dr. Vasile Mihoc, la împlinirea vârstei de 80 de ani, respectiv 70 de ani. În cadrul evenimentului au fost lansate și două volume omagiale închinate celor doi profesori. Hramul Sfântului Ierarh Andrei Șa­gu­na a adunat și în acest an mul­țimi de credincioși și de pelerini din Transilvania la Catedrala Mitropolitană din Sibiu. Sfânta Liturghie din ziua hramului, vineri, 30 noiembrie, a fost oficiată de Înalt­preasfințitul Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, împreună cu Preasfințitul Ilarion Făgără­șanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, slujitorii Catedralei Mitropolitane și cadre didactice de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna” din Sibiu. La Sfânta Liturghie au fost prezenți numeroși oaspeți și oficialități. Sărbătoarea s-a încheiat cu ceremonia acordării mai multor distincții.

 

 

Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei la Galaţi

Sărbătorirea Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, a început în mod solemn la Galați cu tradiționala procesiune „Călători pe cărările sfinţilor”, miercuri, 28 noiembrie.

 

Cu binecuvântarea Înaltprea­sfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, au fost aduse la Galaţi, de la Catedrala Mitropolitană din Iaşi, moaştele Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, de către o delegaţie a mitropoliei. Racla cu sfintele moaşte a fost întâmpinată la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi de către chiriarhul Dunării de Jos, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian, împreună cu Prea­sfinţitul Părinte Veniamin, Episcop al Basarabiei de Sud. În acest punct al întâlnirii au fost aduse de la Centrul eparhial şi moaştele Sfântului Apostol Andrei, aflate în patrimoniul sacru al Arhiepiscopiei Dunării de Jos. După o scurtă rugăciune de mulţumire, ierarhii, preoţii, personalităţi administrative locale şi zonale, culturale, civile şi militare, elevi seminarişti, studenţi şi numeroşi credincioşi pelerini, în sunet de cântări bisericeşti şi mireasmă de tămâie, au plecat în procesiune pe Calea Domnească spre Catedrala Arhiepiscopală din Galați.

În locaşul de cult a fost săvârşită o slujbă de Te Deum, iar chiriarhul Dunării de Jos a adresat un cuvânt de învățătură celor prezenţi, după care sfintele odoare au fost aşezate spre închinare pe un baldachin special amenajat pe esplanada Catedralei Arhiepiscopale. Sutele de credincioşi din Galaţi şi din Brăila, dar şi din alte judeţe ale ţării au rămas până târziu în noapte ca să se închine la moaştele Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv şi ale Sfântului Apostol Andrei.

În ajunul sărbătorii Sfântului Apostol Andrei, conform unei frumoase tradiţii păstrate în Arhiepiscopia Dunării de Jos, s-a desfăşurat „Pelerinajul Luminii – Lumina Sfântului Apostol Andrei”, ajuns anul acesta la cea de-a 18-a ediţie. Evenimentul, organizat de Arhiepiscopia Dunării de Jos, în cooperare cu filialele gălăţene ale Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi din România şi Ligii Studenţilor, a adunat peste 200 de tineri studenți, mulți dintre aceștia membri ASCOR de la filialele din România și din Basarabia, dar și elevi de la liceele gălățene, unii dintre ei îmbrăcaţi în tradiţionalul port popular românesc.

Evenimentele organizate de Arhiepiscopia Dunării de Jos cu prilejul sărbătorii Sfântului Andrei, Ocrotitorul României, au culminat vineri, 30 noiembrie, în ziua de cinstire a Apostolului care, de 26 de ani, ocroteşte Galațiul şi întreaga eparhie. Mii de credincioși au participat la Sfânta Liturghie arhierească și au cinstit anul acesta moaștele Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, așezate lângă cele ale Sfântului Apostol Andrei spre binecuvântarea pelerinilor.

Sfânta Liturghie a fost săvârşită vineri în Catedrala Arhiepiscopală din Galaţi de către Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, împreună cu Înalt­preasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Preasfințitul Părinte Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, şi Preasfințitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii. La slujbă au participat copiii din principalele centre de cultură, tradiţie şi folclor ale Dunării de Jos, o parte din ei îmbrăcând tradiţionalul port popular al zonei, profesori şi oameni de cultură, autorităţi locale şi judeţene şi numeroşi credincioşi.

 

 

A fost sfințită noua catedrală de la Curtea de Argeș

Noua Catedrală Arhiepiscopală din Curtea de Argeș, cu hramurile „Sfânta Muceniță Filofteia” și „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, a fost târnosită vineri, 7 decembrie. Slujba de sfințire și Sfânta Liturghie au fost săvârșite de Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, înconjurat de un impresionant sobor de preoți și diaconi, în prezența rugătoare a numeroși credincioși argeșeni, dar și din întreaga țară veniți să se închine la moaștele Muceniței Filofteia.

 

Sărbătoarea a început la Curtea de Argeș joi seara, în ajunul hramului, prin procesiunea cu cinstitele moaște ale Sfintei Mucenițe Filofteia de la paraclisul Mănăstirii Curtea de Argeș până la noua Catedrală Arhiepiscopală. Slujba Vecerniei unită cu Litia a fost săvârșită în noul locaș de cult de către Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic împreună cu un sobor de slujitori. Racla cu sfintele moaște a fost așezată în baldachinul amenajat în partea de nord a catedralei, lângă catapeteasmă, pentru a fi cinstite de credincioși.

Prima Sfântă Liturghie săvârșită în noul locaș

A doua zi, la pomenirea Sfintei Mucenițe Filofteia a avut loc slujba de sfințire a catedralei. După târnosirea Sfintei Mese și sfințirea catapetesmei noului locaș de cult de către Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, părintele Alexandru State, protopop al Protoieriei Curtea de Argeș, a citit hrisovul de sfințire a noii catedrale. În continuare, ierarhul a săvârșit prima Sfântă Liturghie în biserica nou-zidită.

La momentul chinonicului, protos. Caliopie Ichim, consilier eparhial, a vorbit despre sacrificiul depus de preoții și credin­cioșii din întreaga arhiepiscopie pentru zidirea noii case ce adăpostește cinstitele moaște ale Sfintei Mucenițe Filofteia de la Curtea de Argeș. De asemenea, a evidențiat strădania Înalt­preasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic pentru ctitorirea acestui monument. După Sfânta Liturghie, a fost săvârșită slujba Parastasului pentru odihna ctitorilor acestui sfânt locaș trecuți la cele veșnice.

Recunoștință pentru sprijinirea 
zidirii

La final, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului a acordat distincția eparhială „Sfânta Muceniță Filofteia” cu medalie constructorului Nicolae Drăgoi, care s-a ocupat de execuția lucrării. În continuare, ierarhul a vorbit despre evlavia credin­cioșilor argeșeni față de Sfânta Muceniță Filofteia, pe care o numesc „Sfântulița” de la Argeș, și a adresat mulțumiri celor care au sprijinit construcția noii Catedrale Arhiepiscopale. Părintele protosinghel Caliopie Ichim a primit hirotesia întru arhimandrit și a fost instalat stareț al Mănăstirii Curtea de Argeș. Cre­dincioșii participanți la slujba de sfințire a locașului au avut prilejul de a trece prin Sfântul Altar pentru a săruta Sfânta Evanghelie, Sfânta Masă și Sfânta Cruce.

Colaborare între eparhie 
și Casa Regală

În anul 2009 a fost încheiat un protocol între Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului și Casa Regală a României cu privire la construirea noii Catedrale Arhiepiscopale din Curtea de Argeș, care să găzduiască și Necropola Regală, întrucât în vechea catedrală, ctitorie a Sfântului Voievod Nea­goe Basarab, spațiul pentru înmormântare devenise insuficient. În urma semnării acestui protocol, piatra fundamentală a noului locaș a fost așezată de Înalt­preasfin­țitul Părinte Arhiepiscop Calinic în 10 mai 2009. Coordonarea lucrărilor de zidire a fost încredințată Sectorului economic și construcții bisericești din cadrul Centrului eparhial, coordonat de protos. consilier eparhial Caliopie Ichim. În Necropola Regală de la ­Curtea de Argeș odihnesc în așteptarea învierii de obște regina Ana († 1 august 2016, înmormântată la 13 august) și regele Mihai († 5 decembrie 2017, înmormântat la 16 decembrie).

„Construirea noii catedrale, prin care se dă mărturie peste veacuri despre vrednicia bunilor creștini argeșeni și musceleni, se impunea nu doar din motive liturgice, ci din motive practice și organizatorice, întrucât la foarte multe evenimente religioase majore vechea catedrală s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru mulțimea de credin­cioși și pelerini doritori să mulțumească lui Dumnezeu și Sfântuliței pentru ajutorul primit. Astfel s-a hotărât construirea unei case noi pentru moaștele Sfintei Mucenițe Filofteia, ea fiind ctitorul de drept al multor biserici din cuprinsul Eparhiei Argeșului și Muscelului”, se arată în documentul de sfințire.

 

Sfințirea picturii Catedralei Arhiepiscopale din Arad

Pictura Catedralei „Sfânta Treime” din Arad a fost sfințită duminică, 9 decembrie, de către un sobor de ierarhi în frunte cu Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului. Cu această ocazie a fost citit mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, transmis la acest eveniment, intitulat „Catedrala «Sfânta Treime» din Arad – o bucurie pentru Centenarul Marii Uniri din 1918”

 

Împreună cu Mitropolitul Banatului au slujit IPS Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, PS Părinte Lucian, Episcopul Caran­sebeșului, PS Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, PS Părinte Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei, PS Părinte Siluan, Episcopul ortodox român al Ungariei, PS Părinte Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timi­șoarei, PS Părinte Emilian Crișanul, Epis­cop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului. Evenimentul a început cu săvârșirea Sfintei Liturghii în Catedrala Arhiepiscopală arădeană, de către Înaltprea­sfințitul Părinte Mitropolit Ioan împreună cu soborul de ierarhi, înconjurați de preoți și diaconi, în prezența oficia­lităților centrale și locale, a conducerii celor două universități arădene, a primarilor din locali­tățile însemnate ale județului, a sutelor de credincioși veniți din cuprinsul eparhiei și localitățile învecinate. La finalul Sfintei Liturghii, Înaltprea­sfințitul Părinte Mitropolit Ioan, împreună cu soborul de ierarhi, a săvârșit slujba de sfințire a picturii catedralei. Catapeteasma, icoanele din biserică și fresca au fost sfințite prin ungere cu Sfântul și Marele Mir și stropire cu agheasmă.

Imediat după sfințire, Mitropolitul Banatului a citit mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel cu prilejul sfințirii picturii Catedralei Arhiepiscopale „Sfânta Treime” din Arad. În cuvântul său, Patriarhul României a evidențiat că „Aradul, cetate a Marii Uniri, a format un adevărat nucleu de intelectuali români care au înțeles că libertatea românilor din Transilvania se poate realiza doar prin unirea lor cu Regatul României”. „Uniți în jurul unor personalități de seamă, precum Vasile Goldiș, care a fost secretar eparhial al Episcopiei Aradului, patriot vizionar și om de înaltă cultură, considerat de Octavian Goga «Părinte al Patriei», arădenii au desfășurat o perseverentă activitate națio­nală, cu inițiative de mare însemnătate pentru realizarea dorinței de unitate națio­nală românească”, a transmis Preafericirea Sa. La final, Mitropolitul Banatului a ­rostit un cuvânt de învă­țătură ­legat de pericopa evanghelică a Duminicii a 27-a după Rusalii. Cuvinte de binecuvântare și felicitare au fost rostite de Înaltpreasfințitul Părinte Timotei, Preasfințitul Părinte Lucian și Preasfințitul Părinte Sofronie.

Înaltprea­sfințitul Părinte Timotei a adus cuvânt de aleasă mulțumire Înalt­preasfințitului Părinte Mitropolit Ioan, tuturor ierarhilor, oficia­lităților centrale și locale, soborului de preoți și diaconi, slujitorilor catedralei, ctitorilor și binefăcătorilor care au sprijinit substanțial această măreață lucrare, precum și miilor de credincioși participanți la această zi de sărbătoare a eparhiei.

Cu prilejul acestui eveniment, Înalt­preasfințitul Părinte Timotei a oferit tuturor ierarhilor prezenți Distincția eparhială „Sfântul ­Ierarh Sava Brancovici” pentru ierarhi (engolpion și cruce), ­părintelui Simion Mladin, eclesiarhul catedralei, aceeași dis­tincție, dar pentru clerici, și crucea pentru mireni celor care au avut o contri­buție deosebită în ducerea la bun sfârșit a lucrărilor desfășu­rate la Catedrala Arhiepiscopală.

 

Dialog pentru sprijinirea românilor din Valea Timocului

Situația românilor din Valea Timocului, cuprinși în Episcopia Daciei Felix a Patriarhiei Române, ce își desfășoară pastorația pe teritoriul canonic al Patriarhiei Sârbe, a fost tema unei întâlniri între un ierarh român și doi ierarhi sârbi

 

Din luna august 2017, pe lângă păstorirea Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria, Preasfin­țitul Părinte Episcop Siluan are în slujire, pentru o perioadă de 2 ani, și administrarea Episcopiei Daciei Felix, în calitate de locțiitor. De aceea, la inițiativa Preasfinției Sale, a avut loc vineri, 2 noiembrie, o întâlnire de lucru la sediul din Budapesta al ­Episcopiei Ortodoxe Sârbe din Ungaria, la care au participat Preasfințitul Părinte Episcop ­Lukijan (Luchian) Pantelici, al Eparhiei Ortodoxe Sârbe din ­Ungaria și administratorul Eparhiei Ortodoxe Sârbe din Timi­șoara, și Preasfințitul Părinte Episcop Ignatie de Branicevo, care păs­to­rește una dintre cele două eparhii ale Patriarhiei Sârbe din sudul Dunării, în care trăiesc și românii din Valea Timocului.

„Întâlnirea a avut ca scop o analiză a situației românilor din sudul Dunării, în principal din Valea Timocului, cuprinși în Episcopia Daciei Felix, dar trăitori pe un teritoriu canonic aparținând Patriarhiei Sârbe, pentru a găsi căi comune de înțelegere și dialog. Astfel, să fie rezolvate, în măsura posibilităților, două deziderate importante, și anume, acoperirea nevoilor misionar-pastorale ale acestor credincioși și păstrarea comuniunii frățești interortodoxe între Bisericile Ortodoxe Română și Sârbă. A fost arătată, de asemenea, importanța eclesiologiei ortodoxe (a învățăturii despre Sfânta Biserică) și a respectării sfintelor canoane, dar și aceea de a constata evoluția lucrurilor și starea acestora la momentul actual, care ar putea fi îmbunătățită prin mai bună cunoaștere reciprocă și prin dialog. În acest sens, în cadrul Patriarhiei Sârbe a fost creată o comisie de dialog formată din Preasfințiții Părinți Ignatie de Branicevo, Ilarion de Timoc, Lukijan de Budapesta și Timișoara și Mitrofan din America, în vederea reluării unui dialog cu Patriarhia Română, în privința românilor din sudul Dunării, care ar urma să fie inițiat în viitorul apropiat. În curând, începând din data de 6 noiembrie 2018, va avea loc și o ședință de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe”, informează Biroul de presă al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria.

În cadrul întrevederii, au fost discutate și diferite aspecte care privesc viața Bisericilor Ortodoxe și misiunea lor astăzi. „A fost subliniată, de asemenea, situația misionară actuală atât în cadrul celor cinci eparhii ortodoxe care își desfășoară activitatea în Ungaria (românească, sârbească, bulgară, grecească și cea maghiară, care aparține de Patriarhia Moscovei), într-o țară majoritar catolică și reformată, în care Ortodoxia și populațiile ortodoxe, de diferite neamuri, reprezintă o minoritate, cât și în general, în România, Serbia și în alte locuri din lume. S-a reliefat necesitatea de a găsi căi comune de dialog pentru evidențierea provocărilor vremurilor și nevoia de bună înțe­legere pentru atragerea propriilor credincioși la Biserică, în contextul unei societăți secularizate, indiferente sau de multe ori potrivnice credinței. Totodată, a fost subliniată importanța ­dialogului și a întăririi comuniunii interortodoxe, prin slujiri ­comune și o mai bună cunoaștere reciprocă. De aceea, considerăm că întâlnirea poate contribui substan­țial la dezvoltarea unor bune relații între ierarhi, eparhii și cele două Biserici Ortodoxe surori, Română și Sârbă”, se mai arată în comunicatul eparhiei.

Întâlnirea ierarhilor român și sârbi de la Budapesta a fost precedată de vizitarea Cate­dralei Sârbe din Budapesta, unde, după închinare, a fost marcată această întâlnire pe filele Sfintei Evanghelii. Cu prilejul întâlnirii, PS Părinte Episcop Siluan i-a invitat pe cei doi ierarhi la sărbătorirea ocrotitorului Catedralei Episcopale din Gyula, Ungaria, și anume, Sfântul ­Ierarh Nicolae, Arhiepis­copul Mirelor Lichiei, ca semn concret al bunelor relații ale ierarhilor celor două Biserici Ortodoxe ­surori.

 

Gala „100 pentru Centenar”, la Berlin

Înaltpreasfințitul Părinte Serafim, Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord, alături de alte personalități românești din Germania, a primit Premiul Galei „100 pentru Centenar”, în semn de apreciere pentru contribuția la promovarea valorilor și identității românești, se arată pe site-ul mitropolia-ro.de.

Evenimentul festiv a avut loc marți, 30 octombrie, la sediul Ambasadei României din Berlin, fiind organizat de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni (MRP) în parteneriat cu Ambasada României în Germania.

Premiul Galei „100 pentru Cen­tenar” a fost înmânat Înalt­prea­sfințitului Părinte Mitropolit Serafim de ministrul pentru românii de pretutindeni, Natalia Intotero. De asemenea, în cadrul aceluiași eveniment festiv, părintele protosinghel Clement Lodroman, parohul bisericii ortodoxe românești „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Berlin, a primit din partea Ambasadei României la Berlin Diploma de Excelență, pentru activitatea depusă în slujba comunității românești din Berlin.

 

 

Nepsis Italia la 10 ani de activitate

Congresul Nepsis Italia, dedicat împlinirii a 10 ani de existență a Frăției Tinerilor Ortodocși Români din Episcopia Ortodoxă Română a Italiei, a avut loc sâmbătă, 8 decembrie, la Roma, se arată pe site-ul episcopia-italiei.it. Evenimentul, dedicat tinerilor orto­docși români din toată Italia, s-a desfășurat în incinta Complexului Seraphicum din Roma și a debutat cu slujba de Te Deum săvâr­șită de Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul ortodox român al Italiei, împreună cu un sobor de preoți. După momentul de rugăciune, ierarhul a deschis în mod solemn Congresul aniversar, făcând un periplu emoționant în care a prezentat succint lucrarea Frăției Tinerilor Ortodocși din Episcopia Ortodoxă Română a Italiei în cei 10 ani de existență.

În continuare, părintele Constantin Necula, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, a susținut conferința „Credința ca exercițiu de mărturisire a unită­ții!”. Părintele Constantin i-a provocat pe tineri la o meditație de­spre cum să-L mărturisești pe Hristos în lumea de astăzi.

De asemenea, Violeta Popescu, de la Asociația culturală „Rediviva”, a prezentat mai multe apariții editoriale menite să aducă la îndemâna tinerilor români, familia­rizați cu limba italiană, dar și italienilor, cărți traduse din limba română în italiană, unele ediții fiind chiar lingvistice. Apoi, a fost vizionat un scurt film în limba italiană de prezentare a activității asociației, cu un accent sporit pe prigoana din timpul regimului comunist în România, o realitate cruntă ce aparține istoriei.

După vizionarea filmului „Nepsis Italia 10 ani”, a urmat o agapă frățească, după care tinerii au fost împărțiți în ateliere de discuții pe diferite teme. Au urmat tradițio­nalele colinde ale tinerilor Nepsis, concluziile atelierelor și un nou moment emoțio­nant, defilarea Stindardului Unirii în timpul intonării Imnului na­țional „Deș­teaptă-te, române!”, în cadrul unei tematici aparte, „România 100”, dedicată sărbătoririi Centenarului Marii Uniri.

Congresul aniversar Nepsis s-a bucurat și de un recital de colinde susținut de două grupuri corale profesioniste, Grupul coral „Sfântul Potițiu” și corul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Botoșani.

Preasfințitul Părinte Atanasie de Bogdania, Arhiereu-vicar al Episcopiei ortodoxe române a Italiei, a încheiat în mod festiv Congresul „10 ani de Nepsis Italia”, printr-un cuvânt de mul­țumire adresat atât tuturor tinerilor pre­zenți, cât și celor care s-au ostenit cu buna organizare a evenimentului, voluntarilor implicați și, în mod special, Departamentului pentru tineret al eparhiei.

 

 

Sfințirea unei biserici românești din Lyon

Românii ortodocși din Lyon, Franța, au trăit duminică, 16 decembrie, momente de bucurie duhovnicească la sfințirea bisericii românești. Slujba de târnosire a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale și Meri­dionale, împreună cu Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, și Prea­sfințitul Părinte Marc Nemțeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Ro­mâne a Europei Occidentale

După slujba de sfin­țire, Prea­sfințitul Părinte Marc Nem­țea­nul a vorbit credin­cioșilor despre importanța acestui eveniment. „Am asistat la un eveniment deosebit prin unicitatea lui. Binecuvântarea și sfințirea unei biserici și a Altarului acesteia sunt comparabile cu botezul unei persoane, iar noi știm că botezul este unic. Prin sfințirea ei, această biserică închinată Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, dar și Sfintei Martire ­Eugenia, a devenit locul prezenței lui Dumnezeu.

Biserica, construcție materială, este începând de astăzi, prin sfințirea ei, un edificiu spiritual, iar fiecare dintre voi, cei care ați contribuit la acest lucru, precum și urmașii voștri, sunteți «pietre vii» ale acesteia. Credința voastră s-a manifestat într-un mod atât de strălucitor astăzi, prin care ați transmis deja generațiilor viitoare credința ortodoxă și l-ați slăvit pe Dumnezeu”, a afirmat ierarhul.

După citirea pericopei evanghelice, Preasfințitul Părinte Episcop Veniamin a explicat celor prezenți înțelesurile duhovnicești ale chemării fiecăruia dintre noi la „ospățul cel mare”, amintind că trebuie găsit timp pentru a-I mulțumi lui Dumnezeu și a lucra pentru mântuirea noastră.

La finalul Sfintei Liturghii, Înalt­preasfințitul Părinte Mitropolit Iosif a oferit gramata mitropolitană părintelui paroh Siluan Eloi și distincții diverșilor repre­zentanți ai autorităților române, Anca-Elena Opriș, consul general al României la Lyon, celor locale din regiunea Auvergne-Rhône-Alpes și celor care s-au implicat în amenajarea locașului de cult pentru oficierea slujbelor în tradiția ­ortodoxă.

 

 

Conferință internațională despre Ortodoxia românească

La München, Germania, a avut loc în perioada 22-23 noiembrie 2018 conferința internațională „Teologie ortodoxă în context european. Contribuția Ortodoxiei românești la identitatea creștină a Europei și la dialogul intercreștin”, organizată de Institutul de Teologie Ortodoxă al Universi­tății Ludwig-Maximilian. Evenimentul a fost moderat de pr. prof. dr. Daniel Benga, profesor în cadrul institutului german, și s-a bucurat de o participare academică prestigioasă.

 

Cu acest prilej, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a transmis cuvântul intitulat „Ortodoxia românească – punte de legătură între Orient și Occident”, care a fost citit de pr. prof. dr. Mihail Săsăujan, delegatul Patriarhului României la acest eveniment. Înaltprea­sfințitul Părinte Serafim, Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord, a oferit din partea Preafericirii Sale Diploma Anului omagial al unității de credință și de neam pentru Institutul de Teologie Ortodoxă al Universității Ludwig-Maximilian din München.

Vineri, 23 noiembrie, Înalt­prea­sfințitul Părinte Mitropolit Serafim a prezentat în cadrul sesiunii de lucrări comunicarea intitulată „Ce poate oferi Ortodoxia românească Europei de astăzi”.

Evenimentul academic a fost organizat în contextul Anului omagial al unității de credință și de neam și al Anului comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918. „Conferința internațională de la München dorește să evalueze și să facă cunoscut spațiului universitar și eclesial german elemente fundamentale ale istoriei, teologiei și spiritualității ortodoxe românești și darurile pe care aceasta le-a oferit și le poate oferi Europei de astăzi. Manifestarea noastră s-a bucurat de cuvântul de binecuvântare al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care a subliniat importanța transmiterii valorilor și spiritualității noastre ortodoxe răsăritene în lumea europeană de astăzi într-un dialog științific cu ceea ce susțin alte culturi. (…) Ziua de vineri, 23 noiembrie, a fost dedicată, în cadrul conferinței noastre, teologiei și gândirii spirituale și ortodoxe a părintelui Dumitru Stăniloae, având ca participanți profesori renumiți, cunoscători ai gândirii lui”, a declarat pr. dr. Daniel Benga, profesor în cadrul Institutului de Teologie Ortodoxă al Universității Ludwig-Maximilian din München.

La conferință au participat teologi ortodocși români și teologi occidentali ortodocși, catolici și protestanți, cunoscători ai teologiei și ai spiritualității românești. Prelegerile susținute în cele două zile vor fi publicate într-un volum special al revistei „Orthodoxes Forum”, editată de instituția academică din München.

 

 

Ortodoxia românească – punte de legătură între Orient și Occident

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, transmis la conferința interna­țională „Teologie ortodoxă în context european. Contribuția Ortodoxiei româ­nești la identitatea creștină a Europei și la dialogul intercreștin“, organizată de Institutul de Teologie Ortodoxă al Univer­sității Ludwig-Maximilian din München, Germania, 22-23 noiembrie 2018.

 

Am luat act cu mare bucurie de informarea trimisă de pr. prof. dr. Daniel Benga cu privire la organizarea de către Institutul de Teologie Ortodoxă al prestigioasei Universități Ludwig-Maximilian din München a acestei conferințe internaționale dedicate contribuției Ortodoxiei românești la identitatea creștină a Europei și la dialogul inter­creștin, în contextul în care Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2018 drept Anul omagial al unității de cre­dință și de neam și Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918 pe tot cuprinsul Patriarhiei Române.

Apreciem în mod deosebit faptul că la conferința inter­națională de la München, care dorește să evalueze și să prezinte spațiului universitar și eclesial german elemente fundamentale ale istoriei, teologiei și spiritualității ortodoxe românești, au confirmat participarea teologi ortodocși români, precum și teologi occidentali orto­docși, catolici și pro­tes­tanți, cunoscători ai gândirii teologice a părintelui profesor Dumitru Stăniloae, de la a cărui trecere la cele veșnice, în anul 1993, s-au împlinit în toamna aceasta 25 de ani.

Etnogeneza românească și creștinarea poporului român au fost două procese concomitente și convergente, astfel încât credința creștină a devenit principalul element constitutiv al conștiinței de sine a românilor încă de la apa­riția poporului român în istorie, alături de latinitate sau romanitate. Poporul român aparține lumii răsăritene prin expresia ortodoxă bizantină a creștinismului său, însă, ­totodată, prin latinitate sau romanitate, aparține lumii occidentale, fiind singurul popor latin care a adoptat creș­tinismul răsăritean. Primind așadar creștinismul ortodox bizantin în haină latină și fiind situat la confluența Occidentului cu Orientul și a Ortodoxiei slave cu Ortodoxia greacă, creștinismul românesc și-a asumat rolul de punte între Răsărit și Apus, între Ortodoxie și confesiunile creștine apusene, mai ales în Transilvania. Având vocația de a fi un factor de echilibru și de co­existență pașnică, Ortodoxia românească s-a remarcat de-a lungul secolelor prin toleranță, deschidere și ospitalitate. De pildă, când creștinii armeni sau urmașii lui Jan Hus din Cehia sau unitarienii din Apus au fost persecutați în diferite spații europene, sau când creștinii erau persecutați și asupriți în Imperiul Otoman, aceștia au fost primiți de principii ortodocși români, care le-au acordat libertatea de a-și păstra cultul propriu în Principatele Române sau i-au ajutat pe creștinii aflați sub stăpânirea otomană să plătească impozitele cerute de Poarta otomană. Această vocație de punte de legătură între culturi și comunități creștine diferite a fost subliniată de Papa Ioan Paul al II-lea în cuvântul rostit în data de 7 mai 1999, în cursul vizitei sale în România, prima vizită a unui pontif roman într-o țară majoritar ortodoxă: „Datorită credin­ței creștine, această țară, care este legată de memoria lui Traian și de romanitate, dar care evocă chiar în nume Imperiul Roman de Răsărit și civilizația bizantină, a devenit în decursul secolelor o punte de legătură între lumea latină și Ortodoxie, ca și între civilizația elenă și popoarele slave”1.

Considerăm că Europa de astăzi are mare nevoie de coexistență pașnică și armonie între diferitele popoare și între identi­tățile etnice, religioase și culturale care o compun. Părintele profesor Dumitru Stăniloae afirma, în acest sens: „Creștinismul recu­noaște realitatea neamurilor, ca grupări cu grai, cu tradiții, cu aplecări și cu comori spirituale proprii. Omenirea este o unitate, dar nu o unitate monotonă, asemenea unei mase anorganice, sau a unei serii de piese identice produse într-o fabrică. Ci unitatea ei cuprinde, fără a prejudicia, bogă­ția unor nesfârșite nuanțări”2. Aceste nuanțări și daruri diferite ale popoarelor europene au fost înțelese de părintele Dumitru Stăniloae tocmai datorită studiilor teologice realizate în mai multe spații teologice europene (München, Berlin, Paris, Atena, Belgrad, Istanbul), care, în cele din urmă, au condus la sinteza sa teologică remarcabilă, accesibilă astăzi și în unele limbi străine prin traduceri. În semestrul de iarnă 1928/1929, părintele Stăniloae a urmat chiar la această Universitate din München cursurile de istorie și filologie bizantină ale profesorului August Heisenberg, iar în semestrul de vară a mers la Berlin, unde a urmat cursuri de istoria Bisericii sub îndrumarea celebrului profesor Hans Lietz­mann și de teologie sistematică cu Reinhold Seeberg. Aceste specializări, precum și documentarea din 1929 la Paris, Belgrad și Istanbul l-au ajutat să pregătească documentarea necesară pentru lucrarea sa fundamentală despre viața și opera Sfântului Grigorie Palama, care a inaugurat sintezele neopatristice ale secolului XX.

Institutul de Teologie Ortodoxă al Universității Ludwig-Maximilian din München este singura instituție de stat din Europa de Vest care pregătește studenți din toate țările majoritar ortodoxe și din diaspora ortodoxă pentru a deveni preoți și profesori pentru disciplina religie ortodoxă în spa­țiul germanofon (Germania, Austria și Elveția) și s-a remarcat în ultimii ani prin promovarea cooperării panortodoxe, dar și a dialogului cu unele confesiuni creș­tine nu doar în Germania, ci la nivel european. Existența unei asemenea instituții de cultură teologică ortodoxă în centrul Europei, în cadrul uneia dintre cele mai prestigioase universități din lume, constituie o șansă deosebită pentru evidențierea specificului teologiei și spiritualității ortodoxe în mediul occidental.

Am apreciat în mod deosebit organizarea celor două conferințe internaționale dedicate Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe (Creta, 2016), în care au fost studiate valoarea teologică și receptarea documentelor finale aprobate de Sfântul și Marele Sinod în iunie 2016. În contextul panortodox actual, caracterizat de necesitatea unui dialog mai intens și a unei cooperări mai active între Bisericile Ortodoxe, dar și în contextul european inter­creș­tin, subliniem rolul important pe care îl are Institutul de Teologie Ortodoxă al Universității din Mün­chen în promovarea dialogului și a cooperării teologice și eclesiale. Prin urmare, aducem alese mulțumiri președintelui acestei universități, prof. dr. Bernd Huber, conducerii Universității Ludwig-Maximilian și decanilor celorlalte două facultăți de teologie (catolică și evanghelică) pentru sprijinul și susținerea acestei importante instituții de formare și cercetare teologică ortodoxă în Germania.

Binecuvântăm deschiderea lucrărilor Conferinței Internațio­nale – Teologie ortodoxă în context european. Contribuția Ortodoxiei românești la identitatea creștină a Europei și la dialogul inter­creștin – organizată de Institutul de Teologie Ortodoxă al Universi­tății Ludwig-Maximilian din Mün­chen chiar cu câteva zile înainte de 25 noiembrie 2018, ziua în care va fi sfințită Catedrala Națională din București, un edificiu simbol al spiri­tualității românești, care îmbină elemente din arhitectura răsăriteană și apuseană.

Ne rugăm Preasfintei Treimi să reverse darurile Sale cele bogate asupra tuturor conferen­țiarilor și participanților la această importantă manifestare academică dedicată Ortodoxiei româ­nești și contribuției sale în contextul european contemporan.

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Note:

1 „Grußworte von Johannes Paul II an die Rumänen vor der Patriarchal-Kathedrale von Bukarest, Freitag, 7. Mai 1999”, «http://w2.vatican. va/content/john-paul-ii/de/ speeches/1999/ may/documents/hf_jp-ii_spe_19990507_bucarest-cathedral.html», 12 nov. 2018.

2 Pr. prof. Dumitru Stăniloae, „So­cial și etnic”, în: Cultură și duhovnicie. Articole publicate în Telegraful Român, vol. III (1942-1993), ediție îngrijită de Ion-Dragoș Vlădescu, București, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, 2012, p. 644.

 

 

Agenda Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Joi, 1 noiembrie

A participat la sesiunea aniversară a Academiei Române, cu prilejul sărbătoririi academicianului Dan Berindei, preşedinte de onoare al Secției de Ştiinţe Istorice şi Arheologie, la împlinirea vârstei de 95 de ani. Cu această ocazie, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de felicitare, intitulat: „Binecuvântare pentru aniversare”, şi a oferit domnului academician Dan Berindei Ordinul „Sfântul Ioan Gură de Aur” pentru mireni.

A primit la Reşedinţa Patriarhală pe domnul Victor Opaschi, secretar de stat pentru culte.

A adresat un mesaj de condoleanţe, intitulat: „Primar gospodar şi sprijinitor activ al comunităților parohiale”, la slujba de înmormântare a domnului Nicolai Bulete (1948-2018), membru al Adunării eparhiale a Arhiepiscopiei Bucureștilor.

 

Vineri, 2 noiembrie

A lecturat şi avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate apoi de Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc.

A prezidat şedinţa de lucru a Permanenţelor Consiliului Naţional Bisericesc şi Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor reunite.

 

Sâmbătă, 3 noiembrie

A efectuat o vizită de lucru la Atelierele Patriarhiei Române – secţia de la Mănăstirea Pasărea din judeţul Ilfov.

 

Duminică, 4 noiembrie

A participat la Sfânta Liturghie şi a rostit cuvânt de învăţătură la Mănăstirea Pasărea din judeţul Ilfov.

 

Luni, 5 noiembrie

A lecturat şi avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate apoi de Permanenţa Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

 

Marţi, 6 noiembrie

A prezidat Conferinţa pastoral-misionară semestrială de toamnă cu tema „2018 – Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918”, la care au participat clericii din protopopiatele Capitalei, Ilfov Nord şi Ilfov Sud, în Aula Magna Teoctist Patriarhul a Palatului Patriarhiei.

În deschiderea lucrărilor, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat clericilor prezenţi un cuvânt de binecuvântare, intitulat: „2018 – Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918”.

 

Miercuri, 7 noiembrie

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a semnat în „Cartea de Aur a Centenarului”, volum realizat după modelul Cărţii de Aur din 1929, una dintre cele mai importante piese aflate în patrimoniul Muzeului Naţional al Unirii Alba Iulia. Evenimentul a avut loc în SalonulSfinţilor Români”  din Reşedinţa Patriarhală, în prezenţa directorului Muzeului Naţional al Unirii Alba Iulia, domnul Gabriel Rustoiu. Antologia de semnături „Cartea Centenar” este un proiect realizat de Consiliul Judeţean Alba în parteneriat cu Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia.

A prezidat Conferinţa pastoral-misionară semestrială de toamnă cu participarea clericilor din protopopiatele Ploieşti Nord, Ploieşti Sud, Urlaţi, Câmpina şi Vălenii de Munte, în Aula Magna Teoctist Patriarhul a Palatului Patriarhiei.

A lecturat şi avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate apoi de Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc.

 

Joi, 8 noiembrie

A participat la Sfânta Liturghie şi a rostit cuvânt de învăţătură în biserica Parohiei „Sfântul Ilie”-Rahova, Protopopiatul Sector 4 Capitală.

 

Duminică, 11 noiembrie

A participat la Sfânta Liturghie şi a rostit cuvânt de învăţătură la Mănăstirea „Sfânta Maria”-Urlaţi din judeţul Prahova.

A adresat un mesaj, cu titlul: „Omagiu adus memoriei Patriarhului Vasken I, Catolicos al tuturor armenilor și prieten al românilor”, cu prilejul sărbătoririi, de către Comunitatea armeană din România, a 110 ani de la nașterea celui de-al 130-lea Patriarh Suprem de Ecimiadzin și Catolicos al tuturor armenilor, Vasken I, care a păstorit Biserica Apostolică Armeană vreme de aproape patru decenii (1955-1994).

A adresat un mesaj de binecuvântare cu prilejul împlinirii a 45 de ani de la înfiinţarea Parohiei Ortodoxe Române Sfântul Ioan Botezătorul şi Sfântul Calinic de la Cernica din Montreal, Canada.

 

Luni, 12 noiembrie

A participat la conferinţa cu titlul „Spaţiul socio-economic rural. Identitate şi unitate naţională”, organizată de Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” din Bucureşti (ASAS) şi Patriarhia Română, la Palatul Patriarhiei.

În deschiderea conferinţei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat cuvântul: „Satul românesc astăzi: între suferinţă şi speranţă”.

A săvârşit slujba de binecuvântare a Casei Consilium din incinta Paraclisului „Învierea Domnului“ al Catedralei Mântuirii Neamului. Slujba a avut loc în ajunul sărbătorii Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, hramul de toamnă al sfântului locaş.

A adresat un mesaj de condoleanţe, intitulat: „Slujitor înţelept al Bisericii și mărturisitor al lui Hristos în temniţele comuniste”, la slujba de înmormântare a preacucernicului preot Nicolae Bordaşiu (1924-2018).

A adresat un mesaj comemorativ cu titlul: „Părintele profesor Constantin Galeriu – mărturisitor jertfelnic al Evangheliei şi al idealurilor poporului român”, cu prilejul Simpozionului Internațional Părintele profesor Constantin Galeriu – Predicator harismatic şi preot misionar. Evocare la împlinirea a 100 de ani de la naștere, organizat la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” a Universității din București, în perioada 12-14 noiembrie 2018.

 

Marţi, 13 noiembrie

A lecturat şi avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate apoi de Permanenţa Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

A primit în audienţă la Reşedinţa Patriarhală pe doamnele Lidia Popiţa-Stoicescu – scriitoare, Elena Murariu – pictor şi Monica-Valentina Şerbănescu – profesor, care, cu acest prilej, au oferit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel o icoană realizată cu ocazia Anului Centenar.

Cele trei doamne au primit din partea Patriarhului României Diploma şi medalia Anului Centenar 2018.

 

Joi, 15 noiembrie

A lecturat şi avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate apoi de Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc.

A prezidat şedinţa de lucru a Permanenţelor Consiliului Naţional Bisericesc şi Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor reunite.

 

Sâmbătă, 17 noiembrie

A adresat un mesaj de condoleanţe, intitulat: „Slujitor evlavios şi paroh harnic”, la slujba de înmormântare a părintelui Marius Cojocaru (1967-2018), preot coslujitor la Parohia „Sfântul Nicolae”-Broșteni, Protopopiatul Sector 4 Capitală.

 

Duminică, 18 noiembrie

A participat la Sfânta Liturghie şi a rostit cuvânt de învăţătură în Paraclisul Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul din Reşedinţa Patriarhală.

 

Marţi, 20 noiembrie

A lecturat şi avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate apoi de Permanenţa Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

A prezidat şedinţa de lucru a Permanenţelor Consiliului Naţional Bisericesc şi Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor reunite.

 

Miercuri, 21 noiembrie

A participat la Sfânta Liturghie şi a rostit cuvânt de învăţătură în Paraclisul Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul din Reşedinţa Patriarhală.

 

Joi, 22 noiembrie

A primit la Reşedinţa Patriarhală pe domnul Victor Opaschi, secretar de stat pentru culte.

A adresat un mesaj de binecuvântare, cu titlul „Ortodoxia românească – punte de legătură între Orient şi Occident”, la Conferința Internațională – Teologie ortodoxă în context european. Contribuţia Ortodoxiei românești la identitatea creştină a Europei și la dialogul intercreştin, organizată de Institutul de Teologie Ortodoxă al Universității „Ludwig-Maximilian” din München, Germania, în perioada 22-23 noiembrie 2018.

 

Vineri, 23 noiembrie

În perioada 23-26 noiembrie 2018, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a primit vizita Sanctităţii Sale Bartolomeu, Arhiepiscop al Constantinopolului – Noua Romă şi Patriarh Ecumenic, prezent la Bucureşti cu prilejul sfinţirii Catedralei Naţionale, în ziua de duminică, 25 noiembrie 2018.

În dimineaţa zilei de vineri, 23 noiembrie 2018, Patriarhul României a întâmpinat pe Sanctitatea Sa Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului la Aeroportul Internaţional Henri Coandă din Otopeni.

Apoi, la orele prânzului, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, l-a întâmpinat în mod solemn pe Patriarhul Ecumenic Bartolomeu în Catedrala Patriarhală istorică de pe Dealul Mitropoliei, precum şi pe Înaltpreasfințitul Părinte Hrisostom, Mitropolit de Patra, Grecia, care a adus racla cu mâna dreaptă a Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României, pentru a fi cinstită de credincioşi cu prilejul sfinţirii Catedralei Naţionale.

După oficierea slujbei de primire, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a adresat un cuvânt de bun venit Sanctității Sale Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului – Noua Romă şi Patriarh Ecumenic, și Înalt­preasfințitului Părinte Hrisostom, Mitropolit de Patra.

După cuvântul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Sanctitatea Sa Bartolomeu a mulțumit lui Dumnezeu pentru binecuvântarea de a reveni în România, la invitația Patriarhului României, pentru a sfinți Catedrala Națională. Sanctitatea Sa a vorbit despre relațiile istorice dintre Patriarhia Ecumenică și Biserica Ortodoxă Română, evidenţiind contribuția deosebită a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la lucrările Sfântului şi Marelui Sinod Ortodox din Creta, în perioada 16-26 iunie 2016.

A urmat apoi cuvântul Înaltpreasfințitului Părinte Hrisostom, Mitropolit de Patra, conducătorul delegației Bisericii Ortodoxe a Greciei.

În continuare, Patriarhul României a primit pe cei doi oaspeţi şi delegaţiile însoţitoare la Reşedinţa Patriarhală.

 

Sâmbătă, 24 noiembrie

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, au fost primiţi la Palatul Cotroceni de către Președintele României, domnul Klaus Iohannis.

Întâlnirea de la Palatul Cotroceni a avut loc în contextul celei de-a zecea vizite a Sanctității Sale Patriarhul Bartolomeu în România, vizită prilejuită de sfințirea Catedralei Naţionale.

În continuarea programului acestei zile, Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic s-a întâlnit cu membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în Sala Sinodală din Reşedinţa Patriarhală, întâlnire la care au participat şi Înaltpreasfinţitul Părinte Hrisostom, Mitropolit de Patra, precum şi membrii delegațiilor Patriarhiei Ecumenice şi Bisericii Ortodoxe a Greciei.

Cu acest prilej, Patriarhul României a adresat un cuvânt de bun venit, urmat de cuvântul de salut al Patriarhului Ecumenic.

La finalul întâlnirii, a avut loc un schimb de daruri.

 

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a săvârşit, împreună cu un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi, slujba de pomenire a tuturor Eroilor Neamului Românesc, în Catedrala Mântuirii Neamului, simbol al întregirii României. La slujbă au participat preoţi, credincioşi şi veterani de război.

 

Cu acest prilej, Patriarhul României a rostit cuvântul intitulat: „Pomenirea Eroilor Neamului este în acelaşi timp un act de cult şi de cultivare a comuniunii între generaţii.

 

Duminică, 25 noiembrie

Ziua de duminică, 25 noiembrie 2018, va rămâne una dintre cele mai reprezentative  din istoria Bisericii Ortodoxe Române şi a neamului românesc.

În această zi binecuvântată de Dumnezeu, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şi Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, au săvârşit slujba de târnosire a Catedralei Mântuirii Neamului sau Catedrala Naţională, cu hramurile ­Înălţarea Domnului (Ziua Eroilor) și Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României. Împreună cu cei doi Întâistătători de Biserici, au slujit Înaltpreasfinţitul Părinte Hrisostom, Mitropolit de Patra, ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi ierarhi străini invitați, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi din întreaga ţară şi diaspora românească, în prezența reprezentanților autorităților de stat centrale şi locale, a unor invitaţi şi a multor clerici şi zeci de mii credincioşi mireni din ţară şi din străinătate.

La finalul slujbei de sfinţire, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, a citit Actul de sfinţire al Catedralei Naţionale, în care a fost prezentat pe scurt istoricul construirii Catedralei Mântuirii Neamului. Apoi, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a prezentat credincioşilor documentul înscris pe pergament, adresând mulțumiri tuturor celor care au ajutat și vor mai ajuta la edificarea acestui sfânt locaş reprezentativ pentru istoria şi spiritualitatea poporului român.

În continuare, cei doi Întâistătători şi soborul slujitor au săvârşit Sfânta Liturghie, în timpul căreia, după citirea Sfintei Evanghelii, Sanctitatea Sa Patriarhul Bartolomeu a rostit cuvântul de învăţătură.

La finalul Sfintei Liturghii, Patriarhul Ecumenic şi Mitropolitul de Patra au adresat câte un cuvânt de binecuvântare, urmate apoi de cuvântul de mulţumire al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.

În încheiere, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oferit Sanctităţii Sale Patriarhul Bartolomeu o icoană lucrată în tehnica mozaic reprezentând pe Sfântul Apostol Andrei. La rândul Său, Patriarhul Ecumenic a oferit Patriarhului României o icoană cu Înălţarea Domnului, hramul principal al Catedralei Naţionale. De asemenea, Întâistătătorul Bisericii noastre a oferit celui de-al doilea oaspete, Mitropolitul Hrisostom de Patra, un set de Sfinte Vase lucrate în filigran la Atelierele Patriarhiei Române. Din partea Mitropolitului de Patra, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a primit o icoană reprezentând martiriul Sfântului Apostol Andrei.

În seara acestei zile, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi Sanctitatea Sa Bartolomeu, împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Hrisostom, Mitropolit de Patra, ierarhi români şi străini au participat la Concertul extraordinar „Uniţi prin Centenar”, organizat la Sala Palatului din Bucureşti de Centrul de presă BASILICA al Patriarhiei Române, cu participarea Grupului psaltic „Tronos” al Patriarhiei Române, a Orchestrei reprezentative a Armatei Române şi a Orchestrei Naţionale „Lăutarii din Chişinău”.

În încheierea programului acestei zile istorice, Patriarhul României a primit în vizită de rămas bun, la Reşedinţa Patriarhală, pe Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu şi pe Înaltpreasfințitul Părinte Hrisostom, Mitropolit de Patra, împreună cu delegaţiile însoţitoare.

 

Marţi, 27 noiembrie

A primit la Reşedinţa Patriarhală pe pcuv. arhim. Atanasie Prodromitul, egumenul Schitului Românesc Prodromu din Muntele Athos, care a oferit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel o copie în mărime naturală a icoanei Maicii Domnului Prodromiţa, pentru Catedrala Naţională.

 

Miercuri, 28 noiembrie

A participat la ședinţa solemnă a Camerei Deputaţilor şi Senatului consacrată celebrării Centenarului Marii Uniri.

 

Joi, 29 noiembrie

A primit, în Catedrala Patriarhală istorică din Bucureşti, pe Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului şi a toată Palestina, care, la invitaţia Patriarhului României, a venit în România pentru a participa la prima sărbătorire a hramului Catedralei NaţionaleSfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României.

După săvârşirea slujbei de Polihroniu, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat un cuvânt de bun venit Patriarhului Ierusalimului şi delegaţiei însoţitoare, evidenţiind că, după vizita din anul 2014 a Preafericitului Părinte Patriarh Teofil al III-lea la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, acum, Preafericirea Sa este prezent din nou în ţara noastră pentru a concelebra, pentru prima dată, hramul Catedralei Naţionale, ca mărturie şi prilej de sfântă comuniune şi de cooperare misionară între Biserica Ierusalimului şi Biserica Ortodoxă Română.

În cuvântul său de binecuvântare, Patriarhul Ierusalimului şi-a manifestat bucuria de a fi prezent în România şi a mulţumit Patriarhului României pentru invitaţie, iar ca semn de preţuire şi binecuvântare a oferit în dar epitrahilul „Sfântului Ioan cel Nou Hozevitul, cel din România”, şi un mic fragment din sfintele sale moaşte, precum şi moaşte ale Cuvioşilor Părinţi Hozeviţi.

 

Vineri, 30 noiembrie

În ziua sărbătorii Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a săvârșit Sfânta Liturghie în Catedrala Naţională, împreună cu Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului şi a toată Palestina, înconjuraţi de ierarhii și clerul celor două Patriarhii prezenţi la eveniment.

După citirea Sfintei Evanghelii, cuvântul de învățătură a fost rostit de Preafericitul Părinte Patriarh Teofil, în care a vorbit despre Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României şi al Catedralei Naţionale din Bucureşti.

Spre finalul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, a dat citire Actului Solemn Comemorativ al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, cu prilejul Anului omagial al unității de credinţă şi de neam şi Anului comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918 în Patriarhia Română, în care a fost făcută o scurtă prezentare a istoriei înfăptuirii Marii Uniri.

La sfârşitul Sfintei Liturghii, Patriarhul Ierusalimului a rostit un cuvânt de binecuvântare, urmat de un cuvânt de mulțumire al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.

În încheiere, Patriarhul României a oferit Preafericitului Părinte Patriarh Teofil o icoană lucrată în tehnica mozaic reprezentând pe Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României şi al Catedralei Naţionale, care la rândul său a oferit Întâi­stătătorului Bisericii noastre o icoană cu Naşterea Domnului.

În seara zilei de 30 noiembrie 2018, Preafericitul Părinte ­Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului şi a toată Palestina, şi delegaţiile însoţitoare au ajuns la Alba Iulia pentru a fi prezenţi, în data de 1 decembrie 2018, la evenimentele organizate cu prilejul celebrării Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.

Cei doi Întâistătători de Biserici au fost întâmpinaţi la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia, unde a fost oficiată o slujbă de ­Polihroniu, de către Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, care a adresat şi cuvântul de bun venit.

Preafericitul Părinte Patriarh Teofil a mulţumit pentru primirea călduroasă, exprimându-şi și bucuria de a participa atât la sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, cât şi la Ziua Națională  în Anul Centenarului Marii Uniri.

De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat un cuvânt de mulţumire şi binecuvântare.

La final, Preafericirea Sa a oferit o cruce de binecuvântare și mai multe cărți de cult pentru Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia.

Sâmbătă, 1 decembrie

Cu ocazia Zilei Naţionale a României, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului, au participat în Alba Iulia la o serie de evenimente organizate cu prilejul celebrării Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.

După Sfânta Liturghie săvârşită în Catedrala Reîntregirii de un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi, cei doi patriarhi au săvârșit, pe esplanada Catedralei Reîntregirii din Alba Iulia, slujba de Te Deum. Cu acest prilej, Patriarhul României a rostit un cuvânt de binecuvântare intitulat Să apărăm şi să cultivăm libertatea şi unitatea naţională ca manifestări ale demnităţii poporului român.

Programul sărbătorii a continuat în Sala Marii Uniri, unde s-a dat citire Rezoluțiunii Adunării Naționale de la Alba Iulia. Apoi au avut loc ceremonia de primire a soliilor din cetățile de scaun şi dezvelirea şi, apoi, binecuvântarea de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a celor două plăci omagiale cu numele celor 1.228 de solii venite la Alba Iulia în 1 Decembrie 1918. Aceste momente au fost însoțite de cântece patriotice, mesaje din partea soliilor și scenete istorice. Sărbătoarea a continuat cu parada portului popular și reconstituirea istorică a Marii Adunări Naționale, momente desfăşurate în Piața Tricolor.

În continuare, cei doi patriarhi au sfințit Monumentul Unirii situat în Piața Unirii din Cetatea Alba Iuliei. Monumentul a fost ridicat special pentru această zi de sărbătoare și este format din patru cruci unite în partea superioară, simbolizând cele patru provincii românești care s-au unit la 1 Decembrie 1918.

Ziua a continuat cu o ceremonie de inaugurare a Podului Unirii și a Monumentului Unirii, în prezența Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, a altor oficialități și a mulțimilor de români veniți să se bucure de această mare sărbătoare a națiunii.

De asemenea, cei doi patriarhi au participat la defilarea trupelor şi tehnicii militare, moment care a avut loc pe Bulevardul „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia.

Sosiţi la Bucureşti, după încheierea evenimentelor de la Alba Iulia, Patriarhul României şi Patriarhul Ierusalimului şi-au luat rămas bun, adresându-şi reciproc mulțumiri pentru binecuvântarea şi bucuria de a coliturghisi la primul hram al Catedralei Naţionale şi de a participa împreună la evenimentele dedicate împlinirii a 100 de ani de la Marea Unire.

 

Duminică, 2 decembrie

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a săvârşit slujba de târnosire a Bisericii Sfântul Ierarh Nicolae din ostrovul Mănăstirii Cernica. Împreună cu Preafericirea Sa au slujit: ­Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscop al Târgoviștei şi Exarh patriarhal; Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului; Preasfinţitul Părinte Mihail, Episcop al Australiei și Noii Zeelande; Prea­sfinţiţii Părinţi Varlaam Ploieșteanul și Ieronim Sinaitul, Episcopi-vicari patriarhali; și Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Cu acest prilej, Patriarhul României a rostit cuvânt de ­învăţătură, apoi a oferit ordine, diplome sau distincţii celor care au contribuit în mod deosebit la realizarea lucrărilor de restaurare a Bisericii Sfântul Nicolae.

 

Marţi, 4 decembrie

A lecturat şi avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate apoi de Permanenţa Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

A primit la Reședința Patriarhală pe Excelența Sa doamna Tamar Samash, Ambasadorul statului Israel în România, la încheierea misiunii sale diplomatice în ţara noastră.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a premiat elevii câștigători ai Concursului de creație literară „100 de ani în 1.000 de cuvinte”, organizat de Radio TRINITAS al Patriarhiei Române, dedicat anului Centenar al Marii Uniri. Festivitatea de premiere a avut loc în Sala Europa Christiana a Palatului Patriarhiei. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oferit câștigătorilor secțiunilor concursului Diploma Anului omagial și comemorativ 2018 cu medalie și câte un dar, iar apoi a adresat un cuvânt de binecuvântare.

 

Miercuri, 5 decembrie

A participat la spectacolul cultural-artistic „Sfântul Nicolae în mijlocul copiilor”, ediţia a zecea, organizat de Sectorul învăţământ şi activităţi cu tineretul al Arhiepiscopiei Bucureştilor, în Aula Magna Teoctist Patriarhul a Palatului Patriarhiei.

Cu acest prilej, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de binecuvântare intitulat Sfântul Nicolae – dascăl al milosteniei discrete”.

 

Joi, 6 decembrie

A participat la Sfânta Liturghie şi a rostit cuvânt de învăţătură în Paraclisul Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul  din Reşedinţa Patriarhală.

 

Vineri, 7 decembrie

A lecturat şi avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate apoi de Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc.

A prezidat şedinţa de lucru a Permanenţelor Consiliului Naţional Bisericesc şi Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor reunite.

La finalul permanenţei, a oferit Diploma „Catedrala Mântuirii Neamului” cu medalie tuturor consilierilor patriarhali şi eparhiali, precum şi protopopilor Arhiepiscopiei Bucureştilor.

 

Duminică, 9 decembrie

A săvârşit slujba de târnosire a bisericii Mănăstirii „Sfânta Maria” – Techirghiol, Stavropighie Patriarhală. Împreună cu Preafericirea Sa au slujit Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, şi Preasfinţitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii.

În cuvântul rostit, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit despre însemnătatea târnosirii unui locaș de cult și despre istoria construirii noii biserici a Mănăstirii Techirghiol.

La finalul slujbei, Patriarhul României a hirotesit stavroforă pe monahia Lucia Roşu, stareţa Mănăstirii „Sfânta Maria” – Techirghiol.

Domnul Victor Opaschi, secretar de stat pentru culte, a primit OrdinulCrucea Patriarhală” pentru mireni. De asemenea, Preafericirea Sa a oferit OrdinulCrucea Patriarhală”  maicii stavrofore Semfora Gafton – proinstareță a Mănăstirii Techirghiol, iar celor care au contribuit în mod deosebit la construirea, pictarea şi dotarea bisericii le-a oferit Diploma omagială a anului 2018, cu medalie.

Patriarhul României a oferit în dar un fragment din cinstitele moaşte ale Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon pentru noua biserică a Mănăstirii „Sfânta Maria” – Techirghiol, aşezat într-o raclă din argint lucrată la Atelierele Patriarhiei Române.

Cu prilejul sfinţirii noii biserici a Mănăstirii Techirghiol, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a primit „Emblema de Onoare a Forţelor Navale”, oferită de domnul viceamiral dr. Alexandru Mîrșu, șeful Marinei Militare.

A adresat un mesaj de binecuvântare intitulat Catedrala «Sfânta Treime» din Arad – o bucurie pentru Centenarul Marii Uniri din 1918, cu prilejul sfinţirii picturii Catedralei Arhiepiscopale „Sfânta Treime” din Arad.

 

Marţi, 11 decembrie

A lecturat şi avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate apoi de Permanenţa Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

 

Joi, 13 decembrie

A lecturat şi avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate apoi de Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc.

A primit, la Reşedinţa Patriarhală, pe Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif, Mitropolitul Europei Occidentale şi Meridionale.

A adresat un mesaj de binecuvântare intitulat Cuvânt de binecuvântare şi apreciere personalităţilor din lumea medicală bucureşteană prezente la evenimentul „100 de ani de medicină modernă în Capitala României Unite”, organizat de Patriarhia Română, la Palatul Patriarhiei.

 

Vineri, 14 decembrie

A primit, la Reşedinţa Patriarhală, vizita doamnei Gabriela Firea, primarul general al Capitalei.

A primit, la Reşedinţa Patriarhală, pe Preasfinţitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud.

 

Luni, 17 decembrie

În ziua de pomenire a Sfântului Proroc Daniel, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi-a sărbătorit onomastica. Cu acest prilej, Preafericirea Sa a participat, în Catedrala Patriarhală, la slujba de Te Deum, prin care s-a adus mulţumire lui Dumnezeu pentru binefacerile revărsate asupra Bisericii Ortodoxe Române, poporului român şi Preafericirii Sale. Slujba a fost săvârşită de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, care, la final, a rostit un cuvânt de felicitare.

După cuvântul de mulţumire, Părintele Patriarh a oferit tuturor celor prezenţi în Catedrala Patriarhală Pastorala de Crăciun a Preafericirii Sale, cu titlul „Îngerii şi păstorii vestesc bucuria Naşterii Domnului”.

În continuare, în Sala Europa Christiana a Palatului Patriarhiei a avut loc un moment aniversar, în cadrul căruia domnul Victor Opaschi, secretar de stat pentru culte, a rostit un cuvânt de felicitare adresat Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.

În seara acestei zile, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a participat la Concertul tradiţional de colinde „Răsăritul cel de Sus” al Patriarhiei Române, ediţia 2018, în Aula Magna Teoctist Patriarhul a Palatului Patriarhiei.

În cuvântul intitulat „Colindele – expresie a unității de credință și de neam”, Patriarhul României a subliniat faptul că „În toate provinciile românești, colindele s-au manifestat dintotdeauna ca o modalitate de cultivare populară a credinței în Întruparea Fiului lui Dumnezeu, propovăduită pe aceste plaiuri începând cu Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României”.

 

Marţi, 18 decembrie

A lecturat şi avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate apoi de Permanenţa Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

 

Miercuri, 19 decembrie

A primit în audienţă pe domnul Heikki Suomala, director general al St Michel Print Oy – Finlanda, şi pe domnul Daniel-Paul Dima, agent de vânzări internaţional al St Michel Print Oy în România.

A primit grupuri de colindători la Reşedinţa Patriarhală.

 

Joi, 20 decembrie

A lecturat şi avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate apoi de Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc.

A primit grupuri de colindători la Reşedinţa Patriarhală.

 

Vineri, 21 decembrie

A oficiat slujba de binecuvântare a sediului administrativ al Arhiepiscopiei Bucureștilor, în urma unor ample lucrări de consolidare şi restaurare. Clădirea consolidată şi restaurată a fost construită de primul Patriarh al României, Miron Cristea, în anul 1926.

 

Duminică, 23 decembrie

A participat la Sfânta Liturghie şi a rostit cuvânt de învăţătură în Paraclisul Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul din Reşedinţa Patriarhală.

 

Luni, 24 decembrie

A primit la Reşedinţa Patriarhală soborul Catedralei Patriarhale cu Ajunul Crăciunului.

 

Marţi, 25 decembrie

În ziua slăvitului praznic al Naşterii Domnului, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a săvârşit Sfânta Liturghie şi a rostit cuvânt de învăţătură în Catedrala Patriarhală. Împreună cu Preafericirea Sa au slujit Preasfinţitul Părinte Qais de Erzurum, Patriarhia Antiohiei; Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal; Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal; şi Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi.

Tuturor credincioşilor prezenţi la Sfânta Liturghie în Catedrala Patriarhală, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel le-a oferit Pastorala de Crăciun, cu titlul „Îngerii şi păstorii vestesc bucuria Naşterii Domnului”.

 

După Sfânta Liturghie, Patriarhul României a fost colindat la Reşedinţa Patriarhală de Corala „Nicolae Lungu” a Catedralei Patriarhale.

Cu prilejul sărbătorii Naşterii Domnului, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat o scrisoare irenică Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe surori.

A adresat un mesaj de binecuvântare tuturor românilor, din ţară şi din străinătate, cu prilejul sărbătorii Naşterii Domnului, Anului Nou 2019 şi Botezului Domnului.

De asemenea, Preafericirea Sa a adresat „preacuviosului cin monahal, preacucernicului cler şi preaiubiţilor credincioşi din Arhiepiscopia Bucureştilor” Pastorala cu titlul: „Îngerii şi păstorii vestesc bucuria Naşterii Domnului”.

 

Miercuri, 26 decembrie

A primit, la Reşedinţa Patriarhală, vizita domnului academician Constantin Bălăceanu Stolnici.

 

Sâmbătă, 29 decembrie

A adresat un mesaj de condoleanţe, intitulat: Slujitor devotat și harnic al Bisericii, la slujba de înmormântare a părintelui Gheorghe Cățe (1937-2018), preot îmbisericit la Parohia „Sfânta Vineri”-Berceni, Protopopiatul Sector 4 Capitală.

A adresat un mesaj de condoleanţe, intitulat: „Un ctitor de Universitate şi un patriot creştin ortodox – profesorul univ. dr. Aurel Ardelean (1939-2018)”, la slujba de înmormântare a domnului prof. univ. dr. Aurel Ardelean, preşedinte fondator al Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad.

A adresat un mesaj de condoleanţe, intitulat: „Un pictor talentat şi credincios – Dan Hatmanu (1926-2018), la slujba de înmormântare a pictorului Dan Hatmanu.

 

Duminică, 30 decembrie

A participat la Sfânta Liturghie şi a rostit cuvânt de învăţătură în Paraclisul Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul din Reşedinţa Patriarhală.

A adresat un mesaj de felicitare intitulat:Un ierarh evlavios, harnic şi răbdător, la sărbătorirea a 70 de ani de viaţă ai Preasfinţitului Părinte Vasile Someşanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului.

 

Luni, 31 decembrie

La trecerea în Anul Nou civil 2019, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a săvârşit, în Catedrala Patriarhală, slujba ce se săvârșește în noaptea trecerii dintre ani  (2018-2019).

La final, Preafericirea Sa adresat celor prezenţi cuvântul intitulat: Timpul mântuirii înseamnă timpul comuniunii omului trecător cu Dumnezeu Cel veşnic.

 

 

 

 

 

A consemnat:

Arhimandrit Andrei Anghel,

Secretar, Cabinetul Patriarhal