Sărbătoarea Ocrotitorului Catedralei Patriarhale și al Bucureștilor

La fel ca în anii trecuți, cu prilejul sărbătorii Ocrotitorului Catedralei Patriarhale și al Bucureștilor, au fost săvârșite slujbe bisericești pe Dealul Patriarhiei și au fost organizate manifestări sărbătorești. Toate acestea au avut în centru procesiunea Calea Sfinților (desfășurată joi, 26 octombrie) și prăznuirea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou (vineri, 27 octombrie).

 

Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie

Privegherea în cinstea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâ­torul de Mir, a fost săvârșită miercuri seară, 25 octombrie, de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de slujitori, în Altarul de vară de lângă Catedrala Patriarhală. Tot aici, joi, 26 octombrie, a fost săvârșită Sfânta Liturghie de către Preasfințitul Părinte Vahtang, Episcop de Nikortsmind (Patriarhia Georgiei), înconjurat de un sobor de ierarhi, preoți și diaconi. Împreună cu Preasfințitul Părinte Vahtang, Episcop de Nikortsmind, au mai slujit Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieș­teanul, Episcop-vicar patriarhal, Preasfințitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, și Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Epis­cop-vi­car al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

 

Procesiunea Calea Sfinților – comuniune a sfinților și popoarelor ortodoxe

Joi, 26 octombrie, mii de pelerini au participat la procesiunea Calea Sfinților. Au fost purtate în procesiune de la baldachinul de lângă Catedrala Patriarhală icoana și sfintele moaște ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, pe bulevardul Regina Maria, până la baza Colinei Patriarhiei. Alaiul clericilor și cre­dincioșilor a fost condus de Preas­fințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucu­reștilor. În același timp, de la Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiridon”-Nou, au fost purtate în procesiune racla cu un fragment din Lemnul Sfintei Cruci, adusă de la biserica Parohiei „Sfântul Vasile”-Victoria, icoana și sfintele moaște ale Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina, precum și icoana Sfântului Cuvios Serafim de Sarov, pe traseul Calea Șerban Vodă, strada Bibescu Vodă, până la Sfânta Cruce brâncovenească din piatră de la baza Colinei Patriarhiei. Alaiul clericilor și credin­cioșilor a fost condus de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Epis­cop-vicar patriarhal. Din acest loc, cele două procesiuni au înaintat împreună până la Catedrala Patriarhală, iar odoarele duhovnicești au fost depuse din nou spre închinare în baldachinul de pe Colina Patriarhiei.

Oaspetele de seamă al Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, la sărbătoarea din acest an, Sfântul Cuvios Serafim din Sarov, a sosit la acest moment în România. Racla cu un fragment din sfintele sale moaște a fost adusă de Preafericitul Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii. Primirea odorului duhovnicesc și așezarea sa spre închinarea pelerinilor au avut loc la finalul procesiunii „Calea Sfinților”.

Racla cu moaștele Sfântului Cuvios Serafim din Sarov a fost așezată în Altarul de vară în prezența celor doi Întâistătători, Preafericitul Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, și Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, și a ierarhilor străini și români, a stareților, starețelor, monahilor, monahiilor, clericilor din Arhiepiscopia Bucureștilor și a pelerinilor, fiind săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, o slujbă specială.

La finalul slujbei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de bun-venit, intitulat „Sfinții lui Dumnezeu adună în comuniune Bisericile și popoarele ortodoxe”, mulțumind Preafericitului Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, pentru prezență și pentru aducerea unui fragment din moaștele Sfântului Cuvios Serafim din Sarov la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucu­reștilor. „Astăzi, prin voia lui Dumnezeu, avem bucuria de a întâmpina pe Colina Patriarhiei, alături de moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, și moaștele Sfântului Cuvios Serafim de Sarov, aduse prin bunăvoința Preafericitului Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, un mare cinstitor al moaștelor sfinților”, a spus în cuvânt Preafericirea Sa. De asemenea, Patriarhul României a adăugat: „Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou și Sfântul Cuvios Serafim de Sarov, deși au trăit în epoci și țări diferite, au în comun sfințenia ca dar al Sfântului Duh, pe care l-au cultivat prin credință statornică și viețuire sfântă. De asemenea, ca o trăsătură comună, moaștele celor doi sfinți cuvioși au traversat perioada grea a dictaturii comuniste, care a persecutat religia, în general, și Biserica Ortodoxă, în special. […] Ne rugăm Sfinților Cuvioși Dimitrie cel Nou și Serafim de Sarov să înalțe către Dumnezeu rugăciunile lor pentru sănătatea și mântuirea tuturor celor care iubesc pe Hristos și Biserica Sa în lumea de azi.”

În cuvântul de răspuns, Preafericitul Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, a mulțumit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru cuvintele călduroase de salut și pentru invitația de a vizita România. „Sunt bucuros să am posibilitatea de a ajunge pe binecuvântatul pământ românesc și să văd pe viu evlavia credinciosului popor român. Răspunzând solicitării Preafericirii Voastre, am adus în dar Bisericii Ortodoxe Române surori o părticică din moaștele unui mare sfânt, Sfântul Cuvios Serafim din Sarov, care este iubit mult atât în România, cât și în Rusia. Sfântul Cuvios Serafim a rostit un îndemn important și folositor, oarecând: «Dobândește duhul păcii și mii în jurul tău se vor mântui». Astăzi, când mulți dintre cei care s-au adunat aici se vor închina cu evlavie moaștelor Sfântului Cuvios, fiecare dintre aceștia să ceară de la făcătorul de minuni din Sarov mijlocire pentru sine de la Dumnezeu ca să primească acest duh al păcii și al dragostei. Pacea și dragostea sunt niște valori importante pentru om, indiferent de societatea și vremea în care trăiește, pentru că aceste valori pornesc nu de la om, ci de la Dumnezeu”, a spus Preafericitul Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii.

Apoi, cinstitele moaște ale Sfântului Cuvios Serafim de Sarov au fost așezate în baldachinul de lângă Catedrala Patriarhală, alături de moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, moaștele Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina și racla cu fragmentul din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci.

Sărbătoarea Ocrotitorului ceresc al cetății Bucureștilor

Slujba Privegherii pentru prăznuirea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Catedralei Patriarhale și al Bucureștilor, a fost săvârșită după procesiunea „Calea Sfinților” de către Înaltpreasfințitul Părinte Naum, Mitropolit de Ruse, delegat din partea Patriarhiei Bulgariei, înconjurat de un sobor din care au făcut parte mai mulți stareți ai mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureștilor. Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale.

Sărbătoarea a culminat vineri, 27 octombrie, cu săvârșirea Dumnezeieștii Liturghii în Altarul de vară al Catedralei Patriarhale de către Preafericitul Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Anastasios, Arhiepiscopul Tiranei, Durrësului și al Întregii Albanii, Preafericitul Părinte Rastislav, Arhiepiscop de Prešov și Mitropolit al Bisericii Ortodoxe din Ţinuturile Cehiei și Slovacia, înconjurați de un sobor de 46 de ierarhi străini, delegați ai Bisericilor Ortodoxe surori și ierarhi români prezenți la hram, preoți și diaconi. Printre ierarhii străini în sobor au fost IPS Părinte Mitropolit Ilarion de Volokolamsk; IPS Părinte Arhiepiscop Serghie de Solnecinogorsk; IPS Părinte Mitropolit Naum de Ruse, reprezentantul Patriarhiei Bulgariei; PS Părinte Vahtang, Episcop de Nikortsmind, reprezentantul Patriarhiei Georgiei; IPS Părinte Arhiepiscop Jacob de Bialystock și Gdansk, reprezentantul Bisericii Ortodoxe a Poloniei; IPS Părinte Mitropolit Nathanael de Amantia și Vicar de Tirana; IPS Părinte Arhiepiscop George de Michalovce și Košice, PS Părinte Qais, Episcop de Erzurum.

După citirea Sfintei Evanghelii, Preafericitul Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, a rostit omilia la Dumnezeiasca Liturghie, reliefând semnificația duhovnicească a roadelor Sfântului Duh în viața celui credincios, care urmează calea lepădării de sine și a răstignirii împreună cu Hristos: „Sfântul Cuvios Serafim de Sarov, unul dintre cei mai iubiți sfinți nu doar în Biserica Ortodoxă Rusă, ci și în întreaga lume ortodoxă, în cunoscuta convorbire «Despre scopul vieții creștine» spune că «oricât de bune ar fi rugăciunea, postul, privegherea și toate celelalte fapte creștine, totuși, scopul vieții creștine nu constă doar în aceste fapte». Scopul adevărat al vieții creștine, după cuvântul Sfântului Serafim, constă în dobândirea Duhului Sfânt”.

În vremurile de azi, a îndemnat Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, este nevoie de îndrumarea duhovnicească a monahilor cu experiență mai bogată: „La fel ca în vremurile străvechi, și astăzi apar mulți învățători falși, politici și religioși, care promit raiul chiar aici, pe pământ, însă fără Hristos. În veacul 20, urmarea unor astfel de rătăciri a dus la experimente istorice îngrozitoare la nivel de stat, din cauza cărora Biserica Ortodoxă a avut de suferit foarte mult. Astfel, numai în Biserica Rusă au murit pentru credința în Hristos zeci de mii de slujitori ai Sfântului Altar și monahi și sute de mii de mireni. Martirii noștri credeau și știau că singura posibilitate de a vedea Împărăția lui Dumnezeu aici și acum este doar prin viețuirea în Duhul Sfânt. Ei au mărturisit prin propriul lor sânge că adevărata fericire, fericirea în sensul cel mai înalt al acestui cuvânt, este doar în Duhul Sfânt. Atunci când suntem în Duh suntem în pragul fericirii aici, pe pământ, și în deplinătatea fericirii în lumea cerească, de sus. Acest adevăr este mai presus de minciună și de ura prigonitorilor”, a spus PF Părinte Patriarh Kiril.

La finalul omiliei, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii a transmis salutul și rugăciunea tuturor confraților din Biserica Ortodoxă Rusă și s-a rugat lui Dumnezeu ca, pentru rugăciunile Sfinților Cuvioși Serafim de Sarov și Dimitrie cel Nou, să întărească credința noastră și să ne ajute în aceste condiții dificile ale vieții contemporane să trăim potrivit credinței. „Mă bucur să văd astăzi mulțimea credincioșilor. Evlavia dumneavoastră este o mărturie a înfloririi Ortodoxiei românești de astăzi. Ne-am adunat aici la invitația Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru a săvârși sobornicește Dumnezeiasca Liturghie, pentru a înălța rugăciuni împreună cu alți arhipăstori, păstori și fii sau fiice duhovnicești ale sfintei Biserici Române în această zi atât de semnificativă pentru București, ziua de pomenire a Sfântului Cuvios Dimitrie Basarabov. În numele Bisericii Ruse am adus aici în dar pentru Biserica Română o părticică din sfintele moaște ale Cuviosului Serafim de Sarov, făcătorul de minuni, ca să fie întru amintirea unității noastre spirituale nedespărțite și a patrimoniului duhovnicesc comun”, a mai rostit PF Părinte Patriarh Kiril.

 

Distincții pentru mărturisitorii Ortodoxiei

După cuvântul de învățătură al Patriarhului Moscovei și al Întregii Rusii, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieș­teanul, Episcop-vicar patriarhal și secretar al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a dat citire Actului solemn comemorativ dedicat Patriarhului Justinian și apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului.

La ectenia întreită pentru adormiți, soborul de slujitori s-a rugat pentru odihna mărturisitorilor și apărătorilor credinței ortodoxe trecuți la Domnul în timpul persecuției comuniste împotriva Bisericii. În dangătul clopotelor s-a cântat apoi „Veșnică pomenire” în limbile slavonă, albaneză și română.

Patriarhul României a acordat Crucea Patriarhală, cea mai înaltă distincție a Bisericii Ortodoxe Române, următorilor supraviețuitori care au suferit prigoana regimului comunist în România: Octav Bjoza (pre­ședintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România), Radu Ciuceanu (directorul Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului – Academia Română), Micaela Ghițescu (redactor-șef revista „Memoria”), pr. Nicolae Bordașiu, pr. Mircea Gorețki, acad. Alexandru Zub, Demostene Andronescu.

 

Daruri oferite Întâistătătorilor și conducătorilor delegațiilor Bisericilor Ortodoxe surori

Preafericitul Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, i-a oferit la finalul Sfintei Liturghii Preafericitului Părinte Patriarh Daniel un engolpion cu chipul Mântuitorului Iisus Hristos și o cârjă arhierească ca simbol al slujirii arhierești. Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii a subliniat că martirii și mărturisitorii creștini care au suferit în secolul 20 în temnițele din țările comuniste sunt adevărați rugători pentru creștini. „Noi simțim rugăciunile lor și aceasta pentru că ei nu au trăit foarte de mult. Bunicii și părinții noștri au prins acele timpuri și din acest motiv legăturile cu ei sunt vii. Martirii și mărturisitorii Bisericii noastre din secolul 20 sunt practic contemporanii noștri și ceea ce s-a întâmplat cu ei trebuie să ne dea de gândit și să învățăm multe din aceasta”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Kiril. În continuare, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe a Rusiei a sub­liniat că, astăzi, nimeni nu ne silește să ne dezicem de Biserică sau de Hristos, dar cu toate acestea se fac mari eforturi, prin diverse mijloace, pentru ca oamenii să se lepede de Hristos și de Biserica Sa. „Câte eforturi se fac pentru ca oamenii să se lepede de Hristos și pentru ca Biserica să fie privită ca o oarecare parte a unei tradiții naționale, ca un fel de folclor popular! Numai că Biserica nu este trecut. Biserica este prezentul! Biserica este chemată să-L mărturisească pe Mântuitorul Iisus Hristos și ieri, și azi, și mâine, iar ea face acest lucru nu numai prin rugăciune sau prin săvârșirea Sfintei Liturghii, pentru că viața membrilor Bisericii trebuie să mărturisească clar despre viața Evangheliei. Astăzi, mărturisirea lui Hristos, într-o oarecare măsură, nu este mai puțin complicată decât aceea din timpul prigoanelor. Omul poate fi îndepărtat de Dumnezeu nu doar cu forța, ci și prin ispite diferite, prin îndepărtarea atenției lui de la cer spre pământ”, a evidențiat Preafericirea Sa.

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, i-a mulțumit Preafericitului Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, pentru bucuria adusă prin moaștele Sfântului Cuvios Serafim de Sarov, dar și pentru împreuna-slujire cu prilejul hramului Catedralei Patriarhale, oferindu-i o icoană cu chipul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, icoană ce conține un fragment din moaștele sfântului reprezentat pe ea. „Avem un schimb de moaște ale Sfinților Cuvioși Serafim de Sarov și Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucu­reștilor. Avem această convingere că numai cu ajutorul sfinților biruim orice ispită, trecem prin dificultăți, dar și simțim bucuria de a fi creștini și de a ne pregăti în lumea aceasta, pentru a dobândi pacea, bucuria și fericirea din Împărăția Preasfintei Treimi”, a subliniat Patriarhul României.

De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a oferit o icoană cu chipul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, Preafericitului Părinte Anastasios, Arhiepiscopul Tiranei, Durrësului și al Întregii Albanii. „Albania a avut cea mai cruntă situație prin faptul că religia a fost desființată și orice manifestare religioasă interzisă. Dar Dumnezeu a rânduit ca atunci când s-a dat mai multă libertate, Biserica Ortodoxă din Albania să învieze din morți și providențial a fost faptul că acela care a ajutat la reînvierea Bisericii Ortodoxe din Albania a fost Preafericitul Părinte Anastasios, care în limba greacă înseamnă cel înviat din morți”, a evidențiat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Aceeași icoană cu Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou a fost oferită de Patriarhul României și Preafericitului Părinte Rastislav, Arhiepiscop de Prešov, Mitropolit al Bisericii Ortodoxe din Ţinuturile Cehiei și Slovacia, Înalt­preasfințitului Părinte Naum de Ruse, reprezentantul Patriarhiei Bulgariei, Preasfințitului Părinte Vahtang, Episcop de Nikortsmind – reprezentantul Patriarhiei Georgiei, și Înalt­preasfin­țitului Părinte Arhiepiscop Jacob de Bialystock și Gdansk – reprezentantul Bisericii Ortodoxe a Poloniei.

 

Festivalul-concurs 
„Lăudați pe Domnul!”, 
la ediție aniversară

În seara de 27 octombrie, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” din Palatul Patriarhiei a avut loc etapa finală a Festivalu­lui-con­­curs național de muzică bisericească „Lăudați pe Domnul!”, ediția a X-a. Cele patru secțiuni ale acestei ediții au fost: interpretare muzică psaltică, interpretare muzică corală, compoziție muzică psaltică și compoziție muzică corală.

Au participat PF Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, PF Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, PF Părinte Anastasios, Arhiepiscopul Tiranei, Durrësului și al Întregii Albanii, PF Părinte Rastislav, Arhiepiscop de Prešov și Mitropolit al Bisericii Ortodoxe din Ţinuturile Cehiei și din Slovacia, ierarhi străini, delegați ai Bisericilor Ortodoxe surori, și români, clerici și iubitori ai muzicii bizantine și corale.

 

Invitat special al evenimentului a fost maestrul Tudor Gheorghe, care a susținut un recital de mu­zică și poezie, dedicat măr­turisirii credinței ortodoxe în temnițele comuniste. Cu acest prilej, Patriarhul României i-a dăruit maestrului Tudor Gheorghe Crucea Patriarhală pentru mireni.

După momentul festiv, PF Părinte Patriarh Daniel a rostit mesajul „Mărturisirea credinței ortodoxe prin muzica bisericească”. La final, PF Părinte Patriarh Kiril a mulțumit Patriarhului României pentru participarea la acest eveniment și a subliniat importanța muzicii bisericești. „Oamenii care cântă în biserică trebuie să aibă susținere și mai ales din partea Bisericii, și acest concurs cu siguranță asigură un astfel de sprijin pentru corurile bisericești. Le doresc tuturor celor care au cântat la concurs ajutorul lui Dumnezeu, dar și în viitoarele lor lucrări, pentru ca să ne bucure în continuare. Dumnezeu să ne ajute tuturor, dar mai ales celor care sunt implicați în această activitate frumoasă”, a spus PF Părinte Patriarh Kiril.

 

Sărbătorirea primului deceniu de slujire patriarhală al Preafericitului Părinte Daniel

Preafericitul Părinte Daniel a sărbătorit 10 ani de slujire în tronul de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române în trei momente distincte: joi, 28 septembrie 2017, aniversarea a fost celebrată împreună cu toți membrii Permanenței Consiliului Național Bisericesc și ai Permanenței Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor, la Reședința Patriarhală și apoi la Centrul cultural-misionar „Familia” din orașul Pantelimon; sâmbătă, 30 septembrie 2017, în paraclisul cu hramul „Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul” din Reședința Patriarhală, Preafericirea Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, iar la ora 12:00, în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale, a fost săvârșită o slujbă de Te Deum, urmată de o recepție în Salonul „Sfinților Români” la care au participat ostenitorii de la Reședința Patriarhală și oficialitățile care au prezentat mesaje de felicitare; sâmbătă, 28 octombrie 2017, la Catedrala Patriarhală, în prezența membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și a unor ierarhi ortodocși din străinătate, a unor clerici și a unor mireni din țară și din străinătate, a fost săvârșită o slujbă de Te Deum, urmată de ședința solemnă a Sfântului Sinod, în Aula „Teoctist ­Patriarhul” din Palatul Patriarhiei.

Împlinirea unui deceniu de patriarhat al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a fost celebrată joi, 28 septembrie, împreună cu membrii Permanenței Consiliului Național Bisericesc și ai Permanenței Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucu­reștilor la Reședința Patriarhală. După șe­dințele săptămânale de lucru, membrii celor două permanențe au primit, în Salonul „Sfinților Români“ al Reșe­dinței Patriarhale, diplome omagiale și medalii.

Diploma omagială și medalia dedicate Anului omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și al pictorilor bisericești a fost acordată membrilor Permanenței Consiliului Național Bisericesc și ai Per­ma­nenței Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucu­reștilor în semn de prețuire și recunoș­tință pentru merite deosebite în păstrarea credinței ortodoxe și promovarea culturii creștine. De asemenea, Patriarhul României a prezentat trei apariții editoriale aniversare, adresând felicitări celor care au contribuit la realizarea lor: albumul aniversar „Fidelitate eclezială și misiune socială. Un deceniu de slujire a Bisericii Ortodoxe Române” (Editura BASILICA); volumul „Transparență administrativă și dinamism pastoral. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. 10 ani de slujire ca Arhiepiscop al Bucu­reștilor și Mitropolit al Munteniei și Dobrogei” (Editura „Cuvântul Vieții” a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei) și ediția aniversară a publicației „Vestitorul Ortodoxiei”.

În numele membrilor celor două permanențe a vorbit Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Epis­cop-vi­car al Arhiepiscopiei Bucureș­tilor, care a adresat Preafericitului Părinte Patriarh Daniel un cuvânt de mulțumire pentru semnele de cinstire acordate. Preasfinția Sa a vorbit despre vocația de ctitor a Patriarhului României și despre înțelepciunea Preafericirii Sale în activitatea administrativă: „Aș vrea să vorbesc despre o latură specială, pe care o observăm mai ales în spațiul actelor, al lucrării administrative, unde am întâlnit rezoluții care reflectă gândirea părintească, alta decât ne-am aștepta adeseori. Pentru că un ierarh și mai ales un patriarh este dator să certe, să mustre, să îndemne. Dar aceste rezo­luții ne arată că duhul copleșește litera. Și peste aceste hotărâri, multe dintre ele îndreptate către cei care au nevoie de ajutorul părintesc, pe lângă îndrumări și chiar pe lângă mustrările pe care toți într-un anumit moment le merităm, duhul acesta al părintelui este cel care pune pecetea cea adevărată”. La final, Episco­pul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor a oferit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, din partea Permanenței Consiliului Național Bisericesc și a Permanenței Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureș­tilor, o icoană a Mântuitorului Iisus Hristos Pantocrator, lucrată în tehnica mozaic.

În cuvântul de răspuns, Patriarhul României a mulțumit lui Dumnezeu pentru toate binefacerile revărsate asupra ierarhilor, preoților, monahilor și credincio­șilor din Biserica Ortodoxă Română: „În mod deosebit, apreciem jertfelnicia acestor ani, care ne arată că numai prin Cruce se ajunge la bucuria Învierii, numai prin dăruire de sine, cu multă responsabilitate se poate realiza ceva care este de folos Bise­ricii. Responsabilitatea unui om, indiferent că este conducător sau simplu lucrător, depinde de trei elemente esen­țiale: credința, caracterul și cultura. Când ai credință mai vie, caracter mai vertical și cultură mai bogată devii mai exigent cu tine însuți și cu cei din jur. Dumnezeu – spune Sfântul Maxim Mărturisitorul – Se uită la scopul faptelor, nu doar la fapta în sine. De aceea, faptele vor fi judecate după scopul urmărit. Dacă scopul urmărit nu este binele personal, individual, egoist, ci binele Bisericii, atunci este un scop sfânt. Acesta trebuie să fie scopul nostru: să iubim Biserica lui Hristos, să răspundem iubirii Lui, pentru că El mai întâi ne-a iubit pe noi și să ne întrebăm nu doar ce ne oferă nouă Biserica, ci cât și cum oferim noi Bisericii lui Hristos”.

În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a binecuvântat lucrările realizate la un nou corp al Casei „Pelerinul” din cadrul Centrului cultural-misionar „Familia”. La evenimentul din orașul Pantelimon au participat Preasfințitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, și membrii Perma­nenței Consiliului Național Bisericesc și ai Permanenței Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor. La finalul slujbei săvârșite în Piațeta Concordia, Patriarhul României i-a felicitat pe ostenitorii și sprijinitorii lucrărilor desfășurate la Centrul cultural-misionar „Familia”, oferind diploma omagială și medalia dedicate Anului omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și al pictorilor bisericești părintelui consilier patriarhal Ștefan Ababei și diac. consilier patriarhal Georgel Ene. Noul corp de camere este destinat cazării pelerinilor sau participanților la seminarii, întruniri și conferințe.

 

Un deceniu de patriarhat al Preafericitului Părinte Daniel celebrat împreună cu membrii Permanențelor Consiliului Națio­nal Bisericesc și ai Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor

Preafericitul Părinte Daniel a sărbătorit 10 ani de slujire în tronul de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române în trei momente distincte: joi, 28 septembrie 2017, aniversarea a fost celebrată împreună cu toți membrii Permanenței Consiliului Național Bisericesc și ai Permanenței Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor, la Reședința Patriarhală și apoi la Centrul cultural-misionar „Familia” din orașul Pantelimon; sâmbătă, 30 septembrie 2017, în paraclisul cu hramul „Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul” din Reședința Patriarhală, Preafericirea Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, iar la ora 12:00, în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale, a fost săvârșită o slujbă de Te Deum, urmată de o recepție în Salonul „Sfinților Români” la care au participat ostenitorii de la Reședința Patriarhală și oficialitățile care au prezentat mesaje de felicitare; sâmbătă, 28 octombrie 2017, la Catedrala Patriarhală, în prezența membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și a unor ierarhi ortodocși din străinătate, a unor clerici și a unor mireni din țară și din străinătate, a fost săvârșită o slujbă de Te Deum, urmată de ședința solemnă a Sfântului Sinod, în Aula „Teoctist ­Patriarhul” din Palatul Patriarhiei.

Împlinirea unui deceniu de patriarhat al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a fost celebrată joi, 28 septembrie, împreună cu membrii Permanenței Consiliului Național Bisericesc și ai Permanenței Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucu­reștilor la Reședința Patriarhală. După șe­dințele săptămânale de lucru, membrii celor două permanențe au primit, în Salonul „Sfinților Români“ al Reșe­dinței Patriarhale, diplome omagiale și medalii.

Diploma omagială și medalia dedicate Anului omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și al pictorilor bisericești a fost acordată membrilor Permanenței Consiliului Național Bisericesc și ai Per­ma­nenței Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucu­reștilor în semn de prețuire și recunoș­tință pentru merite deosebite în păstrarea credinței ortodoxe și promovarea culturii creștine. De asemenea, Patriarhul României a prezentat trei apariții editoriale aniversare, adresând felicitări celor care au contribuit la realizarea lor: albumul aniversar „Fidelitate eclezială și misiune socială. Un deceniu de slujire a Bisericii Ortodoxe Române” (Editura BASILICA); volumul „Transparență administrativă și dinamism pastoral. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. 10 ani de slujire ca Arhiepiscop al Bucu­reștilor și Mitropolit al Munteniei și Dobrogei” (Editura „Cuvântul Vieții” a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei) și ediția aniversară a publicației „Vestitorul Ortodoxiei”.

În numele membrilor celor două permanențe a vorbit Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Epis­cop-vi­car al Arhiepiscopiei Bucureș­tilor, care a adresat Preafericitului Părinte Patriarh Daniel un cuvânt de mulțumire pentru semnele de cinstire acordate. Preasfinția Sa a vorbit despre vocația de ctitor a Patriarhului României și despre înțelepciunea Preafericirii Sale în activitatea administrativă: „Aș vrea să vorbesc despre o latură specială, pe care o observăm mai ales în spațiul actelor, al lucrării administrative, unde am întâlnit rezoluții care reflectă gândirea părintească, alta decât ne-am aștepta adeseori. Pentru că un ierarh și mai ales un patriarh este dator să certe, să mustre, să îndemne. Dar aceste rezo­luții ne arată că duhul copleșește litera. Și peste aceste hotărâri, multe dintre ele îndreptate către cei care au nevoie de ajutorul părintesc, pe lângă îndrumări și chiar pe lângă mustrările pe care toți într-un anumit moment le merităm, duhul acesta al părintelui este cel care pune pecetea cea adevărată”. La final, Episco­pul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor a oferit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, din partea Permanenței Consiliului Național Bisericesc și a Permanenței Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureș­tilor, o icoană a Mântuitorului Iisus Hristos Pantocrator, lucrată în tehnica mozaic.

În cuvântul de răspuns, Patriarhul României a mulțumit lui Dumnezeu pentru toate binefacerile revărsate asupra ierarhilor, preoților, monahilor și credincio­șilor din Biserica Ortodoxă Română: „În mod deosebit, apreciem jertfelnicia acestor ani, care ne arată că numai prin Cruce se ajunge la bucuria Învierii, numai prin dăruire de sine, cu multă responsabilitate se poate realiza ceva care este de folos Bise­ricii. Responsabilitatea unui om, indiferent că este conducător sau simplu lucrător, depinde de trei elemente esen­țiale: credința, caracterul și cultura. Când ai credință mai vie, caracter mai vertical și cultură mai bogată devii mai exigent cu tine însuți și cu cei din jur. Dumnezeu – spune Sfântul Maxim Mărturisitorul – Se uită la scopul faptelor, nu doar la fapta în sine. De aceea, faptele vor fi judecate după scopul urmărit. Dacă scopul urmărit nu este binele personal, individual, egoist, ci binele Bisericii, atunci este un scop sfânt. Acesta trebuie să fie scopul nostru: să iubim Biserica lui Hristos, să răspundem iubirii Lui, pentru că El mai întâi ne-a iubit pe noi și să ne întrebăm nu doar ce ne oferă nouă Biserica, ci cât și cum oferim noi Bisericii lui Hristos”.

În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a binecuvântat lucrările realizate la un nou corp al Casei „Pelerinul” din cadrul Centrului cultural-misionar „Familia”. La evenimentul din orașul Pantelimon au participat Preasfințitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, și membrii Perma­nenței Consiliului Național Bisericesc și ai Permanenței Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor. La finalul slujbei săvârșite în Piațeta Concordia, Patriarhul României i-a felicitat pe ostenitorii și sprijinitorii lucrărilor desfășurate la Centrul cultural-misionar „Familia”, oferind diploma omagială și medalia dedicate Anului omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și al pictorilor bisericești părintelui consilier patriarhal Ștefan Ababei și diac. consilier patriarhal Georgel Ene. Noul corp de camere este destinat cazării pelerinilor sau participanților la seminarii, întruniri și conferințe.

 

 

Liturghie și Te Deum în ziua împlinirii a 10 ani de la întronizare

În ziua pomenirii Sfântului Ierarh Grigorie Luminătorul, Arhiepiscopul Armeniei, sâmbătă, 30 septembrie, paraclisul nou din cadrul Reședinței Patriarhale și-a sărbătorit hramul principal. Ziua de prăznuire a ocrotitorului acestui sfânt locaș de rugăciune a fost și zi de sărbătoare pentru ctitorul său, Preafericitul Părinte Pa­triarh Daniel, care a celebrat 10 ani de la întronizarea în demnitatea de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

Întâistătătorul Bisericii noastre a săvârșit Sfânta Liturghie în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” al Reședinței Patriarhale, împreună cu Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieș­teanul, Episcop-vicar patriarhal, și cu Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucu­reștilor. În cuvântul de învățătură rostit la finalul slujbei, Părintele Patriarh Daniel a evidențiat viața jertfelnică și sfântă, precum și principalele împliniri ale marelui ierarh Grigorie Luminătorul.

La final, Patriarhul României a îndemnat la conștientizarea darurilor primite de la Dumnezeu și a mulțumit pentru binefacerile primite în cei 10 ani de slujire patriarhală. Din soborul de slujitori au făcut parte arhim. Paisie Teodorescu, vicar patriarhal, și arhim. Ciprian Grădinaru, eclesiarhul Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului.

La împlinirea unui deceniu de la întronizarea Preafericitului Părinte Daniel în demnitatea de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reșe­dința Patriarhală a fost oficiată o slujbă de Te Deum. Slujba a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucu­reștilor. La eveniment au fost prezenți Episcopii-vicari patriarhali Varlaam Ploieșteanul și Ieronim Sinaitul, repre­zentanți ai oficialităților centrale, precum și ostenitori ai Reședinței Patriarhale.

La finalul slujbei de Te Deum, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a rostit un cuvânt de felicitare Patriarhului României. „Îi mulțumim lui Dumnezeu și Îi suntem recunoscători permanent, dar mai ales astăzi, într-o zi aniversară importantă. Recunoștința însă nu ne-o arătăm doar prin cuvinte. Sunt sentimentele profunde ale inimilor care au puterea să se bucure cu cei care se bucură dimpreună cu Părintele nostru Patriarh. Acești 10 ani pot fi definiți simplu în câteva cuvinte: proiecte originale, de multe ori surprinzătoare, adecvate vremurilor, dar și îndreptate către viitor cu spirit vizionar; de asemenea, conștiința misiunii la care a fost chemat și tăria corăbierului care se străduiește până la capăt să ducă către liman corabia lovită de valuri puternice; nădejdea în Dumnezeu mai mult decât în oameni, adică prietenia cu Dumnezeu și cu sfinții; fermitate, atenție, trezvie, harisme trebuincioase ocârmuitorului; simțul chivernisirii și al bunei rânduieli; dreptate și exigență, dar și iubirea care niciodată nu piere; dorință de slujire mai mult decât poate făptui un om cu puteri limitate într-o lume marcată de neînțelegere, de dezbinare. Împlinirea a 10 ani de patriarhat al Preafericirii Voastre nu este un moment de bilanț, ci unul de recunoștință adusă lui Dumnezeu Dăruitorul, Binefăcătorul, Împlinitorul celor de trebuință slujitorilor Săi, cu dorința continuării acestor proiecte sfinte”, a evidențiat Preasfinția Sa.

În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a spus că prietenia și comuniunea dintre oameni și instituții spre binele românilor sunt semne ale lucrării lui Dumnezeu. „Mulțumim lui Dumnezeu pentru toată darea cea bună și pentru tot darul care vine de la Părintele luminilor. Exprimăm bucuria noastră atunci când simțim multă comuniune, comuniune frățească în Sinod, comuniune fră­țească în lucrarea de la Patriarhie, de la Arhiepiscopia Bucureștilor și comuniune frățească în lucrarea dintre cler și laicat și simțire românească atunci când cooperăm cu autoritățile de stat centrale și locale. Cea mai intensă comuniune este comuniunea rugăciunii, când simțim că nu suntem singuri, ci împreună cu sfinții lui Dumnezeu, rugându-ne în fața Sfintei Treimi să păzească Biserica Sa prin poporul român, să ne dăruiască tuturor sănătate și bucurie, pace și mântuire întru mulți și binecuvântați ani!”, a spus Părintele Patriarh Daniel.

Momentul aniversar a continuat în Muzeul Patriarhilor din cadrul Reședinței Patriarhale, unde au fost prezentate mesajele oficialităților. Domnul Sergiu Nistor, consilier prezidențial, a transmis mesajul Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, iar domnul Victor Opaschi, secretarul de stat pentru culte, a citit mesajul intitulat „Zece ani de eforturi pentru consolidarea binelui comun și a democrației”. Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a citit mesajele din partea: domnului Călin Popescu Tăriceanu, președintele Senatului; domnului Liviu Dragnea, președintele Camerei Deputaților; doamnei Carmen Dan, ministrul afacerilor interne; domnului Liviu Pop, ministrul educației naționale, și domnului Gabriel Petrea, ministrul consultării publice și dialogului social.

 

Câteva dintre mesajele adresate Preafericitului Părinte Daniel la împlinirea a 10 ani de patriarhat sunt redate mai jos:

 

Klaus Iohannis, 
Președintele României

(mesaj transmis de Sergiu Nistor, consilier prezidențial – Departamentul Cultură, Culte și Centenar)

Preafericirea Voastră, Părinte Patriarh Daniel,

La sărbătorirea a 10 ani de la întronizarea Preafericirii Voastre în înalta demnitate de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, îmi face o deosebită plăcere să vă adresez urările mele cele mai calde de sănătate, slujire rodnică și putere de muncă, în continuarea și desăvârșirea proiectelor importante pe care le-ați inițiat în cursul acestor 10 ani de arhipăstorire. Se împlinește o decadă plină de provocări, pentru Biserică și societate în ansamblu, dar și de realizări semnificative pentru Biserica Ortodoxă Română. Celebrarea întronizării Preafericirii Voastre aduce laolaltă eparhiile din țară și cele din diasporă, cărora Preafericirea Voastră le-ați arătat o atenție deosebită, sprijinind înființarea de noi parohii, școli și spitale, întărind astfel legătura de limbă, credință și cultură cu România. Anii acestei fructuoase decade s-au desfășurat sub semnul unor aniversări emblematice pentru identitatea poporului român. Marcarea acestora a întărit în conștiința colectivă valorile morale și spiritualitatea creștină, transmițând prin acestea un mesaj esențial tinerilor. La ceas aniversar, Vă transmit prețuirea mea pentru dedicarea socială a Bisericii Ortodoxe Române și pentru activitatea prin care aceasta a contribuit la cunoașterea istoriei și a jertfelor pentru libertatea și demnitatea noastră. Apreciez în mod deosebit cinstirea pe care Biserica Ortodoxă Română o aduce, sub înalta păstorire a Preafericirii Voastre, eroilor români pentru a căror pomenire se va sfinți, în anul Marii Uniri, Catedrala Mântuirii Neamului. Preafericirea Voastră, fie ca celebrarea de astăzi să Vă întărească în lucrarea pentru binele comun, în spiritul valorilor creștine. Vă doresc să desăvârșiți în noul an de patriarhat proiectele importante pentru Biserica Ortodoxă Română și pentru întreaga societate românească. Slujire rodnică, întru mulți și fericiți ani!

 

Călin Popescu-Tăriceanu, președintele Senatului României

Preafericirea Voastră,

La împlinirea a 10 ani de la întronizarea ca Patriarh al României, doresc să vă transmit, sub auspiciile deosebit de favorabile ale acestei sărbătoriri, felicitări și aprecieri deosebite, în numele Senatului României și al meu personal, pentru realizările pe care le-ați împlinit în această perioadă.

Prin preocupare continuă, ca Întâi­stătător al Bisericii Ortodoxe Române, și muncă asiduă dedicate lui Dumnezeu și semenilor, ați inițiat și administrați cu bună chiverniseală și înțelepciune numeroase proiecte în domeniile pas­to­ral-spiritual, cultural-misionar și filantropic-social. Acestea încununează de o manieră meritorie împlinirea primilor 10 ani de slujire patriarhală.

Sunteți, Preafericirea Voastră, deopotrivă Păstor al dreptmăritorilor creștini din vatra strămoșească a provinciilor române și Apărător al românilor ortodocși care trăiesc astăzi în număr mare în diasporă (1 Petru 2, 25). Prin aceste slujiri și înalte responsabilități care v-au fost încredințate odată cu însemnele patriarhale, reprezentați România în dialogul între Bisericile Ortodoxe autocefale și participați activ la întâlniri internaționale de nivel înalt cu lideri ai altor confesiuni creștine, dedicate păcii și bunei înțelegeri în Europa și în întreaga lume.

Dintre realizările deosebite care poartă numeroase și vizibile roade de la preluarea de către Preafericirea Voastră a celei mai înalte funcții arhierești, aș dori să vă adresez felicitări în mod special pentru revigorarea și reunificarea jurisdicțiilor de peste hotare ale Patriarhiei Române, în ținuturile din vecinătatea frontierelor sau din Occidentul european și nord-atlan­tic, unde trăiesc, definitiv sau vremelnic, sute de mii de români.

Mulți dintre aceștia au posibilitatea astăzi de a se bucura de grija pastorală a Bisericii Ortodoxe Române, pentru întărirea sufletească și cultivarea statorniciei atașamentului față de țară și valorile strămoșești, primind îndrumare și sprijin de la preoți români trimiși de Preafericirea Voastră să slujească chiar în comunitățile în care românii se află împreună cu familiile lor. Primiți, Preafericirea Voastră, urări de sănătate și putere de muncă pentru a vă continua cu succes înalta misiune ce v-a fost încredințată, asigurându-vă de întregul meu sprijin personal și de expresia celei mai înalte considerații.

 

Liviu Dragnea, 
președintele Camerei Deputaților

Preafericirea Voastră,

Cu deosebită onoare, la ceas de mare sărbătoare, îngă­duiți-mi să Vă rog să primiți cele mai alese urări de sănă­tate, slujire rodnică și multe împliniri în sfânta misiune cu care ați fost învestit. Totodată, Vă asigurăm de res­pec­tul și deplinul nostru sprijin în amplul proces de edificare a Ortodo­xiei române în noul context european și internațio­nal și ne exprimăm recunoștința pentru rolul pe care Biserica îl are în viața poporului român în men­ținerea unității, identității, pro­movarea valorilor morale și consolidarea păcii sociale. În acest moment de mare aniversare, Vă doresc, Preafericirea Voastră, viață îndelungată, sănătate și împlinirea proiectelor pe care le-ați inițiat în cea mai înaltă și sfântă menire pe care v-a conferit-o Biserica Ortodoxă Română. Cu alese sentimente de prețuire.

 

Victor Opaschi, 
secretarul de stat pentru culte

Preafericirea Voastră,

În cei peste 27 de ani de la reinstaurarea democrației, perioadă care coincide cu cei peste 27 de ani ai Preafericirii Voastre, atât ca Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, cât și ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, țara noastră s-a aflat într-o acută criză de modele intelectuale și morale, iar construcția binelui comun pare să se fi făcut mai degrabă anevoios. Puține personalități din România au reușit să-și pună în aceeași măsură amprenta asupra acestei perioade, în parte și pentru că nu au știut să valorifice marea deschidere a românilor spre spiritualitate și imensul capital social pe care credința îl produce.

Preafericirea Voastră,

Sunteți una dintre acele personalități care prețuiesc și cultivă moderația, demnitatea umană și responsabilitatea ca valori esențiale ale spațiului public. Ați transmis în permanență mesajul că Biserica nu trebuie să rămână închisă între zidurile bisericilor, că vocația ei este, desi­gur, în primul rând una spirituală, fără însă a neglija dimensiunile socială și civică. Sub păstorirea Preafericirii Voastre, Biserica Ortodoxă Română și-a asumat rolul de Biserică dinamică, ­lucrând la consolidarea binelui comun în societatea românească.

Implicarea Bisericii în consolidarea binelui comun se vădește nu numai prin numărul foarte mare de persoane care au beneficiat în toți acești ani de asistența socială furnizată de Biserică sau prin miile de unități filantropice gestionate de aceasta, ci și prin mesajele și pozițiile publice ale Patriarhiei Române pe teme foarte sensibile și de mare actualitate, prin efortul preoților și ierarhilor de a se implica în consolidarea sentimentului comunitar.

În plus, aș menționa aici în special efortul Preafericirii Voastre de a ține Biserica unită în jurul învățăturilor și al valorilor creștine. Aș aminti totodată munca pe care o depuneți pentru finalizarea lucrărilor la Catedrala Națională, care va fi sfințită anul viitor – un semnal de optimism și de speranță pentru întreaga societate românească.

Este adevărat că numărul mare de persoane care beneficiază de programele social-filantropice ale Bisericii sau faptul că în ultimii doi ani în spitalele din România s-au dublat rezervele de sânge datorită apelurilor și eforturilor Bisericii Ortodoxe Române nu sunt fapte prezentate la breaking news. Dar e de datoria mea, ca secretar de stat pentru culte, să cunosc și să explic această muncă extraordinară a Preafericirii Voastre de participare activă la edificarea unei societăți mai bune, mai solidare.

Înzestrat cu viziune profetică și energie inepuizabilă, ați redefinit binele comun, într-o Românie devenită foarte individualistă după 45 de ani de comunism, ca nefiind suma matematică a binelui fiecăruia în parte, ci ca binele autentic pe care îl împărtășim cu toții, fundamentat pe valori sociale precum încrederea, solidaritatea și tradiția.

Ați reușit să transmiteți societății ceva ce multe Biserici nu mai reușesc în alte țări: anume că Biserica este una dintre instituțiile fundamentale ale societății civile, că este creatoare continuă de valori și atitudini care consolidează democrația, că este integratoare pentru toți, fără deosebire de statut social, și că are un tezaur inestimabil de resurse teologice și morale necesare pentru ca noi toți să trăim într-o democrație consolidată.

În toți acești ani, Biserica Ortodoxă Română și-a consolidat locul și rolul de vector comunitar și identitar în mijlocul românilor, și-a argumentat teologic și articulat practic prezența și implicarea socială, devenind un reper al implicării civice.

Preafericirea Voastră,

Vă felicit pentru activitatea pe care o depuneți ca Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, atât în țara noastră, cât și în afara granițelor acesteia, pentru consecvența cu care cultivați responsabilitatea și discer­nămân­tul ca valori centrale ale spațiului public și ale demo­cra­ției.

Vă urez din inimă ani mulți și rodnici de păstorire, cu sănătate și putere de muncă, bucurii duhovnicești și cât mai multe împliniri în lucrarea Preafericirii Voastre!

 

Te Deum aniversar în Catedrala Patriarhală

Sâmbătă, 28 octombrie, după săvârșirea Sfintei Liturghii de către soborul Catedralei Patriarhale, Înalt­preasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a săvârșit slujba de Te Deum înaintea ședinței solemne a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

 

La slujbă au participat Preafericitul Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Anastasios, Arhiepiscopul Tiranei, Durrësului și al Întregii Albanii, Preafericitul Părinte Rastislav, Arhiepiscop de Prešov și Mitropolit al Bisericii Ortodoxe din Ţinuturile Cehiei și din Slovacia, ierarhi delegați ai Bisericilor Ortodoxe surori, ierarhi membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, membri ai Permanenței Consiliului Național Bisericesc și ai Permanenței Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor, reprezentanți ai autorităților de stat centrale și locale, profesori ai Universității din București, clerici și credincioși.

La final, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a rostit cuvântul intitulat „Un Patriarh neobosit pentru Biserica și neamul său”, la 10 ani de la întronizarea Preafericitului Părinte Daniel ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

În cuvântul de răspuns, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a înălțat rugăciune lui Dumnezeu pentru toate binefacerile pe care le-a revărsat asupra Bisericii noastre în acești 10 ani și a adresat mulțumiri ierarhilor Sfântului Sinod și tuturor colaboratorilor care au sprijinit această lucrare timp un deceniu. În mod deosebit, Preafericirea Sa a mulțumit celor care contribuie la construcția noii Catedrale Naționale, oferind exemplul Bisericii Ortodoxe Ruse, care în doar câțiva ani a reconstruit din temelie Catedrala „Iisus Hristos Mântuitorul” din Moscova pe locul edificiului dinamitat în timpul lui Stalin, precum și al Bisericii Ortodoxe din Albania, care a înălțat o catedrală nouă la Tirana, într-o țară în care ortodocșii reprezintă doar o treime din populație.

Patriarhul României și-a exprimat dorința ca lucrările Bisericii Ortodoxe Române să continue și să se intensifice, în primul rând în ceea ce privește viața liturgică și duhovnicească, dar și în privința misiunii pastorale și filantropice din societate: „Lumea de astăzi cunoaște puțin adâncurile teologiei ortodoxe, profunzimea spiri­tualității ortodoxe. În general, oamenii secularizați judecă Biserica doar după lucrarea ei în societate. Există o tendință de a reduce Biserica la un fel de agenție de caritate sau filantropică. Noi însă nu facem aceasta pentru că este la modă, ci pentru că filantropia socială derivă din filantropia soteriologică, a mântuirii. Noi avem în Sfânta Liturghie istoria filantropiei, a iubirii lui Dumnezeu față de lume. De aceea, din Sfânta Liturghie derivă filantropia socială. Dacă despărțim filantropia socială de filantropia liturgică, contribuim la secularizarea Bisericii din interiorul ei, ajungem la fenomenul numit autosecularizare. Este foarte important să punem accent pe filantropia lui Dumnezeu din Liturghie și apoi să o arătăm în filantropia Bisericii din societate, evitând pietismul fără fapte sociale și secularizarea fără suflet duhovnicesc”. De asemenea, Preafericirea Sa a subliniat importanța întăririi comuniunii și cooperării în coresponsabilitate cu toate Bisericile Ortodoxe surori: „Avem nevoie de multă consfătuire, așa cum în aceste zile am simțit binecuvântarea informării reciproce despre viața Bisericilor noastre, și de reafirmarea comuniunii noastre liturgice, sacramentale și, în același timp, să cooperăm pentru o misiune comună ortodoxă mai intensă în lumea de astăzi”.

 

Un Patriarh neobosit pentru Biserica și neamul său

Cuvântul Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, rostit în Catedrala Patriarhală, sâmbătă, 28 octombrie 2017, după slujba de Te Deum la 10 ani de la întronizarea Preafericitului Părinte Daniel ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române

 

Împlinirea a 10 ani de slujire patriarhală a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel reprezintă un bun prilej de a încerca să evidențiem câteva din roadele lucrării sale ca Întâi­stătător al Bisericii noastre. Observăm, ca o notă constantă a slujirii sale patriarhale, strădania stăruitoare a Preafericirii Sale de a folosi în mod eficient, durabil și duhovnicește instru­men­tele cu care Hristos înzestrează corabia Bisericii Sale în călătoria ei istorică. Iar această strădanie poate fi identificată pe mai multe planuri.

Una dintre imaginile des întâlnite, care zugrăvesc Biserica și lucrarea ei în lume, este cea a unei corăbii pe mare. Marea, adică lumea din jur, este uneori mai liniștită, adeseori agitată. Avându-L drept Întemeietor, Proniator și Conducător pe Însuși Hristos, corabia Bisericii străbate în cele din urmă marea istoriei până în veșnicia Împărăției celei neînserate a lui Dumnezeu.

În această călătorie, corabia Bisericii îi cuprinde pe toți credincioșii săi, păstrători și mărturisitori ai dreptei credințe, adică pe creștinii mireni, viețuitorii sfintelor mănăstiri, diaconii, preoții și arhiereii. Fiecare membru al Bisericii, primind „harul după măsura darului lui Hristos” (Efeseni 4, 7), își are rolul său distinct, unic în mersul corabiei. Astfel, arhiereul și, în mod special, Întâistătătorul unei Biserici ocupă un loc specific, lucrarea sa fiind, cu precădere, cea de coordonare, de conducere, sub călăuzirea Mântuitorului Hristos.

 

În permanentă lucrare

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a înțeles, încă din timpul slujirii sale în Mitropolia Moldovei și Bucovinei, că zidirea de biserici reprezintă o prioritate. Bisericile ridicate în satele și cartierele urbane unde acestea lipseau, precum și Catedrala Mântuirii Neamului constituie cetăți de scăpare, limanuri liniștite și oaze de odihnă liturgică pentru credin­cioșii călători pe corabia Bisericii lui Hristos din România.

Cartea sfântă, dătătoare de hrană duhovnicească, este absolut necesară în mersul corabiei Bisericii spre Împărăție. Părintele Patriarh Daniel, prin editurile și tipografiile Patriarhiei, a oferit credin­cioșilor un număr impresionant de exemplare de Biblii, lucrări ale Sfinților Părinți, enciclopedii, dicționare, manuale, reviste și ziare, broșuri și pliante. Toate acestea îl ajută pe creștin în strădania sa de a rămâne pe cale și a ajunge la destinație. Corabia Bisericii întâlnind pe mare și zone învolburate, călătorii au nevoie, pe lângă rugăciune și asceză, și de acces la informație pentru a face față mai ușor valurilor. Instituțiile media, precum Radioul și Televiziunea TRINITAS, Ziarul Lumina și Agenția de știri BASILICA, oferă credincioșilor români din țară și din diasporă posibilitatea cunoașterii la timp și în detaliu a căii pe care o parcurge corabia Bisericii. Părintele Patriarh Daniel urmărește îndeaproape această lucrare, o impulsionează, îi adaugă elemente noi atunci când nevoia o cere.

Corabia Bisericii poartă în sânul ei și mulți credincioși suferinzi în trupul lor, lipsiți de cele necesare unei vieți normale. Se observă faptul că în ultimii ani, cu precădere, mesajul și lucrarea Întâistătătorului Bisericii noastre se îndreaptă cu stăruință spre cei săraci. Intensificarea vieții liturgice și duhovnicești, pe de o parte, și grija pentru cei în nevoie sunt coordonatele fără de care viața Bisericii nu poate fi concepută. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel înțelege aceasta și acționează în consecință.

Biserica este alcătuită, în cea mai mare parte, din „bisericile cele mici de acasă”, adică din familiile creștine din parohii. Familia, în forma lăsată de Dumnezeu – bărbat, femeie și copiii lor -, este supusă în zilele noastre unor mari presiuni care-i amenință unicitatea, importanța și specificul. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a inclus în preocuparea și lucrarea sa această problematică pe care o consideră esențială pentru mersul firesc al lucru­rilor.

În calea pe care o străbate Biserica, credincioșii ei au trebuință de hrană curată și de izvoare limpezi, care să-i hrănească și să-i adape cu pâine adevărată și apă vie. Atenția îndreptată timp de un an asupra unei persoane sfinte sau asupra unui moment important din viața Bisericii sau a țării oferă cele de trebuință ca inspirație, imbold și determinare în strădania de a viețui cât mai autentic crești­nește. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel propune în fiecare an o perspectivă în acest sens și se constată folosul duhovnicesc și de cunoaștere care decurge din raportarea anuală la un chip al sfințeniei sau la o lucrare de excepție din istoria Bisericii.

 

Atenție și grijă părintească pentru românii plecați în străinătate

În ultima perioadă, corabia Bisericii Ortodoxe Române călătorește și prin alte spații teritoriale decât cele de acasă. În Canada sau Australia, în Italia, Portugalia sau în regiunile scandinave s-au înființat eparhii noi în ultimii 10 ani. Acestea s-au adăugat celor existente, înfățișând împreună cu parohiile și mănăstirile din diasporă un alt chip al Bisericii Române decât cel cu care eram obișnuiți. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a înțeles foarte bine această noutate din viața Bisericii noastre și a întreprins cele necesare, împreună cu ierarhii și preoții români din străinătate.

Baza materială necesară lucrării misionare a Bisericii s-a îmbunătățit considerabil în timpul păstoririi Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Iași ca Mitropolit și în ultimii 10 ani de slujire patriarhală. Viața liturgică și duhovnicească, activitatea educațională și de caritate constituie conținutul lucrării bisericești desfășurate în spații amenajate corespunzător, în care ostenesc oamenii care au propriile lor nevoi, inclusiv materiale. Ges­tionată corespunzător, cu grija de netrans­formare a ei în scop în sine, partea economică, edilitară sau administrativă este necesară în lucrarea Bisericii. Părintele Patriarh Daniel se străduiește și în această direcție, având convingerea că mersul normal al Bisericii cuprinde și latura materială care, pusă în slujba oamenilor, ajută la îndeplinirea misiunii bisericești.

În ultimii ani, s-a obținut o îmbună­tățire a contribuției pentru salarizarea personalului bisericesc din partea statului. În special preoții din mediul rural, cântăreții bisericești și viețuitorii mănăstirilor au beneficiat de aceste îmbu­nătățiri. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a susținut personal demersuri specifice și insistente în acest sens și ele vor continua cu siguranță.

Lucrarea Părintelui Patriarh Daniel în cei 10 ani de slujire patriarhală poate fi privită doar din perspectiva binecuvântării lui Dumnezeu revărsate asupra Bisericii Sale din România. Din ce în ce mai des auzim vocea Patriarhului nostru sau citim în scrierile sale despre faptul că fără ajutorul lui Dumnezeu nu se poate împlini ceva bun în viața Bisericii și a lumii. Insistența Preafericirii Sale asupra impor­tanței rugăciunii și a înnoirii continue prin pocăință și asceză, în special în viața slujitorilor Bisericii, arată duhul care-l animă, așteptările pe care le are și năzuințele pe care le nutrește. Pe măsură ce anii trec și încercările prin care trece Biserica se înmulțesc, se observă creșterea Preafericirii Sale în autoritate patriarhală, axată nu numai pe elemente de experiență profesorală, intelectuală, edilitară sau administrativă cu care ne-a obișnuit, dar și în aspecte care ating sfera adâncă, teologică, în sensul duhovnicesc, integral al cuvântului.

La încheierea unui deceniu de slujire patriarhală a Întâistătătorului nostru, se cuvine să aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru purtarea Sa de grijă față de Preafericirea Sa și față de întreaga Biserică Ortodoxă Română. Îl rugăm pe Dumnezeu ca și de acum înainte să cuprindă în marea Sa milostivire pe credincioșii, monahii, preoții și arhiereii săi, pentru ca împreună cu Părintele Patriarh Daniel, aflându-ne în corabia Bisericii și călătorind pe același drum al celor care ne-au precedat în dreapta credință, să preaslăvim pe Preasfânta Treime, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Amin.

 

† Teofan,

Mitropolitul Moldovei și Bucovinei

 

Continuitate în lucrare, înnoire în viața spirituală și cooperare în misiunea socială

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, rostit la finalul slujbei de Te Deum, săvârșită în Catedrala Patriarhală, la împlinirea unui deceniu de slujire
patriarhală al Preafericirii Sale, sâmbătă, 28 octombrie 2017

 

Mulțumim lui Dumnezeu pentru toate binefacerile pe care le-a revărsat asupra Bisericii noastre în acești 10 ani care au trecut. Mulțumim ierarhilor din Sfântul Sinod, care împreună cu noi au hotărât cele mai importante măsuri de ordin pastoral, misionar și au contribuit la îmbunătățirea legislației Bisericii noastre printr-un Statut nou și prin mai multe regulamente bisericești de aplicare a Statutului nou al Bisericii Ortodoxe Române. Dorim să mulțumim, de asemenea, tuturor colaboratorilor de la Patriarhie, de la Arhiepiscopia Bucureștilor, clerului, monahilor și monahiilor și tuturor credincioșilor. De asemenea, mulțumim autorităților de stat, locale și centrale, care ne-au sprijinit în această lucrare timp de 10 ani și, în mod deosebit, mulțumim celor care au contribuit la construcția catedralei noi – Catedrala Națională sau Catedrala Mântuirii Neamului – și sperăm, cu ajutorul lui Dumnezeu, ca anul viitor să o vedem terminată la roșu și să sfințim altarul. Iar când va fi finalizată și pictura, îl vom invita pe Preafericitul Părinte Patriarh Kiril, deja i-am spus, la sfințirea picturii, la sfințirea completă a catedralei noi, luând exemplul Catedralei „Hristos Mântuitorul” de la Moscova, care în câțiva ani a fost reconstruită din temelie pe locul catedralei care a fost dinamitată în timpul lui Stalin (1931). De asemenea, luăm exemplul catedralei de la Tirana, o catedrală nouă, frumoasă, construită într-o țară în care credincioșii creștini reprezintă doar o treime din populație. Albania este un stat majoritar musulman și, cu toate acestea, s-a realizat o catedrală ortodoxă frumoasă, deodată tradițională și modernă.

Mulțumim din suflet tuturor celor care ne-au ajutat în lucrarea noastră!

În încheiere, dorim să spunem că în anii următori, cu ajutorul lui Dumnezeu și al tuturor celor menționați aici, cler și popor, ne-am propus să realizăm două lucrări mari, și anume continuitate și intensitate sau înnoire: să continuăm ceea ce am început și să intensificăm unele activități. Cele trei direcții majore sunt următoarele:

În primul rând, să intensificăm viața liturgică și duhovnicească sau spirituală comunitară, dar și a noastră personal. De ce? Pentru că fenomenul secularizării, care înseamnă a construi o societate și o viață particulară fără referință la Dumnezeu – sicut Deus non daretur, ca și cum Dumnezeu nu ar exista -, reprezintă primejdia cea mai mare astăzi. 
Delăsarea duhovnicească este un fel de comoditate și de lenevire duhovnicească, care, așa cum spunea și Preafericitul Părinte Patriarh Kiril, nu se adresează atât de mult rațiunii, cât instinctului și, de aceea, este mai cuprinzătoare decât o ispită care se adresează doar rațiunii.

În al doilea rând, trebuie să intensificăm misiunea pastorală și filantropică în societate. Lumea de astăzi cunoaște puțin adâncurile teologiei ortodoxe, cunoaște puțin profunzimea spiritualității ortodoxe și, în general, oamenii secularizați judecă Biserica doar după lucrarea ei în societate. Există, deci, o tendință de a reduce Biserica la un fel de agenție de caritate sau filantropică. Noi însă nu săvârșim lucrarea social-filantropică pentru că această lucrare este la modă, ci pentru că filantropia socială derivă din filantropia soteriologică, adică din filantropia mântuirii. Noi avem în Sfânta Liturghie istoria filantropiei, a iubirii lui Dumnezeu față de lume. De aceea, din Sfânta Liturghie derivă filantropia socială. Dacă despărțim filantropia socială de filantropia liturgică, contribuim la secularizarea Bisericii din interiorul ei, acest fenomen numit autosecularizare. Este foarte important să punem accent pe filantropia lui Dumnezeu din Liturghie și apoi să o arătăm în filantropia Bisericii în societate, evitând, pe de o parte, pietismul fără fapte sociale și, pe de altă parte, secularizarea fără suflet duhovnicesc.

În al treilea rând, dar nu de mai puțină importanță, este necesar să întărim comuniunea și cooperarea sau coresponsabilitatea cu toate Bisericile Ortodoxe surori. Avem nevoie de multă consfătuire, așa cum, în aceste zile, am simțit binecuvântarea informării reciproce privind viața Bisericilor noastre; avem nevoie, deci, de consfătuire și de reafirmare a comuniunii noastre liturgice sacramentale. În același timp, avem nevoie să cooperăm pentru o misiune comună ortodoxă mai intensă în lumea de astăzi.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca aceste perspective necesare din punct de vedere pastoral și misionar să devină o realitate și să simțim bucuria de a fi iubiți de Dumnezeu, de a fi slujitori ai lui Hristos pentru dobândirea vieții veșnice, spre slava lui Dumnezeu și spre a noastră mântuire. Amin.

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Mesaje ale întâistătătorilor ortodocși

Cu prilejul împlinirii a 10 ani de la întronizarea ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române a Preafericitului Părinte Daniel, întâistătători ai Bisericilor Ortodoxe surori au transmis mesaje de felicitare

 

Preafericirea Voastră,

Iubit frate întru Hristos și coliturghisitor,

Vă felicit cordial cu ocazia celei de-a 10-a sărbătoriri a întronizării patriarhale.

Conducând Biserica Ortodoxă Română, care v-a fost încredințată, împliniți „cu dragoste și cu duhul blândeții” (1 Corinteni 4, 21) slujirea de Întâistătător care v-a fost rânduită și aceasta se poate vedea prin multe împliniri folositoare. Cuvântul Preafericirii Voastre, plin de putere evanghelică, îi inspiră pe ierarhi, cler și păstoriți către o lucrare permanentă în ogorul lui Hristos, iar credința „să crească și dragostea dintre toți să prisosească” (2 Tesaloniceni 1, 3).

Vă doresc ajutor de la Dumnezeu în slujirea patriarhală, tărie duhovnicească și forță fizică întru mulți ani.

Cu frățească dragoste întru Domnul,

† Kiril

Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii

(Traducere: Preot Eugeniu Rogoti)

 

Preafericitului Părinte Daniel, Arhiepiscopul Bucureștilor, Mitropolitul Ungrovlahiei, Locțiitorul Tronului Cezareei Capadociei și Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, iubitului nostru frate în Domnul și coliturghisitor al Smereniei Noastre, îmbrățișare sfântă în Hristos Iisus.

Sionul cel Sfânt, Biserica Sfintelor Locuri, dimpreună cu cinstita obște a Sfântului Mormânt se bucură în mod deosebit, participând prin această scrisoare a noastră frățească la manifestările festive ale Patriarhiei Române cu prilejul împlinirii a 10 ani de păstorire patriarhală cu reușite și roade a Preafericirii Voastre celei mult iubite și alese.

Izvorul acestei bucurii pentru Maica tuturor Bisericilor este faptul că sora ei, Biserica Ortodoxă Autocefală a României, trecând prin foc și prin sabie și arătând cuvioși mucenici și noi mucenici, a ajuns la odihnă și a arătat un astfel de păstor, distins printr-o pregătire și educație teologică ortodoxă desăvârșită și o participare activă la dialogurile interortodoxe și intercreștine, încă din zilele slujirii sale mitropolitane în de Dumnezeu păzita Mitropolie a Iașilor, leagănul culturii române și loc al activității pastorale în duh de frățietate ortodoxă a vrednicilor de pomenire predecesorilor noștri, în special a Patriarhilor Dositei și Hrisant ai Ierusalimului.

Pornind din această însemnată mitropolie istorică, Preafericirea Voastră ați ajuns la înălțimea scaunului patriarhal din București, fiind ales după vrednicie cel de-al șaselea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Autocefale a României, așezat de Dumnezeu ca făclia în sfeșnic, pentru ca lumina chipului Domnului nostru Iisus Hristos și a Evangheliei Sale să strălucească și să călăuzească poporul român ortodox, pentru a-și păstra identitatea ortodoxă română și tradițiile sale populare și să-l însuflețească din râurile pururea vii ale credinței ortodoxe.

Urmând acestei chemări, Preafericirea Voastră, chiar de la început ați avut inițiative și le-ați dus la îndeplinire, confirmând vrednicia alegerii patriarhale.

Dintre aceste multe inițiative sunt vrednice de menționat formarea teologică ortodoxă a clerului în școlile teologice din România, transmiterea continuă a cuvântului dumnezeiesc prin intermediul mijloacelor digitale de comunicare ale Bisericii Române, găzduirea tinerilor din țările ortodoxe în Biserica Română, reeditări ale Sfintei Scripturi în limba română, publicarea scrierilor patristice, în special a Filocaliei și a lucrărilor distinsului teolog ortodox român, pr. Stăniloae, înființarea de instituții filantropice pentru îngrijirea săracilor și a bătrânilor, sprijinirea instituției familiei, constituirea și organizarea sfintelor mănăstiri pentru trăirea idealului monahal, inițierea și cultivarea unor relații bune de comuniune în Hristos cu Bisericile Ortodoxe surori și refacerea acestora cu Biserica noastră a Sionului, care a fost urmată de vizita noastră irenică în Patriarhia României din anul mântuirii 2014, precum și cooperarea noastră cu Preafericirea Voastră la Marele Sinod al Ortodoxiei din Creta, la care a fost foarte importantă și foarte apreciată contribuția Preafericirii Voastre prin observațiile precise.

Felicitându-vă pentru cele selecționate mai sus după vrednicie, dar și pentru altele, „despre care timpul nu ne ajunge ca să vorbim” (Evrei 11, 32), vă dorim bogată întărire și putere de sus, întru cât mai mulți, buni și excelenți ani, întru bună rodire a bunelor lucrări plăcute lui Dumnezeu spre folosul și mântuirea poporului ortodox român și slava Dumnezeului nostru slăvit în Treime.

Pe lângă acestea, dorindu-vă har deplin și binecuvântarea Preasfântului și de viață dătătorului Mormânt, vă îmbrățișăm cu sărutare sfântă și rămânem,

Al Preafericirii Voastre, iubit frate în Hristos,

† Teofil al III-lea

Patriarhul Ierusalimului

(Traducere: Aurelian Nicolae Iftimiu)

 

 

 

Preafericirea Voastră,

Iubite frate și împreună slujitor al Sfintelor Taine,

Hristos este în mijlocul nostru!

Cu dragoste în Hristos, Vă îmbrățișăm, mulțumindu-I pentru binecuvântările și bunătățile revărsate asupra Bisericii noastre Ortodoxe de pretutindeni, care, în cele mai grele încercări, a păstrat credința apostolică neschimbată.

Biserica Ortodoxă Română și celelalte Biserici Ortodoxe surori care s-au aflat sub regimul comunist au fost întotdeauna purtătoare adevărate ale dreptei credințe, devenind un model pentru noi, prin organizarea și funcționarea lor în toate aspectele pastorale, învățătorești și sfințitoare.

Inițiativa declarării anului 2017 de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca An comemorativ al Patriarhului Justinian și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului reprezintă pentru noi un semn viu și de mare valoare, de cinstire a memoriei mărturisitorilor și a apărătorilor Ortodoxiei, care au trăit viața lor împletită cu dragostea fierbinte pentru Hristos, jertfindu-se pentru păstrarea dreptei credințe.

Lupta și slujirea Patriarhului Justinian și a celorlalți mărturisitori ortodocși împotriva puterii ateisto-comuniste vor rămâne un model demn de urmat pentru generațiile viitoare.

Prezenta întâlnire de la București a întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe surori (cu prilejul evenimentelor dedicate sărbătorii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Catedralei Patriarhale și al Bucureștilor), care au suferit în timpul prigoanei comuniste, este o mărturie vie a continuității slujirii lor, pentru care Vă adresăm urările noastre de succes și bună sporire.

Cei 10 ani de păstorire ai Preafericirii Voastre ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, plini de activități sociale, teologice și pastorale, cu roade duhovnicești, au îmbogățit tezaurul spiritual al întregii Ortodoxii. Vă felicităm, înălțând rugăciunile noastre Bunului Dumnezeu ca să Vă dăruiască o pastorație cât mai rodnică și bogată în împliniri pentru păstrarea credinței și apărarea Ortodoxiei, întru mulți și fericiți ani.

Al Preafericirii Voastre frate în Domnul,

† Ioan al X-lea,

Patriarhul Antiohiei și al Întregului Orient

 

 

Preafericirea Voastră,

În numele Bisericii Ortodoxe a Georgiei și în numele meu, personal, vă felicit din toată inima cu ocazia celei de-a 10-a sărbătoriri a întronizării voastre.

Fie ca Dumnezeu să vă dăruiască harul Său și să vă ajute în greaua, dar onoranta responsabilitate pe care ați împlinit-o neobosit atâția ani, în aceste vremuri dificile și complicate.

Fie ca Domnul să vă dăruiască multă sănătate, mulți ani și ajutorul Său pentru binele țării voastre și al Bisericii.

Cu dragoste frățească în Hristos,

† Ilie al II-lea

Patriarhul Catholicos al Întregii Georgii

 

 

Preafericirea Voastră,

Cu prilejul celei de-a 10-a sărbătoriri a întronizării Voastre ca Patriarh al României, Vă transmit din inimă cele mai bune urări fraterne și felicitări.

Fie ca Domnul cel Preamilostiv să dăruiască Preafericirii Voastre multă sănătate și harul Său ca slujirea Voastră să fie încununată cu mari realizări pentru bunăstarea Bisericii Ortodoxe Române și a națiunii române.

Întru mulți ani!

† Sava

Mitropolitul Ortodox al Varșoviei 
și al Întregii Polonii

 

 

Preafericirea Voastră,

Iubit frate și coslujitor în Domnul,

În numele Bisericii Ortodoxe din Ţinuturile Cehiei și din Slovacia, al ierarhilor, clericilor și credincioșilor și în numele meu, personal, permiteți să vă felicit din inimă la cea de-a 10-a sărbătorire a alegerii și întronizării Preafericirii Voastre ca Patriarh al României.

Conform tradiției, Sfântul Apostol Andrei și ucenicii Sfântului Apostol Pavel au predicat pe teritoriul actual al României. Inspirați de Sfântul Duhul, aceștia au semănat semințele credinței creștine folosind puterea cuvântului lor. Mai mult, această sămânță „a căzut în pământ bun și a rodit”. Sub purtarea de grijă a Preafericirii Voastre, Biserica Ortodoxă Română a cunoscut o creștere și dezvoltare rapidă. Un număr din ce în ce mai mare de tineri vin tot mai mult la Dumnezeu și primesc Taina Sfântului Botez.

Îngăduiți-mi să vă urez, Preafericirea Voastră, să aveți multă putere în Duhul Sfânt pentru a sluji Biserica română și poporul român pentru mulți și rodnici ani.

† Rastislav

Arhiepiscop de Presov,

Mitropolitul Ţinuturilor Cehiei și Slovaciei

 

Preafericirea Voastră,

Iubit frate întru Hristos și coliturghisitor,

Vă felicit cordial cu ocazia celei de-a 10-a sărbătoriri a întronizării patriarhale.

Conducând Biserica Ortodoxă Română, care v-a fost încredințată, împliniți „cu dragoste și cu duhul blândeții” (1 Corinteni 4, 21) slujirea de Întâistătător care v-a fost rânduită și aceasta se poate vedea prin multe împliniri folositoare. Cuvântul Preafericirii Voastre, plin de putere evanghelică, îi inspiră pe ierarhi, cler și păstoriți către o lucrare permanentă în ogorul lui Hristos, iar credința „să crească și dragostea dintre toți să prisosească” (2 Tesaloniceni 1, 3).

Vă doresc ajutor de la Dumnezeu în slujirea patriarhală, tărie duhovnicească și forță fizică întru mulți ani.

Cu frățească dragoste întru Domnul,

† Kiril

Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii

(Traducere: Preot Eugeniu Rogoti)

 

Preafericitului Părinte Daniel, Arhiepiscopul Bucureștilor, Mitropolitul Ungrovlahiei, Locțiitorul Tronului Cezareei Capadociei și Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, iubitului nostru frate în Domnul și coliturghisitor al Smereniei Noastre, îmbrățișare sfântă în Hristos Iisus.

Sionul cel Sfânt, Biserica Sfintelor Locuri, dimpreună cu cinstita obște a Sfântului Mormânt se bucură în mod deosebit, participând prin această scrisoare a noastră frățească la manifestările festive ale Patriarhiei Române cu prilejul împlinirii a 10 ani de păstorire patriarhală cu reușite și roade a Preafericirii Voastre celei mult iubite și alese.

Izvorul acestei bucurii pentru Maica tuturor Bisericilor este faptul că sora ei, Biserica Ortodoxă Autocefală a României, trecând prin foc și prin sabie și arătând cuvioși mucenici și noi mucenici, a ajuns la odihnă și a arătat un astfel de păstor, distins printr-o pregătire și educație teologică ortodoxă desăvârșită și o participare activă la dialogurile interortodoxe și intercreștine, încă din zilele slujirii sale mitropolitane în de Dumnezeu păzita Mitropolie a Iașilor, leagănul culturii române și loc al activității pastorale în duh de frățietate ortodoxă a vrednicilor de pomenire predecesorilor noștri, în special a Patriarhilor Dositei și Hrisant ai Ierusalimului.

Pornind din această însemnată mitropolie istorică, Preafericirea Voastră ați ajuns la înălțimea scaunului patriarhal din București, fiind ales după vrednicie cel de-al șaselea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Autocefale a României, așezat de Dumnezeu ca făclia în sfeșnic, pentru ca lumina chipului Domnului nostru Iisus Hristos și a Evangheliei Sale să strălucească și să călăuzească poporul român ortodox, pentru a-și păstra identitatea ortodoxă română și tradițiile sale populare și să-l însuflețească din râurile pururea vii ale credinței ortodoxe.

Urmând acestei chemări, Preafericirea Voastră, chiar de la început ați avut inițiative și le-ați dus la îndeplinire, confirmând vrednicia alegerii patriarhale.

Dintre aceste multe inițiative sunt vrednice de menționat formarea teologică ortodoxă a clerului în școlile teologice din România, transmiterea continuă a cuvântului dumnezeiesc prin intermediul mijloacelor digitale de comunicare ale Bisericii Române, găzduirea tinerilor din țările ortodoxe în Biserica Română, reeditări ale Sfintei Scripturi în limba română, publicarea scrierilor patristice, în special a Filocaliei și a lucrărilor distinsului teolog ortodox român, pr. Stăniloae, înființarea de instituții filantropice pentru îngrijirea săracilor și a bătrânilor, sprijinirea instituției familiei, constituirea și organizarea sfintelor mănăstiri pentru trăirea idealului monahal, inițierea și cultivarea unor relații bune de comuniune în Hristos cu Bisericile Ortodoxe surori și refacerea acestora cu Biserica noastră a Sionului, care a fost urmată de vizita noastră irenică în Patriarhia României din anul mântuirii 2014, precum și cooperarea noastră cu Preafericirea Voastră la Marele Sinod al Ortodoxiei din Creta, la care a fost foarte importantă și foarte apreciată contribuția Preafericirii Voastre prin observațiile precise.

Felicitându-vă pentru cele selecționate mai sus după vrednicie, dar și pentru altele, „despre care timpul nu ne ajunge ca să vorbim” (Evrei 11, 32), vă dorim bogată întărire și putere de sus, întru cât mai mulți, buni și excelenți ani, întru bună rodire a bunelor lucrări plăcute lui Dumnezeu spre folosul și mântuirea poporului ortodox român și slava Dumnezeului nostru slăvit în Treime.

Pe lângă acestea, dorindu-vă har deplin și binecuvântarea Preasfântului și de viață dătătorului Mormânt, vă îmbrățișăm cu sărutare sfântă și rămânem,

Al Preafericirii Voastre, iubit frate în Hristos,

† Teofil al III-lea

Patriarhul Ierusalimului

(Traducere: Aurelian Nicolae Iftimiu)

 

 

 

Preafericirea Voastră,

Iubite frate și împreună slujitor al Sfintelor Taine,

Hristos este în mijlocul nostru!

Cu dragoste în Hristos, Vă îmbrățișăm, mulțumindu-I pentru binecuvântările și bunătățile revărsate asupra Bisericii noastre Ortodoxe de pretutindeni, care, în cele mai grele încercări, a păstrat credința apostolică neschimbată.

Biserica Ortodoxă Română și celelalte Biserici Ortodoxe surori care s-au aflat sub regimul comunist au fost întotdeauna purtătoare adevărate ale dreptei credințe, devenind un model pentru noi, prin organizarea și funcționarea lor în toate aspectele pastorale, învățătorești și sfințitoare.

Inițiativa declarării anului 2017 de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca An comemorativ al Patriarhului Justinian și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului reprezintă pentru noi un semn viu și de mare valoare, de cinstire a memoriei mărturisitorilor și a apărătorilor Ortodoxiei, care au trăit viața lor împletită cu dragostea fierbinte pentru Hristos, jertfindu-se pentru păstrarea dreptei credințe.

Lupta și slujirea Patriarhului Justinian și a celorlalți mărturisitori ortodocși împotriva puterii ateisto-comuniste vor rămâne un model demn de urmat pentru generațiile viitoare.

Prezenta întâlnire de la București a întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe surori (cu prilejul evenimentelor dedicate sărbătorii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Catedralei Patriarhale și al Bucureștilor), care au suferit în timpul prigoanei comuniste, este o mărturie vie a continuității slujirii lor, pentru care Vă adresăm urările noastre de succes și bună sporire.

Cei 10 ani de păstorire ai Preafericirii Voastre ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, plini de activități sociale, teologice și pastorale, cu roade duhovnicești, au îmbogățit tezaurul spiritual al întregii Ortodoxii. Vă felicităm, înălțând rugăciunile noastre Bunului Dumnezeu ca să Vă dăruiască o pastorație cât mai rodnică și bogată în împliniri pentru păstrarea credinței și apărarea Ortodoxiei, întru mulți și fericiți ani.

Al Preafericirii Voastre frate în Domnul,

† Ioan al X-lea,

Patriarhul Antiohiei și al Întregului Orient

 

 

Preafericirea Voastră,

În numele Bisericii Ortodoxe a Georgiei și în numele meu, personal, vă felicit din toată inima cu ocazia celei de-a 10-a sărbătoriri a întronizării voastre.

Fie ca Dumnezeu să vă dăruiască harul Său și să vă ajute în greaua, dar onoranta responsabilitate pe care ați împlinit-o neobosit atâția ani, în aceste vremuri dificile și complicate.

Fie ca Domnul să vă dăruiască multă sănătate, mulți ani și ajutorul Său pentru binele țării voastre și al Bisericii.

Cu dragoste frățească în Hristos,

† Ilie al II-lea

Patriarhul Catholicos al Întregii Georgii

 

 

Preafericirea Voastră,

Cu prilejul celei de-a 10-a sărbătoriri a întronizării Voastre ca Patriarh al României, Vă transmit din inimă cele mai bune urări fraterne și felicitări.

Fie ca Domnul cel Preamilostiv să dăruiască Preafericirii Voastre multă sănătate și harul Său ca slujirea Voastră să fie încununată cu mari realizări pentru bunăstarea Bisericii Ortodoxe Române și a națiunii române.

Întru mulți ani!

† Sava

Mitropolitul Ortodox al Varșoviei 
și al Întregii Polonii

 

 

Preafericirea Voastră,

Iubit frate și coslujitor în Domnul,

În numele Bisericii Ortodoxe din Ţinuturile Cehiei și din Slovacia, al ierarhilor, clericilor și credincioșilor și în numele meu, personal, permiteți să vă felicit din inimă la cea de-a 10-a sărbătorire a alegerii și întronizării Preafericirii Voastre ca Patriarh al României.

Conform tradiției, Sfântul Apostol Andrei și ucenicii Sfântului Apostol Pavel au predicat pe teritoriul actual al României. Inspirați de Sfântul Duhul, aceștia au semănat semințele credinței creștine folosind puterea cuvântului lor. Mai mult, această sămânță „a căzut în pământ bun și a rodit”. Sub purtarea de grijă a Preafericirii Voastre, Biserica Ortodoxă Română a cunoscut o creștere și dezvoltare rapidă. Un număr din ce în ce mai mare de tineri vin tot mai mult la Dumnezeu și primesc Taina Sfântului Botez.

Îngăduiți-mi să vă urez, Preafericirea Voastră, să aveți multă putere în Duhul Sfânt pentru a sluji Biserica română și poporul român pentru mulți și rodnici ani.

† Rastislav

Arhiepiscop de Presov,

Mitropolitul Ţinuturilor Cehiei și Slovaciei

 

 

Serbarea onomasticii Patriarhului României

Biserica Ortodoxă l-a pomenit duminică, 17 decembrie, pe Sfântul Proroc Daniel. Prăznuirea Sfântului Proroc Daniel, ocrotitorul spiritual al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a început cu Sfânta Liturghie, săvârșită în Catedrala Patriarhală de Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un sobor de 13 ierarhi, preoți și diaconi. În soborul ierarhilor slujitori au fost IPS Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului; IPS Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului; IPS Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei; IPS Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului; IPS Părinte Petru, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor; IPS Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului; PS Părinte Sofronie, Episcopul ortodox român al Oradiei; PS Părinte Iustin, Episcopul ortodox român al Maramureșului și Sătmarului; PS Părinte Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord; PS Părinte Qais, Episcop de Erzurum; PS Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal; PS Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal; PS Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

La finalul Sfintei Liturghii, IPS Părinte Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, a rostit, în numele ierarhilor, preoților, diaconilor și credincioșilor, un cuvânt de felicitare pentru Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la sărbătorirea sfântului ocrotitor. Totodată, Părintele Mitropolit Laurențiu a reliefat datoria morală pe care întreaga Biserică este chemată să și-o exprime față de părintele duhovnicesc, a cărui lucrare duhovnicească este grea și foarte puțini știu să vadă și să aprecieze aceasta.

„Noi simțim și știm cât de mult lucrează. Nu-l întreabă nimeni câte ore doarme, ci toată lumea așteaptă răspuns pe moment. Când se întâmplă ceva pe undeva, un fenomen, un lucru neplăcut, cine este de vină? Biserica. Cine răspunde din Biserică? Patriarhul. Dacă, din nefericire, unul sau altul dintre slujitorii Bisericii, prin ispita diavolului, cade pe frontul acesta al luptei pentru câștigarea mântuirii și este dus în spate, cine este de vină? Biserica. Cine din Biserică? Patriarhul, apoi toți ceilalți, împreună. Dacă astăzi Biserica este de vină pentru toate, noi ne asumăm răspunderea și știm că pe noi ne apără Hristos Mântuitorul, Care este Păstorul păstorilor. Din toată lucrarea pe care o are de îndeplinit, ca un vis măreț, nu doar al Preafericitului, ci al nostru, al tuturor, este edificarea Catedralei Mântuirii ­Neamului. Dacă lucrul acesta este luat, uneori, în râs și batjocorit, se uită că nu se are în vedere faptul că poporul lui Dumnezeu, care este peste 86% din populația țării noastre, cotizează sau dă statului, pentru ca statul să ajute la realizarea acestui monument al națiunii noastre, nu numai al ­Bisericii. Nu este numai Catedrala Bucureș­tiului, este Catedrala Bisericii Ortodoxe Române, nu numai de aici din țară, ci și de peste hotare”, a spus IPS Părinte Mitropolit Laurențiu.

Din partea membrilor Sfântului Sinod, Mitropolitul Ardealului a dăruit Patriarhului României o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul, iar din partea slujitorilor Catedralei Patriarhale un coș cu flori.

Momentul festiv a fost încheiat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care a mulțumit lui Dumnezeu pentru împreuna-lucrare a clerului și credin­cioșilor în Biserica Mântuitorului Iisus Hristos, a explicat importanța sărbătoririi sfântului ocrotitor pentru viața duhovnicească și a mulțumit tuturor pentru prezență.

Concert de colinde 
și eveniment festiv la 
Palatul Patriarhiei

Momentul festiv dedicat Patriarhului României, prilejuit de sărbătorirea ocrotitorului Preafericirii Sale, s-a încheiat cu concertul de colinde desfășurat în seara aceleiași zile, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” din Palatul Patriarhiei.

Tradiționalul concert de colinde „Răsăritul Cel de Sus”, organizat de Centrul de Presă BASILICA al Patriarhiei Române, a fost susținut de corul Seminarului Teologic Ortodox „Nifon Mitropolitul” din București, dirijat de arhid. Nifon Constantin și de arhid. Răzvan-Constantin Ștefan, și Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale, dirijat de arhid. Mihail Bucă.

Evenimentul a avut loc în prezența Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a unor personalități ale vieții publice românești, colaboratori din instituțiile publice centrale și locale ale sectoarelor Administrației Patriarhale și Arhiepiscopiei Bucureștilor, colaboratori și sprijinitori ai Centrului de Presă BASILICA, a membrilor Perma­nențelor Consiliului Național Bisericesc și Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a unor profesori de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” și de la Seminarul Teologic Liceal Ortodox din București și a altor invitați. După recitalul de colinde, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit mesajul „Bucuria colindelor și unitatea noastră de credință”.

 

Slujirea Bisericii – jertfelnicie şi bucurie

Interviu-document, la împlinirea a 10 ani de slujire patriarhală, acordat de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Televiziunii Române, realizat de jurnalistul Andrei Victor Dochia și difuzat în cadrul emisiunii Universul credinței – 24 decembrie 2017.
Textul a fost revăzut de autor în ianuarie 2018.

 

Binecuvântați, Preafericite Părinte Patriarh. Vă mulțumesc pentru onoarea pe care o faceți Televiziunii Române şi pentru bucuria pe care o faceți tuturor telespectatorilor acceptând acest interviu, primul după 10 ani de la întronizarea Preafericirii Voastre.

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Şi noi ne bucurăm şi, desigur, am acceptat acest interviu pentru că am împlinit 10 ani şi pentru că peste aceşti 10 ani putem, cu ajutorul lui Dumnezeu, să continuăm.

 

Slujba de întronizare a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel,
Catedrala Patriarhală, 30 septembrie 2007

 

Pe 30 septembrie 2007, românii au asistat pentru prima oară, în direct, la o slujbă impresionantă. Vorbim de prima întronizare a unui patriarh într-o Românie liberă şi proaspăt integrată în Uniunea Europeană. Preafericite Părinte, au trecut 10 ani de la acel moment istoric. Erați în mod firesc emoționat, pentru că această demnitate reclama multă responsabilitate, dar şi foarte multă jertfă. Era un context politic destul de nefast, erau mari frământări pe scena politică, scindarea populației, vorbim şi de un an cu două referendumuri. Cum vedeți acum Biserica Ortodoxă Română a anului 2007?

O vedem într-un curs firesc, acela de continuitate şi, în acelaşi timp, de amplificare a activităților sale pastorale, misionare şi, în mod deosebit, o redescoperire sau intensificare a activităților social-filantropice, care au fost întrerupte în timpul perioadei comuniste.

În seara zilei întronizării Preafericirii Voastre, ați acordat primul interviu Televiziunii Române, jurnalistului Titi Dincă. A fost primul şi ultimul interviu, pentru că ne-ați spus atunci, îmi amintesc, că vor fi atât de multe lucruri de făcut pentru Biserică, încât nu va mai fi timp de interviuri. Şi iată că aşa a fost. Care au fost nevoile imediate şi problemele stringente cu care se confrunta Biserica?

În primul rând, a fost nevoie de noi locaşuri de cult, mai ales în cartierele noi, care au fost construite în timpul socialismului şi care nu au avut prevăzute locaşuri de cult. În al doilea rând, a fost educația tineretului, pentru că tineretul dorea să aibă mai multă cunoaştere în privința credinței. Am fost cu toții impresionați când am văzut că, în timpul Revoluției, o mulțime de tineri care nu au făcut ore de religie în şcoală totuşi s-au rugat, au rostit rugăciunea Tatăl nostru, au arătat credința moştenită de la familie, de la părinți, de la bunici şi, desigur, prin lucrarea discretă, dar eficientă a multor preoți de parohie. Deci construirea de biserici, de zid, care lipseau, dar şi zidirea duhovnicească, edificarea spirituală a sufletului – acestea pot fi numite biserica din exterior şi biserica din sufletul omului -, acestea erau prioritățile. Se şi spunea că trebuie acordată multă importanță tinerilor.

A treia prioritate era organizarea pastorală mai eficientă şi, în general, o grijă sporită pentru românii din diasporă, pentru că acest fenomen al migrației sau emigrației a devenit un fenomen nou, necunoscut de Biserica noastră într-o proporție atât de mare, mai ales după anul 2000. Încât, pe de o parte, aveam probleme urgente de rezolvat în țară, iar pe de altă parte, şi o grijă sporită față de românii din jurul granițelor țării şi din diaspora occidentală.

 

Inaugurarea Studioului TRINITAS TV, 27 octombrie 2007

 

Au fost aşadar 10 ani de muncă susținută, neobosită. 10 ani de lucrare „a Martei şi a Mariei” – acestea s-au împletit perfect. Vorbim de organizare, de eficientizare impecabile. V-aş ruga să ne împărtăşiți câte ceva din efortul depus pentru a realiza cele mai importante proiecte ale Bisericii Ortodoxe Române din aceşti 10 ani: Centrul de Presă al Bisericii, canonizarea de noi sfinți români, organizarea de noi structuri administrative bisericeşti – cum spuneați, în diasporă, activitate filantropică şi, nu în ultimul rând, de fapt în primul rând, Catedrala Națională.

Deja în cuvântul de la întronizare am fixat prioritățile, şi anume am arătat nevoia de a avea un post de radio, un post de televiziune şi un cotidian, pentru a răspândi credința şi pentru a trece dincolo de zidurile Bisericii, adică a transmite Liturghia în fiecare zi, mai ales pentru familiile vârstnice, pentru oamenii în vârstă, pentru oamenii bolnavi. De aceea se constată şi astăzi că cea mai iubită emisiune este Sfânta Liturghie şi apoi, seara, Vecernia, de la Catedrala Patriarhală. Deci, am dorit să construim deodată cu biserica nouă, Catedrala Mântuirii Neamului, şi o biserică mai intensă în sufletele oamenilor. Postul de radio, postul de televiziune şi Ziarul Lumina au fost anunțate atunci, în 30 septembrie, iar la hramul Catedralei Patriarhale, în 27 octombrie 2007, au şi fost puse în practică.Realizate într-un timp extrem de scurt.

 

Inaugurarea Studioului Radio TRINITAS,
27 octombrie 2007

 

Da. Ne-a ajutat Dumnezeu ca în trei săptămâni şi ceva să realizăm aceste rețele mediatice de comunicare.

O altă lucrare mare a fost anunțul că vom continua eforturile pentru a începe construirea Catedralei Mântuirii Neamului sau a eliberării poporului român de stăpâniri străine. Aceasta înseamnă mântuirea neamului. Nu înseamnă mântuire într-un sens teologic, ci într-un sens patriotic. Desigur, acesta este un mandat primit de la înaintaşi. Nu a fost ideea noastră, noi doar ne-am asumat împreună cu Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, cu clerul şi cu credincioşii, această sarcină, întrucât Catedrala Mântuirii Neamului sau Catedrala Națională, cum o numim acum mai pe scurt, este o necesitate practică şi totodată are şi o valoare de simbol, adică de simbol al unei biserici dedicate pomenirii sau comemorării eroilor ­neamului, ai poporului român din toate timpurile.

 

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel
la Centrul de îngrijiri paliative „Sfântul Nectarie”
al Arhiepiscopiei Bucureştilor, 24 decembrie 2012

 

Pentru că sunt adesea generate în spațiul public false teme de discuție, de tipul „Vrem şcoli şi spitale, nu catedrale”, ca şi cum acestea s-ar exclude, aş vrea să ne oprim câteva minute la activitatea social-filantropică a Bisericii, o instituție care a cheltuit pe acțiuni filantropice, doar în 2016, aproximativ 96 milioane de lei. Ca să înțeleagă telespectatorii, vorbim de 20 milioane de euro, pe care Biserica i-a cheltuit pe acțiuni filantropice: instituții, servicii sociale, campanii de genul „Sănătate pentru sate” sau „Donează sânge, salvează o viață”. A reuşit? Şi dacă da, cum a reuşit Biserica să devină, în acest timp, primul filantrop al țării?

A devenit nu pentru că şi-a propus – am constatat aceasta mai târziu -, ci pentru că a simțit responsabilitatea de a uni Liturghia cu filantropia. În vremea noastră, dacă o predică frumoasă nu este însoțită şi de o acțiune filantropică sau culturală sau de ordin artistic-bisericesc, nu este credibilă sau nu este completă. Iar această corelare între spiritualitate şi acțiune, între Liturghie şi filantropie, este o dominantă în toată tradiția Bisericii noastre. Dar în timpul comunismului, Biserica a fost redusă adesea la o instituție pur liturgică, fără impact social-filantropic. De aceea, după schimbările din 1989 s-a revenit la tradiția noastră veche, şi anume a prezenței preoților de caritate în unități militare, în spitale, în penitenciare şi în alte unități ale statului; pentru că este nevoie de o întărire a sufletului şi de o conştientizare a relației dintre libertate şi responsabilitate. Şi astfel, această dezvoltare social-filantropică a devenit o întregire, oarecum, a Sfintei Liturghii din Biserică. Se vede că acolo unde mănăstirile oferă o agapă după Liturghie vin mai mulți credincioşi; unde este îmbinată comuniunea în rugăciune cu comuniunea la o agapă, la o masă, la care oamenii pot să…

 

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în mijlocul copiilor
de la Centrul „Sfânta Sofia”, 23 decembrie 2015

 

Să relaționeze.

Da. Să relaționeze, să-şi vorbească față către față; se continuă ideea de Biserică, în calitate de comuniune şi comunitate.

Apoi, desigur, pe lângă multe parohii s-au dezvoltat cabinete medicale, cabinete stomatologice, cabinete de consultanță – chiar juridică – şi, mai recent, în ultimii ani, aceste unități de after school, pentru copii care sunt buni la învățătură, dar nu au suficiente condiții acasă pentru a studia. Deci am putea spune, în concluzie, că am redescoperit tradiția veche a Sfinților Părinți: în timp de libertate credința s-a manifestat şi prin fapte ale iubirii milostive. Mai întâi celebrăm iubirea milostivă în Liturghie, aşa cum a fost ea arătată în Iisus Hristos, şi apoi în filantropie. Foarte adesea Mântuitorul Iisus Hristos, după ce a predicat Evanghelia Împărăției cerurilor, a vindecat pe cei bolnavi şi, uneori, a înmulțit pâinile şi peştii, pentru a da şi puțină hrană celor care toată ziua şi-au hrănit sufletul duhovniceşte. Şi noi mergem, deci, după exemplul sau pilda Mântuitorului Iisus Hristos: predicăm Evanghelia, ne rugăm, dar în acelaşi timp ajutăm pe cât posibil această comunitate ca să se întărească, mai ales acolo unde sunt bătrâni, bolnavi, oameni singuri. Este foarte multă nevoie de afirmare a credinței prin fapte.

 

Binecuvântare patriarhală pentru voluntarii Crucii Roşii şi membrii
Asociaţiei Medicilor şi Farmaciştilor din România, 28 octombrie 2013

 

Există o cooperare cu autoritățile statului pe tărâm social-filantropic?

Există o cooperare, pentru că ea este firească, este necesară: cetățenii statului sunt în majoritate credincioşii Bisericii, iar noi lucrăm pentru binele comun. Adică lucrăm cu responsabilități diferite, de pe poziții diferite, dar cu un scop comun. Şi aceasta se vede nu numai la nivelul relațiilor dintre Patriarhie şi diferite ministere, ci şi la nivel județean, la nivel local: consilii locale, consilii județene sprijină activitățile Bisericii, pentru că sprijină de fapt o lucrare în favoarea cetățenilor. Şi este o tradiție la noi de a coopera cu statul, pentru că avem o coresponsabilitate în ceea ce priveşte viața cetățenilor, a credincioşilor noştri. Aici trebuie să adăugăm şi faptul că în noua Lege a cultelor, 489 din 2006, se spune că Statul sprijină cultele pentru că recunoaşte rolul lor în societate: educațional, spiritual şi social, în general; de asemenea, recunoaşte cultele oficiale, recunoscute de stat, ca parteneri ai statului în activitățile sociale şi ca factori ai păcii sociale. Cu alte cuvinte, ajutorul pe care noi îl primim de la stat nu este un simplu gest de bunăvoință, ci de recunoaştere a contribuției cultelor la viața societății. Şi, desigur, contează şi numărul mare al credincioşilor. Deci, este vorba de o coresponsabilitate, fără însă de a ne depăşi competențele sau atribuțiile. Noi rămânem oamenii Bisericii chiar şi atunci când cooperăm cu statul. Şi statul are autonomia lui: este neutru din punct de vedere religios, dar nu este indiferent.

Nu este potrivit să enumerăm acum, Preafericirea Voastră, titluri care au ținut prima pagină a ziarelor, au făcut să curgă în mediul on-line multe luări de poziție, mă refer la cea mai importantă ctitorie a țării în ultimii 10 ani, vorbim de Catedrala Mântuirii Neamului sau Catedrala Națională. Această dispută între adversarii şi susținătorii ei a scos la iveală multă rea credință şi, din păcate, multă înverşunare. În cele din urmă, catedrala este o realizare a Patriarhului, a Bisericii şi a poporului român credincios. Este aceasta percepută ca o necesitate practică şi ca un simbol spiritual-național, aşa cum ați numit întotdeauna acest proiect?

Sigur, s-a constatat necesitatea acestei biserici de foarte multă vreme. Prima luare de poziție privind necesitatea unei catedrale a fost în anii imediat după Războiul de Independență, când Ioan Slavici şi Mihai Eminescu au scris în presă că este nevoie de o catedrală în care să fie pomeniți eroii din acest război, din 1877-1878. Apoi, în anul 1884, regele Carol I, care şi-a dat seama de necesitatea unei catedrale, mai ales prin faptul că venea în fiecare duminică la slujbă, deşi era catolic – mai întâi mergea la misa romano-catolică şi apoi urca pe Dealul Mitropoliei, venea în această biserică şi asista la Liturghia ortodoxă. El şi-a dat seama că este necesară o biserică mai mare şi, de aceea, în 1884 a emis un decret-lege privind biserica catedrală din Bucureşti. Legea aceasta n-a fost niciodată abrogată, doar că a fost pusă în aplicare la 126 de ani de la emiterea ei şi, ca atare, noi am început să punem în practică o lege care exprima necesitatea unei catedrale. Poziția regelui Carol I a fost reafirmată de către regele Ferdinand, la doi ani după Unirea cea mare de la Alba Iulia, adică în 1920. Şi atunci, în contextul acela, după Primul Război Mondial şi după Unirea Mare de la Alba Iulia, din 1918, s-a numit Catedrala Mântuirii Neamului, adică a izbăvirii sau a eliberării lui de stăpâniri străine. Şi, deci, dezideratul acesta a continuat. Dar condițiile nefavorabile – uneori războiul, alteori criza economică – n-au permis realizarea acestei catedrale.

Desigur, vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist a insistat foarte mult să pună în practică mandatul primit de la Patriarhul Miron Cristea şi dorința celor care au arătat necesitatea şi, în acelaşi timp, demnitatea unei catedrale naționale, însă a avut mult de lucru până când i s-a stabilit locul. S-a propus Piața Unirii, după aceea s-a spus că nu este bună, s-a propus Bulevardul Unirii, apoi Parcul Carol, Parcul Izvor şi, în cele din urmă, s-a stabilit pe Dealul Arsenalului – fostul Deal al Arsenalului -, între actualul Parlament şi Ministerul Apărării.

Acolo, desigur, am primit terenul ca o compensație, o reparație morală pentru cele cinci biserici, trei demolate şi două translate şi, deci, are o valoare de simbol construirea Catedralei Naționale într-o zonă în care cinci biserici au fost afectate pentru a face loc Casei Poporului. A trebuit ca noi să explicăm toate aceste aspecte, să arătăm că nu e vorba de o ambiție, ci de o necesitate şi că această biserică, actuala Catedrală Patriarhală, a fost la început o biserică de mănăstire, construită între anii 1656 și 1658. 10 ani mai târziu, în 1668, a fost declarată provizoriu Catedrală Mitropolitană, iar în 1925, când Mitropolia Țării Româneşti a fost ridicată la rang de Patriarhie, catedrala a fost numită provizoriu Catedrală Patriarhală. Aşa este scris pe pisania din interiorul catedralei, după lucrările de restaurare făcute în timpul Patriarhului Miron Cristea, între anii 1932 și 1935.

Avem deci de-a face cu o ieşire din provizorat. Biserica este foarte frumoasă aici, dar este foarte mică, încât la un moment dat, când a trebuit să sfințim Marele Mir, n-au încăput în altar decât 12 ierarhi: ceilalți ierarhi şi clerul în naos, iar poporul a stat afară. Am şi spus în glumă că nu trebuie să practicăm un apartheid liturgic, clerul în biserică şi poporul afară, mai ales atunci când e vorba de vreme rece sau ploioasă. Deci, noua catedrală este o necesitate practică, pe care o constată cei care slujesc. Cei care nu slujesc în catedrală sau nu vin des să participe la slujbe nu îşi dau seama de necesitatea practică. Iar faptul că a fost pusă în relație această nouă catedrală cu pomenirea sau comemorarea eroilor români din toate timpurile, dar mai ales a celor care au murit în 1917, în Primul Război Mondial pentru realizarea unității de neam, pentru România reîntregită, arată o semnificație deosebită privind sfințirea ei. De aceea, noi am făcut eforturi şi facem în continuare ca sfințirea să aibă loc în data de 30 noiembrie 2018, de ziua Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României. Aşa încât realismul şi simbolismul se leagă între ele cu speranță.

 

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a săvârşit
slujba pentru punerea pietrei de temelie
a Catedralei Naţionale, 29 noiembrie 2007

 

Ce a însemnat acest proiect, cum a prins contur complet – mă refer la faptul că nu a fost uşor în aceşti ani să se înalțe atât de repede un edificiu atât de important?

Au fost mai multe concursuri, dar nu toate au reuşit în privința proiectului. Sfințirea locului s-a făcut în data de 29 noiembrie 2007, în ajunul sărbătorii Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României. Şi această sfințire a locului a pus capăt discuțiilor privind locația unde va fi construită. Dar a trebuit să organizăm încă trei simpozioane consultative, fiindcă acele concursuri costau foarte mult şi nu prea reuşeau, şi atunci am transformat concursurile mai întâi în simpozioane consultative şi am făcut apel la arhitecți, la ingineri. Au fost propuse mai multe variante, astfel că am reuşit în timp de trei ani – 2008, 2009 şi 2010 – să parcurgem toate etapele privind proiectarea. După trei ani de tatonări şi consultări, am ajuns ca în toamna anului 2010 să avem, în data de 2 septembrie, autorizația de construcție din partea Primăriei Sectorului 5 al Capitalei şi, mai târziu, spre sfârşitul anului 2010, să începem lucrările, organizarea de şantier. Deci, propriu-zis, noi, din noiembrie-decembrie 2010 am început lucrările şi, iată, acum ne aflăm la o cotă foarte ridicată, şi anume suntem la bazele turlelor – turlele catedralei vor fi finalizate anul viitor, 2018, la sfârşitul anului vom sfinți altarul şi iconostasul, iar pictura peste câțiva ani, după ce se va realiza. Ceea ce este foarte important este că în graficul nostru am avut o întârziere de şase luni, am recuperat patru şi sperăm să recuperăm şi celelalte două, ca urmare a faptului că de la 400 de muncitori pe zi am ajuns la 800. Şi aceşti muncitori, fiind mai mulți, lucrează în două-trei schimburi, şi aşa avem speranța că vom termina lucrările, acoperim biserica şi o sfințim.

 

Slujba de resfințire a Catedralei Patriarhale, 26 octombrie 2008

 

Din nefericire, proiectul ridicării Catedralei Naționale a fost şi este în continuare ținta unei campanii răuvoitoare față de Biserică. Aş vrea să vă întreb cum răspunde Biserica acestor critici aduse permanent, în această perioadă?

Biserica nu se miră de aceste critici, pentru că în slujba de sfințire a locului unei biserici există o rugăciune în care se spune sau I se cere lui Dumnezeu să ajute pe cei care construiesc catedrala şi să îi ferească de bântuielile diavoleşti. Ceea ce înseamnă, nu numai din rugăciune, dar şi din experiența mai multor parohii care au construit biserici, că aproape totdeauna există şi potrivnici sau există şi ispite prin care se încearcă oprirea lucrării sfinte. Dar dacă ne întărim în credință, suportăm criticile; dacă ştim că nu se poate fără ispite să ne manifestăm credința, atunci nu ne pierdem curajul şi continuăm. Noi am ştiut că unele critici vin din faptul că oamenii nu erau suficient de informați, alții contrapun bisericile construite nevoii de spitale sau de şcoli, însă noi constatăm că sunt multe şcoli private care s-au adăugat celor publice, multe spitale sau unități medicale care s-au adăugat; pe de altă parte, numărul copiilor a scăzut – mai ales la sate. Dar noi nu punem în opoziție construcția de şcoli şi spitale, pe de o parte, şi de biserici, pe de altă parte. Sunt necesare şi unele, şi altele. Doar că biserica este spital şi şcoală, spital duhovnicesc şi şcoală duhovnicească pentru toată viața. Şcoala duhovnicească numită biserică nu se termină cu bacalaureatul sau cu doctoratul şi, ca iertătoare de păcate şi vindecătoare de boli sufleteşti, Biserica se adresează tuturor vârstelor, tuturor categoriilor sociale. De aceea, ea nu poate fi înlocuită cu nimic. Ea are specificul ei, unicitatea ei şi, ca atare, noi suntem susținători şi ai construirii de şcoli, şi de biserici. Doar că totul depinde de gestionarea banilor. Când credincioşii văd că bănuțul lor face să crească o clădire nouă, atunci se încurajează. Dacă doar le cerem bani, dar nu arătăm progresul în construcție, atunci există nedumeriri, întrebări, ezitări… Din acest punct de vedere, şi autoritățile de stat care ne ajută, potrivit legilor în vigoare – o ordonanță de urgență din 2005 şi o lege din 2007 se referă în mod expres la construirea Ansamblului arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului -, deci pe baza unei legislații speciale se oferă de către stat aceste ajutoare, iar noi le folosim şi le justificăm. Din 2010 şi până acum, niciodată Curtea de Conturi nu a găsit ceva negativ în privința folosirii şi a justificării banilor primiți de la stat. Şi aceasta ne arată că dacă lucrăm pentru construirea unei catedrale sau a unei biserici, trebuie să lucrăm şi într-un mod corect. Nu este totul doar să construim, ci să construim şi într-o manieră credibilă, corectă, pentru ca aceia care donează bani să ştie că bănuțul lor ajunge…

 

Lucrările celui de-al doilea Simpozion Tematic Consultativ:
„Noua Catedrală Patriarhală, Catedrala Mântuirii Neamului,
arhitectură, structură, utilitatea culturală“, 26 iunie 2009

 

Se regăseşte.

Se regăseşte, da. Şi trebuie să precizez că aceia mai statornici în a ajuta biserica, deşi sumele sunt foarte mici, sunt pensionarii. Avem rugăciune specială la fiecare slujbă, aprobată de Sfântul Sinod, pentru donatori, pentru constructori, pentru cei care se ostenesc cu zidirea catedralei. Şi cei care donează banii zic: Şi astăzi m-a pomenit. Dar nu i-am pomenit exact pe nume, ci pe categoria aceasta a donatorilor, a celor care ajută. Şi, în mod surprinzător, sunt oameni care din pensia lor mică dau acolo, 20-30 de lei, în fiecare lună.

Vor fi pomeniți în veşnicie…

Vor fi pomeniți, sigur. Dar ideea este că nu totdeauna oamenii cei mai bogați sunt cei mai darnici. Sunt şi unii mai modeşti din punct de vedere financiar, dar au conştiința că ce se zideşte este o necesitate şi o expresie a credinței.

Preafericite Părinte Patriarh, dacă acestea au fost doar câteva dintre realizările pe care le-a înfăptuit Biserica în aceşti 10 ani, aş vrea acum să aducem în atenția telespectatorilor şi momente de tensiune sau provocările din această perioadă. Vorbeam de campanii răuvoitoare, dar aş vrea acum să vorbim despre faptul că Biserica a fost supusă sistematic unui tir de sondaje de opinie din care să reiasă, de la an la an, o încredere diminuată a românilor în această instituție, şi vorbim de o instituție nu doar umană, ci divino-umană. Dacă în anii ’90 Biserica beneficia de cea mai mare încredere din partea populației – de 90 de procente, conform unui sondaj IMAS din septembrie anul acesta, 2017, Biserica a ajuns la puțin peste 50% grad de încredere în rândul populației. Pe de altă parte, aş vrea să luăm în considerare şi anul 2015, atunci când 90% din părinți şi-au înscris copiii deliberat la ora de religie. Cred că e firesc să vorbim despre acest rezultat ca despre unul cu valoare de referendum. Aş vrea să vă întreb: Care este de fapt realitatea?

În primul rând, pe plan internațional se constată că este o criză a instituțiilor. Sondajele de la noi din țară arată o fluctuație a încrederii populației în toate instituțiile. Iar faptul că, la un moment dat, diminuează sau creşte, arată că aceste sondaje sunt relative şi, deci, noi le luăm doar ca orientative, nu ca normative. Aşadar, pentru noi, sondajele sunt relative, uneori sunt comandate, alteori simplificate, alteori, în fine, modelate, după interesele de moment sau după diferite orientări mai generale. Dar faptul că nu sunt pentru noi determinante şi nici normative se explică prin responsabilitatea pe care o are Biserica în societate. Ea, indiferent de sondaje, nu trebuie să se descurajeze în misiunea, în lucrarea ei sfântă. Mântuitorul Iisus Hristos ne spune: „În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33). Nu a spus că totul este succes, totul este progres, din treaptă în treaptă, ci a spus că veți avea necazuri în lume şi încercări. Sigur, s-a dovedit aceasta în timp de persecuție, în timp de suferințe de tot felul, piedici şi aşa mai departe. Dar ceea ce este important este continuitatea misiunii Bisericii. Fiindcă Dumnezeu nu judecă totdeauna după cifre, cât de mult am realizat, ci cât de fideli am fost. De aceea, îndemnul Mântuitorului este acesta: „Fii credincios până la moarte şi-ți voi da cununa vieții” (Apocalipsa 2, 10).

 

Preafericitul Părinte Daniel a sfinţit temelia
Catedralei Naţionale, 28 iunie 2012

 

Uneori construim multe biserici, uneori nu s-au mai putut construi decât foarte puține sau deloc. Sau chiar s-au dărâmat. Important a fost faptul că s-a menținut credința, că populația a fost credincioasă, într-un număr mai mare sau mai mic – sigur, n-a depins totdeauna de Biserică, ci şi de factori externi, pe care nu i-a provocat ea. Importantă este fidelitatea. În timp de laudă, în timp de critică, în timp de prigoană sau în timp de libertate, trebuie să rămânem statornici în credință, fideli. Fidelitatea aceasta este necesară şi în familie, şi în mănăstire. Dincolo de greutăți şi ispite este important să rămânem fideli jurământului sau idealului pe care ni l-am fixat.

Noi constatăm că, în general, oamenii care vin la biserică şi umplu bisericile arată fidelitate. Sondajele sunt pe de o parte un criteriu, nu suntem indiferenți, dar nici nu descurajăm. Iar pe de altă parte, avem bisericile pline de credincioşi. Când şi bisericile ar fi goale de credincioşi, atunci, sigur, sondajele se pot confirma mai mult. Dar atâta vreme cât bisericile sunt pline de credincioşi, aceasta arată că încă mai avem nevoie de biserici la nivelul populației noastre. În Bucureşti sunt puține biserici în raport cu numărul credincioşilor. Deci, nu disperăm. Biserica este corabia mântuirii. De aceea, cartea Constituțiile Apostolice, de la sfârşitul secolului III – începutul secolului IV, spune aşa: Biserica trebuie să fie mare şi să aibă formă de corabie. De aceea, noi n-am făcut-o nici rotundă, nici pătrată, ci în formă de corabie. Iar turla mare, cu cruce pe ea, reprezintă un catarg al corabiei. Dar este o corabie care totuşi stă pe uscat, nu merge pe apă, şi această corabie a mântuirii, care aduce aminte de faptul că Mântuitorul însuşi predica adesea din corabie şi a făcut minuni în corabie pe Marea Galileii, ne arată că Biserica trebuie să fie o corabie a mântuirii, spațiu în care omul se întâlneşte cu Dumnezeu în modul cel mai apropiat, în timp senin şi în timp de furtună. Corabia trebuie să rămână corabie şi atunci când sunt valuri multe, şi atunci când totul este senin. Deci, noi nu considerăm că trebuie să ne înfricoşăm atât de mult, încât să abandonăm misiunea noastră.

 

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în vizită la şantierul
Catedralei Naţionale, 4 septembrie 2016

 

Au fost vremuri foarte grele, uneori când Biserica a fost desființată, interzisă, cum a fost timp de 25 de ani, de pildă, în Albania, sau mai mult. Interzisă religia! Primul stat ateu din lume. Şi totuşi oamenii se rugau pe ascuns, iar acum, aşa cum mărturisea Arhiepiscopul Tiranei şi Albaniei, Anastasios, acum a reînflorit credința. Deci, sunt încercări în istorie, de creştere a numărului credincioşilor, de diminuare, dar importantă este fidelitatea.

 

Vă propun acum, Preafericirea Voastră, să facem referire la un alt moment de tensiune pentru societatea românească şi, bineînțeles, pentru Biserică. Este vorba despre tragedia de la Clubul Colectiv, un moment în care 64 de tineri şi-au pierdut viața într-un incendiu absolut cumplit. A existat atunci, într-un mod absolut justificat, o tensiune imensă în societate, o tensiune care s-a răsfrânt şi asupra Bisericii. S-a spus atunci, la momentul tragediei, că Biserica nu ar fi fost alături de familiile victimelor. Cum ați trăit, ca Patriarh, acele momente?

Noi trebuie să mărturisim adevărul, pe care uneori presa l-a ascuns sau l-a spus doar parțial. Prima instituție care a făcut după acest accident un comunicat de presă, cu apel la rugăciune pentru odihna sufletelor celor morți şi apel la donare de sânge pentru cei răniți a fost Patriarhia Română. În dimineața respectivă, Patriarhia a dat acel comunicat. Apoi, preoții noştri din spitale, preoții de caritate erau lângă răniții din spitale, lângă cei arşi, şi făceau rugăciuni în paraclisele sau capelele spitalelor şi, de asemenea, mobilizau parohiile să aducă ajutoare sau bani pentru a ajuta familiile celor răniți. Preoții din parohii au făcut rugăciuni şi au fost alături de sicriele şi de familiile celor decedați. Personal, noi am participat la două înmormântări ale celor decedați. Însă noi suntem obişnuiți ca, atunci când cineva e decedat, să stăm lângă sicriul lui, nu să stăm la locul unde a avut loc accidentul. Dacă se întâmplă un accident feroviar sau unul de circulație şi mor 40-50 de persoane pe o stradă, nu facem pelerinaj acolo, ci stăm alături de familiile celor decedați şi ale celor răniți. Dar, spre surprinderea noastră, s-a considerat că este mai important pelerinajul la locul accidentului decât prezența alături de persoanele decedate şi alături de persoanele rănite. Şi dacă aceasta s-a dorit, deşi nu era în mod obişnuit o necesitate, sigur că au mers şi acolo, la Colectiv, preoții noştri şi au făcut rugăciuni. Dar în primul rând ne-am gândit să fim alături de cei decedați, de cei răniți şi de persoanele şi familiile îndoliate sau îndurerate.

 

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a săvârşit slujba Parastasului pentru victimele incendiului din Clubul Colectiv, Reședința Patriarhală, 29 octombrie 2016

 

E semnificativ faptul că, la două săptămâni de la incendiul de la Clubul Colectiv, la Paris, în noaptea de 13 spre 14 noiembrie acelaşi an, a avut loc un atentat terorist, la Clubul Bataclan, unde au murit peste 100 de persoane. La scurt timp, Arhiepiscopul Parisului a făcut un apel la rugăciune, în Catedrala Notre Dame, nu la Clubul Bataclan, unde a avut loc atentatul. Aceasta a confirmat, deci, că atitudinea noastră a fost corectă, identică în forma ei spirituală cu cea din Occident, de la Paris. Dar dacă s-a dorit ca să fie neapărat un pelerinaj la locul incendiului, sigur, s-a scos în evidență partea aceasta tragică.

Mai mult decât atât, noi am organizat, prin mai multe eparhii, colecte pentru ajutorarea familiilor celor care au suferit în urma incendiului de la Colectiv. Şi aşa de trei ori au fost ajutate familiile celor care au fost afectați de acest tragic eveniment. Arhiepiscopia Bucureştilor, Arhiepiscopia Clujului şi Arhiepiscopia Dunării de Jos au oferit bani concreți, în mod direct, şi am transmis fiecărei familii aceste sume de bani, ca să-i ajutăm în mod concret, nu doar prin predici sau prin rugăciuni.

Dar, sigur, s-a spus că a fost o lipsă de comunicare, pentru că nu am mai avut astfel de atitudini, ca să dăm mai multă importanță locului unde s-a întâmplat incendiul decât persoanelor care au suferit de pe urma acestui incendiu. Atitudinea ostilă împotriva Bisericii era existentă însă înainte de incendiul de la Colectiv. Exista o atitudine ostilă, mai ales din partea unor asociații care erau contrare orei de religie în şcoli. Şi după biruința Bisericii…

 

Cu cele 90 de procente…

Cu cele 90 de procente privind înscrierea copiilor de către părinți la ora de religie, s-a intensificat această ostilitate. De aceea, asociațiile respective, după incendiul de la Colectiv, au fost primele care au scos pancarte cu „Vrem spitale, nu catedrale!”. Deci s-a văzut o legătură între ora de religie şi ostilitatea unora, care a fost apoi amplificată după incendiul de la Colectiv.

 

Şi aceasta pentru că, aşa cum spuneam, cele 90 de procente de înscriere la ora de religie au avut într-adevăr valoare de referendum…

Aproape ca un referendum, ca o consultare populară, propriu-zis.

 

În urmă cu 10 ani, în interviul acordat Televiziunii Române, abordând tema stării materiale în care se află Biserica Ortodoxă Română, Preafericirea Voastră ați spus că bogăția materială poate fi o binefacere sau o ispită, depinde cât de mult ne legăm de ea. ­
În ultimul deceniu am fost martorii mai multor atacuri asupra locului pe care Biserica Ortodoxă Română 
îl ocupă în viața materială a poporului: că ar fi prea multe biserici, că statul şi societatea ar cheltui 
prea mulți bani cu ajutorarea bisericilor, că este megalomanic proiectul acesta al Catedralei Naționale… În schimb, dacă vom căuta şi consulta mai multe rapoarte economice, şi fac referire la unul realizat de dl Petrişor Gabriel Peiu, coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundației Universitare a Mării, constatăm că lucrurile nu stau nici pe departe aşa. Şi fac o singură referire: spre exemplu, Catedrala Națională nu a fost şi nu este mai scumpă decât alte catedrale similare din capitale europene şi este cu mult mai puțin scumpă decât mall-uri bucureştene sau decât Arena Națională. În ce notă ar trebui să privim această problematică referitoare la averea Bisericii?

Averea materială a Bisericii nu este de ordin financiar. Ea nu se găseşte în conturi din bănci. Averea este de ordin liturgic – în primul rând, mulțimea credincioşilor este marea avere, pentru că dacă o biserică este frumoasă, dar este lipsită de credincioşi, nu este suficient de frumoasă dacă rămâne doar un muzeu. Dar este adevărat că patrimoniul cultural-liturgic, mulțimea bisericilor, mănăstirilor, mai ales cele cu o pictură deosebită ca valoare artistică, este considerat ca un patrimoniu foarte mare. Dar noi nu putem scoate „pe piață” aceste biserici. Noi avem nevoie încă de biserici, în plus. Şi nu le transformăm în alte localuri, cum se întâmplă uneori, din cauza secularizării, în alte țări. Deci, averea Bisericii este una de ordin cultual, cultural şi, aşa cum spuneam, ea se referă la bunuri materiale sacre, sfinte: mulțimea icoanelor, mulțimea veşmintelor, mulțimea obiectelor de cult, care sunt expresia iubirii față de Dumnezeu şi a evlaviei. Acestea toate nu pot fi cuantificate şi valorificate în bancă sau de azi pe mâine.

Din punct de vedere al veniturilor financiare însă, acestea sunt destul de limitate în raport cu proiectele sociale şi nevoile filantropice ale Bisericii. Să nu uităm faptul că în Țara Românească şi în Moldova au fost secularizate averile bisericeşti, în 1863, şi aceste averi reprezentau o pătrime din teritoriul țării. Sigur, erau şi multe mănăstiri închinate străinilor; la început s-a spus că doar acestea vor fi secularizate, apoi au fost secularizate şi bisericile şi mănăstirile româneşti, autohtone, încât, la un moment dat, călugării au ajuns muritori de foame. S-au dat apoi câteva legi, ca o anumită compensație, pentru a susține traiul călugărilor din mănăstiri… Dar a fost o deposedare a averilor bisericeşti. Multe dintre monumentele istorice care au fost înainte deschise s-au închis după secularizare şi s-au distrus. Apoi, în timp, Biserica, cu eforturi, şi-a mai adunat unele proprietăți… dar acestea au fost luate de regimul comunist. Iar astăzi doar o parte a fost retrocedată. Se cere mult de la Biserică, dar nu se spune tot timpul cu cât a fost ea păgubită din punct de vedere al terenurilor agricole, pădurilor şi altor proprietăți, care aveau tocmai funcția de a ajuta, de a întreține locaşurile de cult. Apoi s-a convenit că trebuie un salariu sau un sprijin, cum se numeşte el – nu-i chiar salariu complet: 65% din salariul unui profesor de liceu este sprijinul financiar pe care îl dă statul român unui preot de la noi.

 

Bani care se întorc…

Bani care se întorc la stat, sigur, prin impozite, contribuții. Dar Biserica nu este bogată în înțelesul că ar dispune de bani lichizi sau conturi în bănci. De aceea trebuie ajutată. Dacă vrem să angajăm Biserica în lucrare social-filantropică, trebuie să fie ajutată. Şi aici aş dori să subliniez un aspect alarmant, şi anume preoții noştri din mediul rural, din satele îmbătrânite, unde sunt mai mult persoane vârstnice decât tineri, sunt aproape muritori de foame. Medicii au plecat de la sate, mulți profesori au plecat, iar ca intelectuali au rămas preotul şi primarul. Încât avem de-a face cu o experiență nemaiîntâlnită până acum: ­depopularea satelor: avem peste 10, 15, 20 de înmormântări pe an şi nici un botez, nici o cununie. Sigur, ne bucurăm că sunt multe botezuri şi multe cununii în diaspora română. Dar aici este foarte greu. Preotul nu-şi poate completa salariul: adică, ceea ce dă statul este doar o parte, iar preotul trebuie să completeze din contribuțiile credincioşilor. Însă credincioşii înşişi au nevoie de ajutor: de o cantină socială, de un bănuț pentru medicamente. De aceea, am programat, împreună cu Sfântul Sinod, ca anul 2019 să fie Anul omagial al satului românesc. Şi aici avem în vedere pe preot, pe învățător şi pe primar. Pentru că majoritatea celor care s-au jertfit în timpul Primului Război Mondial pentru realizarea statului român unitar au fost oameni de la sat, de la țară. De aceea, trebuie să acordăm un sprijin mai substanțial preoților de la sat. Noi organizăm, în cadrul eparhiilor, prin fondul Păstorul cel Bun, o ajutorare, dar este insuficientă. Condițiile în care unii preoți viețuiesc la sat sunt foarte modeste şi ei, la rândul lor, sunt solicitați să-i ajute pe bătrâni, nu să ceară de la ei bani să-şi completeze salariile. Şi atunci organizăm o oarecare înfrățire între parohii de la sat şi cele de la oraş, să-i ajutăm. Însă ajutorul nu este suficient, mai ales că unii dintre preoții de la sate au şi ei copii. Avem aici, în județul Ilfov, şi parohii sărace, chiar lângă Bucureşti; cu 70-80 de familii, iar preotul are 3-4 copii, dacă nu chiar mai mulți. Şi în Prahova avem parohii foarte sărace. Astfel, trebuie să organizăm o solidaritate internă, dar şi să mărim contribuția din partea Secretariatului de Stat pentru Culte pentru aceste comunități. Deci, sunt probleme noi cărora trebuie să le facem față, din cauza acestui fenomen al emigrației, al plecării românilor în străinătate. Noi ne-am bucura dacă mulți s-ar întoarce, dar întoarcerea aceasta va fi, cred, una lentă, nu una atât de rapidă.

 

Un alt moment greu pentru Biserică, Preafericirea Voastră, a fost şi acela în care, cu multă durere în suflet, Părintele Patriarh a fost nevoit să le ceară scuze credincioşilor pentru tulburarea produsă de acuzațiile aduse public unor clerici, privind anumite abateri de la morala creştină. Ce a însemnat acel moment pentru Biserică?

S-a spus atunci, la momentul respectiv, ce a însemnat. Şi se cunoaşte că, atunci când credincioşii sunt tulburați, trebuie să facem acte de pocăință, de îndreptare şi, în acelaşi timp, trebuie să promovăm disciplina clerului. Dar, ca în orice altă comunitate, avem ispite şi în Biserica noastră şi e nevoie de o întărire a vieții duhovniceşti. Într-o societate secularizată Biserica nu poate să fie lipsită de ispite. Ea, uneori, suportă influențe provocate de secularizare. Prin secularizare înțelegem aici nu secularizarea averilor, ci secularizarea sufletelor, în înțelesul că se construieşte o viață particulară sau socială fără referire la valorile religioase. Din acest punct de vedere, noi trebuie să păstrăm fidelitatea şi să încercăm să recuperăm pe cei care au căzut, dar în acelaşi timp trebuie să întărim disciplinar, să prevenim. De aceea, în Sfântul Sinod s-au luat unele măsuri, nu doar referitor la cazurile respective de indisciplină, ci şi privind în general viața clerului. Este foarte necesar să conştientizăm faptul că societatea secularizată nu lucrează în armonie cu idealul Bisericii, ci foarte adesea se dezvoltă foarte mult într-o poziție de ostilitate, din cauza individualismului. În societatea secularizată s-a dezvoltat foarte mult violența, în familie, în şcoli, pentru că oamenii nu mai au pace şi bucurie în suflet, caută fericirea în droguri, în tot felul de experiențe din acestea care nu sunt sănătoase, nici din punct de vedere spiritual şi nici fizic. Avem de-a face cu o creştere a alcoolismului, a sinuciderilor, şi acestea arată că o criză spirituală profundă se manifestă, ca urmare a faptului că a slăbit viața duhovnicească. Mântuitorul spune că din pricina înmulțirii fărădelegilor, iubirea multora se va răci (cf. Matei 24, 12).

Aşadar, în perioadele de criză spirituală intră în criză şi familia, şi instituțiile şi societatea, dar noi trebuie să rezistăm; să arătăm că nu suntem fatalişti. Trebuie să avem speranță şi în mijlocul încercărilor şi greutăților.

 

Pentru că ați făcut referire la aceste atacuri seculariste, există acum o etică fără de Dumnezeu, sau o credință privatizată, care se traduce în exprimări de genul „eu am Dumnezeul meu” sau „n-am nevoie de Biserică”, „mă rog în taină singur, la mine acasă, nu am nevoie de mijlocitor…” Cum răspunde Biserica acestor noi tendințe de izolare?

Ea răspunde aşa: atunci când nu mai vin credincioşii – adică foştii credincioşi, pentru că unii sunt botezați, dar nu mai sunt practicanți, cum se spune – la biserică, trebuie să mergem noi spre ei. De aceea, tinerii care sunt practicanți, care vin la biserică, încearcă adesea să vorbească în facultate, în întrunirile cu alți tineri, despre importanța credinței şi despre faptul că rugăciunea aduce bucurie, aduce pace în suflet şi că, de fapt, fericirea nu se bazează pe un vid spiritual. Însă, desigur, trebuie să respectăm libertatea omului. Nu putem să-i obligăm pe oameni, nici să le facem morală că nu vin la biserică. Sunt perioade de căutare în viața multora. Sunt oameni care vin la biserică prin tradiția moştenită de la părinți. Alții vin la biserică pentru că au trecut printr-o încercare, printr-o boală, printr-un accident; alții pentru că au întâlnit un coleg evlavios care le-a inspirat curiozitatea şi aşa au descoperit importanța credinței. Deci, până la urmă, noi avem datoria să-i chemăm, să-i ajutăm pe fiecare să descopere iubirea lui Hristos şi, în acelaşi timp, să vadă binefacerile comuniunii. Nu putem să spunem „ne rugăm acasă, singuri”. Desigur, este necesară şi rugăciunea acasă, dar ea nu aduce atâta bucurie ca atunci când sărbătoarea este trăită în comunitate. Iar aceasta o vedem şi în nevoia de comuniune, de relaționare, cum se spune, de întâlnire; încât există valuri de individualism, de izolare, apoi se constată că nu e sănătoasă pentru suflet această izolare. Există o atomizare oarecum şi din cauza tehnicii de astăzi. Dar, în acelaşi timp, nevoia de comunicare rămâne. E profund legată de ființa umană, indiferent cum se exprimă ea la un moment dat.

 

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel împreună cu ierarhii şi tinerii prezenţi la Sfânta Liturghie săvârşită la șantierul Catedralei Naţionale, 4 septembrie 2016

 

Pentru că ați vorbit de tineri, aş vrea să aduc în discuție un eveniment foarte important, Întâlnirea Tinerilor Ortodocşi din acest an. A fost cea de-a patra ediție, care, din nefericire, a fost total ignorată de mass-media din România. Vorbim de 7.000 de tineri creştini ortodocşi, veniți din 32 de țări, la Iaşi. Toți aceştia au fost trecuți cu vederea de jurnalele de ştiri, de agențiile de presă. Cum ne putem explica acest lucru? Ce ar trebui să facă Biserica?

Biserica a făcut ce a trebuit să facă: a transmis integral toată întrunirea. Patriarhia Română, prin Televiziunea TRINITAS şi Radio TRINITAS, a susținut această întrunire în pregătirea ei, dar şi în desfăşurarea ei. Am fost şi personal acolo, prezent. Dar noi nu putem obliga televiziunile particulare sau chiar televiziunea publică să transmită un eveniment dacă nu doreşte. Deci, noi am dat exemplu că nu-i disprețuim pe tineri: dacă se adună atât de mulți, suntem obligați în conştiință să marcăm evenimentul. Dar nu ştim care sunt rațiunile pentru care a fost posibilă o astfel de atitudine a altora de totală ignorare a evenimentului.

Pe de altă parte însă, trebuie să spunem că noi n-am realizat niciodată astfel de întruniri ca să avem un succes mediatic. La Cluj s-a întâmplat acelaşi lucru: foarte puțin a fost mediatizată întrunirea de la Cluj a tinerilor; chiar şi cea de la Bucureşti, în raport cu importanța ei. Dar noi organizăm întrunirile pentru tineri din țară şi din străinătate, ortodocşi din toate țările, din toate Bisericile, iar bucuria lor este bucuria Bisericii. Dacă soarele răsare, dar eu nu vreau să-l văd, înseamnă că trag oblonul sau perdeaua opacă şi nu-l văd că a răsărit. Dar cei care participă la aceste întruniri se bucură şi transmit bucuria aceasta şi în Bisericile respective. Noi considerăm că tinerii au nevoie de întâlnire între ei şi, în acelaşi timp, să fie ajutați, ca Biserica să le arate cum să discearnă între valori efemere şi valori eterne, între comuniunea adevărată şi unele surogate de comuniune, între tradiție şi simplă modă a zilei.

Tinerii sunt foarte sensibili la ceea ce este profund uman şi care are durabilitate. Problema libertății pentru tineri este o problemă foarte mare. Concluzia finală a fost că omul, cu cât iubeşte mai mult pe Dumnezeu şi pe semenii săi, cu atât e mai liber, din punct de vedere spiritual. Cu alte cuvinte, libertatea adevărată este o iubire adevărată. Când iubim pe Dumnezeu în rugăciune şi pe semenii noştri în fapte bune, suntem oameni liberi. Când nu putem face aceasta, înseamnă că nu suntem suficient de liberi în interior. Cei care erau mărturisitori în temnițele comuniste, deşi în exterior nu aveau libertate socială, în interior aveau o libertate spirituală foarte profundă. Şi pentru această libertate a credinței, Dumnezeu le-a uşurat suferințele şi le-a dat speranța că într-o zi se vor elibera sau, chiar dacă nu sunt eliberați, se vor mântui. De aceea, a coincis, în anul acesta, 2017, tema libertății cu tema pomenirii sau comemorării celor care au fost privați de libertate şi au fost persecutați în timpul comunismului.

 

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel împreună cu Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe Autocefale prezenţi la Sfântul și Marele Sinod din Creta, la Liturghia solemnă săvârșită în Duminica Pogorârii Sfântului Duh în Catedrala Mitropolitană „Sfântul Mina” din Heraklion, 19 iunie 2016

Aş vrea să facem referire acum la un alt moment deosebit din cei 10 ani. S-a consumat vara trecută, în 2016, când ați condus delegația Bisericii noastre în insula Creta, la lucrările Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe. Aş vrea să vă întreb ce rol a jucat Biserica noastră Ortodoxă în organizarea, dar şi în desfăşurarea Sinodului din Creta?

Desigur, noi am fost pregătiți din timp. S-au publicat proiectele de documente de multă vreme, şcolile noastre teologice, profesorii, dar şi ierarhii care au studii de teologie aprofundate sau doctorate au avut o contribuție deosebită. Însă ceea ce am accentuat noi în mod deosebit a fost asigurarea că acest sinod nu aduce dogme noi, nici canoane noi şi că documentele sunt mai mult de ordin pastoral-misionar; nu schimbăm nici doctrina, nici disciplina Bisericii, nici disciplina canonică şi, din acest punct de vedere, a fost apreciată contribuția noastră de către Bisericile participante. În acelaşi timp însă, desigur, am regretat că patru Biserici Ortodoxe surori nu au fost prezente, iar acum încercăm să arătăm că este nevoie de comunicare, de comuniune şi de conlucrare, pentru a arăta coresponsabilitatea Bisericilor autocefale. Pentru că Bisericile ortodoxe sunt autocefale, dar în acelaşi timp formează Biserica cea Una a lui Hristos şi trebuie să arate şi universalitatea ei, nu numai autocefalia națională sau regională. Din acest punct de vedere, cred că noi, ca Biserică latină, a doua ca mărime în privința numărului de credincioşi, trebuie să mediem, să contribuim la întărirea unității panortodoxe. Prin aceasta nu trebuie să ne subliniem noi înşine vreun merit, ci doar să ne facem datoria; încât ceea ce a rămas important este faptul că şi Bisericile care au fost în Creta şi cele care nu au fost în Creta au rămas în comuniune euharistică. Diferențele sau divergențele sau deosebirile de apreciere a evenimentului Sfântului şi Marelui Sinod din Creta nu au contribuit la ruperea unității şi la încetarea comuniunii euharistice între Bisericile Ortodoxe surori. De aceea, este foarte important să menținem comuniunea euharistică, chiar dacă avem uneori poziții deosebite, pentru că în cadrul dialogului, în cadrul consultărilor putem să lămurim, să îmbunătățim, să ameliorăm unele texte, dar să păstrăm unitatea de credință pe care o afirmăm, de fapt, în Crez: Cred întru una sobornicească şi apostolească – sau apostolică – Biserică a lui Hristos. Delegația română a arătat că Biserica Ortodoxă este Biserica cea una, sfântă, sobornicească şi apostolică – sau apostolească – şi că alte comunități creştine s-au îndepărtat cu timpul de la Biserica cea una. Aşadar, s-a afirmat această credință puternică în Biserica cea una şi, desigur, dialogul cu alte comunități creştine sau entități este o necesitate de ordin practic, mai ales în țările în care ortodocşii sunt minoritari, cum este diaspora română. Noi avem multe parohii care nu au propriul locaş de cult şi atunci folosesc ca împrumut biserici romano-catolice sau anglicane sau protestante, pentru o vreme, fără să creăm o confuzie în privința credinței. Aceasta arată că, din punct de vedere al pastorației practice, este nevoie să arătăm că putem fi ortodocşi fără să fim fanatici; putem să fim fideli, dar arătând credința lucrătoare prin iubire, nu dezvoltând ura împotriva altora. Trebuie păstrat adevărul de credință, dar mărturisit în aşa fel, încât să se vadă legătura dintre credință şi iubire creştină.

 

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel împreună cu Preafericitul Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii, 26 octombrie 2017

 

Ați vorbit despre comuniune euharistică şi aş vrea să fac referire acum la sărbătoarea Sfântului Ocrotitor al Bucureştilor, Dimitrie. Ați primit, de sărbătoarea hramului, vizitele mai multor întâistătători de Biserici Ortodoxe surori. Pentru prima oară după Revoluția din 1989, de fapt pentru prima oară după 1983, Biserica Ortodoxă Română a fost vizitată de Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii, o vizită care a fost îndelung speculată de presa de la noi din țară. Care au fost premisele întâlnirii şi cum a decurs această vizită?

Prezența Patriarhului Rusiei a fost o necesitate, deoarece anul 2017 este dedicat memoriei Patriarhului Justinian şi mărturisitorilor sau apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului. Era foarte greu de a săvârşi o comemorare a celor care au pătimit în timpul comunismului fără o prezență a Bisericii Ortodoxe Ruse, care a suferit cel mai mult. Acolo a fost prigoana cea mai grea. Au fost zeci de mii de oameni care au fost ucişi, mii de biserici distruse, sute de mănăstiri, încât această comemorare a avut şi un aspect de comuniune euharistică, dar şi de coresponsabilitate, pentru a cinsti memoria celor care au suferit. Desigur că, după aceea, am mers şi noi la Moscova şi am rămas impresionați de faptul că unele dintre momentele de la Moscova au fost aproape similare cu cele de la Bucureşti; adică s-a făcut o comemorare a celor care au suferit, deşi tema principală acolo a fost 100 de ani de la restabilirea patriarhatului în Biserica Rusă. Astfel, noi considerăm că a fost o lucrare de exprimare a comuniunii fraterne, o comemorare a celor care au suferit în timpul comunismului şi, în acelaşi timp, a fost şi o apropiere între diferite Biserici, între cele care au participat şi cele care n-au participat la Sinodul din Creta. Încât a fost ceva pozitiv şi, indiferent de percepțiile sau reacțiile din exterior, noi avem datoria să arătăm că Biserica Ortodoxă este şi Biserică universală, sobornicească, nu doar o Biserică națională. De aceea, aceste relații au fost apreciate, mai ales cele de comuniune euharistică, de către clerul şi credincioşii de la noi, dar şi din Rusia. De 34 de ani n-a mai fost un patriarh al Moscovei la Bucureşti şi a fost, cred eu, un act de normalitate să ne întâlnim mai des – nu trebuie să ne întâlnim doar în exterior, ci şi aici. Totuşi, Patriarhul Moscovei a precizat că aceasta nu a fost o vizită oficială, ci o deplasare la Bucureşti pentru comemorare. Pentru că o vizită oficială presupune deplasări în mai multe locuri din țară. Aici a fost programul limitat la două zile şi numai în Bucureşti, pentru că a fost legat tocmai de această comemorare.

 

Diploma și Medalia omagială „Sfântul Ioan Gură de Aur” pentru personalități ale vieții publice românești, academicieni, profesori universitari, artiști și jurnaliști, implicați în susținerea educației religioase a tinerei generații, 2 iulie 2015

 

Spre deosebire de acum 10 ani, care ar fi ponderea intelectualilor îmbisericiți în raport cu restul intelectualilor şi cum se poate explica o reacție negativă a unei părți a intelectualității față de Biserică?

În primul rând, noi nu-i numărăm, ca să ştim care e ponderea – că ponderea poate să fie număr, dar poate să fie şi contribuție: pot fi mai puțini intelectuali, dar foarte bine pregătiți şi care iubesc Biserica şi o ajută. Deci, nu contează atât numărul lor, cât dorința de a desfăşura o lucrare misionară, inclusiv mediatică. Şi aceşti intelectuali nu doar îmbisericiți, ci chiar trăitori ai credinței Bisericii, aceştia sunt de mare sprijin în a prezenta viața Bisericii, credința Bisericii în dialog cu societatea.

În general, unii oameni, dacă un cleric prezintă poziția Bisericii, au o anumită reticență, dar dacă văd că sunt şi intelectuali care explică, prezintă în mod convingător, nuanțat şi mai complet poziția Bisericii, sau credința şi valorile credinței, valorile eterne ale credinței, atunci impactul este mai mare. De aceea, noi avem nevoie de un dialog cu intelectualii, iar în acelaşi timp avem nevoie să-i ascultăm şi avem nevoie să conlucrăm. Noi nu punem în opoziție Biserica şi intelectualii, pentru că există o mulțime de intelectuali chiar în Biserică.

Biserica joacă un rol în formarea unei noi generații de intelectuali?

Joacă. Pentru că atâtea şcoli teologice pe care le avem şi în care studiază mulți tineri nu doar pentru a deveni preoți, ci pentru a cunoaşte în general teologia, arată că există o dorință de cunoaştere a credinței, de cooperare cu diferite instituții. Noi avem foarte multe profesoare de religie care pe lângă teologie au mai studiat şi alte discipline, şi suntem foarte interesați de aceşti tineri care au două, trei specializări şi care doresc să lucreze la noi, la radio, la televiziune, la ziar. Şi se vede că, dacă un tânăr are două, trei specializări, poate nuanța mai bine şi poate relaționa cu alți tineri sau cu intelectuali în mod mai eficient.

 

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la slujba de Înmormântare a Regelui Mihai I al României,
Catedrala Patriarhală, 16 decembrie 2017

 

Preafericirea Voastră, un eveniment recent a îndoliat întreaga societate românească, mă refer la plecarea din această lume a Majestății Sale, Regele Mihai I, cel care în urmă cu 10 ani a participat ca invitat de onoare la şedința solemnă din ziua învestirii Preafericirii Voastre ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Cum a resimțit Biserica acest moment al despărțirii de Majestatea Sa?

Cu multă întristare şi, în acelaşi timp, cu multă rugăciune. Organizarea funeraliilor pentru Regele Mihai I al României a fost o conlucrare pozitiv apreciată între Casa Regală şi toate instituțiile statului, în mod deosebit între Armată şi Biserică, pentru că aceste două instituții au contribuit cel mai mult la exprimarea ceremonialului militar şi religios. Noi considerăm că a fost un gest de adâncă rugăciune şi, în acelaşi timp, o solemnitate de omagiere a memoriei unui om care a suferit mult şi care, în acelaşi timp, a avut credință puternică şi a avut speranță puternică. De aceea am intitulat cuvântul nostru de la înmormântare: „Regele Mihai I al României, un simbol al suferinței şi speranței poporului român”.

Este important să reținem, noi, ca Biserică, faptul că formarea lui religioasă l-a ajutat foarte mult să treacă prin greutăți, prin necazuri şi să mărturisească adevărul că a primit credința în special de la mama Majestății Sale, Regina-mamă Elena, care cred că merită să fie adusă – adică osemintele ei – în țară şi pusă în aceeaşi necropolă de la Argeş. Însă trebuie să recunoaştem faptul că Regele a iubit poporul român şi a spus că a aşteptat cu răbdare 45 de ani până când a căzut comunismul şi a revenit în țară. A fost răbdător, iar răbdarea aceasta a avut o mare doză de speranță în ea.

Pe de altă parte, trebuie să ne gândim şi la faptul că noi, ca Biserică, trebuie să arătăm şi compasiune, consolare celor care suferă şi, de aceea, slujbele noastre religioase de înmormântare sunt luminoase şi cu o forță de consolare bazată pe credința în Înviere, dar şi pe factorul uman al suferinței: trebuie să fim alături de cei care suferă, după îndemnul Sfântului Apostol Pavel, care spune: „Plângeți cu cei ce plâng şi bucurați-vă cu cei ce se bucură” (cf. Romani 12, 15). Aşa am plâns împreună, am luat parte la această durere, dar cu speranța că sufletul lui în Ceruri va fi un rugător, pentru Biserică şi Țară.

 

S-au împlinit 10 ani, aşadar, de la întronizarea celui de-al şaselea Patriarh al Bisericii noastre. Dincolo de o agendă oficială la care toți cei interesați au acces prin intermediul presei Patriarhiei despre care am vorbit, credincioşii au avut şi bucuria de a afla detalii deosebite despre Patriarhul lor: faptul că are evlavie deosebită la Sfânta Cuvioasă Parascheva şi îi simte ajutorul permanent, că este poliglot, că l-a avut duhovnic pe părintele Cleopa Ilie, marele nostru duhovnic, că are o capacitate de sinteză foarte bună şi un spirit analitic, un foarte fin simț al umorului şi un foarte bun organizator este Patriarhul nostru, dar şi foarte milostiv. Ce alte lucruri ar trebui să mai ştie credincioşii despre părintele lor îndrumător duhovnicesc?

Nu cred că e bine să ştie doar aşa, ca să ne lăudăm. Cred că ceea ce e important să ştie credincioşii este că noi încercăm să lucrăm pentru Biserică, pentru mântuirea credincioşilor, dar împreună cu ei, nu singuri; şi că noi simțim o încurajare foarte mare din partea credincioşilor atunci când ei se roagă, când ne pomenesc în rugăciuni, când scriu pe pomelnice că se roagă pentru sănătatea şi mântuirea noastră. Noi ne rugăm pentru sănătatea şi mântuirea lor, ei se roagă pentru sănătatea şi mântuirea noastră, şi în această împreună rugăciune se află esența care trebuie cunoscută: dacă îi pomenim în toate rugăciunile noastre pe credincioşi, atunci îi simțim foarte aproape, chiar dacă sunt departe. Iar aceste detalii privind unele calități nu sunt importante, ci roadele sunt importante. Noi avem ca orientare în viață cuvintele Sfântului Isaac Sirul, care zice aşa: „Taci tu, ca să vorbească faptele tale”. Adică trăim într-o vreme în care discursurile, cuvântările, dacă nu sunt însoțite de activități sociale, culturale, misionare, rămân insuficiente. De aceea nu dăm interviuri, multe sau deloc, pentru că este mai bine să vorbim prin lucrările pe care le facem – nu singuri, ci împreună cu clerul şi împreună cu credincioşii. Împreună facem ceea ce este nevoie.

Avem totuşi conştiința că oricât de multe lucrări am dezvolta, tot mai rămâne ceva de făcut. Încât ne aducem aminte de Sfântul Calinic de la Cernica, care când a ajuns stareț la mănăstire, a zis: N-am venit aici să mă odihnesc în ostenelile altora. Şi s-a apucat de a făcut biserică nouă, a făcut chilii noi, completare la ceea ce exista. Aşa cred că fiecare ierarh, fiecare preot trebuie să spună şi el: N-am venit aici, în parohie sau în eparhie, ca să mă odihnesc în ostenelile predecesorilor, ci să adăugăm şi noi o faptă bună, o lucrare culturală, social-filantropică.

De pildă, grija pentru restaurarea monumentelor istorice este foarte importantă. Aici totdeauna când avem instituții bisericeşti mai vechi, ele trebuie reparate. La 20, 30 de ani trebuie restaurate, consolidate. Acesta este respectul pentru înaintaşi, dar şi pentru urmaşi, pentru cei care vin. Din acest punct de vedere, cred că pasiunea aceasta de a fi recunoscător prin fapte, de a-i cinsti pe predecesori, înaintaşi, aduce o mare bucurie. De aceea am dat fiecărui salon din Reşedința Patriarhală numele unui patriarh: acesta este Salonul Teoctist Patriarhul, altul este Iustin Patriarhul, Justinian Patriarhul este alt salon… şi am dat numele lor şi unor instituții. Pentru că ceea ce facem noi este continuitate cu predecesorii. Această comuniune peste timp este un izvor de mare bucurie. Deci, am putea spune că acesta este un detaliu important, să păstrăm comuniunea între generații: nu ruptura între generații, ci o comuniune spirituală profundă.

 

Care ar fi cea mai mare dorință, dar şi cel mai important obiectiv al Patriarhului României pentru începutul celui de-al doilea deceniu în fruntea Bisericii Ortodoxe Române?

Dorința este de a continua ceea ce am început şi de a adăuga alte activități care sunt necesare. Însă prioritatea priorităților este chemarea oamenilor la mântuire, adică la unirea cu Dumnezeu prin rugăciune şi prin fapte bune. Aceasta înseamnă pocăință pentru ceea ce a fost greşit, înnoirea vieții duhovniceşti şi speranță pentru lucrări folositoare Bisericii. Cred că Biserica nu poate să aibă alte priorități decât cele fixate de Mântuitorul Iisus Hristos, şi anume binevestirea Evangheliei mântuirii şi, desigur, înnoirea vieții duhovniceşti; iar în al treilea rând, exprimarea acestora, a credinței şi a spiritualității, prin fapte concrete în folosul societății.

Pruncul Iisus Se naşte în smerita peşteră a Betleemului. Aş vrea să vă întreb: Către cine îşi îndreaptă acum gândurile şi rugăciunile Preafericitul Părinte Patriarh?

Aşa cum arată colindele, centrul atenției noastre îl reprezintă Pruncul Iisus şi Maica Domnului, împreună cu Dreptul Iosif, împreună cu îngerii de la Betleem şi cu păstorii. Aşadar, ne gândim mai întâi la Mântuitorul Iisus Hristos, Care S-a făcut om din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor, ne gândim la Biserica Lui care este simbolizată de peşteră, aşa cum se arată şi la proscomidiar, în Biserica noastră, dar ne gândim şi la întreg poporul român, de pretutindeni: ne gândim la românii din țară, la românii din jurul granițelor actuale ale României şi la românii de departe, din străinătate, din diaspora occidentală. Deci ne gândim ca această sărbătoare a Crăciunului să fie o binecuvântare pentru ei şi pentru familiile lor, să fie o sărbătoare a păcii şi a bucuriei în familie, dar şi un prilej de a arăta pace, iubire şi multă bunătate în jur, mai ales față de cei care sunt singuri, bolnavi, săraci şi neajutorați. Tuturor le dorim o sărbătoare binecuvântată de Crăciun şi o sărbătoare binecuvântată de Anul Nou şi de Bobotează. Întru mulți ani!

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la finalul slujbei ce se săvârșește în noaptea trecerii dintre ani,
Catedrala Patriarhală, 31 decembrie 2017 – 1 ianuarie 2018

 

Şi noi vă mulțumim, Preafericirea Voastră, că ați fost în casele şi, mai ales, în sufletele credincioşilor români prin intermediul acestui interviu. Vă dorim şi noi sărbători cu pace, cu bucurii duhovniceşti şi ani mulți şi rodnici în slujba Bisericii noastre Ortodoxe!

 

Mulțumim.

 

Act solemn comemorativ

Proclamat vineri, 27 octombrie 2017, la sfârșitul Sfintei Liturghii, la Catedrala Patriarhală din București

 

Preaiubitului cler, cuviosului cin monahal și dreptcredincioșilor creștini din cuprinsul Patriarhiei Române,

Har, pace și bucurie de la Dumnezeu, iar de la Noi, arhierești binecuvântări!

Cinstirea sfinților, a eroilor neamului, a ierarhilor, clericilor, monahilor și a tuturor celor care au avut un rol deosebit în păstrarea și afirmarea valorilor credinței ortodoxe și a spiritualității românești, este una dintre îndatoririle fiecărui român. În Biserica Ortodoxă Română s-a creat o tradiție a omagierii unor lucrări semnificative, precum și a comemorării unor personalități care au marcat istoria neamului nostru.

La inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, anul 2017 a fost declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului.

Patriarhul Justinian Marina s-a născut la 22 februarie 1901, la Suiești, județul Vâlcea, activând ca învățător (1923-1926), preot de parohie și slujitor la diferite biserici din Vâlcea (1924-1945), director de seminar (1932-1939), director al tipografiei eparhiale (1939-1940), Episcop-vicar al Mitropoliei Moldovei (1945-1947), Mitropolit al Moldovei (1947-1948) și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1948-1977). În calitate de Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhul Justinian a păstorit aproape trei decenii (24 mai 1948 – †26 martie 1977), perioadă care a rămas în memoria poporului român ca fiind timpul cruntei persecuții desfășurate de regimul politic comunist ateu, instalat la putere în România, după luna martie 1945.

Cu mult curaj și echilibru, diplomație și tenacitate, Patriarhul Justinian a știut să apere Biserica de loviturile sistematice ale regimului comunist. Patriarhul Justinian s-a opus, pe cât i-a fost cu putință, abuzurilor și inge­rin­țe­lor partidului comunist în viața Bisericii și încercării acestuia de a transforma Biserica într-o insti­tuție subordonată programului politic și ideologic al statului comunist, adică tolerată și în același timp total controlată, redusă la un rol nesemnificativ în societate. Astfel, Patriarhul Justinian a asigurat supravie­țuirea credinței în Dumnezeu și a Bisericii Ortodoxe din România, pentru ca această Biserică să slujească în continuare un popor creștin, dar oprimat de un regim comunist ateu.

În pofida regimului politic ostil din România, în timpul arhipăstoririi Patriarhului Justinian Marina, Biserica Ortodoxă Română a continuat și a intensificat activitățile administrativ-organizatorice, pastoral-misionare și educa­țio­nal-cul­turale, susți­nute prin adoptarea unui nou Statut pentru organizarea și funcționa­rea Bisericii Ortodoxe Române și a regulamentelor de aplicare, reorganizarea învățământului teologic și reorganizarea și înfiin­ța­rea unor instituții misionare, culturale sau sociale (Atelierele Patriarhiei Române, Tipografia și Institutul Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Biblioteca Sfântului Sinod, Casa de Pensii și Ajutor a personalului Bisericii Ortodoxe Române etc.).

Pentru prima dată în istoria Bisericii Ortodoxe Române, din inițiativa Patriarhului Justinian, Sfântul Sinod a hotărât trecerea în rândul sfinților a mai multor ierarhi, cuvioși, martiri și mărturisitori români și generalizarea cultului unor sfinți ale căror moaște se păstrează în țara noastră (1950 și 1955).

În plan administrativ-edilitar, prin purtarea de grijă a Patriarhului Justinian, au fost construite și mai ales restaurate numeroase biserici și mănăstiri. A acordat o atenție deosebită așeză­mintelor monahale și parohiilor din Arhiepiscopia Bucu­reș­tilor, eparhie pe care a păstorit-o. Astăzi, el este cinstit între ctito­rii-restauratori ai mănăstirilor Antim, Radu Vodă, Ghighiu, Ciorogârla, Pasărea, Plumbuita, Schitul Maicilor și Zamfira, ctitor al schiturilor Techirghiol, Dragoslavele, Cricov – Jercălăi, ctitor-re­s­taurator al unor importante edificii eclesiastice bucureștene (Catedrala Patriarhală, Paraclisul Reședinței Patriarhale, Palatul Sinodal, bisericile „Sfântul Spiridon”-Nou, „Sfântul Elefterie”-Nou, Cașin și Domnița Bălașa). În multe mănăstiri au fost organizate muzee de artă religioasă (liturgică), dar și așezăminte sociale pentru preoți bătrâni și singuri.

În plan pastoral-misionar, Patriarhul Justinian a susținut și a încurajat clericii din parohii să intensifice activitățile pastorale, îndemnându-i să urmeze cursuri de formare continuă pentru a menține vie și lucrătoare credința credincioșilor confruntați cu propaganda ateistă a noii puteri politice.

Totodată, Patriarhul Justinian a încercat să limiteze efectele epurărilor clerului și a intervenit în favoarea clericilor arestați, de cele mai multe ori „vinovați” numai pentru a fi împărtășit alte valori decât cele ale ateismului materialist, el cerând eliberarea preoților aflați în închisori sau angajând în cadrul Bisericii pe cei eli­be­rați, fapt care a provocat nemulțu­­mi­rea organelor Securității.

A încercat să oprească agresiunile puterii totalitare la adresa monahismului ortodox, acesta fiind un bastion al luptei spirituale împotriva comunismului. Astfel, el a înființat în incinta mănăstirilor ateliere meșteșugărești, atât pentru subzis­tența acestora, cât și pentru a împiedica alungarea monahilor din mănăstiri pe considerentul inutilității sociale a acestora.

Patriarhul s-a opus cu vehe­mență proiectului de „reformă” a mănăstirilor inițiat de statul comunist, obligând regimul politic să-și asume singur responsabilitatea pentru nocivul Decret 410 (28 oct. 1959), care a dat o grea lovitură vieții monahale prin desființarea multor mănăstiri și schituri și reducerea semnificativă a numărului monahilor și monahiilor în cele lăsate să funcționeze.

A sprijinit comunitățile ortodoxe române din afara gra­ni­țelor României, inclusiv Așe­ză­­mântul românesc de la Ieru­sa­lim și Schitul Românesc Prodro­mu din Sfântul Munte Athos, tri­mițându-le cărți, veș­minte și obiecte de cult, precum și materiale de construcții sau sume de bani.

În plan cultural-edu­cațio­nal, după interzicerea educației religioase în școlile de stat și naționalizarea școlilor confesionale, a hotărât desfășurarea unui program catehetic (oct. 1950). De asemenea, Patriarhul Justinian a fost preocupat de creșterea calității învăță­mân­tului teologic, prin recrutarea unui corp profesoral de mare valoare, incluzând clerici și teologi, foști deținuți politici, precum și intelectuali mireni „indezirabili” pentru regimul comunist.

În timpul Patriarhului Justinian au fost tipărite numeroase cărți religioase, inclusiv două ediții sinodale ale Sfintei Scripturi (1968, 1975), și au apărut mai multe publicații teologice centrale și eparhiale, apreciate în întreg spațiul ortodox.

Pe durata patriarhatului său, Biserica Ortodoxă Română a avut bune relații cu celelalte Bi­serici Ortodoxe, dar și cu celelalte comu­nități creștine din țară și străinătate. Patriarhul Justinian a întreprins vizite frățești în Bisericile Ortodoxe surori din Rusia, Bulgaria, Grecia, Israel (Ierusalim), Serbia etc., dar și vizite prietenești în Marea Britanie, Belgia, Germania și Austria, a sprijinit dialogul intercreș­tin prin participarea Bisericii Ortodoxe Române în diferite organisme intercreștine și internațio­nale.

Între chipurile luminoase ale perioadei în care a păstorit Patriarhul Justinian se numără ierarhi, profesori de teologie, studenți, monahi, intelectuali creștini, dar mai ales cei peste 2.000 de preoți ortodocși care au fost arestați și anchetați, aruncați în închisori sau trimiși la mun­că forțată și de exterminare la Canalul Dunăre – Marea Nea­gră, câțiva chiar depor­tați în Siberia, considerați pericu­loși pentru noul regim politic de stat. Credința lor puternică și curajul de a-L mărturisi pe Hristos prin suferință au exprimat rezisten­ța activă sau jertfelnică a Bisericii, alături de rezistența ei liturgică prin propovăduirea credin­ței și săvâr­șirea Sfintelor Taine și a ierurgiilor. A fost o luptă cu ateismul militant și agresiv dusă dincolo de unele discursuri con­ven­­ționale și compromisuri „oficiale” de „coexistență paș­nică”.

Răbdarea și suferințele apărătorilor Ortodoxiei și ale mărtu­risi­torilor din temnițele comuniste, lupta și dăruirea de sine a vredni­cului de pomenire Patriarh Justi­nian Marina, lucrarea duhovnicească a clericilor harnici și devo­tați sunt dovezi ale credinței și ale jertfelniciei poporului român, pe care trebuie să le prețuim și să le păstrăm permanent în memoria noastră.

Exemplul vieții lor pline de fapte de evlavie și fapte jertfelnice este un izvor permanent de lumină și înnoire pentru viața creștină de astăzi, iar comemorarea lor din acest an ne cheamă să fim mărturisitori ai credinței ortodoxe, ctitori de locașuri sfinte și de cultură creștină, ne îndeamnă să avem în suflet iubire smerită și milostivă, precum și fapte demne de mărturisire a credinței creștine astăzi.

Pentru a transmite gene­rației prezente și viitoare credința creștină ortodoxă și valorile culturale inspirate de aceasta, în Patriarhia Română au fost organizate numeroase conferințe, congrese, simpozioane și concursuri tematice. Pe parcursul acestui An comemorativ au fost publicate studii, articole, monografii, albume și fotografii inedite la editurile Patriarhiei Române, la editurile eparhiilor și la alte edituri, conform programului-cadru aprobat de Sfântul Sinod în ședințele sale de lucru din 28-29 octombrie 2015, 25 februarie 2016 și 16 decembrie 2016. De asemenea, au fost realizate numeroase emisiuni media (radio, televiziune, online etc.).

Ne bucurăm că anul acesta, 2017, la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Catedralei Patriarhale și al Bucureștilor, am săvârșit Sfânta Liturghie împreună cu Preafericitul Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, care a adus la București un fragment din moaștele Sfântului Cuvios Serafim de Sarov, cu Preafericitul Părinte Arhiepiscop Anastasios al Albaniei, cu Preafericitul Părinte Mitropolit Rastislav al Cehiei și Slovaciei și cu alți ierarhi reprezentând Bisericile Ortodoxe surori din Serbia, Bulgaria, Georgia și Polonia, Biserici care au suferit în timpul regimului comunist din aceste țări.

Ne rugăm Preasfintei Treimi să ne dăruiască tuturor credință puternică, dragoste față de Biserică și popor, dar mai ales să învățăm, din pilda mărturisitorilor din perioada comunistă, că iubirea izvorâtă din credința în Iisus Hristos Cel Răstignit și Înviat este mai puternică decât teama de moarte, pentru că Hristos Însuși dăruiește martirilor cununi cerești de biruință, potrivit făgăduinței „Fii credincios până la moarte și îți voi da cununa vieții” (Apocalipsa 2, 10). Amin!

Președintele Sfântului Sinod 
al Bisericii Ortodoxe Române,

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

împreună cu toți ierarhii membri ai Sfântului Sinod 
al Bisericii Ortodoxe Române

 

Ședința solemnăa Sfântului Sinod dedicată mărturisirii credinței în timpul regimului comunist

În Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a Palatului Patriarhiei s-a desfășurat sâmbătă, 28 octombrie, ședința solemnă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, dedicată Anului omagial și comemorativ 2017. La evenimentul prezidat de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, au participat membrii Sfântului Sinod al Bisericii noastre, precum și Întâistătătorii și delegații Bisericilor Ortodoxe surori, prezenți la hramul Catedralei Patriarhale.

 

După cuvântul introductiv al Patriarhului României, invitații au prezentat mesaje cu privire la dificultățile mărturisirii credinței creștine în timpul regimului comunist și importanța libertății religioase astăzi.

Preafericitul Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, a vorbit despre mărturisirea credinței ortodoxe în cadrul sistemului ateu din Rusia, despre grelele încercări prin care a trecut Biserica Ortodoxă Rusă în acea perioadă, precum și despre semnificațiile libertății religioase din zilele noastre. „Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la începutul evenimentelor revoluționare din Rusia și de la prigoana ateistă care a urmat acestora. În Biserica noastră, această dată memorabilă constituie un bun prilej pentru a înțelege drumul ei spiritual din ultimul secol, precum și jertfa noilor martiri și mărturisitori ai Rusiei. Știu că și în Biserica Română acest an este declarat anul comemorativ al tuturor celor care au suferit din cauza puterii ateiste. Secolul XX a fost o epocă dificilă pentru Ortodoxia din întreaga lume. Mulți frați ai noștri au fost nevoiți să treacă prin coșmarul catastrofei din Asia Mică. Bisericile Ortodoxe din Europa de Est au fost supuse unei alte încercări, și anume prigoana din partea ateismului militant.” Concentrându-se mai mult pe începutul persecuției anticreștine din spațiul rusesc, Preafericitul Părinte Kiril a adăugat: „Prima ucidere a unui slujitor al Sfântului Altar a avut loc la câteva zile după lovitura de stat din octombrie 1917. Atunci, la ­Ţarskoe Selo, a fost împușcat protopresbiterul Ioan Kociurov. El a devenit primul neomartir care a suferit din cauza prigonitorilor. La scurt timp după aceea, prigoana împotriva credincioșilor a dobândit un caracter sistematic și de masă. Într-o scrisoare secretă din 19 martie 1922, adresată membrilor Biroului politic, Lenin scria următoarele: «Confiscarea valorilor, îndeosebi de la lavrele cele mai bogate, de la mănăstiri și biserici, trebuie făcută cu determinare nemiloasă, fără a ne opri de la ceva și în cel mai scurt timp. Dacă vom reuși să împușcăm cât mai mulți reprezentanți ai burgheziei reacționare și ai clerului reacționar, va fi cu atât mai bine. Chiar acum trebuie pus la punct acest public pentru ca în următoarele decenii nici măcar să nu îndrăznească a se gândi să opună în vreun fel rezistență». În 1918 a început închiderea mănăstirilor și a bisericilor parohiale. La 1 ianuarie 1930, în Moscova mai erau deschise doar 224 de biserici, iar în 1932 – 87. În 1931 a fost demolată prin dinamitare Catedrala „Hristos Mântuitorul“ din Moscova. 
În anul 1928, Biserica Ortodoxă Rusă avea peste 30.000 de parohii. Peste tot erau închise biserici și înflorea propaganda înjositoare și batjocoritoare la adresa Bisericii. Astfel, dacă în 1928 au fost închise 534 de biserici, în 1929 au fost închise 1.119. În anii 1930, în toată țara, numărul anual al bisericilor închise depășea 1.000. În 1939, în întreaga țară rămăseseră deschise doar 100 de biserici din cele 60.000, câte erau în 1917. […] În lupta sa împotriva Bisericii, puterea bolșevică încerca s-o slăbească din interior, provocând schisme, dintre care cea mai gravă a fost cea din anii 1920, numită a «inovatorilor» sau a așa-zisei «Biserici vii». În această situație, pentru Biserica Rusă era foarte importantă manifestarea solidarității din partea Bisericilor Ortodoxe surori. Astfel, în anul 1930, în cadrul unei ședințe a Comisiei inter­ortodoxe pregătitoare a Sinodului Panortodox, drept răspuns la propunerea de a invita «inovatorii» în cadrul comisiei, reprezentantul Bisericii Române, Epis­copul-vicar Tit (Simedrea) Târgovișteanul, a declarat: «Noi știm sigur că așa-numita «Biserică vie» nu este ortodoxă și chiar dacă reprezentanții acesteia ar putea veni aici, ei ar trebui să fie nu în rândul nostru, ci ca parte acuzată». […] În anii ‘30, numărul victimelor represaliilor în rândul clericilor ajungea la zeci de mii, iar cel al credincioșilor mireni la sute de mii. Statisticile care vorbesc despre condamnarea slujitorilor Bisericii la «măsura extremă a protecției sociale», cum era în mod foarte cinic numită condamnarea la moarte, sunt impresionante. În anul 1937, conform datelor publicate acum în statisticile NKVD, au fost arestați 33.382 de «slujitori ai cultului”, iar în 1938, pentru «contrarevoluția sectantă-bisericească» au fost închise 13.438 de persoane. În 1937, din numărul total de condamnări, 44% au fost condamnări la moarte, iar în 1938 numărul condamnărilor la moarte a ajuns la 59%. În anul 1939 mai erau în libertate doar patru arhierei care conduceau eparhii, dar și aceia erau urmăriți pentru că aveau deja dosar fabricat ca să fie arestați. Mii de clerici ai Bisericii Ortodoxe Ruse au trecut atunci prin lagărele de concentrare, închisori și exil. Catalogată de propaganda oficială ca «rămășiță a trecutului», înjosită și delapidată, Biserica Ortodoxă Rusă rămânea în continuare obiectul urii ateilor, care simțeau în ea un concurent serios, care putea influența mințile și inimile locuitorilor țării. Ideologii antireligioși care pregăteau materiale și programe pentru «cincinalele ateiste» promiteau, lău­dându-se că la 1 mai 1937 «numele lui Dumnezeu trebuie să fie uitat în tot teritoriul țării»“. Persecuția a fost intensificată după al Doilea Război Mondial: „În a doua jumătate a anilor 1950, în URSS a început o nouă prigoană împotriva Bisericii. Propaganda antireligioasă s-a intensificat brusc și a dobândit un caracter extrem de agresiv. Au fost create condițiile oprimării și eliminării din societatea sovietică a credincioșilor. Din nou au început să fie închise sfintele locașuri, iar viața internă a Bisericii a fost supusă unui control aspru din partea statului. În viața societății sovietice s-au întors atunci discriminarea siste­ma­tică a creștinilor orto­docși și presiunea directă asupra Bise­ri­cii. Miliția și organele de Securitate efectuau controale sistematice în biserici și de multe ori nu le permiteau credincioșilor să intre în acestea. Participarea la slujbe a început să comporte riscuri nu doar în carieră, ci și în ceea ce privea bunăstarea elementară a vieții cetățeanului sovietic. Credincioșii erau împiedicați la admiterea în instituțiile de învățământ superior, iar persoanele care absolviseră o facultate nu aveau voie să se înscrie la școlile teologice ale Bisericii Ortodoxe Ruse. Au început din nou să circule formulele aproape uitate ale Uniunii ateilor. Astfel, în 1961, liderul sovietic Hrușciov a promis personal că în 1980 îl va arăta la televizor pe «ultimul pop㻓. Totuși sfârșitul acestui deceniu al secolului trecut a adus o schimbare: „Abia la sfârșitul anilor 1980, conducerea sovietică și-a revizuit atitudinea față de Biserică. Sărbătorirea Mileniului Creștinării Rusiei în anul 1988, privită de putere inițial ca o manifestare locală, s-a dovedit a fi o festivitate națională și a dat mărturie despre vitalitatea Bisericii, care nu fusese înfrântă de prigoană, dar și despre autoritatea acesteia în rândul poporului”. Astfel că, „în anii care s-au scurs de atunci, numărul sfintelor locașuri în Biserica Rusă a ajuns la 36.000, față de 6.000, câte erau în 1988. Numărul mănăstirilor a crescut de la 21 la 1.000, majoritatea așezămintelor fiind refăcute pe ruinele celor vechi, iar altele zidite din temelii. În 1988 aveam trei seminarii teologice și două academii. Astăzi avem 56 de academii și seminarii teologice, două universități ortodoxe și alte instituții de învățământ. Aceste date se referă la întregul teritoriu canonic al Bisericii Ruse. Dacă vorbim numai de Federația Rusă, în afară de instituțiile teologice de învățământ, în 40 de instituții de stat din Rusia au fost deschise catedre și secții de teologie, în conformitate cu standardul de stat aprobat în 2001 referitor la disciplina teologie. Astăzi, conform datelor statistice, aproape 75% din ruși se consideră ortodocși, iar numărul total al credincioșilor Patriarhiei Moscovei care locuiesc atât în Rusia, cât și în afara granițelor acesteia, este de circa 180 milioane de persoane. Privind înapoi, nu putem să nu-I mulțumim lui Dumnezeu pentru marea minune pe care a făcut-o prin apărarea Bisericii Ortodoxe care a continuat să existe în ciuda multelor și îndelungatelor prigoane, pentru minunea întoarcerii multor oameni la credința strămoșească. Ceea ce se întâmplă astăzi este cu adevărat o minune, pentru că în circumstanțele externe de existență a Bisericii Ortodoxe Ruse în anii sovietici nu putem găsi nici o justificare pentru o re­naștere atât de bruscă. Suntem încredințați că această minune a fost posibilă doar datorită jertfei numărului mare de neomartiri și mărturisitori ruși, pentru că sângele martirilor este sămânța creștinismului. Doar în lumina acestui adevăr putem înțelege experiența istorică a Bisericii noastre în ultimul sfert de veac”. Pentru a încheia, Preafericirea Sa a subliniat că „pentru noi este important să învățăm din lecțiile trecutului și să înțelegem care au fost cauzele catastrofei secolului XX, pentru ca în condițiile libertății de astăzi să nu repetăm aceleași greșeli. Rădăcinile prigoanei împotriva Bisericii au legătură cu criza spirituală care a cuprins societatea rusă încă din perioada de dinaintea revoluției bolșevice. Premisele acestei prigoane au constat într-o serie de fenomene din politica internă a Imperiului Rus, care au slăbit Biserica, lipsind-o de locul ei legitim în viața societății. […] Astăzi, creștinismul se confruntă cu invazia agresivă a secularizării militante în toate sferele vieții sociale. Astăzi, păcatul devine normă, pentru că în societatea de consum se pierde noțiunea de legătură între libertate și responsabilitate. Libertatea de a alege, promovată astăzi de doctrina liberală, nu-i poate aduce de la sine omului fericirea și bunăstarea, mai ales atunci când alegerea lui este definită exclusiv de factori materiali. Alegerea răului devalorizează libertatea omului, mai ales atunci când aceasta este folosită cu scopul de a distruge demnitatea persoanei. Atunci când libertatea devine un idol, când aceasta este separată de noțiunea de responsabilitate, omenirea este în pericol de moarte. […] Trebuie să păstrăm cu sfințenie în memorie și să studiem atent experiența istorică a Sfintei Biserici din anii grei ai încercărilor. Să avem grijă și să învățăm turma binecredincioasă în vederea confruntării cu noile provocări ale contem­poraneității și ale viitorului. Această lucrare creatoare în via Sfintei Biserici a lui Hristos nu este posibilă fără comuniunea frățească între noi toți și fără întărirea relațiilor dintre Bisericile noastre surori și popoarele pe care acestea le păstoresc. Pentru rugăciunile și mijlocirea neomartirilor și mărturisitorilor credinței, clerici și ierarhi care au lucrat în via Domnului în vreme de prigoană, Domnul Iisus Hristos să ne trimită ajutorul Lui întru întărirea unității Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică!”.

 

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a mulțumit Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Ruse pentru cuvânt, subliniind că după multă suferință a venit și multă înnoire în viața Bisericii. „Mulțimea mănăstirilor, mulțimea bisericilor nou-construite, mulțimea școlilor de teologie și mulțimea noilor eparhii create, începând cu anul 1980, arată că puterea lui Hristos Cel răstignit se arată în Înviere și puterea Bisericii celei răstignite se arată în înnoirea vieții duhovnicești. Vedem aici o mare taină a legăturii între Cruce și Înviere, între suferință și speranță, între suferință și înnoire spirituală”, a subliniat Patriarhul României.

În continuare, Preafericitul Părinte Anastasios, Arhiepiscopul Tiranei, Durrësului și al Întregii Albanii, a prezentat dificultățile mărturisirii credinței ortodoxe în timpul regimului comunist din Albania, regim instaurat în noiembrie 1944, în urma retragerii ocupanților germani. „În primii 23 de ani, această persecuție a urmat tiparul clasic cunoscut, asemenea celor petrecute în Rusia și în sud-estul Europei. Arhiepiscopul canonic Hristofor a fost plasat în arest la domiciliu, iar la 19 iunie 1958 a fost găsit mort, cauza oficială a morții fiind un atac de cord. Paisios Vondicas, văduv și Episcop de Korcea până la acea dată, a fost numit ca nou Arhiepiscop. Fiul său era membru executiv al partidului comunist din Albania. Tot la Tirana (februarie 1950), a fost convocată o adunare de clerici și laici ai Bisericii Ortodoxe pentru a se vota un nou Statut în contextul noului regim legal, care punea Biserica sub controlul deplin al statului. Pentru orice numire în slujirea religioasă, chiar și pentru hirotonirea unui diacon, era nevoie de acordul statului. În martie 1966, Paisios a decedat, în locul său fiind numit, în aprilie, pentru scaunul arhiepiscopal, Damianos, un vechi partizan, care, potrivit unor teologi și preoți, ar fi contribuit personal la desființarea Bisericii, prin ordinele și acțiunile sale. În 1967, acesta s-a retras la Pogradec, unde a decedat la 18 octombrie 1973. Între timp, eforturile de ridiculizare a Bisericii și a reprezentanților ei s-au intensificat, prin diverse publicații, filme și calomnii. În următorii 23 de ani, între 1967 și 1990, persecuția religioasă a devenit totală și implacabilă. Prin decretul din 22 noiembrie 1967, orice exprimare religioasă a fost interzisă oficial prin Constituția Albaniei. Sute de biserici au fost demolate, iar altele au fost transformate în ateliere, depozite, cinematografe, cluburi, grajduri etc. Aproape toate mănăstirile au fost distruse sau folosite ca tabere militare. La data respectivă, Biserica Albaniei avea, în afara arhiepiscopiei, trei alte episcopii, 19 districte ierarhice, 330 de parohii și 25 de mănăstiri (fără comunități monahale). Clericii au fost dispersați forțat, prin violență. Proprietățile bisericești (pământ, vase liturgice și documente) au fost confiscate. Cea mai mică exprimare a credinței religioase – păstrarea icoanelor, a cărților religioase și alte simboluri – era pedepsită sever. Timp de 25 de ani nu s-a înregistrat nici o hirotonire a unui cleric. Cel mai tragic lucru dintre toate era că episcopii albanezi dispăreau”, a evidențiat Patriarhul Anastasios al Albaniei. Așadar, după cum a precizat Preafericirea Sa că în Albania, în timpul regimului comunist, cea mai mică exprimare a credinței religioase, precum păstrarea icoanelor, a cărților religioase și a altor simboluri creștine, era sever pedepsită, astfel încât „când regimul comunist albanez s-a prăbușit sub presiunea evenimentelor internaționale (1991), Biserica Ortodoxă Autocefală a Albaniei era total distrusă. Încercările îngrozitoare, care timp de decenii distruseseră Biserica locală, precum focul, au făcut-o să arate asemenea unui pământ pustiit”. Preafericirea Sa a precizat că, în Albania, libertatea religioasă a fost instituită oficial din 1991 și clar formulată în noua Constituție din anul 1998, conform căreia în această țară nu există o religie oficială, statul fiind neutru în problemele de credință și conștiință, garantând libertatea exprimării lor în viața publică și recunoscând egalitatea comunităților religioase. „În aceste circumstanțe, prin predică, catehizare, slujire, serviciile religioase au început transmiterea Evangheliei în orașele și satele Albaniei. S-au înființat: un Sfânt Sinod cu opt membri, un Consiliu economic de clerici și laici și aproximativ 350 de parohii. Au fost înființate Academia Ortodoxă, două Școli Secundare Bisericești și o Școală de muzică bizantină, cu ansambluri de clădiri și internate școlare aflate în proprietate particulară. Au fost formați și hirotoniți 170 de noi clerici. În diverse orașe s-au înființat centre de tineret, precum și tabere pentru tineri. S-au construit peste 150 de biserici noi, au fost restaurate 60 de biserici și mănăstiri care deveniseră monumente culturale și peste 160 de biserici au fost reparate. Au fost construite 70 de clădiri bisericești pentru a fi folosite ca școli, cămine pentru tineret, centre de sănătate, cămine, ateliere, cantine pentru săraci etc., ajungându-se la un total de 450 de clădiri. S-a dezvoltat asistența filantropică a Bisericii, distribuindu-se sute de tone de hrană, îmbrăcăminte și medicamente. S-a înființat o tipografie particulară în vederea transmiterii mesajului Ortodoxiei, publicându-se peste 160 de cărți, precum și un ziar, o revistă pentru copii și tineret și o revistă științifică. S-a înființat, de asemenea, un post de radio. În afară de reconstrucția tuturor structurilor bisericești, s-au dezvoltat programe de pionierat în educație, sănătate, bunăstare socială, dezvoltare rurală, cultură și ecologie. În sfârșit, s-au construit două uzine hidroelectrice în vederea asigurării securității financiare și continuării acestei activități. S-a hotărât ca o parte din procentajul venitului lor să fie oferit altor Biserici Ortodoxe lipsite de surse financiare pentru a-și desfășura activitatea misionară”, a spus Patriarhul Anastasios al Albaniei.

Următorul vorbitor a fost Preafericitul Părinte Rastislav, Arhiepiscop de Prešov și Mitropolit al Bisericii Ortodoxe din Ţinuturile Cehiei și din Slovacia, care a vorbit despre experiența Bisericii din Cehoslovacia în timpul regimului comunist, regim ce a marcat profund istoria sa modernă. „Psihoza postbelică din țările noastre a dus mulți creștini la servilism față de puterea de stat comunistă, care a folosit această stare psihologică a credincioșilor cauzând multe scandaluri între membrii credințelor individuale pentru a discredita Biserica Creștină ca instituție și apoi pentru a o lichida […]. Regimul comunist a folosit cu ingeniozitate problemele sociale pentru a-și promova deciziile în domeniul religios. Liturghiile și misele din timpul zilelor de lucru și uneori chiar și duminicile și în zilele de sărbătoare trebuiau să ia sfârșit înainte de începerea programului de lucru. Credincioșii ortodocși au fost forțați să treacă la un nou calendar gregorian, ceea ce afecta și sărbătorirea Paștilor”, a spus Preafericirea Sa. La final, Patriarhul Rastislav a vorbit despre libertatea religioasă și despre provocările la care trebuie să facă față astăzi Biserica lui Hristos. „Libertatea greșit înțeleasă, liberalismul, în care totul este permis acum, îndrăznesc să spun că este o provocare mai mare pentru creștinism decât a fost comunismul. Consumul – aceasta este realitatea zilei de azi. Și numai Dumnezeu știe ce reglementări vor mai fi stabilite în următoarele decenii de copiii care cresc astăzi în familii incomplete sau dezorganizate, a căror conștiință este formată de principii morale cât se poate de individuale, dacă există și acelea. O altă provocare majoră pentru Biserica Ortodoxă în ziua de azi o constituie migrația și islamismul radical”, a evidențiat Preafericitul Părinte Rastislav.

Mesajul Preafericitului Părinte Neofit, Patriarhul Bulgariei, a fost rostit de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Naum de Ruse, reprezentantul Patriarhiei Bulgariei. „În istoria lor recentă, popoarele român și bulgar împărtășesc o istorie comună de persecuție și represiune asupra mărturisitorilor credinței mântuitoare în Domnul nostru Iisus Hristos și, în sensul acesta, Biserica Ortodoxă Bulgară manifestă un interes viu și autentic față de ini­țiativele și evenimentele ce au loc în România frățească”, a arătat Înaltpreasfinția Sa. Ierarhul bulgar a precizat că în prezent, în Biserica Ortodoxă Bulgară este în desfășurare procesul de canonizare a Mitropolitului de Nevrokop, Boris (Razumov), „unul dintre cei mai vrednici și remarcabili ierarhi din istoria Bisericii noastre, asasinat în 1948, în ziua Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, prin mâna unui fost preot din eparhia sa, simpatizant al ideologiei comuniste, ca parte din presiunea crescută exercitată de regimul totalitar asupra Bisericii Ortodoxe Bulgare, cu scopul de a intimida și alți ierarhi ai Sfântului Sinod și, în general, întreaga noastră Biserică”.

Mesajul Preafericitului Părinte Ilie al II-lea, Patriarhul Georgiei, a fost rostit de Preasfințitul Părinte Vahtang, Episcop de Nikortsmind, reprezentantul Patriarhiei Georgiei, care a precizat că modul de viață ce a fost impus poporului georgian de către cei necredincioși s-a prăbușit, fiindcă acel mod de viață nu era în firea naturii umane. „Politica regimului ateu, impusă în multe țări începând cu anii 20-30 ai secolului trecut, a fost politica ce a curmat viața multor clerici și laici care s-au jertfit pentru credința lor. Și acest lucru ar trebui să fie evidențiat ca punct central al discuției, pentru a le reaminti tuturor că nu există nici o îndoială că, mai devreme sau mai târziu, modul de viață care a fost impus poporului de către cei necredincioși se va prăbuși de vreme ce acel mod de viață nu este în firea naturii umane. El contravine în mod clar rațiunii și scopului cu care noi, ființele umane, am fost înzes­trați de Domnul, scop pe care noi toți ar trebui să ne străduim să-l atingem”, s-a arătat în mesaj.

Mesajul Preafericitului Părinte Sava, Mitropolit al Var­șoviei și al Întregii Polonii, a fost rostit de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Jacob de Bialystock și Gdansk, reprezentantul Bisericii Ortodoxe a Poloniei. Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre Acțiunea Wisla din Polonia și a spus că în această țară sistemul comunist își propusese să lichideze tot ceea ce avea legătură cu Dumnezeu. „De la bun început, din 1944 și până în 1947, autoritățile de atunci, în acord cu forțele răului, au decis să deporteze populația ortodoxă din partea sudică și estică a Poloniei către Ucraina și pe teritoriile recuperate de la Germania. Campania a atins mai mult de 300.000 de oameni ortodocși. Această acțiune este cunoscută sub numele de Acțiunea Wisla”.

 

La finalul prezentărilor, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel le-a mulțumit Întâistătătorilor și delegaților Bisericilor Ortodoxe surori care au prezentat mesaje în cadrul ședinței solemne a Sfântului Sinod.

Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieș­teanul, Episcop-vicar patriarhal și secretarul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a citit „Referatul-sinteză privind activitățile din Patriarhia Română în anul 2017”, proclamat de Sfântul Sinod la inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel: „Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și al pictorilor bisericești” și „Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română”.

De asemenea, Preasfinția Sa a prezentat și câteva volume tipărite recent la editurile Patriarhiei Române. Primul volum lansat a fost „Patriarhia Română. Istoric, organizare, activități externe și interne (2007-2017)”, alcătuit cu prilejul împlinirii celor 10 ani de slujire patriarhală a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. Volumul a fost realizat de Sectorul relații bisericești, interreligioase și comunități bisericești externe, coordonat de pr. consilier patriarhal Michael Tița, cu sprijinul Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, coordonat de pr. consilier patriarhal Mihai Hau. Al doilea volum prezentat a fost „Reședința Patriarhală. Istorie, artă și misiune”, care reprezintă teza de doctorat a părintelui arhim. Paisie Teodorescu, vicar administrativ patriarhal. Cel de-al treilea volum prezentat a fost albumul „Patriarhul Justinian Marina și apărătorii Ortodoxiei în perioada comunistă”, care conține ima­gini din mai multe arhive, precum ale Biblio­tecii Sfântului Sinod, Reședinței Patriarhale, Bibliotecii Naționale și Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS). Un alt volum prezentat este cel al istoricului Adrian-Nicolae Petcu, cercetător științific la CNSAS, și anume „Dicționarul clericilor și mirenilor ortodocși români, mărturisitori în detenția comunistă (1945-1964)”, care cuprinde biografii ale 202 mărturisitori, din cei aproape 2.000 de monahi și preoți ortodocși închiși în perioada regimului comunist. Totodată, a fost prezentată ediția jubiliară a Filocaliei, în traducerea, notele și comentariile părintelui profesor Dumitru Stăniloae, prilejuită de împlinirea a 70 de ani de la tipărirea primului volum.

La finalul ședinței solemne a Sfântului Sinod a fost vizionat filmul documentar „Patriarhul Justinian” și apoi cei prezenți au vizitat expoziția de fotografii intitulată „Justinian Patriarhul – Viața și activitatea”, expusă în Sala „Europa Christiana” din Palatul Patriarhiei. Imaginile și documentele sunt din arhiva Bibliotecii Sfântului Sinod.

În timpul ședinței solemne, înainte de plecarea spre aeroport a Patriarhului Moscovei și al Întregii Rusii, împreună cu membrii însoțitori, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mulțumit Preafericitului Părinte Patriarh Kiril pentru prezența la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou și pentru dăruirea unui fragment din moaștele Sfântului Serafim de Sarov, care vor rămâne spre închinare permanentă la biserica Parohiei „Sfântul Nicolae”-Tabacu din Capitală. De asemenea, PF Părinte Patriarh Kiril a mulțumit Patriarhului României pentru invitația de a veni la București. „Pentru mine, vizitarea Bisericii Ortodoxe Române a fost un eveniment deosebit, am avut posibilitatea să ne rugăm împreună, să vedem fețele poporului dumneavoastră credincios și să conștientizăm cât de puternică este Biserica Ortodoxă Română în această țară. Puterea Bisericii este puterea duhului și omul care este puternic spiritual trece peste absolut toate greutățile. Eu cred într-un viitor luminos, prosper și foarte bun al României. Fie ca Dumnezeu să păzească țara dumneavoastră minunată, precum și pe dumneavoastră! Mulți ani trăiască!”, a spus Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii la încheierea vizitei Preafericirii Sale la București.

 

 

Congres internațional despre Bisericile Ortodoxe în perioada comunistă, la Palatul Patriarhiei

La Palatul Patriarhiei din București s-a desfășurat, în perioada 23-29 octombrie 2017, Congresul Internațional de Teologie, intitulat „Viața Bisericilor Ortodoxe în timpul comunismului – persecuție, rezistență și mărturisire”, organizat de Patriarhia Română, prin Sectorul teologic-educațional, în cooperare cu Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București și cu sprijinul Secretariatului de Stat pentru Culte și a reunit reprezentanți ai instituțiilor de stat, ierarhi, preoți, profesori și specialiști din țară și din străinătate.

 

Marți, 24 octombrie 2017, a avut loc sesiunea festivă de deschidere a lucrărilor congresului în Sala Conventus a Palatului Patriarhiei și a fost moderată de ­Prea­s­­fințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit cuvântul intitulat „Mărturisirea credinței ortodoxe în timp de prigoană a Bisericii”.

Între auditori s-au aflat și Preasfin­țitul Părinte Qais, Episcop de Erzurum, din cadrul Patriarhiei Antiohiei; Preas­fin­țitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucu­reștilor; Preas­fințitul Părinte Vahtang, Episcop de Nikortsmind, din cadrul Patriarhiei Georgiei.

Prof. Liviu Marian Pop, ministrul edu­cației naționale, a apreciat că organizarea acestui congres este „un prilej de actualizare a rolului important pe care Biserica l-a avut în păstrarea iden­tității naționale și în educația poporului, inclusiv în perioada comunistă, cu toată represiunea deschisă asupra tuturor cultelor. Chiar dacă în acea perioadă Școala și Biserica s-au separat și au suportat fiecare tratament de ideologizare, iar în cazul Bisericii, o anulare efectivă a rolurilor sale sociale și educaționale, cele două instituții cu rol formativ s-au reapropiat după Revoluția din 1989 într-un amplu demers de cooperare”.

Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieș­teanul a subliniat faptul că printre cei care au mărturisit credința în vremea comu­nismului s-au aflat foarte mulți miniștri și parlamentari din perioada interbelică, amintind printre altele numele a doi teologi ajunși miniștri ai educației și prigoniți de regimul de tristă amintire: Simion Mehedinți (ministru al instruc­țiunii publice în 1918) și Mitropolitul Nicolae Colan (ministru al educației națio­nale, cultelor și artelor în 1938-1939, pe când era Episcop al Vadului, Feleacului și Clujului).

Răzvan Theodorescu, preșe­dintele Secției de arte, arhitectură și audiovizual a Academiei Române, a prezentat o sinteză a problemelor cu care s-a confruntat Biserica Ortodoxă Română în timpul comunismului și modul cum a renăscut în anii de libertate după 1989: „În istoria relativ recentă a României, cei doi stâlpi ai spiritualității naționale, Biserica și Academia, au cunoscut solidar peste patru decenii de represiune totalitară marcată de interdicții, epurări, exiluri și arestări. Astăzi, cel mai înalt for de cultură și știință aduce celei mai respectate instituții româ­nești – Biserica Ortodoxă – mesajul său de firească solidaritate cu prilejul unui congres internațional de teologie care evocă persecuțiile, rezisten­țele și mărturisirile Bisericii noastre”.

Victor Opaschi, secretar de stat la Secretariatul de Stat pentru Culte, a apreciat inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și a Bisericii Ortodoxe Române de a-și asuma misiunea păstrării și marcării momentelor-cheie ale istoriei Bisericii și poporului român: „Bisericile au fost și rămân principalele păstrătoare ale memoriei și identității colective în toate societățile europene. Această misiune este cu atât mai importantă pentru țările care au trecut prin tragica expe­riență a comunismului, în care memoria re­centă încă este una dificilă și dureroasă și ale cărei lecții sunt în proces de distilare. La 100 de ani de la revoluția bol­șevică, la 80 de ani după instaurarea comunismului în România, deschiderea oamenilor spre spiritualitate, spre cre­dință, cunoaște o uriașă renaștere. Persecutarea elitelor Bisericii, ca și a cre­din­cioșilor de rând, marginalizarea cre­dinței, închiderile și demolările de biserici, ateismul militant nu au putut rupe acest lanț al memoriei și nici nu au putut dezrădăcina din sufletele oamenilor credința”. În continuare, secretarul de stat pentru culte a prezentat modul în care sfârșitul comunismului a dus la schimbarea rolului cultelor în societate.

Mesajul Universității din București a fost transmis de prorectorul instituției, prof. univ. dr. Romiță Iucu, care a vorbit despre capacitatea sufletului de refacere, spre deosebire de orice obiect material. De asemenea, a prezentat lecția pe care trebuie să o învățăm din suferința mărturisitorilor în temnițele comuniste: „Într-un parteneriat social extrem de bine articulat și de profund, bazat pe încredere și pe forța penetrantă a mesajului public, Universitatea și Biserica trebuie să conlucreze pentru ca asemenea întâmplări sociale, accidente ale istoriei, să nu se repete. Iar acest lucru se poate face numai prin educarea spirituală a poporului român. Mărturisitorii români din tem­nițele comuniste au fost drepții care pot constitui repere de respect, de demnitate creștină și națională. Au făcut cinste Bisericii noastre strămoșești și ­neamului românesc. Să fim și noi convinși că Universitatea și Biserica vor putea să facă, prin eforturi comune, tot posibilul ca pe viitor să nu mai fim puși în situația de a măsura puterea cu care o entitate nemăsurabilă, care este sufletul, să fie măsurată cu mijloacele lumești”.

Bisericile Ortodoxe surori din țările care au suferit în timpul comunismului au trimis dele­gați care au prezentat situația din țările pe care le reprezintă.

Patriarhia Moscovei și a Întregii Rusii a fost reprezentată de pr. prof. Alexander Mazyrin, de la Universitatea Ortodoxă „Sfântul Tikhon” din Moscova, care a vorbit despre „Biserica Ortodoxă Rusă în timpul persecuției comuniste”. Comunicarea reprezentantului Patriarhiei Bulgare, Boris Marinov, de la Institutul Bisericesc de Istorie și Arhive din Sofia, intitulată „Biserica Ortodoxă Bulgară și memoria martirilor și mărturisitorilor credinței care au suferit în timpul regimului comunist”, a fost prezentată de pă­rintele Kiril Sinev. Din partea Patriarhiei Georgiei a vorbit ieroschim. Dionisie Bordzikuli, care a prezentat suferințele Bisericii Ortodoxe din Georgia în timpul comunismului. Pr. dr. Tomasz Stempa, delegatul Bisericii Ortodoxe a Poloniei, a vorbit despre „Viața parohiilor, mănăstirilor și școlilor teologice în perioada comunistă”. Reprezentantul Bisericii Ortodoxe a Albaniei la congres, Piro Kondili, a susținut prelegerea intitulată „Ortodoxia: izvor al rezistenței și expresie a libertății în Albania comunistă”.

În cadrul celor patru secțiuni ale congresului, au mai susținut comunicări: pr. prof. dr. Ioan Vicovan, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, pr. prof. univ. dr. Mihail Săsăujan, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, pr. dr. Dorin-Demostene Iancu, director al Arhivelor Patriarhiei Române, Florian Bichir, de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Radu Ciuceanu, președintele Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului – Academia Română, lect. dr. Laurențiu Tănase, de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, prof. dr. George Enache, de la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, Adrian Nicolae Petcu, de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Octav Bjoza, preșe­dintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, pr. conf. dr. Gheorghe Holbea, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, conf. dr. Radu Preda, președintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, Alexandru Postică, consilier juridic al Mitropoliei Basarabiei.

Fiecare sesiune de comunicări s-a încheiat cu discuții pe tema referatelor prezentate.

 

Diplomă cu medalia 
comemo­rativă „Justinian 
Patriarhul” pentru participanți, 
organizatori și ostenitori

Participanții străini și români, precum și ostenitorii și organizatorii Congresului Interna­țional de Teologie „Viața Bisericilor Ortodoxe în timpul comunismului – persecuție, rezistență și mărturisire” au primit miercuri, 25 octombrie, din partea Patriarhului României câte o diplomă cu medalia comemorativă „Justinian Patriarhul”. La finalul acestei festivități, susținută în Sala „Europa Christiana” din Palatul Patriarhiei, Preafericitul Părinte Patriarh a mulțumit parti­cipanților pentru contri­buția la acest eveniment interna­țional și le-a transmis mult ajutor binecuvântat în continuarea lucrării de evidențiere a suferințelor și a manifestării credinței în timpul comunismului.

„Este important să subliniem, pe lângă suferința celor din închisori, și eforturile acelor preoți curajoși și harnici care, în afara închisorilor, au transmis credința generației tinere. Deși nu s-a predat religia în școală, la Revoluția din decembrie 1989, o mulțime de tineri care au învățat «Tatăl nostru» în familie au ieșit pe străzi și au spus: «Murim, ca să fim liberi!», adică libertatea se câștigă adesea prin jertfă. Și noi avem datoria să exprimăm recu­noștință, respect pentru generația care a pătimit mult pentru păstrarea dreptei credințe și, în același timp, să folosim experiența crucii și a Învierii pe care au trăit-o ei ca îndemn de înnoire, de aprofundare a vieții spirituale în ziua de azi și, mai ales, să învățăm să fim curajoși, să nu fim creștini doar de duminică și nici doar în spațiul privat. Așa cum spunea domnul Victor Opaschi, secretar de stat, limitarea religiei în spațiul privat și excluderea ei din domeniul public au dus în unele părți ale continentului nostru la analfabetism religios, dar și la fundamentalism religios al unor grupări. Totdeauna, când sentimentul religios este înăbușit, el mocnește o vreme și răsare în altă parte. Sau, camuflat fiind într-un loc, apare sub altă formă ca reacție în alte ipostaze. De aceea, cel mai greu de controlat este sentimentul religios. El are dreptul lui etern, pentru că exprimă prezența chipului lui Dumnezeu în om. Această dimensiune a prezenței chipului lui Dumnezeu în om cere libertatea de rugăciune, în primul rând, care nu este doar de domeniul privat pentru că Biserica nu este doar un singur creștin, ci este o comunitate. […] În această perspectivă, a mărturisirii credinței nu doar în spațiul privat, ci și în spațiul public, noi trebuie să exprimăm bucuria de a fi iubiți de Dumnezeu și de a fi chemați la viața veșnică. […] Cu aceste gânduri de a continua mărturisirea înain­tașilor din timpul comunismului în vremurile noastre, unde există mai multă libertate, dar nu mai puține ispite. Atunci, dușmanul credinței avea o culoare și o organizare în partid unic. Acum, adesea, dușmanii Bisericii sunt mult mai diver­sificați, mai ascunși și deghizați. De aceea, Mântuitorul spune că atunci când un duh rău iese dintr-un om rău, se duce și aduce alte șapte duhuri înapoi și încearcă să pună stăpânire pe om mult mai intens și acaparator”, a spus Părintele Patriarh Daniel.

Congresul internațional de teologie a avut scopul nu numai de a reliefa perse­cu­țiile, rezistența și mărturisirea Ortodoxiei în timpul comunismului, ci și de a-i responsabi­li­za pe slujitorii Bisericii și pe credincioșii ei de misiunea Bisericii Ortodoxe. Anume, de a fi mai prezentă și mai curajoasă în dez­baterea civică, întrucât, precum a subli­niat unul dintre par­ticipanți, în societățile unde ateismul a fost la putere, libertatea a fost suprimată.

 

 

Mărturisirea credinței ortodoxe în timp de prigoană a Bisericii

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Congresul Internațional de Teologie „Viața Bisericilor Ortodoxe în timpul comunismului – persecuție, rezistență și mărturisire”, 23-29 octombrie 2017, Palatul Patriarhiei din București

 

Congresul Internațional de Teologie Viața Bisericilor Ortodoxe în timpul comunismului – persecuție, rezistență și mărturisire, organizat de Patriarhia Română, prin Sectorul teologic-educațional, în cooperare cu Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din București și cu sprijinul Secretariatului de Stat pentru Culte, reprezintă un eveniment semnificativ în cadrul manifestărilor prilejuite de Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului.

Congresul se desfășoară în perioada 23-29 octombrie 2017, la Palatul Patriarhiei din București, și reunește reprezentanți ai instituțiilor de stat, ierarhi, preoți, profesori și specialiști din țară și din străinătate.

Lucrările congresului sunt structurate în următoarele patru secțiuni:

  1. Ostilitatea comunismului ateu față de religie: forme de manifestare.
  2. Viața parohiilor, mănăstirilor și a școlilor de teologie în timpul comunismului.
  3. Personalitatea, curajul și înțelepciunea Patriarhului Justinian în timpul comunismului.
  4. Cinstirea memoriei mărturisitorilor și apărătorilor Ortodoxiei, ca semn de recunoștință și sursă de înnoire spirituală și pastorală azi.

Prin organizarea acestui congres ne propunem să-i omagiem și să-i comemorăm după cuviință pe toți cei care au fost persecutați pentru mărturisirea credinței ortodoxe în perioada regimului totalitar comunist.

Inițiativa privind proclamarea în Patriarhia Română a acestui an ca Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului are drept scop cinstirea împlinirii a 40 de ani de la mutarea la Domnul a vrednicului de pomenire Părinte Patriarh Justinian, precum și a tuturor acelora (ierarhi, preoți și mireni) care au mărturisit și apărat credința ortodoxă în Hristos în timpul regimului comunist.

Patriarhul Justinian Marina a fost Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române timp de aproape trei decenii (24 mai 1948 – †26 martie 1977), în perioada celei mai aprige prigoniri a Bisericii de către regimul comunist ateu, instalat la putere în România după luna martie 1945. Cu mult curaj și echilibru, diplomație și tenacitate, el a încercat să apere Biserica de loviturile sistematice ale puterii politice, alegând calea unei dârze rezistențe camuflate uneori sub un discurs „favorabil” pentru liderii comuniști. S-a opus din răsputeri abuzurilor și ingerințelor partidului comunist în viața Bisericii și încercării acestuia de a transforma Biserica într-o instituție neputincioasă, în același timp tolerată și discreditată, cu un rol nesemnificativ în societate.

Cunoscând tragedia altor Biserici Ortodoxe care s-au opus fățiș comunismului, Patriarhul Justinian a depus mari eforturi pentru a asigura continuitatea vieții liturgice și a Bisericii ca instituție, pentru ca aceasta din urmă să slujească și să lumineze în continuare un popor creștin, dar oprimat de un regim politic ateu.

Patriarhul Justinian a fost un promotor al dialogului panortodox și intercreștin. Paralel cu bogata sa activitate administrativă, edilitară și cultural-misionară, într-o vreme de dictatură comunistă plină de restricții și presiuni asupra vieții Bisericii, Patriarhul Justinian a reușit, cu răbdare constantă și înțelepciune practică, să dezvolte legături apropiate cu Bisericile Ortodoxe surori și cu alte comunități creștine. A reprezentat, cu demnitate și înțelepciune, Biserica Ortodoxă Română pe plan internațional, la întruniri interortodoxe sau la întruniri intercreștine.

Foarte semnificativă a fost vizita reprezentanților majorității țărilor ortodoxe la București, în 28 februarie 1955, la festivitatea solemnă de proclamare a canonizării unor sfinți români, programată de Patriarhul Justinian odată cu sărbătorirea a 70 de ani de la recunoașterea Autocefaliei Bisericii noastre (1885) și a 30 de ani de la ridicarea ei la rang de Patriarhie (1925). Un motiv în plus de a arăta regimului comunist că Patriarhul are relații de cooperare externă, fapt concretizat prin participarea reprezen­tanților Bisericilor Ortodoxe surori la evenimentele importante din viața Bisericii Ortodoxe Române.

Lucrarea sa pastorală, misionară, edilitară, culturală și socială pentru binele Bisericii Ortodoxe Române reprezintă pentru noi, cei de astăzi, ierarhi, cler și credincioși, un model luminos de credință vie și de slujire sinceră a Mântuitorului Iisus Hristos și a Bisericii Sale.

Fermitatea și demnitatea mărturisitorilor creștini care ­l-au urmat pe Mântuitorul Iisus Hristos și în închisorile comuniste, prin împlinirea poruncii Sale de a-i ierta pe prigonitori, ne îndeamnă să mărturisim și să apărăm credința noastră ortodoxă în orice timp și situație.

Participarea la acest congres a reprezentanților Bisericilor Ortodoxe care au suferit în timpul comunismului este o mărturie comună a cinstirii memoriei celor care au mărturisit și apărat credința ortodoxă chiar cu prețul vieții lor în vreme de persecuție.

Ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Cel răstignit și înviat, să odihnească împreună cu drepții și cu mucenicii sufletele tuturor celor care au mărturisit dreapta credință în Dumnezeu și nu au abandonat Biserica Ortodoxă în vremuri dificile.

Felicităm pe organizatorii acestui congres și binecuvântăm pe toți participanții, cu speranța că acest eveniment academic va contribui la intensificarea legăturilor spirituale dintre Bisericile și popoarele noastre ortodoxe, pentru a mărturisi și promova credința creștină ortodoxă ­într-o societate pluralistă care se confruntă cu multiple crize: morală, socială și economică, dar și cu fenomenul secularizării și al imigrației.

În timpul comunismului ateu, întrebarea majoră pentru un creștin era: Cum dobândim libertatea de gândire și acțiune? Astăzi, întrebarea majoră este: Ce facem cu libertatea noastră, cum o folosim? Cum comunicăm și cum cooperăm unii cu alții pentru a promova misiunea Bisericii în lumea de azi?

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

 

Noi hotărâri ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

În ziua de 18 decembrie 2017, în Sala Sinodală din Reședința Patriarhală, sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a avut loc ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în cadrul căreia au fost luate mai multe hotărâri:

  • Au fost desemnați cei trei ierarhi eparhioți care anual se vor adăuga la membrii de drept ai Sinodului Permanent al Bisericii Ortodoxe Române (Preșe­dintele Sinodului Permanent și Mi­tropoliții din țară și străinătate).

Pentru Sinodul Permanent din anul 2018 au fost desemnați Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit onorific Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, și Preasfințitul Părinte Mihail, Episcopul ortodox român al Australiei și Noii Zeelande.

  • Sfântul Sinod a adus precizări privind distincția dintre taxe și contribuții benevole oferite de către credincioși pentru funcțio­narea unităților de cult.

Taxele stabilite de Consiliul parohial se referă doar la sumele plătite de cre­din­cioși pentru concesionarea și între­ținerea locurilor de înmormântare din cimitire.

Contribuțiile benevole reprezintă sumele oferite de credincioși cu ocazia săvârșirii unor Sfinte Taine și ierurgii. Cuantumul acestora este stabilit de către Consiliul parohial și are în vedere cheltuielile de funcționare a parohiilor.

Sfântul Sinod a reiterat interdicția condiționării oficierii de către preot a slujbei Înmormântării de plata vreunei taxe, mai ales în cazul familiilor sărace, dar parohiile consideră necesare contribuțiile benevole ca donație din partea familiei pentru întreținerea bisericii parohiale. În aceste cazuri, preotul trebuie să elibereze chitanțe familiilor care au donat banii respectivi.

  • Sfântul Sinod a aprobat înființarea programului de licență Artă Sacră în cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă a Uni­ver­sității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, începând cu anul universitar 2018-2019.
  • Sfântul Sinod a aprobat noile steme ale următoarelor eparhii: Arhiepiscopia Craiovei, Arhiepiscopia Tomisului, Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, Episcopia Ortodoxă Română a Ungariei, Episcopia Daciei Felix și Episcopia Ortodoxă Română a Canadei.
  • Totodată, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat act cu apreciere de referatul Sectorului relații bisericești, interreligioase și comunități bise­ricești externe al Admi­nistrației Patriarhale privind participarea dele­gației Bisericii Ortodoxe Române, condusă de Patriarhul României, la evenimentele organizate la Moscova în perioada 2-5 decembrie 2017, cu prilejul sărbătoririi centenarului resta­bilirii Patriarhiei în Biserica Ortodoxă Rusă.

 

Majestatea Sa, Regele Mihai I al României, a trecut la cele veșnice

Majestatea Sa, Regele Mihai I al României, a trecut la cele veșnice marți, 5 decembrie 2017, la reședința din Elveția. Sâmbătă, 16 decembrie, au avut loc slujba de prohodire în interiorul Catedralei Patriarhale din București și îngroparea Majestății Sale în Noua Catedrală Arhiepiscopală și Regală dinCurtea de Argeș. În această perioadă, în toate bisericile din Patriarhia Română s-au tras clopotele și s-au înălțat rugăciuni pentru odihna sufletului său.

 

Un ultim omagiu

Luni, 11 decembrie, Majestatea Sa Regele Mihai I, Suveran al României între 20 iulie 1927 – 8 iunie 1930 și 6 septembrie 1940 – 30 decembrie 1947, a fost omagiat la Palatul Parlamentului în cadrul unei ședințe solemne. Și-au adus omagiul membri ai Familiei Regale a României, membri ai instituțiilor de stat, ai corpului diplomatic și alți invitați. La eveniment a participat și Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a rostit mesajul intitulat „Regele Mihai I al României – o făclie de Înviere în vremuri de răscruce”.

Sicriul cu trupul neînsuflețit al Regelui Mihai I al României a fost adus în România miercuri, 13 decembrie, cu o aeronavă militară, ce a aterizat pe Aeroportul Inter­național „Henri Coandă” din București. Evenimentul a fost marcat de o ceremonie militară și una religioasă, în prezența Alteței Sale Regale Principesa Moște­nitoare Margareta, Custodele Coroanei Române, și a mai multor membri ai Familiei Regale. În momentul sosirii, în întreaga țară au răsunat clopotele tuturor catedralelor, mănăstirilor și bisericilor.

Opt militari ai Brigăzii 30 Gardă au scos din aeronava militară sicriul cu trupul neînsuflețit al Regelui Mihai I, acoperit cu stindardul regal și l-au așezat pe catafalcul din fața Salonului Oficial al aeroportului. Înaintea sicriului a fost purtată crucea de lemn inscripționată cu numele regelui, urmat de un militar care a dus o coroană de flori. După intonarea Imnului Național și a Imnului Regal a urmat o slujbă religioasă. Slujba Trisaghionului a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei și Exarh patriarhal. Din sobor au făcut parte arhim. Nectarie Șofelea, exarh administrativ, Sectorul exarhat al Arhiepiscopiei Bucureștilor, și arhim. Policarp Chițulescu, directorul Bibliotecii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. De asemenea, la slujbă a fost prezent și Înaltpreasfințitul Părinte Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale și Meridionale, cel care s-a îngrijit de sufletul Majestății Sale în ultima perioadă de viață. Răspunsurile liturgice au fost oferite de Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale. La ceremonialul militar și religios au asistat membrii Familiei Regale, demnitari ai statului român, precum și alte oficialități.

De la aeroport, cortegiul funerar care însoțea sicriul cu trupul neînsuflețit al Regelui Mihai s-a îndreptat către Domeniul Regal Sinaia, locul unde s-a născut cel de-al patrulea rege al României în 25 octombrie 1921. Întâmpinat cu onoruri militare de către Batalionul 21 Vânători de Munte din Predeal, sicriul acoperit cu drapelul României a fost purtat pe umeri de opt membri ai Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul” în Castelul Peleș, pe Ușa Regilor. A fost urcat pe scara de onoare și depus pe catafalc în holul de onoare. Înalt­preasfințitul Părinte Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale și Meridionale, și Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgo­viștei și Exarh patriarhal, au săvârșit un Trisaghion. Au prezentat condoleanțe președintele României, membri ai Parlamentului și ai Guvernului României, demnitari ai Republicii Moldova, reprezentanți ai instituțiilor statului, centrale și locale, ai Corpului Diplomatic, ai Uniunii Europene, NATO și ai organizațiilor interna­ționale, reprezentanți ai Acade­miei Române și ai Academiei de Stat a Republicii Moldo­va, ai Bisericilor Ortodoxă și Romano-Catolică.

Începând cu ora 18:00, cortegiul funerar a pornit către Bucu­rești, fiind întâmpinat de-a lungul drumului de oameni dornici să-și ia rămas-bun de la Regele Mihai, a trecut pe sub Arcul de Triumf în aplauzele a sute de oameni și sicriul cu trupul său a fost depus în „Sala Tronului” din Palatul Regal (Calea Victoriei nr. 49-53), unde, până vineri, 15 decembrie, mii și mii de români au trecut să-i aducă un ultim omagiu.

 

Funeralii naționale

Sâmbătă, 16 decembrie, o zi frumoasă de toamnă târzie la începutul unei ierni înfrigurate de vestea trecerii din această viață a Regelui Mihai I al României. Astfel a fost ziua înmormântării Regelui Mihai I al României, ca de altfel și zilele în care tru­pul neînsuflețit al Majestății Sale a fost în România. Data de 16 decembrie 2017 rămâne înscrisă nu numai în filele căr­ților de istorie, ci mai ales în inimile miilor de români care au participat la fune­raliile naționale ale Regelui Mihai I, dar și în cele ale milioanelor de români care au asistat cu sufletul la aceste momente istorice prin intermediul mass-media.

În Sala Tronului din Palatul Regal, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de preoți consilieri patriarhali și eparhiali, precum și de diaconi, a săvârșit o slujbă de pomenire. Răspunsurile liturgice au fost date de membrii Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale.

Apoi, sicriul, înveșmântat cu stindardul regal și având deasupra coroana de oțel, a fost scos din Palatul Regal spre Piața Palatului, în semnal de trompetă unic și în sunetul clopotelor bisericilor. La al doilea semnal funerar de trompetă a fost săvârșită slujba de pomenire, iar la finalul acesteia, după cel de-al treilea semnal funerar de trompetă și în interpretarea cântării „Sfinte Dumnezeule” și a Marșului Funebru, compus de Frédéric Chopin, opt militari din Brigada 30 Gardă au purtat sicriul de pe catafalc și l-au așezat pe afetul de tun.

În Piața Palatului Regal s-a format cortegiul funerar, deschis de crucea din lemn purtată de un militar, urmată de două lumânări aprinse, steagurile biseri­cești, soborul clericilor și psalților Catedralei Patriarhale, afetul de tun tras de un vehicul militar, membrii Familiei Regale. Cortegiul a fost urmat de trei detașa­mente ale MApN (58 de militari de la Forțele Terestre, 58 de militari de la Forțele Aeriene și 58 de militari de la Forțele Navale), care au onorat plecarea pe ultimul drum a ultimului mareșal al Armatei Române, comandant suprem al Armatei Regale în al Doilea Război Mondial. Cortegiul funerar a continuat cu mulțimea românilor care au dorit să fie alături de Regele Mihai I pe ultimul drum.

Toată această solemnitate a ceremoniei religioase și militare a produs multă emoție celor prezenți. Toți au aplaudat și mulți au vărsat lacrimi, chipuri cernite fiind pe tot traseul itinerarului, respectiv Calea Victoriei până la Piața Națiunilor Unite, apoi pe Splaiul Independenței, respectiv Dealul Patriarhiei. Timp de câteva ore, în centrul Capitalei, cel mult agitat în fiecare zi, a fost restricționat traficul, astfel liniș­tea s-a așezat ca un semn de omagiu al întregii urbe bucureștene pentru ultimul drum al Regelui Mihai I. În Piața Unirii, cortegiul funerar s-a oprit pentru săvâr­șirea unei slujbe de pomenire, precum este tradiția în Biserica noastră, ca semn al însoțirii prin rugăciuni de către membrii Bisericii a celui trecut în veșnicie.

 

 

 

Reprezentanți din toată lumea la funeralii

Pe Dealul Patriarhiei, sicriul a fost luat de pe afetul de tun și purtat spre Catedrala Patriarhală, unde slujba de înmormântare a fost săvârșită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Mitropoliții Bisericii Ortodoxe Române. Alături de membrii Familiei Regale a României, la funeraliile Regelui Mihai I au fost prezenți reprezen­tanți ai familiilor regale din Marea Britanie, Suedia, Spania, ­Belgia, Iordania, Luxemburg, Liechtenstein, Bahrein, Bulgaria, Grecia, Serbia, Albania, Franța, Prusia, Italia și Portugalia. Au mai participat reprezentanți ai familiilor imperiale din Rusia, Austria și Germania, Familia Mare Ducală de Baden, Familia Regală de Wurttemberg și Familia Princiară de Ligne, ai Comisiei Europene, ­Georgiei, Macedoniei, Marii Britanii, Turciei, Sfântului Scaun, ai instituțiilor de stat, ierarhi și alți invitați.

În cadrul slujbei, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a rostit cuvântul „Regele Mihai – un simbol al suferinței și spe­ranței poporului român”. După acest moment, membrii Familiei Regale a României au sărutat icoana Învierii Domnului. La final, sicriul cu trupul neîn­su­flețit al Regelui Mihai I, ca și coroana de oțel au fost așezate în mașinile mortuare, iar după prezentarea condolean­țelor membrilor Familiei Regale a României de către cei prezenți, cortegiul funerar s-a îndreptat spre Gara Regală Băneasa. Pe întregul traseu, și anume Piața Unirii – Piața Universității – Piața Romană – Piața Victoriei – Piața Charles de Gaulle – Arcul de Triumf – Bd. Kiseleff – Gara Băneasa, Regele Mihai I a fost așteptat de alte câteva mii de români, care au așternut flori înaintea sicriului și au aplaudat îndelung.

Un moment deosebit a fost pe traseul Arcul de Triumf – Gara Regală Băneasa, cortegiul fiind însoțit de trupe ale Jandarmeriei călare. 16 cai din cadrul Deta­șamentului de cavalerie al Jandarmeriei Capitalei, care păstrează în gena lor sângele nobil al unor rase apreciate – Nonius și Calul Românesc de Sport, au însoțit sicriul Regelui Mihai I până la gară. Aici a urmat un alt ceremonial militar desfă­șurat în aplauzele miilor de români veniți să își conducă regele pe ultimul drum.

 

Toți regii României odihnesc la Curtea de Argeș

După o călătorie de 3 ore, în timpul căreia cortegiul funebru a fost întâmpinat cu aplauze de zeci de mii de oameni veniți să aducă un ultim omagiu regelui în gările de pe traseu, a avut loc un ceremonial militar pe peronul gării din Curtea de Argeș. La un semnal scurt de trompetă, sicriul a fost urcat de militarii Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul”, în marș funebru, în mașina mortuară. În cetatea Basarabilor, cortegiul funebru și-a continuat drumul către Mănăstirea Argeșului, însoțit de numeroși argeșeni.

În Catedrala Sfântului Voievod ­Neagoe Basarab, Înaltprea­sfințitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târ­goviștei și Exarh patriarhal – delegat al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la eveniment, împreună cu Înalt­prea­­s­fin­țitul ­Părinte Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale și Meridionale, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, și Preasfințitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, înconjurați de un sobor de slujitori, au săvârșit un Trisaghion la căpătâiul Regelui Mihai. A urmat o procesiune impresionantă, la ceas de seară, prin curtea Mănăstirii Argeșului către noua Catedrală Arhiepiscopală, ce servește drept necropolă regală. Sicriul purtat pe umeri a fost flancat de militari ai Batalionului 33 Vânători de Munte „Posada”, care purtau făclii aprinse, și clerici ai Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, cu lumânări în mâini.

Într-o ceremonie la care a participat doar Familia Regală, drapelul cu blazonul Majestății Sale a fost împachetat, iar sicriul cu trupul Regelui Mihai a fost coborât în cripta din partea dreaptă a pridvorului catedralei, alături de mormântul soției sale, Regina Ana, trecută la cele veșnice în 1 august 2016. ­Rânduiala liturgică a fost săvârșită de cei patru ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, după care mormântul Regelui Mihai a fost pecetluit până la cea de-a doua venire a Mântuitorului Iisus Hristos. În tot acest timp, pe esplanada noii catedrale, Brigada 30 Gardă „Mihai Viteazul” a interpretat Imnul României, Imnul Regal și Marșul Funebru, după care a tras 21 de salve de tun. Semnalul de trompetă „Stingerea” a marcat încheierea ceremoniei funerare dedicată Regelui Mihai I al României.

Agapa creștinească a fost oferită de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic în Sala Manole a vechii Reședințe Regale din incinta Mănăstirii Argeșului. Începând de sâmbătă, 16 decembrie 2017, toți monarhii României își dorm somnul de veci în Argeșul voievodal, Regele Mihai adăugându-se înaintașilor săi, Carol I, Ferdinand și Carol al II-lea.

 

Regele Mihai – un simbol al suferinței și speranței poporului român

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, rostit la slujba Înmormântării Regelui Mihai I al României, oficiată în Catedrala Patriarhală din București, sâmbătă, 16 decembrie 2017

„Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac” (Ioan 11, 25-26)

 

Îndurerată Familie Regală,

Îndoliată adunare,

Majestatea Sa Regele Mihai I al României a venit de multe ori în această biserică, ocrotită de Sfinții Împărați Constantin și mama sa, Elena, construită de Princi­pele Domnitor al Ţării Românești Constantin Șerban Basarab, între anii 1656 și 1658, devenită apoi Catedrală Mitropo­litană, în anul 1668, iar mai târziu Catedrală Patriarhală, în anul 1925. În această catedrală, Majestatea Sa a primit binecuvântare ca rege minor, în vârstă de 6 ani, de la Mitropolitul Primat Miron Cristea al Ro­mâniei, iar în anul 1940 a fost uns Rege al României de către Patriarhul Nicodim al României. La vârstele copilăriei, adoles­cenței și maturității, Regele Mihai, alături de mama sa, Regina Elena, de tatăl său, Regele Carol al II-lea, sau de alți membri ai Familiei Regale, a fost prezent de foarte multe ori în Catedrala Patriarhală, respectând tradiția ca marile eveni­mente sau aniversări din viața poporului român să fie precedate de slujba unui Te Deum oficiat la Pa­triarhie. De asemenea, Regele Mihai a participat, în Catedrala Patriarhală, la multe sărbători religioase, precum: hramul Catedralei Patriarhale, sărbătorile Nașterii Domnului, Anului Nou, Bobotezei, sărbătorile închinate Sfintelor Paști, dar și la unele procesiuni religioase, la primirea unor delegații străine, la anumite momente aniversare etc.

Din nefericire, după anul 1947, timp de 45 de ani, până în anul 1992, cât a durat exilul său forțat în străinătate (în Marea Britanie și Elveția), Regele Mihai nu a mai avut posibilitatea de a se ruga în această biserică, atât de familiară lui.

Însă, după căderea regimului comunist, în anii 1997, 2000, 2001 și 2006, Regele Mihai a fost primit aici, la Patriarhie, cu mult respect și admirație de către cler și popor.

După ce, în 13 decembrie 2017, trupul neînsuflețit al Majestății Sale Regele Mihai s-a întors pentru totdeauna în România, astăzi, 16 decembrie 2017, acesta se află în Catedrala Patriarhală din Bucu­rești pentru slujba de înmormântare, deoa­rece, în data de 5 decembrie 2017, sufletul său s-a mutat la Hristos-Domnul, în Îm­pă­răția cerurilor, împreună cu drepții.

Regele Mihai I al României a fost toată viața sa un om profund credincios. Credința sa nu era una formală, ci una existențială și practică. Regele l-a simțit pe Dumnezeu pre­zent și lucrător în viața sa, mai ales în momentele grele ale vieții sale. Credința în Dumnezeu era pentru el lumi­nă și ajutor pentru viață. Într-un interviu cu scriitorul Mircea Cio­banu, Regele Mihai răspunde și la unele întrebări privind credința sa. De pildă, la întrebarea: „Ce carte prețuiți mai presus de oricare?”, Regele răspunde: „Biblia, fără doar și poate”. La întrebarea: „Ce altă carte a contribuit la deștep­tarea spirituală a Majestății Voastre?”, Regele răspunde: „Nici o altă carte. Convorbirile cu mama au însemnat pentru mine mai mult decât multe cărți de teologie. Mama a fost un adevărat stâlp în viața mea. Ea a fost puternică prin rugăciune. Rugăciunea este fapta noastră cea mai necesară raportului (relației, n.n.) cu Dumnezeu”1. În altă parte a interviului, Regele precizează: „Dacă este unită cu fapta, credința ne întărește, se face scut în fața necazurilor. (…) Sunt oameni simpli care nu-și bat capul cu dogmele, dar care știu să se roage și care au convingerea nestrămu­tată că rugăciunea lor este ascultată”2.

În discursul său din Parlamentul României, la 25 octombrie 2011, Regele afirma că „lumea de mâine nu poate exista fără morală, credință și memorie”.

Credința și rugăciunea Regelui Mihai l-au ajutat mult să fie statornic în iubirea față de popor și de patrie, să respingă atât dictatura nazistă, cât și dictatura comunistă, să rabde exilul impus lui de regimul comunist, să fie mereu curajos și demn, harnic și modest, răbdător și iertător, virtuți pentru care a fost prețuit atât de casele regale ale Europei, cât și de oameni simpli.

Astăzi, în timpul slujbei de înmormântare, ne-am rugat împreună, cler și popor, români și invitați din străinătate, pentru ca Dumnezeu să-i ierte Regelui Mihai orice a greșit ca om în timpul vieții și să-i dăruiască odihnă sufletului, împreună cu drepții și sfinții din Împărăția cerurilor. Textele biblice, Apostolul (1 Tesaloniceni 4, 13-17) și Evanghelia (Ioan 5, 24-30), care au fost citite în timpul slujbei de înmormântare, sunt temelie puternică pentru întărirea credinței noastre în nemurirea sufletului și învierea trupului, potrivit mărturisirii: „Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie” (Crezul ortodox). În acest sens, rugăciunile Bisericii Ortodoxe pentru cei adormiți în Domnul (decedați) sunt pline de lumină și speranță, ele ne arată că iubirea este mai tare decât moartea, că mormântul nu este ultima destinație a omului, ci învierea și viața cerească veșnică.

Crucea și lumânarea sau candela de lângă sicriul Regelui Mihai simbolizează pe Hristos Cel Răstignit și Înviat din morți, Cel ce este Lumina lumii (Ioan 8, 12), dar și lumina credinței puternice și a iubirii generoase pe care Regele Mihai le-a arătat în timpul vieții sale. Colacul și coliva făcute din boabe de grâu simbolizează speranța creștinilor în învierea morților, comuniunea lor în rugăciune pentru cei decedați și compasiunea cu membrii familiei care se află în stare de întristare sau doliu.

În aceste momente de întristare, dar și de respect și ultim omagiu adus Regelui Mihai I al României, ne rugăm lui Dumnezeu să așeze sufletul lui în lumina, pacea și iubirea Preasfintei Treimi, să întărească sufletește, să consoleze îndoliata Familie Regală a României și să binecuvânteze pe toți cei care în aceste zile de doliu arată respect și cinstire memoriei Regelui Mihai, care rămâne permanent un simbol al suferinței și al speranței poporului român.

Veșnica lui pomenire din neam în neam!

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Note:

1 Mircea Ciobanu, Convorbiri cu Mihai I al României, Editura Humanitas, București, 2008, p. 227.

2 Op. cit., p. 221.

 

 

 

Te Deum de Ziua Națională în Catedrala Patriarhală

De Ziua Națională a României, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a săvârșit slujba de Te Deum în Catedrala Patriarhală. În cuvântul de învățătură rostit la final, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a subliniat faptul că românii sărbătoresc ziua unității naționale la o zi după sărbătoarea unității de credință, a pomenirii Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României: „Cele două sărbători au o legătură profundă, pentru că cei care au făurit Unirea din 1918 au avut credință puternică în Dumnezeu și o iubire puternică pentru poporul român și pământul românesc”.

 

Biserica a fost activă în lucrarea de unire

Realizarea unității naționale de la 1 Decembrie 1918 a fost posibilă și cu aportul Bisericii Ortodoxe Române, care a sprijinit Marea Unire a tuturor provinciilor românești într-un stat român unitar. Biserica a fost împreună cu poporul în toate eforturile sale de cultivare a conștiinței naționale și de afirmare a dorinței de unitate națională în toate provinciile românești, dar mai ales în Transilvania, Basarabia și Bucovina, a spus Preafericirea Sa: „Prin rugăciune, prin cuvânt rostit, prin cărți tipărite, prin prezența personală și fapta concretă a slujitorilor ei, Biserica a fost activă în lucrarea de unire, implicându-se în realizarea acestui ideal prin ierarhi cărturari, preoți și diaconi patrioți, profesori de teologie și studenți în teologie – aceștia având talent oratoric, putere de convingere și de mobilizare, dar și prin călugări sau călugărițe care au îngrijit soldați răniți, prin mănăstiri și parohii care au organizat colecte de bani și de alimente, toți împreună încurajând moral și ajutând material pe luptătorii români pentru libertate și unitate națională”.

În continuare, Patriarhul României a evidențiat jertfa Bisericii Ortodoxe Române în timpul Primului Război Mondial: „Mai mult de 250 de preoți ortodocși români au însoțit trupele Armatei române pe câmpurile de luptă în calitate de confesori militari. Unii dintre ei au murit pe front, iar alții au fost luați prizonieri și deportați. Peste 200 de călugări și călugărițe au activat ca infirmieri în diferite spitale de campanie sau pe front, unii murind la datorie, iar alții din cauza bolilor. Sute de preoți au fost anchetați, jefuiți sau alungați din parohiile lor de către inamici. Alții au murit împușcați în teritoriile ocupate de trupele germane. În Transilvania, 150 de preoți au fost aruncați în închisorile maghiare, unii fiind condamnați la moarte sau la ani grei de închisoare. Alți peste 200 de preoți au fost alungați în vestul Ungariei, în districtul Sopron, unde au trăit în condiții inumane până la eliberarea lor în anul 1919 de către trupele române”.

De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a amintit că la evenimentul Marii Uniri de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, între cei 1.228 de delegați oficiali din Adunarea Națională Constituantă s-au aflat mulți slujitori ai Bisericii: „Cele două Biserici românești din Transilvania – Ortodoxă și Greco-Catolică – au fost reprezentate la Alba Iulia prin 5 episcopi, 4 vicari, 10 delegați ai consistoriilor eparhiale ortodoxe și ai capitulilor greco-catolice, 129 de protopopi, câte un reprezentant al institutelor teologice pedagogice și câte 2 reprezentanți ai studenților teologi, la care se adaugă numeroși alți preoți sosiți în fruntea credincioșilor lor, veniți să pecetluiască dorința de veacuri a strămoșilor români de a trăi neasupriți într-o singură țară. În Marele Sfat al Națiunii Române, ca și în Consiliul Dirigent, au fost aleși, de asemenea, și slujitori ai Bisericii, iar Episcopul ortodox român de Caransebeș, Miron Cristea – viitorul Mitropolit primat și apoi Patriarh al României -, și Episcopul greco-catolic de Gherla, Iuliu Hossu, au fost aleși în delegația de 4 persoane care a prezentat Actul Unirii Regelui Ferdinand la București”.

 

Sfânta Treime, simbolul dorinței de unitate

La sărbătoarea a 99 de ani de la Marea Unire din 1 Decembrie 1918, Patriarhul României a exprimat omagiul și recunoștința cuvenite tuturor făuritorilor actului măreț al istoriei noastre, pentru care au luptat moșii și strămoșii noștri: „Unirea tuturor provinciilor românești într-un stat român unitar a fost încoronarea multor eforturi jertfelnice, spirituale și materiale, de afirmare a conștiinței naționale și a dorinței de unitate națională. Pentru toate binefacerile Marii Uniri, aducem astăzi mulțumire lui Dumnezeu cel preaslăvit în Sfânta Treime și pomenim cu recunoștință pe toți eroii români care s-au jertfit pentru libertatea, unitatea și demnitatea poporului român. Este semnificativ faptul că Sfânta Treime este hramul catedralelor din marile orașe transilvănene care au militat pentru Unire – Sibiu, Blaj, Alba Iulia și Arad – deoarece Sfânta Treime devenise simbolul dorinței de unitate într-un singur stat al celor trei mari provincii românești: Ţara Românească, Moldova și Transilvania. Astăzi, toți cetățenii României, toate instituțiile statului și toate cultele religioase avem datoria să păstrăm și să cultivăm darul unității naționale ca fiind un simbol al demnității poporului român, obținut cu multe jertfe de vieți omenești și multe eforturi spirituale și materiale, spre binele României și bucuria românilor de pretutindeni”, a îndemnat Preafericirea Sa.

 

Președintele Republicii Croația în vizită la Patriarhia Română

Marți, 3 octombrie 2017, la Reședința Patriarhală, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a primit pe Excelența Sa doamna Kolinda Grabar-Kitarović, Președintele Republicii Croația, cu prilejul vizitei oficiale efectuate în România. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a primit cu bucurie vizita Excelenței Sale și și-a exprimat speranța că aceasta va contribui la intensificarea bunelor relații existente între România și Croația – două state membre ale Uniunii Europene, care au trecut printr-o experiență istorică similară, sub regimul comunist, în a doua jumătate a secolului XX.

 

Pe parcursul întrevederii, Patriarhul României a mulțumit pentru sprijinul acordat prin oferirea de către Biserica Romano-Catolică a Capelei Sfântul Ioan Botezătorul din Zagreb, astfel încât, la sărbătoarea Învierii Domnului din acest an, 2017, credincioșii ortodocși români din capitala Croației au avut bucuria de a participa la Sfânta Liturghie în limba română.

Excelența Sa doamna Kolinda Grabar-Kitarović a mulțumit pentru primire și a apreciat atât bunele relații tradiționale existente între România și Croația, cât și importanța misiunii Bisericilor din cele două țări în păstrarea și promovarea valorilor creștine în societatea europeană actuală. În acest context, doamna președintă a transmis Patriarhului României salutul cordial din partea Eminenței Sale Cardinalul Josip Bozanić, Arhiepiscop de Zagreb. În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a prezentat diferite aspecte ale misiunii actuale a Bisericii Ortodoxe Române și a subliniat că una dintre prioritățile actuale ale Bisericii Ortodoxe Române o reprezintă intensificarea operei sociale și identificarea de soluții pastoral-misionare adecvate în noul context european, mai ales în fața provocărilor generate de fenomenul migrației. Totodată, Preafericirea Sa a menționat că, prin acțiuni comune, schimburile spirituale și culturale dintre cele două popoare se pot intensifica și dezvolta, astfel încât cele două popoare să se cunoască mai bine.

Astfel, prin intermediul Agenției de Pelerinaje BASILICA Travel a Patriarhiei Române, credincioșii ortodocși români pot merge în pelerinaje la diverse locuri istorice și sfinte din Croația și, în același timp, pelerinii croați pot vizita sfintele mănăstiri și biserici din România. În timpul întrevederii, Patriarhul României a evidențiat dialogul rodnic în cadrul Consiliului Consultativ al Cultelor din România, prin adoptarea de puncte de vedere comune și cooperare practică în fața provocărilor actuale din societatea românească, în special prin efectele secularizării.

 

 

Mesaj de mulţumire

La întoarcerea în Croația, Excelența Sa doamna Kolinda Grabar-Kitarović a transmis Patriarhului României următorul mesaj:

Preafericirea Voastră,

A fost o mare bucurie să vă întâlnesc și apreciez sincer eforturile Voastre pentru dialog și cooperare în spiritul consolidării forțelor care ne vor ajuta la încheierea conflictelor, persecutării credincioșilor și intoleranței dintre oameni.

Comunitățile religioase sunt parteneri ai autorităților civile și politice de stat în consolidarea valorilor sociale pozitive ale lumii contemporane, expusă consecințelor devastatoare ale războiului și migrației.

Aș dori să vă mulțumesc pentru ospitalitatea arătată mie și delegației mele cu ocazia vizitei oficiale în România. Vă doresc toate cele bune în lucrarea Voastră pentru bunăstarea credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române și a fiecărei persoane și pentru întărirea valorilor spirituale universale în lume.

 

Cu respect,

Kolinda Grabar-Kitarović

 

Parteneriat pentru proiecte social-filantropice

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a primit miercuri, 18 octombrie, la Reședința Patriarhală, pe Altețele Lor Regale Principesa Moșteni­toare Margareta, Custodele Coroanei Române, și Principele Radu.

În timpul întrevederii, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, și Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta, Custodele Coroanei Române, și Principele Radu au discutat despre dezvoltarea unui parteneriat social-filantropic. „Este o vizită normală, mai ales că, de secole, monarhia a fost împreună cu Biserica. Am discutat despre ceea ce putem să facem pentru oamenii săraci și vrem să dezvoltăm acest lucru mai mult, pentru că de mult timp am făcut diverse lucruri cu Biserica, cum e normal, dar acum vrem să facem ceva mai mult”, a declarat Alteța Sa Regală Principesa Moște­nitoare Margareta, Custodele Coroanei Române.

La finalul întrevederii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a dăruit Altețelor Lor Regale o icoană: „Vă dăruiesc, ca semn de prețuire pentru întreaga Familie Regală, dar în mod deosebit ca aducere aminte de Regina Ana, această icoană a Sfintei Ana cu fiica ei, Sfânta Fecioară Maria. Este o copie după icoana Sfintei Ana de la Mănăs­tirea Bistrița, din județul Neamț. Dumnezeu să o odihnească cu drepții pe Regina Ana!”, a spus Părintele Patriarh Daniel. De asemenea, Altețele Lor Regale Principesa Moște­nitoare Margareta și Principele Radu au dăruit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel volumul „Povestea Castelului Peleș”, autor ASR Principele Radu al României.

La finalul vizitei, Altețele Lor Regale au vizitat Muzeul Patriarhilor și Paraclisul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală.

Alteța Sa Regală Principesa Moște­nitoare Margareta, Custodele Coroanei Române, este prima fiică a Majestăților Lor Regele Mihai I și Regina Ana ai României. Principesa Moște­nitoare Margareta a fost implicată, înainte de 1989, în proiecte ale Organizației pentru Ali­mentație și Agricultură din cadrul Națiu­nilor Unite și al Fondului Internațional pentru Dezvoltarea Agriculturii (IFAD). La revenirea în țară, ASR Principesa Moș­te­nitoare Margareta a înființat, împreună cu tatăl său, Regele Mihai, Fundația „Principesa Margareta a României”, dedicată sprijinirii bătrânilor și tinerilor aflați în dificultăți fizice sau materiale. Totodată, Alteța Sa Regală este și preșe­dintele Societății Naționale de Cruce Roșie din România.

 

 

Expoziție și simpozion la Palatul Patriarhiei

În Sala „Europa Christiana” a Palatului Patriarhiei a avut loc marți, 14 noiembrie, vernisajul expoziției „Tem­ple și sinagogi din România. Patrimoniul evreiesc, național și universal”, a Federației Comunităților Evreiești din România – Cultul Mozaic (FCER-CM). În cadrul ace­luiași eveniment, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” s-a desfășurat Simpozionul „Temple și sinagogi din România: sinagoga ca loc de rugăciune, loc de învăță­tură și loc de adunare”, organizat de FCER-CM în parteneriat cu Patriarhia Română, sub egida Guver­nului României – Secretariatul de Stat pentru Culte.

 

În deschidere, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a apreciat evenimentul ca fiind unul festiv, cultural și spiritual, dar și ca un semn al bunei cooperări și al prieteniei. Cu această ocazie, Patriarhul României a explicat cum a luat naștere ideea acestei expoziții, precum și a simpozionului: „Anul trecut, doamna ambasador al Israelului în România ne-a vorbit despre intenția sa de a organiza aici, la Patriarhie, o expoziție cu biserici ortodoxe din Ţara Sfântă, din Israel. Această expoziție a fost deja organizată în Bulgaria. Și atunci, domnul Aurel Vainer, președinte FCER-CM, a spus că, până la sosirea expoziției cu biserici ortodoxe din Ţara Sfântă, este bine să organizăm și o expoziție cu sinagogile din România, pentru a ne cunoaște mai bine. Este foarte important de reținut că aceste sinagogi sunt simbol al vieții și activității, al spiritualității și culturii comunităților evreiești, după cum biserica este simbol al comunităților creștine. Cuvântul simbol în limba greacă înseamnă adunare, deci simbolul are o funcție de a crea comuniune, apropiere, prietenie, coexistență și conlucrare”.

În cuvântul său inaugural, Rafael Schaffer, Prim-Rabin, Cancelaria Rabinică a FCER, a precizat că „dialogurile interreligioase sunt foarte importante, însă în cadrul acestora trebuie păstrate distincțiile dintre culte, precum și anumite limite. Am participat la multe dialoguri interreligioase. Ele sunt foarte importante. Întotdeauna am participat cu bucurie, dar și cu puțină strângere de inimă, mai ales când aceste dialoguri erau publice. M-am gândit la audiență. Mulți, care au cunoștințe puține pe teme religioase, dacă ar auzi o părere de aici, o părere de acolo, preceptele lor religioase ar deveni difuze. Lucrurile se amestecă și acestea nu sunt sănătoase (…). Să ne cunoaștem, păstrând identitatea! Și este foarte important, căci vorbim de xenofobie, vorbim de radicalism, însă tocmai această globalizare prea puternică are reacțiile ei. Pe plan politic, Brexitul a fost o asemenea reacție. Sunt oameni care simt prea multă întrepătrundere. Limitele trebuie păstrate! Și această manifestare a reușit să unească, păstrând limitele. Pentru aceasta, felicitări organizatorilor”, a reliefat Prim-Rabinul Rafael Schaffer.

Vernisajul expoziției din Sala „Europa Christiana” a Palatului Patriarhiei a fost urmat de comunicările Simpozionului „Temple și sinagogi din România: sinagoga ca loc de rugăciune, loc de învățătură și loc de adunare”, în cadrul căruia Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit mesajul intitulat „Locașul de cult – spațiu al comuniunii spirituale între generații”. Cu această ocazie, președintele FCER-CM, Aurel Vainer, a ținut să aprecieze eforturile Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru ridicarea Catedralei Mântuirii ­Neamului: „Vom fi alături de dumneavoastră în toate aceste eforturi, inclusiv la momentele fericite ale inaugurării acestui locaș, pentru Dumnezeu, pentru oameni și pentru comuniunea dintre om și Dumnezeu. […] Cred că acest simpozion despre sinagogă are o mare valoare interumană și ne permite să fim într-adevăr apar­ținătorii religiilor abrahamitice. Avem acest strămoș comun, avem credința în Dumnezeul nostru, Dumnezeul Unic, și mergem ­înainte”. Acesta a mai arătat că, în curând, va fi publicat un album cu toate sinagogile din România, dar și că vor începe lucrările de reabilitare a Templului din Timișoara și a Templului din Focșani.

Dl Victor Opaschi, secretar de stat la Secretariatul de Stat pentru Culte, a spus că gestul găzduirii la Palatul Patriarhiei a simpozionului și expoziției are o mare încărcătură simbolică și pune în valoare îndelungata conviețuire a celor două comunități pe teritoriul românesc, faptul că avem o îndelungată istorie comună.

Prim-Rabinul Rafael Shaffer, de la Cancelaria Rabinică a Federației Comu­nită­ților Evreiești din România, a punctat elementele specifice care disting sinagoga de biserică.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a ținut să mulțumească Primului-Rabin pentru interven­ția pe care a făcut-o în cadrul unui simpozion organizat în Israel pentru deminarea terenului și refacerea Bisericii Ortodoxe Româneș­ti de la Iordan.

În cadrul simpozionului au avut loc comunicări, unele însoțite de proiecții de fotografie actuală și de arhivă, legate de arhitectura și de elementele de decorație interioară ale sinagogilor din diferite regiuni din România, precum și de sinagogi care au fost distruse sau devastate în perioada de tristă amintire.

 

 

Nouă misiune de reînhumare a osemintelor ostașilor români din regiunea Stalingrad

În zilele de 28 și 29 septembrie 2017 a avut loc un ceremonial pentru reînhumarea osemintelor militarilor români căzuți pe câmpul de luptă din regiunea Stalingrad (actual Volgograd, în Federația Rusă) în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la misiunea de reînhumare a participat preotul militar Laurențiu Tuță.

Cimitirul ostașilor români căzuți în regiunea Stalinigrad (1942-1943) a fost inaugurat la Rossoska în data de 25 octombrie 2015, cu prilejul Zilei Armatei Române. În cadrul evenimentului pregătit de Ambasada României în Fede­rația Rusă, Preasfințitul Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, și preotul paroh Ștefan Stanciu, de la Parohia „Sfinții Arhangheli” – Parc Ghencea I din București, delegați ai Patriarhiei Române, au săvârșit slujba de pomenire a militarilor români.

Anul acesta, ceremonialul s-a desfă­șurat în două etape. Joi, 28 septembrie, în prezența delegației românești, a fost oficiată slujba Înmormântării pentru cele 345 de trupuri reînhumate în Cimitirul de Onoare Românesc din localitatea Rossoska, regiunea Volgograd. A doua zi, în prezența delegației româ­nești, a oficialităților civile locale și a numeroși atașați militari străini acre­ditați la Moscova a avut loc ceremonia oficială de reînhumare a osemintelor militarilor români, în cadrul căreia a fost săvârșită slujba Parastasului, au fost ținute discursuri și au fost depuse coroane de flori.

 

Conferință pastoral-misionară la Palatul Patriarhiei

Lucrările Conferinței pastoral-misionare de toamnă a clericilor din Arhiepiscopia Bucureștilor au debutat luni, 6 noiembrie. Slujitorii din protoieriile Capitalei și ale județului Ilfov, preoții  de caritate, din învățământ, de cimitir și din cadrul MAI și MApN s-au reunit în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a Palatului Patriarhiei la eveni­mentul ce a avut drept te­matică „Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului”. În zilele de 7 și 9 noiembrie, la Ploiești și la Vălenii de Munte s-au întrunit și clericii din protopopiatele din cuprinsul județului Prahova.

 

Conferința de la Palatul Patriarhiei a fost prezidată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Lucrările au fost precedate de Sfânta Liturghie și de slujba de Te Deum, săvârșite în Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiri­don”-Nou, Paraclis Patriarhal, de Preas­fințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

În Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a Palatului Patriarhiei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat faptul că sărbătoarea din acest an a Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou a reprezentat o manifestare a comemorării în comuniune cu repre­zen­tanții Bisericilor Ortodoxe surori care au suferit în timpul regimului comunist, prezenți la București pentru comemorarea Patriarhului Justinian la 40 de ani de la trecerea sa la cele veșnice. Cuvântul rostit de Preafericirea Sa la deschiderea lucrărilor Conferinței pasto­ral-misionare a clericilor din Arhiepiscopia Bucureștilor s-a intitulat „2017 – Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului”.

Conferința a continuat prin susținerea a două referate, de către prof. univ. dr. George Enache, Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie a Universității „Dunărea de Jos” din Galați („Situația Bisericii Ortodoxe Române în timpul regimului comunist. Rolul providențial al Patriarhului Justinian Marina”), și pr. conf. dr. ­Gheorghe Holbea, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” a Univer­sității din București („Dimensiunea spirituală a rezistenței ortodoxe în timpul regimului comunist”) și prin prezentarea a două mărturii personale despre pătimirile suferite în temnițele comuniste de către preoții Nicolae Bordașiu și Gheorghe Drăgulin.

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a anunțat că toate parohiile, mănăstirile și schiturile din Arhiepiscopia Bucureștilor vor primi gratuit, prin Fondul „Păstorul cel Bun”, următoarele volume tipărite recent: „Transparență administrativă și dinamism pastoral. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. 10 ani de slujire ca Arhiepiscop al Bucureștilor și Mitropolit al Munteniei și Dobrogei” (Editura „Cuvântul Vieții” a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei); „Fidelitate eclezială și misiune socială. Un deceniu de slujire a Bisericii Ortodoxe Române. Album aniversar” (Editura BASILICA a Patriarhiei Române); „Ico­nostase din București. Secolele XVII-XIX” (Editura „Cuvântul Vieții” a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei); „Programul iconografic al bisericilor ortodoxe. Îndrumător pentru zugravii de biserici” (Editura BASILICA a Patriarhiei Române).

Toți clericii din Arhiepiscopia Bucu­reș­tilor au primit gratuit două DVD-uri rea­lizate recent de TRINITAS TV: „Patriarhul Justinian Marina. Biserica sub co­munism” și „Conlucrare, comuniune și înnoire. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. 10 ani de Patriarhat”.

 

 

Sinaxă monahală în Arhiepiscopia Bucureștilor

În Sala Conventus a Palatului Patriarhiei a avut loc marți, 7 noiembrie, Sinaxa monahală a stareților, starețelor, egumenilor și egumenelor din Arhiepiscopia Bucureștilor. Evenimentul s-a desfășurat sub tema Anului omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și al pictorilor bisericești și a Anului comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului și a fost prezidat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Ședința de lucru a fost precedată de Sfânta Liturghie săvârșită în Catedrala Patriarhală de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureș­tilor, înconjurat de un sobor de slujitori din care au făcut parte stareții așezămintelor monahale din eparhie. În cuvântul de deschidere a sinaxei monahale, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a amintit că aceasta este prima întâlnire a stareților și starețelor din Arhiepiscopia Bucureștilor în Palatul Patriarhiei, după amplele lucrări de consolidare și restaurare.

În continuare, monahia Antonia Coșniță, viețuitoare a Mănăstirii Pasărea din județul Ilfov, a susținut referatul intitulat „Ateliere de icoane pictate, brodate și ferecate din mănăstirile și schiturile Arhiepiscopiei Bucureștilor, astăzi”, în cadrul căruia a prezentat istoria renașterii activității artistice și culturale din mănăstiri ca izvor de binecuvântare pentru monahi și activitatea atelierelor existente în mănăstirile eparhiei, iar Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucu­reștilor, a susținut comunicarea „Patriarhul Justinian Marina – ocrotitor al monahismului românesc în vremuri de prigoană”, în cuprinsul căreia a prezentat situația Bisericii Ortodoxe Române după emiterea Decretului nr. 410 din 11 octombrie 1959 de către Guvernul comunist.

Rezumatul diagramelor monahale pe anul 2017, cu împliniri și probleme de rezolvat, a fost prezentat de arhim. Nectarie Șofelea, starețul Mănăstirii Radu Vodă și exarh administrativ al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Pentru îndrumări cu privire la acțiunile administrativ-gospodărești ale așezămintelor monahale, la sinaxă au participat și arhid. Valentin Niculae (consilier juridic în cadrul Oficiului cano­nico-juridic al Arhiepiscopiei Bucu­reștilor), diac. Ilie Iulian Stan (inspector în cadrul Sectorului monumente și construcții bise­ricești) și protos. Sava Hasuc (inspector inginer la Sectorul bunuri imobile biseri­cești).

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a anunțat că toate mănăstirile și schiturile din Arhiepiscopia Bucureștilor vor primi gratuit pentru biblioteca insti­tuției următoarele volume tipărite recent: „Trans­parență administrativă și dinamism pastoral. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. 10 ani de slujire ca Arhiepiscop al Bu­cu­reștilor și Mitropolit al Munteniei și Dobrogei” (Editura „Cuvântul Vieții” a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei); „Fidelitate eclezială și misiune socială. Un deceniu de slujire a Bisericii Ortodoxe Române. Album aniversar” (Editura BASILICA a Patriarhiei Române); „Iconostase din București. Secolele XVII-XIX” (Editura „Cuvântul Vieții” a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei); „Programul iconografic al bisericilor ortodoxe. Îndrumător pentru zugravii de biserici” (Editura BASILICA a Patriarhiei Române).

 

Întâlnirea Internațională a Tinerilor Ortodocși, Iași, 2017

Peste 6.000 de tineri cu vârste cuprinse între 16 și 35 de ani au fost prezenți, în perioada 1-4 septembrie, la Iași, la Întâlnirea Tinerilor Ortodocși din toată lumea, ediția 2017. Deschiderea oficială a evenimentului a avut loc în seara zilei de 2 septembrie, în Grădina Palas, în prezența Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a Înaltpreasfin­țitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a unui sobor numeros de ierarhi și preoți și a tuturor delegațiilor din străinătate și din România.

Evenimentul a început cu prezentarea delegațiilor participante, după care a fost săvârșită o slujbă de Te Deum și a fost intonat Imnul Național.

Moderatorii festivității de deschidere – jurnalistul Daniel Buzdugan și Roxana Chebac – au făcut o prezentare succintă a fiecărei delegații, după care au urmat cuvântul Înaltpreasfin­ți­tului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, și cel al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Apoi, a avut loc aprinderea făcliei, menținută pe tot parcursul întâlnirii de la Iași.

Sâmbătă, 2 septembrie, după participarea la Sfânta Liturghie, săvârșită în mai multe locașuri de cult din Iași, au fost organizate sesiuni de dezbateri pe ateliere de lucru, cu tema „Tânărul în căutarea libertății”. Seara, participanții s-au rugat împreună și au audiat conferința susținută de părintele profesor Constantin Necula de la Facultatea de Teologie din Sibiu.

Dumini­că, 3 septembrie, participanții au mers la Sfânta Liturghie săvârșită de un sobor de ierarhi la un altar de vară din proximitatea Catedralei Mitropolitane.

Slujba a fost oficiată de Înaltpreasfin­țitul Părinte Andreas, Mitropolit de Arkalochori, Castelios și Vianis, împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, și cu un sobor de ierarhi din țară și din străinătate.

Din sobor au făcut parte: IPS Părinte Dimitrios, Mitropolit de Irinopolis, IPS Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, IPS Părinte Nicholas, Mitropolit de Akhalkalaki și Kumurdo, IPS Părinte Naum, Mitropolit de Ruse, IPS Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, IPS Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, IPS Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, PS Părinte Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord, PS Părinte Grigorie, Episcop de Suprasl, PS Părinte Qais, Episcop de Erzurum și vicar al Patriarhiei Antiohiei, PS Părinte Nicholas, Episcop de Amathundas și vicar al Mitropoliei de Limassol, PS Părinte Antonie de Orhei, Epis­cop-vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului, PS Părinte Emilian Crișanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului, și PS Părinte Damaschin Dorneanul, Epis­cop-vi­car al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.

Înainte de începerea slujbei, Înaltprea­s­fințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a ținut un scurt cuvânt de învățătură.

După citirea Evangheliei, Înaltprea­s­fințitul Părinte Andreas a citit mesajul din partea Sanctității Sale Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului.

În cadrul Sfintei Liturghii a avut loc și hirotonia întru preot a diaconului Florin Ionuț Braiș. Spre finalul slujbei, consilierul prezidențial Sergiu Nistor a prezentat mesajul transmis de Președinția României.

De asemenea, cinci olimpici din Moldova, care au obținut rezultate excepționale la concursuri internaționale, au primit de la Înalt­prea­sfințitul Părinte Mitropolit Teofan cea mai înaltă distincție a Mitropoliei Moldovei și Bucuvinei, „Crucea Moldavă” pentru mireni.

Programul Întâlnirii Interna­ționale a Tinerilor Ortodocși a conti­nuat cu „Târgul Mește­rilor Populari” și „Festivalul Bucuriei” în Parcul Expoziției și cu un spectacol de muzică folk, organizat în Grădina Botanică. Seara a avut loc „Marșul Tinereții”, care a pornit din Parcul Copou până la Catedrala Mitropolitană, ziua încheindu-se cu un concert în fața Palatului Culturii.

Luni, 4 septembrie, a avut loc la Iași festivitatea de încheiere a ITO 2017. Unul dintre cele mai importante momente l-a reprezentat predarea ștafetei și a torței întâlnirii către repre­zen­tanții Arhiepiscopiei Sibiului, organizatorii de anul viitor ai ITO. Ștafeta a fost preluată de părintele Emanuel Tăvală, consilier cultural al Arhiepiscopiei Sibiului, delegat al Înaltprea­sfin­țitului Părinte Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului, iar tinerii sibieni Teodora Șpan și Vincențiu Bășa au primit torța ITO, adresând tuturor o invitație de participare la ediția de anul viitor de la Sibiu.

 

Numai Iisus Hristos oferă omului libertate deplină

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, adresat la Întâlnirea Internațională a Tinerilor Ortodocși, Iași, 1-4 septembrie 2017

 

„Stați deci tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi și nu vă prindeți iarăși în jugul robiei” (Galateni 5, 1)

Tema generală a întâlnirii ITO de la Iași (2017), Tânărul în căutarea libertății, este de mare actualitate.

  1. Libertatea – o preocupare constantă a umanității

Libertatea a preocupat încă din Antichitate pe unii filosofi ca Platon sau Socrate, dar și în timpurile moderne ca Immanuel Kant, Nicolae Berdiaev, Jean Paul Sartre și mulți alții. Libertatea a preocupat, de asemenea, pe unii intelectuali care reflectau asupra raportului dintre libertatea individului și ordinea socială, bazată pe legi, pe drepturi și pe obligații.

Astăzi, în contextul capitalist al noilor ideologii seculariste, se acordă prioritate drepturilor sau libertăților individuale, fără nici o referință la valorile credinței în Dumnezeu și la vocația omului de a trăi o viață eternă.

Deși tema libertății, ca aspirație permanentă a persoanelor și a popoarelor, a preocupat omenirea de-a lungul timpului, totuși nu există o definiție comună a libertății, esența acesteia fiind greu de definit. Cu toate acestea, se face adesea distincție între libertatea naturală a omului, ca liber arbitru de-a alege între bine și rău, și libertatea socială, ca libertate acordată individului de către societatea în care trăiește.

Desigur, libertatea naturală și libertatea socială au o anumită valoare pentru toți oamenii, dar pentru creștini acestea nu reprezintă libertatea spirituală deplină, libertate descoperită lumii de Iisus Hristos și dăruită celor care cred în El.

  1. Libertatea omului s-a deteriorat (pervertit) prin căderea lui din comuniunea de viață cu Dumnezeu, creatorul universului și al omului

Libertatea pe care o are omul, ca persoană creată după chipul lui Dumnezeu (cf. Facere 1, 26-27), a fost grav deteriorată sau coruptă prin neascultarea de Dumnezeu a protopărinților noștri Adam și Eva, când omul a voit să fie ca Dumnezeu, dar în uitare și despărțire de Dumnezeu (cf. Facere cap. 2). Întrucât toți oamenii au moștenit firea lui Adam cel vechi (cf. Romani cap. 5, 12), libertatea omului pe pământ este pervertită de păcat înțeles ca mod de existență egoist și posesiv, care-l împiedică pe om să iubească deplin și permanent pe Dumnezeu și pe toți oamenii („Nu fac binele pe care-l voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc” – constată Sfântul Apostol Pavel – Romani 7, 19).

De asemenea, libertatea omului este pervertită și de duhurile răutății (puterile demonice), care îndeamnă adesea pe om la necredință și la neascultare de Dumnezeu, precum și la ură față de alți oameni. De aceea, creștinul luptă „împotriva (…) duhurilor răutății care se află în văzduh” (Efeseni 6, 12).

În sfârșit, cel mai mare obstacol al libertății omului este moartea, deoarece aceasta se opune dorinței omului de a trăi permanent viața sa în relație cu lumea văzută (oamenii și natura). Din acest motiv, Sfânta Scriptură ne spune că „vrăjmașul cel din urmă (al omului) care va fi nimicit este moartea” (1 Corinteni 15, 26).

  1. Iisus Hristos – Noul Adam – a biruit păcatul, iadul și moartea, dăruind astfel omului libertatea deplină de a iubi pe Dumnezeu și pe semeni

Iisus Hristos, Fiul veșnic al lui Dumnezeu, S-a făcut om tocmai pentru a elibera pe oameni de păcat, de duhurile răutății și de moarte, acestea fiind obstacole majore ale libertății spirituale a omului. În această privință, Sfântul Apostol Pavel spune că Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om „ca să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea morții, adică pe diavolul, și să izbăvească pe aceia pe care frica morții îi ținea în robie toată viața” (Evrei 2, 14-15). 
Mai precis, Domnul Iisus Hristos, Noul Adam, prin ascultare smerită de Dumnezeu până la moarte pe Cruce și prin Învierea Sa din morți, eliberează pe oameni din starea de robi ai păcatului, ai duhurilor rele și ai morții, înălțându-i la starea de „fii ai slavei lui Dumnezeu” (cf. Romani 8, 21). Ca rod al lucrării mântuitoare și eliberatoare a lui Hristos, prin Sfântul Botez, se dăruiesc creștinului iertarea păcatelor, înfierea după har și învierea din moarte, adică o viață spirituală nouă, după cum a promis Iisus Hristos, zicând: „Eu sunt Învierea și Viața, cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11, 25). Iar viața cea nouă a celor care cred în Hristos se cultivă în Biserica lui Hristos prin harul Duhului Sfânt pentru dobândirea vieții veșnice în Împărăția lui Dumnezeu.

Așadar, libertatea spirituală integrală a omului în Hristos este libertatea deplină de a iubi pe Dumnezeu și pe oameni în timp și în eternitate.

Referindu-Se la această libertate, Domnul Iisus Hristos ne învață astfel: „Veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi” (Ioan 8, 32). Aici adevărul este însăși Persoana Sa divino-umană, Care realizează în Sine comuniunea de iubire eternă a lui Dumnezeu cu umanitatea. De aceea, mai târziu, Iisus Hristos precizează: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” (Ioan 14, 6), adică Hristos este Calea spre Adevăr, iar Adevărul ultim este Viața eternă din Împărăția Preasfintei Treimi. Întrucât Duhul Adevărului este Duhul Sfânt (cf. Ioan 14, 26; 15, 26; 6, 13-14), Apostolul Pavel mărturisește că „unde este Duhul Domnului, acolo este libertatea” (2 Corinteni 3, 17). Însă Sfântul Apostol Petru avertizează că libertatea celor care cred în Hristos, dăruită lor de Duhul Sfânt, nu este libertate de-a săvârși răul, ci libertate de-a săvârși binele: „Trăiți ca oamenii liberi, dar nu ca și cum ați avea libertatea drept acoperământ al răutății, ci ca robi ai lui Dumnezeu” (1 Petru 2, 16).

Această libertate spirituală a omului de-a săvârși binele ca iubire smerită față de Dumnezeu și iubire milostivă (darnică) față de oameni este de fapt libertatea deplină pe care au dobândit-o sfinții după ce au luptat timp îndelungat cu patimile egoiste, cu duhurile rele și cu teama de moarte, prin rugăciune, pocăință și post. Iar acești sfinți nu sunt numai monahi, ci și o mulțime de credincioși mireni care au întemeiat familii, au dat naștere la copii și i-au crescut în credință și în iubire față de Dumnezeu și față de oameni. Prin urmare, această libertate deplină este dar al lui Dumnezeu primit prin Botezul în apă și în Duh, însă este și luptă duhovnicească permanentă a omului credincios cu propriul său egoism, pentru a rămâne permanent în starea de iubire smerită față de Dumnezeu și în iubire milostivă (darnică) față de oameni.

  1. Libertatea de-a fi permanent în comuniune de iubire cu Dumnezeu și cu oamenii se cultivă în Biserică

Mediul concret al cultivării acestei libertăți spirituale dăruite de Hristos este Biserica lui Hristos sau Casa duhovnicească a Preasfintei Treimi. Din acest motiv, Biserica primește cu multă bucurie pe toți tinerii care caută adevărata libertate și le împărtășește prin Sfintele Taine și sfintele sărbători: iubirea părintească a Tatălui ceresc Care Se bucură de fiii duhovnicești ascultători (devotați), dar și de „fiul risipitor” care se pocăiește; le împărtășește tinerilor iubirea vindecătoare și eliberatoare a Mântuitorului Iisus Hristos, Doctorul sufletelor și trupurilor, precum și iubirea sfințitoare a Duhului Sfânt, Mângâietorul, Vistierul bunătăților și Dătătorul de viață.

Libertatea spirituală primită prin credința în Hristos și cultivată în comuniune de rugăciune și iubire fraternă devine izvor de pace, bucurie și fericire. În acest sens, părintele Stăniloae constată că „Libertatea pe care ne-o dă Duhul Sfânt merge mână în mână și crește cu viața spirituală. El e Duhul libertății, pentru că e Duhul vieții și, chemându-ne la libertate și ajutându-ne să sporim în ea, ni Se face pricină (izvor) de viață” (Pr. Dumitru Stăniloae, Teolo­gia Dogmatică Ortodoxă, vol. 2, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2010, p. 326).

În prezent constatăm că în familie, la ora de religie din școală, în parohie, în pelerinaj la mănăstire, în școlile de teologie, în centrele educaționale și culturale ortodoxe, tinerii se bucură mult când sunt iubiți de Dumnezeu și de oameni, dar și când sunt încurajați ca și ei, la rândul lor, să iubească pe Dumnezeu în rugăciune și pe semenii lor prin fapte ale iubirii darnice (generoase).

Iar când tinerii creștini ortodocși poartă în sufletele lor iubirea, pacea și bucuria dăruite lor de Hristos, atunci ei pot deveni în lume mărturisitori și misionari ai iubirii lui Hristos în relație cu alți tineri care doresc să dea un sens spiritual profund vieții lor, sau în relație cu tineri aflați în dificultate (abandonați de familie și de prieteni, confruntați cu sărăcia, șomajul, singurătatea, dezorientarea și alte greutăți). În această privință, Biserica apreciază foarte mult activitățile duhovnicești, umanitare și misionare ale tinerilor.

După ce am căutat libertatea în multe etape ale vieții, întrebarea esențială a vieții fiecărui om pe pământ, tânăr sau mai puțin tânăr, este aceasta: Ce am făcut cu libertatea pe care am aflat-o? Dacă această libertate m-a ajutat să iubesc mai mult pe Dumnezeu și pe oameni, atunci am aflat adevărata libertate. Dacă libertatea pe care am aflat-o m-a înstrăinat și mai mult de Dumnezeu, de oameni și de mine însumi, atunci înseamnă că nu sunt liber cu adevărat.

Iată un exemplu: în timpul regimului comunist ateu, mulți tineri, dar mai ales clerici și intelectuali mireni, deși erau chinuiți sau torturați în închisoare, au dobândit, prin suferință și rugăciune multă, o mare libertate a sufletului de a mărturisi credința și de-a ierta pe cei care îi persecutau, asemenea martirilor din primele veacuri creștine. Acestea erau libertatea și pacea dăruite lor de Însuși Iisus Hristos, Cel răstignit și înviat, adică libertatea de a iubi pe Dumnezeu și pe oameni nu numai într-un context favorabil, ci și într-un mediu ostil sau opresiv. Aceasta este libertatea sufletului care prin harul lui Dumnezeu transformă suferința Crucii în bucuria Învierii.

În încheiere, felicităm pe Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, și pe toți cei care s-au ostenit în organizarea acestei Întâlniri Internaționale a Tinerilor Ortodocși la Iași.

Iar vouă, dragi tineri, vă dorim să petreceți aceste zile în comuniune frățească și în prietenie. De asemenea, ne rugăm Preasfintei Treimi, Izvorul vieții și al bucuriei eterne, să vă binecuvânteze cu pace, lumină și iubire!

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

 

 

Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva – pelerinaj și trăire profundă a Ortodoxiei la Iași

Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, adună anual la Iași pelerini din întreaga lume.

Racla cu moaștele Sfintei Parascheva a fost scoasă din Catedrala Mitropolitană marți, 10 octombrie, în procesiune, apoi a fost depusă pe platoul din fața Căminului preoțesc „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” pentru închinare. Aici a rămas până ce toți cei sosiți de departe au ajuns să se închine. De asemenea, credincioșii aflați în pelerinaj la acest mare hram s-au putut închina și la moaștele Sfintei Întâi Mucenițe și Întocmai cu Apostolii Tecla, aduse de la Mănăstirea Neamț.

 

Cele mai importante momente ale sărbătorii

Dimensiunea religioasă a sărbătorii Sfintei Parascheva se împletește de fiecare dată cu cea laică, municipalitatea organizând în această perioadă o serie de evenimente culturale devenite emblematice pentru oraș: Festivalul culinar și Târgul de toamnă, Ceaiul Pelerinilor, precum și Seara Valorilor, marcată, anual, pe 14 octombrie, eveniment în cadrul căruia este premiată excelența în diferite domenii.

Seria evenimentelor organizate cu prilejul hramului de Mitropolia Moldovei și Bucovinei a fost deschisă în 10 octombrie, la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, cu dezbaterea academică aniversară dedicată lui Mircea Eliade și pelerinajului religios „Mircea Eliade – 110 ani de la naștere”.

Alt moment important în calendarul hramului a fost tradiționalul pelerinaj „Calea Sfinților”, unul dintre momentele cele mai iubite de pelerini, dar și de localnici. Impresionantul eveniment a avut loc în seara zilei de joi, 12 octombrie, când moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva și moaștele Sfintei Mari Mucenițe Tecla au fost scoase în procesiune în arealul ce cuprinde câteva străzi din apropierea mitropoliei ieșene.

Punctul culminant al sărbătorii a fost atins odată cu săvârșirea slujbei Sfintei Liturghii a hramului, oficiată pe scena situată în dreptul Altarului Catedralei Mitropolitane de către Înaltpreasfințitul Nicholas, Mitropolit de Hama, împreună cu Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, și alți 18 ierarhi din țară și străinătate: Înaltprea­sfințitul Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramu­reșului și Sălajului, Înaltpreasfințitul Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, Înaltpreasfințitul Petru, Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarh al Plaiurilor, Înalt­prea­sfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfințitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, Înalt­preasfin­țitul Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, Înaltpreasfin­țitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Prea­sfințitul Qais, Episcop de Erzurum și vi­car al Patriarhiei Antiohiei, Prea­s­fințitul Leontie, Episcop de Chitron, Prea­sfințitul Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, Preas­fin­țitul Vin­cențiu, Episcopul Sloboziei și Călă­rașilor, Prea­sfințitul Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, Preasfințitul Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului, Preasfin­țitul Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, Preasfințitul Ilarion Făgă­rășeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, Preasfințitul Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timi­șoarei, Preasfințitul Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Prea­sfințitul Ignatie Mureșeanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei și Episcop ales al Episcopiei Hușilor. Răspunsurile la strană au fost date de Corul „Chivotul” al Catedralei Mitropolitane din Iași.

La slujba Sfintei Liturghii au participat aproximativ 20.000 de credincioși. În același timp, la rândul întins pe 4 kilometri, aproape 40.000 de pelerini au ascultat Sfânta Liturghie, așteptând să ajungă să se închine la moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva și ale Sfintei întâi Mucenițe și întocmai cu Apostolii Tecla.

După citirea Evangheliei, Preasfințitul Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, a dat citire mesajului transmis de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu prilejul hramului din acest an de la Iași, intitulat „Viața sfinților este lumină pentru viața noastră”.

Spre finalul Sfintei Liturghii, Înalt­preas­fințitul Nicholas, Mitropolit de Hama, a rostit un cuvânt de învățătură.

Un moment deosebit la slujba hramului din acest an l-a reprezentat aducerea pe scena unde a fost săvârșită Sfânta Liturghie a părintelui Mina Dobzeu, „botezătorul” lui N. Steinhardt și mărturisitor al credinței ortodoxe în închisorile comuniste, care a primit de la Înaltpreasfințitul Teofan cea mai înaltă distincție a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, „Crucea Moldavă”.

Duminică, 15 octombrie, a avut loc slujba de sfințire a picturii bisericii Parohiei „Sfântul Nectarie” din Iași, iar seria evenimentelor dedicate hramului Sfintei Parascheva s-a încheiat luni, 16 octombrie, cu Oratoriul „Chemări spre mântuire. Pelerini la Sfânta Parascheva”, concert vocal-simfonic în primă audiție absolută, semnat de compozitorul Viorel Munteanu, eveniment ce a avut loc la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași.

 

Viața sfinților este lumină pentru viața noastră

Mesajul către pelerini al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat cu ocazia sărbătorii Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași, 2017

 

Viața creștină este un pelerinaj duhovnicesc spre Împărăția lui Dumnezeu, după îndemnul Domnului nostru Iisus Hristos, Care spune: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu” (Matei 6, 33) și „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta” (Ioan 18, 36). În această călătorie spre Împărăția lui Dumnezeu, fiecare credincios este călăuzit de harul Sfântului Duh, deoarece numai prin lucrarea Sfântului Duh oamenii pot deveni sfinți. Duhul Sfânt îl ajută pe om să crească duhovnicește prin împlinirea poruncilor evanghelice de-a iubi pe Dumnezeu și pe semeni, prin urmarea exemplului vieții sfinților, prin invocarea lor în rugăciune, cinstirea icoanei și a moaștelor acestora. Moaștele sfinților sunt o mărturie văzută a harului Duhului Sfânt prezent în ele, un ajutor de întărire în credință și împrospătare a vieții spirituale și, în același timp, o pregustare a sfințeniei din Împărăția lui Dumnezeu.

Pelerinajul miilor de credincioși la sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași, precum și la sărbătorile altor sfinți, arată cât de mare este lucrarea misionară a sfinților care, prin exemplul vieții lor și prin rugăciunile lor, aduc pe oameni aproape de Dumnezeu și îi adună laolaltă în rugăciune.

Anul acesta, 2017, bucuria duhovnicească a sărbătorii Sfintei Cuvioase Parascheva este sporită de primirea la Catedrala Mitropolitană din Iași a moaștelor Sfintei Mucenițe Tecla, aduse spre închinare de la Mănăstirea Neamț.

Sfinții mucenici și sfinții cuvioși au în comun iubirea lor jertfelnică pentru Hristos. Mucenicii au îndurat multe suferințe, iar cuvioșii și-au asumat liber multe nevoințe, și anume: smerita ascultare, sărăcia, fecioria, pocăința, postirea, privegherea, metaniile și slujirea smerită a semenilor.

Sfânta Muceniță Tecla a trăit în a doua parte a secolului I și la începutul secolului al II-lea, fiind uceniță a Sfântului Apostol Pavel, iar Sfânta Cuvioasă Parascheva a trăit în secolul al XI-lea, dar, deși aceste sfinte femei creștine au trăit în locuri și timpuri diferite, totuși ele au în comun trei mari virtuți: credința puternică, ascultarea smerită și iubirea jertfelnică pentru Hristos-Domnul, care cuprinde și iubirea milostivă pentru ajutorarea semenilor, virtuți cultivate încă din timpul tinereții lor. Ele sunt modele pentru tinerii creștini, prin sfințenia vieții lor, mărturisirea neclintită a credinței lor în Hristos Cel răstignit și înviat și prin iubire milostivă față de semeni.

Prezența la Iași, în aceste zile de sărbătoare, a moaștelor Sfintei Mucenițe Tecla, alături de moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, ne cheamă să cerem ajutorul sfinților lui Dumnezeu, pentru a uni libertatea cu responsabilitatea, dar și pentru a cultiva în viața copiilor și a tinerilor duhul smereniei creștine, al comuniunii frățești și al prieteniei, al iubirii față de Dumnezeu și al iubirii față de Biserică, pentru ca și tinerii să devină, la rândul lor, mărturisitori ai lui Hristos, prin rugăciune și fapte ale iubirii milostive sau darnice.

În drumul spre propria lor formare spirituală, prin par­ticiparea la viața liturgică a Bisericii, îm­păr­tă­șirea cu Sfintele Taine și ajutorarea celor ne­voiași, tinerii creștini află în exemplul de viață al Sfintelor Tecla și Parascheva izvoare de bucurie duhovnicească și de lumină pentru formarea personalității lor.

Biserica își exprimă bucuria de a-i primi și binecuvânta pe tineri cu dragostea arătată de Domnul Iisus Hristos față de copii și tineri și de-a ajuta familia creștină tradițională să cultive în viața copiilor credința în iubirea milostivă și darnică a Preasfintei Treimi. În acest sens, pentru a veni în întâmpinarea tinerilor ortodocși, în Biserica Ortodoxă Română sunt organizate anual întâlniri internaționale ale acestora, iar anul acesta (2017) cea de-a patra ediție a Întâlnirii Internaționale a Tinerilor Ortodocși a avut loc, la începutul lunii septembrie, în cetatea Sfintei Cuvioase Parascheva, la Iași.

Iar acum, în aceste zile de bucurie a sărbătorii Sfintei Cuvioase Parascheva, ocrotitoarea Moldovei și a tuturor pelerinilor prezenți la Iași, ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu ca, pentru mijlocirile Sfintei Cuvioasei Parascheva și ale Sfintei Mucenițe Tecla, să vă binecuvânteze pe toți cei prezenți aici, ierarhi, autorități, clerici, monahi și credincioși mireni, și să vă răsplătească credința și evlavia, râvna și osteneala, dăruindu-vă sănătate și mântuire, pace și bucurie, ajutor în familia și în activitatea dumneavoastră, pentru a spori în credință și în iubire frățească, în sfințenie și fapte bune, spre slava Preasfintei Treimi, bucuria sfinților și dobândirea mântuirii!

 

Cu părintească dragoste și prețuire,

  

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

 

Rugăciune și cinstire pentru ocrotitorul Banatului

Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, patronul spiritual al Catedralei Mitropolitane din Timișoara și ocrotitorul Banatului, a reunit și în acest an în rugăciune, în orașul de pe Bega, mii de credincioși din întreg cuprinsul Patriarhiei Române, Patriarhiei Alexandriei și Patriarhiei Serbiei.

Programul slujbelor dedicate cinstirii ocrotitorului spiritual al Banatului a debutat joi, 14 septembrie, cu slujba Vecerniei unită cu Litia, oficiată, în prezența Întâistătătorului Mitropoliei Banatului, Înalt­prea­sfințitul Părinte Ioan, și a Preasfin­țitului Părinte Inochentie, Episcop de Burundi și Rwanda (Patriarhia Alexandriei), de Preasfințitul Părinte Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

Conform unei frumoase tradiții, după otpustul slujbei de seară, a avut loc pe străzile Timișoarei procesiunea cu sfintele moaște ale ocrotitorului Banatului, la care au luat parte mii de credincioși cu lumânări în mână, monahi, monahii și o mul­țime de tineri de la ASCOR și de la parohiile din Timișoara, implicați în activitățile de cateheză.

De șase decenii, credincioșii bănățeni și nu numai au bucuria de a-l prăznui pe Sfântul Iosif cel Nou, Mitropolitul Timi­șoarei, canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 1956. La 15 septembrie, în ziua sărbătorii Sfântului Mitropolit Iosif, mii de credincioși au venit la cel de-al doilea hram al Catedralei Mitropolitane pentru a participa la Sfânta Liturghie arhierească oficiată de către Înaltpreas­fințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, împreună cu Preas­fințitul Părinte Inochentie, Episcopul de Burundi și Rwanda, Preas­fințitul Părinte Nikanor, Episcopul sârb de Banat, Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul ro­mâ­nilor ortodocși din Ungaria, ­Prea­s­fințitul Părinte Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timi­șoarei, și Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului. Din soborul slujitor au făcut parte clerici de la Centrul eparhial, protopopi, stareți și ieromonahi de la mănăstirile din Patriarhia Română. Răspunsurile liturgice au fost date de Corul bizantin „Sfântul Ierarh Nicolae” al Facultății de Litere, Istorie și Teologie din Timișoara.

Alături de numărul mare de credincioși, la sărbătoarea Banatului au fost prezente atât oficialități locale și județene, cât și reprezentanți ai mediului academic și universitar timișorean.

Cuvântul de învățătură a fost rostit de către Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan, care a schițat principalele repere privitoare la viața Sfântului Iosif cel Nou, un model pentru toți dreptmăritorii creștinii.

„Este zi de sărbătoare în Banat, când credincioși din această parte de țară, și nu numai, au venit să-I mulțumească lui Dumnezeu, pentru că în urmă cu aproape 400 de ani le-a trimis un păstor sfânt, pe Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș. Sfântul Iosif, încă de pe când viețuia în Sfântul Munte, era considerat un om cu viață sfântă, ce a bineplăcut lui Dumnezeu. Atunci când a venit în Banat, teritoriu aflat sub ocupare otomană, Sfântul Iosif a avut cu aceștia o bună pace și înțelegere. Așa se face că sfântul și-a putut desfășura activitatea ca păstor duhovnicesc al credin­cioșilor bănățeni. Acest lucru se poate observa și astăzi, când sfântul ne-a adunat astăzi împreună din mai multe colțuri ale lumii, pentru că sfinții sunt cei care ne unesc în rugăciune unii cu alții”, a precizat Înalt­preasfințitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului.

Sfintele moaște au rămas spre închinare și cinstire până sâmbătă, 16 septembrie, când, după slujba Acatistului Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, ele au fost reașezate în locul obișnuit de închinare, în dreapta naosului catedralei.

 

A fost întronizat noul Episcop al Hușilor

Preasfințitul Părinte Ignatie Mure­șeanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei, a fost ales prin vot secret ca Episcop al Hușilor (cu 39 de voturi din 48 valid exprimate), de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința de lucru de joi, 5 octombrie 2017. Candidații propuși de către Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei au fost Preasfințitul Părinte Ignatie Mureșeanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei, și părintele arhimandrit Nichifor Horia, exarh administrativ al Arhiepiscopiei Iașilor și stareț al Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași.

 

Evenimentele dedicate întronizării Preasfințitului Părinte Ignatie Trif au debutat în seara de sâmbătă, 21 octombrie, când a fost oficiată la Catedrala Episcopală din Huși o slujbă de Te Deum, de mulțu­mire pentru toată facerea de bine primită de la Dumnezeu, cu ocazia întâmpinării oficiale a noului ierarh al acestei eparhii. La slujbă, alături de Episcopul ales al Eparhiei Hușilor au fost prezenți Înalt­preasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, și Înaltprea­sfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților.

Ceremonia de întronizare a avut loc duminică, 22 octombrie, după Sfânta Liturghie arhierească și în prezența reprezentanților autorităților centrale și județene, a consilierilor eparhiali și a protopopilor, a numeroși stareți, starețe, preoți și credincioși din Episcopia Hușilor, dar și a unor preoți și credincioși din străinătate, veniți să-l felicite pe PS Episcop Ignatie, cel care a fost vreme de aproape șase ani Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei.

Soborul de arhierei care a liturghisit la un Altar de vară amenajat în curtea Catedralei Episcopale din Huși a fost format din Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, Înaltpreasfințitul Părinte Petru, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor, Înaltpreasfințitul Părinte Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale și Meridionale, Înaltpreasfin­țitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înalt­preas­fințitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, Înaltpreas­fințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, Prea­sfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, Prea­sfințitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, Preasfin­țitul Părinte Siluan, Episcopul ortodox român al Italiei, Preasfințitul Părinte Timotei, Episcopul ortodox român al Spaniei și Portugaliei, Preasfințitul Părinte Antonie de Orhei, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului, Preasfin­țitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, și Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul ales al Episcopiei Hu­șilor. Răspunsurile la strană au fost date de Corul „Dignus Est” al preoțimii din Episcopia Hu­șilor.

După Sfânta Evanghelie, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a rostit cuvântul de învățătură: „Rugăm pe Dumnezeu, a Cărui «făptură suntem, zidiți în Hristos Iisus», să întărească arhiereii și preoții Bisericii spre slujirea poporului dreptcredincios cât mai aproape de ceea ce El, Dumnezeu, așteaptă de la noi. Îl rugăm să ne ierte pentru slăbiciunile și neputin­țele noastre, precum și pentru toate smintelile care aduc tulburare, nedumerire și confuzie între credin­cioși. Nădăjduim în iertarea și mila lui Dumnezeu, ne încredin­țăm iubirii Sale nețărmurite, așteptăm arătarea tainei Împă­răției Sale și rugăm să aibă sub oblăduirea Sa pe robul Său Ignatie, Episcopul Hu­șilor, dimpreună cu toți preoții, monahii, monahiile și dreptcre­dincioșii creștini din această binecuvântată eparhie”.

 

După Sfânta Liturghie i-au fost înmânate însemnele episcopale

După otpustul Sfintei Liturghii, PS Părinte Damaschin Dorneanul, Epis­cop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a citit Gramata mitropolitană de întronizare a Episcopului ales pentru Huși, iar apoi IPS Părinte Mitropolit Teofan a oficiat ceremonia prin care PS Părinte Episcop Ignatie Trif a primit însemnele episcopale – mantia, crucea pectorală, engolpionul, camilafca și cârja arhierească – și a fost așezat în tronul arhieresc cu rostirea formulelor specifice.

În continuare, PS Părinte Ignatie a binecuvântat poporul în cele trei laturi cu dichero-tricherele și cu crucea de binecuvântare primită din partea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

În continuare, părintele Constantin Mogoș, membru în Adunarea Național-Bisericească, a dat citire mesajului din partea preoților și credincioșilor din Episcopia Hușilor.

A urmat mesajul de felicitare și de încurajare din partea secretarului de stat pentru culte, Victor Opaschi, iar în cele din urmă, PS Părinte Episcop Ignatie a rostit cuvântul de binecuvântare și de mulțumire.

Conform tradiției, credincioșii prezenți au primit la final binecuvântarea celui care le este de acum înainte arhiereu și păstor de suflete.

 

Zilele Șaguniene 2017, la Sibiu

În perioada 22 noiembrie – 5 decembrie, la Sibiu s-au desfășurat numeroase manifestări cultural-religioase sub egida Zilelor șaguniene 2017.

 

Evenimente culturale 
de excepție

Studenții de la universitățile sibiene au avut posibilitatea să-l întâlnească miercuri, 22 noiembrie, în Aula Magna a Universității „Lucian Blaga”, pe actorul Dorel Vișan în cadrul conferinței intitulate „Omul și taina lui”, prin care s-au deschis Zilele Șaguniene 2017. A doua zi din programul Zilelor Șaguniene 2017 a avut în prim-plan un moment de omagiere a Înaltpreasfințitului Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, și a pr. acad. prof. dr. Mircea Păcurariu. Au fost lansate două volume omagiale și a fost prezentat tabloul restaurat al Sfântului Andrei Șaguna. Lansarea volumului „Arhiereul lui Hristos. Studii și evocări în onoarea IPS Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului” și a volumului „Magistrul. Studii și evocări în onoarea părintelui academician Mircea Păcurariu” a avut loc joi, 23 noiembrie, în Aula „Mitropolit Ioan Mețianu” a Facultății de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna” din Sibiu. Cele două volume apărute la Editura „Andreiana” a Arhiepiscopiei Sibiului sunt dedicate recentelor sărbătoriri de 70 de ani de viață a IPS Mitropolit Laurențiu, respectiv a 85 de ani de viață a pr. acad. Mircea Păcurariu. De asemenea, tabloul Sfântului Andrei Șaguna din Aula „Mitropolit Ioan Mețianu” a fost dezvelit și prezentat după restaurarea sa. Tabloul realizat în perioada 1899-1900 de artistul român Sava Henția și plătit de cadrele didactice și studenții Academiei Teologice de la acea vreme, a fost restaurat recent în laboratoarele Muzeului Național Brukenthal din Sibiu, iar rama a fost restaurată la Centrul de restaurare al Arhiepiscopiei Sibiului. Tot în a doua zi de manifestări a Zilelor Șaguniene, studenții și cadrele didactice de la ­Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna” din Sibiu, precum ­și preoții și credincioșii din cetatea transilvană au avut posibilitatea să-l asculte pe scriitorul, diplomatul și teologul Teodor Baconschi în cadrul conferinței „Mărturisirea creștină azi”.

Manifestările puse sub egida Zilelor Șaguniene au continuat luni, 27 noiembrie, la Facultatea de Teologie Ortodoxă cu un moment de omagiere la împlinirea vârstei de 85 de ani de pr. prof. dr. Ioan Ică senior, care a primit distincția „Crucea patriarhală”. Cu această ocazie a fost lansat și volumul omagial „Mărturisire și dăruire celui între dascăli, părintelui nostru prof. univ. dr. Ioan Ică sr” apărut la Editura „Andreiana” a Arhiepiscopiei Sibiului în colecția „Studia in honorem” și cu sprijinul Editurii „Astra Museum”. În aceeași zi, în Aula „Mitropolit Ioan Mețianu” a Facultății de Teologie a avut loc ceremonia de acordare a titlului de „Doctor Honoris Causa” Episcopului dr. Johann Schneider și profesorului Martin Tamcke de la Universitatea din Göttingen, Germania. Evenimentul s-a desfă­șurat în prezența Senatului Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, a repre­zen­tanților Departamentului de Istorie, Patrimoniu și Teologie Protestantă din cadrul universității sibiene, a Episcopului evanghelic Reinhart Guib, a mai multor cadre didactice, preoți și studenți.

Tot în cadrul Zilelor Șaguniene au fost vernisate expoziții de icoane și s-au desfășurat simpozionul doctoranzilor Facultății de Teologie sibiene, marți, 28 noiembrie, și simpozionul „Economia socială în comunitățile parohiale – Modele pentru prezent și viitor”, luni, 4 decembrie. Zilele Șaguniene 2017 s-au încheiat cu un concert de colinde al Coralei „Armonia” din Constanța, eveniment derulat marți, 5 decembrie, în Catedrala Mitropolitană din Sibiu în prezența a sute de oameni.

Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei și a Sfântului Ierarh Andrei Șaguna la Sibiu

Momentul central al manifestărilor a fost prăznuirea de la Catedrala Mitropolitană din Sibiu. Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României, și a Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, hramul Catedralei Mitropolitane, a început în ajun cu slujba Vecerniei și Litia oficiate de Înaltprea­s­fin­țitul Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, împreună cu Preasfințitul Ilarion Făgărășeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, preoții de la bisericile din Sibiu și numeroși slujitori ai Sfintelor Altare din Brașov, Făgăraș, Mediaș, Rupea și alte localități din Arhiepiscopia Sibiului, precum și din alte eparhii. Apoi, credincioșii din Sibiu au participat împreună cu pelerini veniți din toată eparhia și din alte locuri ale țării la tra­diționala procesiune cu moaștele Sfântului Ierarh Andrei Șaguna.

În ziua de sărbătoare a Sfântului Apostol Andrei și a Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei, Sfânta Liturghie de la Catedrala Mitropolitană a fost oficiată de șapte arhierei și numeroși preoți și diaconi. Alături de IPS Mitropolit Laurențiu s-au aflat în sobor Înaltpreas­fin­țitul Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, Înaltpreasfințitul Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, Preas­fințitul Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, Preasfin­țitul Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei, Preasfințitul Siluan, Episcopul Ortodox Român al Ungariei și locțiitor de Episcop al Daciei Felix, și PS Episcop Ilarion Făgărășeanul. La hramul Catedralei Mitropolitane au fost prezente numeroase oficialități, între care amintim parlamentari, autorități județene și locale, cadre didactice universitare și alți oaspeți.

 

 

Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei la Galați

Arhiepiscopia Dunării de Jos a organizat mai multe evenimente dedicate sărbătoririi Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, șirul acestora culminând în ziua de prăznuire a sfântului. Ierarhii prezenți s-au închinat la moaștele Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul, aduse la Galați de o delegație a Arhiepiscopiei Râmnicului, în tradiționala procesiune „Călători pe calea sfinților”, dar și la moaștele Sfântului Apostol Andrei, așezate în baldachinul special amenajat pe esplanada Catedralei Arhiepiscopale.

Sfânta Liturghie a fost săvârșită în Catedrala Arhiepiscopală din Galați de un sobor de arhierei, preoți și diaconi, din care au făcut parte Înaltpreasfințitul Părinte Petru, Mitropolitul Basarabiei și Exarh al Plaiurilor, Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Preasfințitul Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, și Preasfințitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii.

Cuvântul de învățătură a fost rostit de Preasfințitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii.

La final, 25 de elevi și studenți din eparhie, de la diverse facultăți și colegii, cu performanțe școlare deosebite la olimpiade și concursuri naționale și inter­naționale pe diverse domenii de cercetare științifică, au primit din partea Arhiepiscopiei Dunării de Jos diploma „Vrednicia andreiană pentru tineri”, premii substanțiale în bani și cărți de zidire sufletească.

În ajunul sărbătorii Sfântului Apostol Andrei s-a desfășurat Pelerinajul Luminii – Lumina Sfântului Apostol Andrei, ajuns anul acesta la cea de-a XVII-a ediție. Evenimentul a fost organizat, ca în fiecare an, de către Arhiepiscopia Dunării de Jos în cooperare cu filialele gălățene ale Asociației Studenților Creștini Ortodocși din România și Ligii Studenților. La procesiune a participat și Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos. Prin acest pelerinaj, tinerii studenți doresc să aducă prinos de mulțumire Sfântului Apostol Andrei pentru toate darurile pe care le primesc de la Dumnezeu, prin ale sale rugăciuni.

În calendarul manifestărilor cultu­ral-misionare organizate cu prilejul sărbătoririi Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul spiritual al municipiului Galați și al întregului neam românesc, s-a înscris și organizarea tradiționalului concert de muzică bisericească al Seminarului Teologic „Sfântul Apostol Andrei” din Galați, ajuns anul acesta la cea de-a XXIV-a ediție, găzduit de Teatrul Muzical „Nae Leonard” din municipiu. În debut, în foaierul Teatrului Muzical, participanții au vernisat expoziția de icoană bizantină „Crucea Sfântului Andrei”.

În ajunul sărbătorii, IPS Casian, înconjurat de un sobor de preoți profesori și diaconi, a oficiat slujba Sfintei Liturghii în capela seminarului ocrotită de Apostolul românilor. La slujbă au participat elevi și membrii corpului didactic, dar și părinți ai tinerilor seminariști. După săvârșirea sfintei slujbe, micii seminariști din clasele primare au susținut un program artistic închinat Sfântului Apostol Andrei și Zilei Naționale a României.

 

 

Moment aniversar la Catedrala română din Paris

Catedrala Mitropolitană „Sfinții Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail” din Paris a îmbrăcat duminică, 5 noiembrie, haine de sărbătoare cu ocazia împlinirii a 125 de ani de la sfințirea acestui locaș în 1892 de către Episcopul Inochentie Plo­ie­ște­anul.

 

Momentele aniversare ale Catedralei ortodoxe române din Paris au culminat prin să­vâr­șirea Sfintei Liturghii de către un sobor de ierarhi, preoți și diaconi. Împreună cu IPS Părinte Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale și Meridionale, au slujit: IPS Părinte Jean, Arhiepiscopul Eparhiei Ortodoxe Ruse din Europa Occidentală, reprezentant al Adunării Episcopilor Ortodocși din Franța; PS Părinte Irineu, Episcop-vicar al Mitropoliei Grec-Ortodoxe din Franța; precum și ierarhii români: PS Părinte Siluan, Episcopul ortodox român al Italiei; PS Părinte Timotei, Episcopul ortodox român al Spaniei și Portugaliei; PS Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucu­reștilor, delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel; PS Părinte Marc Nemțeanul, Episcop-­vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale.

După citirea pericopei evanghelice, IPS Părinte Arhie­piscop Jean a adresat un cuvânt credincioșilor prezenți la slujbă.

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfin­țitul Părinte Timotei Prahoveanul a citit mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel cu prilejul acestui eveniment, „Un simbol al credinței românilor din Europa Occidentală – Catedrala Mitropolitană din Paris”.

De asemenea, au fost ținute alocuțiuni de către Luca Niculescu, ambasadorul României în Republica Franceză și Principatul Monaco; Florence Berthout, primar al Arondismentului 5 al Parisului – unde se află Catedrala Mitropolitană; deputatul Constantin Codreanu.

În după-amiaza aceleiași zile, PS Părinte Episcop Siluan a ținut o conferință în cadrul „Întâlnirilor cu episcopul” organizate de NEPSIS, cu titlul „Trăirea tânărului creștin în contextul lumii moderne; vocație și împlinire”. Conferința a fost urmată de o sesiune de întrebări și răspunsuri.

Seara s-a încheiat cu un concert susținut de Ionel Streba (pian), Radu Bițică (vioară), Constantin Șerban (vioară), Dorel Fodoreanu (violoncel), Valentina Dascălu (soprană), Claude Delangle (saxofon), corala catedralei, recent premiată cu medalia de aur la Concursul național „Lăudați pe Domnul!”, ediția a 10-a, și un moment poetic cu părintele Octavian Dabija.

 

Un simbol al credinței românilor din Europa Occidentală – Catedrala Mitropolitană din Paris

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, transmis cu prilejul împlinirii a 125 de ani de la sfințirea Bisericii române din Paris, Catedrala Mitropolitană „Sfinții Arhangheli ­Mihail, Gavriil și Rafail”, duminică, 5 noiembrie 2017

 

Comunitatea ortodoxă română din Paris, din Franța și din Europa Occidentală, în centrul căreia s-a aflat întotdeauna Biserica română din Paris, Catedrala Mitropolitană „Sfinții Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail”, sărbătorește anul acesta 125 de ani de la sfințirea acestei biserici de către Episcopul Inochentie Ploieșteanul, în anul 1892.

În anii 1850 prindea contur această comunitate, formată din doar câteva sute de români orto­docși, majoritatea studenți la Paris, dar și din câteva personalități din grupul pașoptiștilor (C.A. Rosetti, frații Brătianu, Golescu, Cezar Bolliac, Scarlat Vârnav și alții). În fruntea acestei comu­nități a venit arhimandritul Iosafat Snagoveanu, ca păstor de suflete și părinte duhovnicesc. Arhimandritul Iosafat a înființat, în anul 1853, Capela română din Paris, 22 rue Racine, unde românii ortodocși s-au rugat până la cumpărarea, în septembrie 1882, de către regele Carol I al României, a bisericii în care dumneavoastră, cler și credincioși, vă rugați astăzi.

Situată în inima Cartierului Latin, Biserica română din Paris a fost zidită cu peste șase veacuri în urmă, pentru a fi capelă a Colegiului de Dormans-Beauvais, fiind dedicată Sfântului Ioan Evanghelistul în ziua de 29 noiembrie 1382. După cumpărarea și sfin­țirea ei, în anul 1892, când a și fost încredințată ocrotirii Sfinților Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail, biserica a devenit pentru următorii 125 de ani o adevărată ambasadă a credinței și culturii românilor ortodocși din Franța.

În acest sfânt locaș s-au rugat de-a lungul timpului personalități de seamă ale culturii românești – Constantin Brâncuși, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Virgil Gheorghiu și mulți alții. Tot aici au slujit lui Dumnezeu și credincioșilor ortodocși încredin­țați lor Mitropolitul Visarion Puiu și Episcopul Teofil Ionescu, dar și întreaga pleiadă de preoți și diaconi ai acestei biserici.

Astăzi, în jurul acestui sfânt locaș înflorește lucrarea pastorală a Bisericii pentru copiii dumneavoastră și pentru tinerii români din Paris, dar și pentru toți cei care doresc să aprofundeze credința ortodoxă în cadrul cursurilor de teologie ale Centrului de Studii Teologice „Dumitru Stăniloae”, la a cărui inaugurare am participat în iulie 2009.

Păstrăm amintiri frumoase de la Sfânta Liturghie pe care am săvârșit-o în biserica dumneavoastră, în luna mai 2005, cu prilejul hirotonirii întru arhiereu a Preasfințitului Părinte Marc Alric, precum și de la slujba de sfințire a Altarului acestei Catedrale Mitropolitane din luna iulie 2009. Pentru primirea călduroasă și dragostea pe care ni le-ați arătat cu acele prilejuri, vă mulțumim tuturor și vă păstrăm în rugăciunile noastre.

Ne rugăm ca bucuria sărbătorii de astăzi să vă sporească în suflete iubirea sfântă față de Biserica poporului român și să vă ajute la întărirea unității de cuget, de simțire și de rugăciune a Comunității Ortodoxe Române din Paris, din Franța și din Europa Occidentală.

Felicităm astăzi cu aleasă prețuire și bucurie pe Înaltprea­sfințitul Părinte Iosif, Mitropolitul Europei Occidentale și Meridionale, pe toți ierarhii Sinodului mitropolitan, pe părintele paroh Constantin Târziu dimpreună cu părinții slujitori Iulian Nistea, Jean Boboc, Andrei Stănease, ierodiaconul Iosif și diaconul Viorel Nedelcu, precum și pe consilierii și binefăcătorii acestei sfinte Catedrale Mitropolitane.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Duhului Sfânt să fie cu voi cu toți.

Cu părintească dragoste și binecuvântare,

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

 

Aniversare în parohia românească din Würzburg

Parohia Ortodoxă Română „Sfântul Apostol Andrei” din Würzburg, Germania, a îmbrăcat haine de sărbătoare cu prilejul sărbătoririi ocrotitorului, dar și cu prilejul împlinirii a 20 de ani de existență. Momentul a fost marcat prin rugăciune, Înaltpreasfințitul Părinte Serafim, Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord, săvârșind Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de clerici.

 

Evenimentul a reunit români din toate părțile Germaniei, precum și oficialități ale orașului. Pentru ca la momentul festiv să poată participa cât mai mulți, hramul parohiei a fost prăznuit în cel mai apropiat sfârșit de săptămână de ziua Sfântului Apostol Andrei, anume sâmbătă, 2 decembrie. Biserica „Sfânta Barbara”, unde românii se adună de obicei la slujbele parohiale începând din acest an, a îmbrăcat haine de sărbătoare, înfățișân­du-se ca o adevărată catedrală, atât prin dimensiunile sale, cât și prin prezența ierarhului și a multor preoți și diaconi, a corului și a credincioșilor. La Sfânta Liturghie arhierească au slujit sub protia Înalt­preasfințitului Părinte Serafim 22 de preoți și diaconi, în special din Bavaria, dar și din alte landuri ale Germaniei.

După Sfânta Liturghie arhierească, Mitropolitul Serafim a apreciat activitatea părintelui paroh Ghelasie și a întregii parohii din Würzburg pentru atașa­mentul deosebit al acestora în slujirea lui Dumnezeu. Amintind de viața misionară și moartea martirică a Sfântului Apostol Andrei, care a trecut și prin Dobrogea de azi, ierarhul a făcut referire la apostolatul la care sunt chemați tot la fel de mult și astăzi toți creștinii. În încheiere, Mitropolitul Serafim a oferit distincțiile „Gramata de binefăcător” domnului Christian Schuhardt, primarul orașului Würzburg, și prelaților Dr. Jürgen Vorndran, decan romano-catolic al capitalei Franconiei Inferioare, și Friedrich Vystrcil, paroh al Parohiei „Sfânta Barbara”, pentru susținerea comunității românești în demersurile ei de a obține un spațiu mai potrivit pentru slujbele ortodoxe, în încăpătorul locaș bisericesc construit la începutul secolului XX.

La împlinirea a 20 de ani de la înființarea parohiei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a transmis un mesaj de felicitare, care a fost citit de părintele Alexandru Nan, protopop al Bavariei.

 

Două decenii de misiune ortodoxă

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, adresat la împlinirea a 20 de ani de la înființarea Parohiei Ortodoxe Românești „Sfântul Apostol Andrei” din Würzburg, Germania, 2 decembrie 2017.

 

Cu deosebită bucurie, ne adresăm tuturor credincioșilor ortodocși români din Würzburg, Germania, la împlinirea a 20 de ani de existență a parohiei ortodoxe române din această localitate, ocrotită de Sfântul Andrei, Apostolul românilor.

Acum două decenii, în anul 1997, la iniția­tiva unor credincioși ortodocși români din Franconia de Jos, dornici de a se ruga în tradiția străbună românească, a fost înființată parohia din Würzburg, păstorită de părintele Costel Hăbelea. La scurtă vreme, la cererea românilor din Aschaffenburg, a fost înființată și paro­hia-soră, cu hramul „Întâmpinarea Domnului”, aflată la mijlocul distanței între Würzburg și Frank­furt, slujbele duminicale fiind săvârșite alternativ pentru cele două mici, dar dinamice comu­nități parohiale românești din Germania.

Din iulie 2007, odată cu revenirea în România a părintelui Costel Hăbelea, slujirea preo­țească la cele două parohii, care necesita un efort misionar intens din cauza marilor distanțe de parcurs, a fost preluată de părintele protosinghel Ghelasie Păcurar de la Centrul eparhial din Nürnberg. Datorită strădaniilor părintelui Ghelasie Păcurar în misiunea pastorală și în dialogul cu autoritățile locale germane, în ultimii ani s-a reușit obținerea folosinței pe perioadă nedeterminată a bisericii spitalului din Aschaffenburg, care a îmbrăcat haine noi, potrivit rânduielii Bisericii Ortodoxe. Altarul, catapeteasma și pictura bizantină au fost sfințite în luna iunie 2016, motiv pentru care, în semn de apreciere și binecuvântare, i-am conferit părintelui Ghelasie Păcurar Ordinul „Sfântul Ioan Gură de Aur” pentru clerici.

De asemenea, în urma creșterii numărului de români din aceste două parohii, la recomandarea părintelui Ghelasie Păcurar, a fost hirotonit un tânăr preot pentru parohia din Aschaffenburg, care azi se bucură de slujire săptămânală, ca toate bisericile din țara-mamă, România.

După cum am fost încu­noș­tințați, părintele Ghelasie și credincioșii români din Würzburg au fost găzduiți cu multă dragoste de Biserica Romano-Catolică în capela de rit bizantin Catholica Unio mai bine de un deceniu. În ultimul an, ca urmare a ecourilor pozitive ale sfințirii bisericii din Aschaffenburg, cu sprijinul părintelui Jürgen Vorndran, decanul romano-catolic al acestui oraș milenar german, parohia a primit în folosință exclusivă Biserica Sfânta Barbara, care va fi înfru­musețată potrivit tuturor rânduielilor creștine ortodoxe.

Anul 2018, care va începe în curând, este unul jubiliar, când vom sărbători unitatea de credință și neam a românilor, comemorând pe toți făuritorii Marii Uniri din anul 1918. La fel ca în România, și în diaspora română biserica este prin excelență locul unde românii cultivă unitatea lor și păstrează adevărata lor identitate spirituală. Biserica este, totodată, și ambasadă a credinței și culturii creștine a românilor. Toți cei care îi trec pragul, cetățeni germani sau de alt neam, întâlnesc aici spiritualitatea și arta liturgică a românilor.

Cu prilejul acestei sărbători deosebite a parohiei ortodoxe române din Würzburg, felicităm pe Înalt­preasfințitul Părinte Serafim, Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord, și pe părintele protosinghel Ghelasie Păcurar pentru lucrarea lor pastorală și misionară, de păstrare și cultivare a cre­dinței creș­tine ortodoxe, a spiri­tua­lității și iden­tității românești. Totodată, felicităm pe toți cre­dincioșii acestei parohii, harnici și dinamici, luminați de credință și rugăciune, pe toți binefăcătorii și sprijinitorii care cultivă cu bucurie unitatea de credință și de neam, precum și prietenia cu poporul german.

Ne rugăm Domnului Iisus Hristos să ocrotească această parohie, pentru rugăciunile Sfântului Andrei, Apostolul românilor, și să vă dăruiască tuturor pace și bucurie, sănătate și fericire întru mulți ani!

Cu aleasă prețuire și părintești binecuvântări,

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

 

Întâlnire a tinerilor ortodocși români din Germania

A zecea reuniune anuală a Asociației Tinerilor Ortodocși Români din Germania (ATORG) a avut loc la Freiburg, Germania, în perioada 29 septembrie – 1 octombrie. Invitatul din acest an a fost părintele diacon dr. Sorin Mihalache (Universitatea din Iași), care a susținut o conferință despre creația lui Dumnezeu, științele moderne și modul în care cercetarea științifică poate să îl întărească în credință pe creștinul contemporan.

Peste 150 de tineri români din Germania, Austria, Anglia, Elve­ția, dar și invitați din România au participat la întâlnirea aniversară. Cu binecuvântarea Înalt­preasfințitului Părinte Serafim, Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord, reuniunea a fost organizată la Freiburg, cu sprijinul Parohiei ortodoxe românești „Sfân­tul Mina” din orașul de la poalele munților Pădurea Neagră. Tema întâlnirii din acest an a fost dialogul dintre științele contemporane și cre­dință. Sâmbătă diminea­ța, PS Părinte Sofian Bra­șoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Germaniei, Austriei și Luxemburgului, președintele asociației, i-a binecuvântat pe toți cei prezenți. În continuare, părintele diac. Sorin Mihalache, confe­rențiar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași și autor a mai multe volume dedicate teologiei și științei, a vorbit despre frumusețea diversității din creație, pe care a interpretat-o ca expresie a marii bunătăți a lui Dumnezeu, revărsată în creație. Discursul părintelui Mihalache nu a fost un monolog, ci a implicat răspunsuri și opinii ale tinerilor.

Duminică, 1 octombrie, biserica Parohiei „Sfântul Mina” din Freiburg-Lehen a fost gazda tinerilor. PS Părinte Sofian Brașoveanul, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi din diferite parohii din Germania și Austria, a săvârșit Sfânta Liturghie. La final, ierarhul a mulțumit tinerilor pentru pre­zența numeroasă și pentru interesul arătat dialogului dintre știință și credință, exprimându-și bucuria de a se afla din nou la Freiburg, în mijlocul credin­cioșilor care s-au implicat în mod deosebit în organizarea acestui eveniment anual dedicat tineretului ortodox român din Europa Centrală. La invitația Înaltprea­sfin­țitului Părinte Mitropolit Serafim, întâlnirea ATORG din 2018 va avea loc în incinta Centrului Mitropolitan de la ­Nürnberg.

 

Patriarhul României la centenarul restabilirii instituției patriarhatului în Biserica Ortodoxă Rusă

În perioada 2-5 decembrie, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a efectuat o vizită la Moscova pentru a participa la evenimentele dedicate centenarului restabilirii instituției patriarhatului în Biserica Ortodoxă Rusă. Preafericirea Sa a fost însoțit de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei și Exarh patriarhal, pr. Michael Tița, consilier patriarhal, pr. Ștefan Ababei, consilier patriarhal, arhid. Maxim Ţifui, consilier eparhial, și pr. Eugeniu Rogoti, în calitate de translator. Delegației oficiale i s-au adăugat reprezentanți ai Centrului de Presă BASILICA.

 

 

După sosirea, în ziua de sâmbătă, 2 decembrie, delegația s-a deplasat la Catedrala „Hristos Mântuitorul” din Moscova, unde a participat la sesiunea festivă de închidere a Sinodului tuturor arhiereilor Bisericii Ortodoxe Ruse, însumând aproape 400 de ierarhi.

Sesiunea de mesaje s-a desfășurat în Sala Sinoadelor de la demisolul catedralei moscovite. La sesiune, moderată de Preafericitul Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, au citit mesajele lor despre comuniunea frățească și impor­tanța evenimentului de acum un secol în Biserica Ortodoxă Rusă următorii întâistătători și delegați ai Bisericilor Ortodoxe surori, conform dipticelor folosite în această Biserică: Preafericitul Părinte Teodor al II-lea, Papă și Patriarh al Alexandriei și al Întregii Africi, Preafericitul Părinte Ioan al X-lea, Patriarhul Antiohiei și al Întregului Orient, Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teodor de Ahalțihe din Biserica Geor­giei, Preafericitul Părinte Irineu, Patriarhul Serbiei, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Gavriil de Loveci din Biserica Bulgară, Preafericitul Părinte Hrisostom al II-lea, Arhiepiscopul Ciprului, Preafericitul Părinte Anastasios, Arhiepiscopul Albaniei, Preafericitul Părinte Sava, Mitropolitul Varșoviei și al Întregii Polonii, Preafericitul Părinte Rastislav, Mitropolitul Bisericii Ortodoxe din Ţinuturile Cehiei și Slovacia, și Înaltpreasfințitul Părinte Tihon, Arhiepiscop de Washington.

Întâistătătorii și reprezentanții Bisericilor Ortodoxe prezenți la această sesiune de închidere a Sinodului Arhiereilor Bisericii Ruse au subliniat importanța evenimentului de acum o sută de ani, care a restabilit demnitatea patriarhală în Biserica Rusă, precum și necesitatea mărturisirii comune a credinței de către toți creștinii ortodocși din lume.

În cadrul sesiunii solemne, Patriarhul României a rostit un cuvânt intitulat „Comuniune fraternă și coresponsabilitate misionară”, subliniind următoarele: „În Biserica Ortodoxă Rusă, instituția patriarhatului începe în anul 1589, când Patriarhul ecumenic Ieremia al II-lea vine la Moscova și întronizează pe Mitropolitul Iov ca Patriarh al Moscovei și al Întregii Rusii. Însă, în anul 1721, patriarhatul rus a fost desființat de țarul Petru cel Mare. Patriarhatul și demnitatea de patriarh ca președinte al Sinodului au fost restabilite abia în anul 1917, când la Moscova, în data de 28 octombrie 1917, un mare Sobor local al Bisericii Ortodoxe Ruse (564 de participanți: ierarhi, preoți și mireni) a restabilit instituția patriarhatului în Biserica Ortodoxă Rusă, iar, în data de 5 noiembrie 1917, Mitropolitul Tihon a fost ales Patriarh al Moscovei și al Întregii Rusii. Slujirea Patriarhului Tihon al Moscovei și al Întregii Rusii a început într-o perioadă foarte grea din viața poporului rus. Anii care au urmat restabilirii patriarhatului au fost ani de grele încercări pentru întreaga Biserică Ortodoxă Rusă: mii de clerici și monahi au fost omorâți, iar mii de biserici au fost închise sau demolate, până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial. […] Acum ne aflăm într-o situație diferită de perioada persecuției comuniste, o perioadă de libertate privind mărturisirea credinței, dar și de mare responsabilitate pastorală în fața noilor probleme ale societății contemporane. În lumea de astăzi, marcată de un proces de secularizare rapidă, dar și de pluralism religios tot mai accentuat din cauza fenomenului imigrației, sunt prioritare: păstrarea unității de credință a Ortodoxiei, cultivarea solidarității cu cei aflați în suferință și cooperarea misionară practică”.

Patriarhul Kiril le-a mulțumit la final tuturor întâistătătorilor și reprezen­tanților Bisericilor Ortodoxe Autocefale care au fost părtași împreună cu arhiereii Patriarhiei Moscovei la bucuria împlinirii a 100 de ani de la restabilirea Patriarhatului în Rusia. De asemenea, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse le-a mulțumit tuturor ierarhilor prezenți la Sinodul Arhiereilor Bisericii Ortodoxe Ruse și a declarat închisă sesiunea sinodală.

Duminică, 3 decembrie, delegațiile Bisericilor Ortodoxe surori prezente la Moscova au fost invitate să slujească la bisericile și mănăstirile din capitala Rusiei. Delegația Bisericii Ortodoxe Române a fost îndrumată spre Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” din Moscova, care adăpostește moaștele Sfintei Matrona, viețuitoare în secolul XX, deose­bit de cinstită de locuitorii capitalei ruse. Delegația a fost întâmpinată la mănăstire de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Veniamin de Orenburg, Preasfințitul Părinte Irineu de Orsk, împreună cu maica stareță, egumena Teofana Miskina. Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, înconjurat de un sobor de ierarhi, preoți și diaconi din România și Rusia. Predica zilei din Duminica a 26-a după Rusalii, conform calendarului bisericesc neîndreptat, despre Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina (Luca 12, 16-21) și intitulat „Hambare pline, iar suflet gol”, a fost rostită de Patriarhul României, după otpust, conform tradiției din Biserica Rusă.

La finalul predicii, Patriarhul României a oferit maicii starețe Teofana ca semn de mulțumire pentru primirea călduroasă și posibilitatea de a se închina moaștelor Sfintei Matrona și ca semn de binecuvântare o cruce realizată la Atelierele Patriarhiei Române și o cruce pectorală. De asemenea, la ieșirea din biserică, Patriarhul Daniel a oferit credincioșilor iconițe reprezentând ­Intrarea în biserică a Maicii Domnului, sărbătoare prăznuită în Rusia pe 4 
decembrie.

Maica stareță Teofana a mulțumit pentru daruri și pentru bucuria de a primi în mănăstire pentru prima dată un Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române și i-a dăruit Preafericitului Părinte Daniel o icoană a Sfintei Matrona, pictată de maicile mănăstirii.

Apreciind activitatea misionară desfășurată la așezământul monahal aflat sub ocrotirea Maicii Domnului, Preafericitul Părinte Daniel a invitat-o pe stavrofora Teofana de a veni în țara noastră pentru a împărtăși din bogata experiență duhovnicească și misionară pe care o desfășoară prin intermediul Mănăstirii „Acoperământul Maicii Domnului” – Pokrovsky.

După-amiază, delegația Bisericii Ortodoxe Române a fost primită de Preafericitul Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, la reședința din Mănăstirea Danilovski.

La începutul întrevederii, Patriarhul Kiril și-a exprimat bucuria de a-l avea oaspete la Moscova pe Patriarhul României și, mai ales, pentru participarea sa alături de ceilalți Întâistătători de Biserici Ortodoxe la sesiunea finală a Sinodului arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse, care a avut loc sâmbătă la Catedrala „Hristos Mântuitorul”. Patriarhul Moscovei a făcut o succintă prezentare a celor două teme principale abordate la Sinodul arhieresc, și anume familia creștină și viața monahală, precum și alte teme de interes pentru Biserica Ortodoxă.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mulțumit pentru „prietenie, frățietate și ospitalitate” și a spus că se simte onorat de participarea la centenarul restabilirii patriarhatului în Biserica Ortodoxă Rusă. Patriarhul României a făcut referire și la Catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova, care îmbină tradiția și contemporaneitatea într-un mod armonios, încurajând demersurile de înnoire spirituală în Biserica Rusă: „Vă felicităm pentru că ați reînviat această catedrală dinamitată în anul 1931. Piscina de odinioară s-a transformat într-un bazin de idei și de comuniune spirituală”.

În încheiere, Patriarhul României a făcut referire la necesitatea intensificării cooperării dintre Biserica Ortodoxă Română și cea Rusă, în special în domeniul teologic academic.

Luni, 4 decembrie, în Catedrala „Hristos Mântuitorul” din Moscova, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a coliturghisit împreună cu ceilalți Întâistătători și reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe Autocefale prezenți cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la întronizarea Sfântului Patriarh Tihon, după restabilirea instituției Patriarhatului în Biserica Ortodoxă Rusă.

Sfânta Liturghie a fost prezidată de Preafericitul Părinte Teodor al II-lea, Papă și Patriarh al Alexandriei și al Întregii Africi. Cu acest prilej, de la Mănăstirea Donskoi din capitala Federației Rusiei, a fost adusă racla cu sfintele moaște ale Sfântului Ierarh Tihon, care au stat în centrul bisericii tot timpul Liturghiei.

La final, a luat cuvântul Preafericitul Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, adresându-se întâistătătorilor și reprezentanților celorlalte Biserici Ortodoxe surori, arhiereilor Patriarhiei Moscovei prezenți la lucrările Sinodului arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse și la festivități, reprezentanților autorităților de stat și locale, precum și tuturor credincioșilor participanți la slujba Intrarea în biserică a Maicii Domnului, conform calendarului neîndreptat. În cuvântul său, Patriarhul Moscovei a subliniat comuniunea frățească a întregii Ortodoxii legată de sărbătoarea Bisericii Ortodoxe Ruse, mulțumind întâistătătorilor și reprezentanților Bisericilor Ortodoxe Autocefale pentru prezenţă și părtășie la Moscova, la bucuria Bisericii Ortodoxe Ruse.

A urmat cuvântul Preafericitului Părinte Teodor al II-lea din partea tuturor reprezentanților Bisericilor Ortodoxe Autocefale, în care a amintit despre importanța evenimentelor petrecute acum o sută de ani și despre personalitatea Sfântului Tihon, primul Patriarh rus de după restabilirea instituției Patriarhatului în Biserica Rusă. De asemenea, Patriarhul Alexandriei a mulțumit pentru ajutorul primit din partea Bisericii Ruse surori în misiunea pe care o desfășoară în Africa.

După-amiază, delegațiile străine sosite la Moscova au participat la un concert festiv organizat în Palatul de Stat din Kremlin împreună cu arhierei și clerici ai Bisericii Ortodoxe Ruse.

În seara aceleiași zile, întâistătătorii și conducătorii delegațiilor Bisericilor Ortodoxe surori au participat la o cină oferită de Președintele Federației Ruse, Excelența Sa domnul Vladimir Putin.

În ziua de marți, 5 decembrie, în jurul orei 11:30, delegația oficială a Bisericii Ortodoxe Române, condusă de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, s-a reîntors la București. În Salonul „Sfinților români” din Reședința Patriarhală, Preafericirea Sa a prezentat succint momentele principale ale vizitei la Moscova și a subliniat importanța întâl­nirilor interortodoxe pentru reafirmarea unității și comuniunii dintre Bisericile Ortodoxe Autocefale surori, în contextul lumii de astăzi, afectată de fragmentare, individualism, secularizare și conflicte armate, și ca o mărturie comună a lucrării vii a Ortodoxiei universale, în coresponsabilitate și frățietate ortodoxă.

 

Reuniune a membrilor CROCEU la Moscova

În perioada 6-8 octombrie 2017 a avut loc, la Moscova, întâlnirea anuală a Comitetului Repre­zentanților Bisericilor Ortodoxe pe lângă Instituțiile Europene (CROCEU). Reuniunea a fost găzduită de Departamentul pentru Relații Externe al Bisericii Ortodoxe Ruse, la invitația Preafericitului Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii. Tema principală a fost „Manifestarea solidarității Bisericii Ortodoxe și a popoarelor lumii în fața extremismului și a terorismului”.

Au fost prezenți reprezentanți ai Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, ai Patriarhiei Moscovei, ai Patriarhiei Române, ai Patriarhiei Bulgare, ai Bisericii Ortodoxe a Ciprului și ai Bisericii Ortodoxe a Greciei. Acestora li s-au adăugat oficiali ai statului rus și ai Vaticanului, precum și membri ai mai multor ONG-uri ruse.

Biserica Ortodoxă Română a fost reprezentată la această întâlnire de către pr. Sorin Șelaru, directorul Reprezen­tanței Patriarhiei Române pe lângă Insti­tu­țiile Europene, și de pr. George Vâlcu, secretarul reprezentanței. „În cadrul discuțiilor, membrii CROCEU și-au exprimat îngrijorarea față de creșterea fără precedent a amplorii atacurilor teroriste din Europa și din alte părți ale lumii. De asemenea, participanții și-au exprimat preocuparea deosebită față de persecuția continuă la care sunt supuși creștinii din Orientul Mijlociu și pentru situația dificilă a creștinilor ortodocși din Ucraina. Cei care au luat cuvântul au subliniat că avem de-a face cu un fenomen complex, iar răspunsul societății trebuie să ia serios în calcul cauzele sale profunde. A fost lansat un apel la întărirea dialogului interreligios, solidaritate, implementarea unor politici de integrare coerente în Europa, la o mai solidă educație religioasă a tinerilor și nu numai, precum și la o mai bună cooperare între stat și Biserică”, a declarat pr. George Vâlcu.

Sâmbătă, 7 octombrie, comitetul a vizitat mai multe insti­tuții educaționale și sociale aflate sub patronajul Bisericii, o experiență informativă asupra modului foarte dinamic în care își organizează această Biserică prezența în societate. Membrii CROCEU s-au întâlnit și cu Preasfințitul Părinte Pantelimon, Episcop-vicar patriarhal și președinte al Departamentului Sinodal pentru Caritate și Misiune Socială al Patriarhiei Moscovei.

 

Sărbătoarea Sfântului Serghie de Radonej

Programul a culminat duminică, 8 octombrie, cu participarea membrilor comitetului la Sfânta Liturghie săvârșită de Preafericitul Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, înconjurat de un impresionant sobor de slujitori, la hramul lavrei Sfântului Serghie de Radonej, în nordul Moscovei. După slujbă, membrii CROCEU au fost primiți în audiență de către Preafericitul Părinte Kiril. „Preafericirea Sa i-a primit cu multă căldură pe membrii comitetului și i-a încurajat în efortul lor de a face auzite, cu o voce comună, preocupările și viziunea Bisericii Ortodoxe asupra provocărilor multiple cu care se confruntă în prezent Europa. Preafericirea Sa a subliniat că problemele fundamentale ale bătrânului continent sunt, în acest moment, criza valorilor și diluarea fără precedent a mărturiei creștine în acest spațiu geografic. În acest sens, mai ales în condițiile imigrației masive necreștine pe care o observăm în ultimii ani, vocația Bisericii Ortodoxe este, potrivit Preafericirii Sale, de a da o mărturie mai puternică a credinței în Hristos și a perspectivei asupra vieții, a persoanei umane și a lumii întregi care izvorăște din această credință”, a spus pr. George Vâlcu.

Comitetul Reprezentanților Bisericilor Ortodoxe pe lângă Uniunea Europeană a fost fondat în anul 2010 și e format din reprezentanții la Bruxelles ai Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, ai Patriarhiei Moscovei, ai Patriarhiei Române, ai Patriarhiei Bulgariei, ai Bisericii Ciprului și ai Bisericii Greciei. Aceasta a fost cea de-a patra întâlnire CROCEU găzduită de una dintre Bisericile Ortodoxe surori, prima având loc în anul 2014, la București.

 

Participare românească la Festivalul internațional de muzică din Cairo

În perioada 20-27 septembrie 2017, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel,
Patriarhul României, Corul bărbătesc Cantus Domini, condus de arhid. Răzvan-Constantin Ștefan, a participat la ediția a X-a a „Samaa International Festival for Spiritual Music and Chanting”. Festivalul a fost organizat în orașul Cairo, Republica Arabă Egipt, cu sprijinul
Ministerului Culturii și Turismului din Egipt și au participat grupuri din 22 de țări.

 

Ceremonia inaugurală, organizată pe platoul complexului muzeal Citadela lui Saladin, s-a desfășurat în prezența oficialităților naționale din Egipt, precum și a re­prezentanților diplomatici ai celorlalte 21 de țări participante la festival, printre care s-a aflat și ambasadorul României la Cairo, domnul Mihai Ștefan Stuparu.
Pe parcursul zilelor de desfășurare a festivalului, formațiile corale au susținut, în diferite locuri, concerte alcătuite din cântări religioase și folclorice, au participat la o Paradă a Națiunilor, îmbrăcați în costume tradiționale și purtând fiecare drapelul țării de proveniență, au participat la un work­shop muzical și au vizitat diverse obiective de interes istoric pentru Egipt.

Pe 24 septembrie, membrii Corului Cantus Domini împreună cu membrii fomației participante din Creta-Grecia au participat la Sfânta Liturghie oficiată la biserica Mănăstirii Sfântul Nicolae din Cairo. După Sfânta Liturghie, am fost primiți în audiență, la Reședința mitropolitană, de către Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nikodemos de Memphis, Exarh al Patriarhiei Alexandriei și a toată Africa.

La ceremonia de închidere a festivalului, desfășurată tot în prezența oficialităților naționale din Egipt și a reprezentanților diplomatici ai celorlalte 21 de țări participante, formațiilor corale le-au fost conferite diplome de apreciere, iar directorul festivalului, dr. Intessar Abdel Fattah, și-a exprimat convingerea că, prin participarea la acest eveniment, fiecare țară a transmis prin intermediul reprezentanților săi propriul mesaj de pace și de comuniune spirituală între popoare, exprimat prin limbajul comun al muzicii.

Institutul Ortodox din Cambridge, după două decenii

Ideea unui institut ortodox în Marea Britanie a apărut pe fondul unui interes sporit față de contribuția ortodoxă în lumea academică, după acordarea unui doctorat onorific de către Universitatea din Cambridge, în 1996, Înaltpreasfințitului Mitropolit Antonie de Suroj, de vrednică pomenire. Începând din 2010, IOCS a func­țio­nat cu aprobarea și binecuvântarea Adunării Episcopale Panor­todoxe a Insulelor Britanice – institutul fiind el însuși, de la înființare, o organizație panortodoxă, și unul din puținele de acest fel în lume. Institutul are de fapt o legătură organică cu Adunarea Episcopală, întrucât președintele IOCS este desemnat de acest for de arhierei. Președin­tele institutului – precum și mentorul și părintele lui duhovnicesc, de la înființare și până în prezent – este Înaltpreasfin­țitul Kallistos (Ware), Mitropolit de Diokleia.

IOCS este unica instituție creștin-ortodoxă pentru educație postuniversitară din Marea Britanie, adunând laolaltă creștini din toate Bisericile Ortodoxe din Europa de Est, din Rusia și din Orientul Mijlociu, dar și din numeroasele jurisdicții ortodoxe din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei și, mai larg, din lumea occidentală. Ca membru deplin al Federației Teologice, institutul a menținut legături strânse cu Facultatea Teologică (Faculty of Divinity) a Universității din Cambridge. IOCS a lucrat în parteneriat și cu Universitatea din Durham și cu Universitatea Anglia Ruskin din Cambridge. La acest institut învață stu­denți ortodocși alături de colegi din alte tradiții prezente în fede­rație: anglicani, meto­diști, romano-catolici și reformați.

Astăzi, IOCS oferă trei cursuri la niveluri diferite, care sunt predate în limba engleză: un curs de master (Master of Arts) în Teologie, Slujire și Misiune – care poate dura doi sau trei ani, predat fie în Cambridge, fie la distanță prin internet, în cooperare cu Federația Teologică din Cambridge și validat de Universitatea din Durham.

Institutul oferă și un program introductiv în spiritualitatea și teologia ortodoxă, un curs part-time de doi ani, oferit prin internet studenților din lumea întrea­gă, care s-a dovedit a fi extrem de popular în ultima decadă: Certificatul în Studii Creștin-Ortodoxe, recunoscut de Adunarea Episcopală Panortodoxă a Marii Britanii.

Al treilea program oferit de IOCS este cel doctoral, validat de Universitatea Anglia Ruskin din Cambridge. După aproape două decade de activitate, Institutul Ortodox este binecuvântat astăzi cu peste 75 de studenți – în majoritate studenți la distanță.

IOCS mai orga­nizează și con­ferințe anuale, zile de prelegeri și conversații, se­minare de cer­cetare, ateliere de pictură icono­grafică, întâlniri și expuneri în cooperare cu alte instituții din Cambridge. Printre lectorii și invitații institutului s-au numă­rat nume celebre precum: Mitro­politul Kallistos Ware, părintele profesor Andrew Louth, părintele profesor Nikolai Sakha­rov, pă­rintele arhimandrit Zaharia Zaharou, părintele profesor Constantin Necula sau dr. Ro­wan Williams (fostul Arhiepiscop de Canterbury).

Dumnezeu a rânduit ca doi din­tre angajații actuali ai IOCS să fie români: părintele Dragoș Herescu, care este directorul institutului, și lector dr. Răzvan Porumb, director-adjunct al IOCS. Amândoi au lucrat în trecut pentru Mitropolia Moldo­vei și Bucovinei sub păstorirea Prea­fericitului Părinte Patriarh Daniel (atunci Mitropolit al Mol­dovei), iar modelul Ortodoxiei în lumea contemporană pe care românii aflați la cârma institutului îl urmează în contextul aca­demic și ecumenic din Cambridge – după cum ei înșiși au de­clarat – este fondat pe viziunea Patriarhului României: a unei Ortodoxii di­namice și mărturisitoare, deschi­să față de dialog și față de dimensiunea sacramen­tală a lumii și vieții.

Despre toate cursurile, programele și evenimentele Institutului Ortodox din Cambridge, cititorii pot afla mai multe detalii vizitând website-ul IOCS, la www.iocs.cam.ac.uk sau urmă­rind activitatea institutului pe facebook.

 

Semnale editoriale la împlinirea a 10 ani de slujire patriarhală ai Preafericitului Părinte Daniel

Patriarhia Română. Istoric, Organizare,
Activități interne și externe 2007-2017,
Editura Basilica a Patriarhiei Române, 2017

 

 

Fidelitate eclezială și misiune socială.
Un deceniu de slujire a Bisericii
Ortodoxe Române. Album aniversar,
Editura Basilica a Patriarhiei
Române, 2017

 

 

Transparență administrativă și dinamism pastoral.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, 10 ani de
slujire ca Arhiepiscop al Bucureștilor și Mitropolit al Munteniei și Dobrogei,
Editura Cuvântul Vieții a Mitropoliei Munteniei
și Dobrogei, 2017

 

 

Dăruire în slujirea Bisericii. Gânduri alese pentru Patriarhul României,
Editura Basilica a Patriarhiei Române, 2017

 

 

 

Ediție în limba englezăa revistei de informaţie bisericească a Patriarhiei Române:
The Herald of Orthodoxy, no. 7-9, July – September 2017

Agenda Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Vineri, 1 septembrie

A participat la festivitatea de deschidere a Întâlnirii Internaționale a Tinerilor Ortodocși (ITO), organizată la Iași, în perioada 1-4 septembrie 2017.

Cu acest prilej, Patriarhul României a adresat tinerilor prezenți un cuvânt de binecuvântare, intitulat: „Numai Iisus Hristos oferă omului libertate deplină”. Tema generală a întâlnirii ITO de la Iași (2017) a fost Tânărul în căutarea libertății.

 

Sâmbătă, 2 septembrie

A primit, la Reședința Patriarhală, vizita domnului Constantin Mihail Grigorie, Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al României în Republica Croația.

A primit, la Reședința Patriarhală, vizita domnului Vasile Soare, Ambasadorul României la Moscova.

 

Duminică, 3 septembrie

A participat la Sfânta Liturghie și a rostit cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Reședința Patriarhală.

 

Luni, 4 septembrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate apoi de Permanența Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

 

Miercuri, 6 septembrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate apoi de Permanența Consiliului Național Bisericesc.

 

Joi, 7 septembrie

A adresat un mesaj de condoleanțe, intitulat: „Eminent slujitor al Sfântului Altar și al catedrei de teologie”, la slujba de înmormântare a părintelui Nicolae Necula (1944-2017), profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul a Universității din București și preot coslujitor la Parohia Icoanei, Protopopiatul Sector 2 Capitală.

 

Vineri, 8 septembrie

În ziua sărbătorii Nașterea Maicii Domnului, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a participat la Sfânta Liturghie și a rostit cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Reședința Patriarhală.

Sâmbătă, 9 septembrie

A adresat un mesaj, intitulat „Ospitalitatea este generozitatea care transformă străinii în prieteni”, cu ocazia celei de-a 25-a ediții a Colocviului ecumenic internațional de spiritualitate ortodoxă, organizat la Mănăstirea Bose din Italia, în perioada 6-9 septembrie 2017. Delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la acest eveniment a fost Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul ortodox român al Italiei.

 

Duminică, 10 septembrie

A participat la Sfânta Liturghie și a rostit cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Reședința Patriarhală.

A săvârșit slujba de resfințire a picturii bisericii Parohiei Dămăroaia, Protopopiatul Sector 1 Capitală, împreună cu Preasfințitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal. În cuvântul de învățătură rostit cu această ocazie, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat importanța și simbolistica liturgică a picturii bisericești.

Cu prilejul slujbei de resfințire, Preafericirea Sa l-a hirotesit iconom stavrofor pe preotul paroh Stelian Lăcătuș, iar pe preotul coslujitor Marian Pletea iconom. De asemenea, binefăcătorilor locașului de cult le-au fost oferite ordine, diplome sau distincții de cinstire. La final, Patriarhul României a vizitat așezământul social al parohiei, care cuprinde un cabinet medical, un muzeu și o bibliotecă.

A adresat un mesaj de condoleanțe, intitulat „Păstor blând și smerit al credincioșilor”, la slujba de înmormântare a preotului Alexandru Ristache (1954-2017) de la Parohia Sfântul Alexandru – Colentina, Protopopiatul Sector 2 ­Capitală.

 

Luni, 11 septembrie

La începutul anului școlar 2017-2018, Patriarhul României a adresat elevilor, părinților și cadrelor didactice din învățământul preuniversitar un mesaj de binecuvântare, cu titlul „Lumina educației – speranță pentru viață”.

A adresat un mesaj de binecuvântare, intitulat „Un luminător al multor generații de tineri – Liceul (Colegiul) Coriolan Brediceanu din Lugoj”, cu prilejul împlinirii a 180 de ani de existență a instituției de învățământ.

A adresat un mesaj de condoleanțe, intitulat „Slujitor ­evlavios și distins păstor duhovnicesc”, la slujba de înmormântare a părintelui Constantin Mihăescu (1951-2017), preot îmbisericit la Parohia Spirea Nouă, Protoieria Sector 5 Capitală.

 

Marți, 12 septembrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate apoi de Permanența Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

A prezidat Consfătuirea profesorilor de religie din Arhiepiscopia Bucureștilor, care s-a desfășurat în Aula Magna Teoctist Patriarhul din Palatul Patriarhiei. În deschiderea consfătuirii, Patriarhul României a adresat celor prezenți un cuvânt de binecuvântare, intitulat „Ora de religie – lumină pentru o viață binecuvântată”.

Miercuri, 13 septembrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate apoi de Permanența Consiliului Național Bisericesc.

 

Joi, 14 septembrie

În ziua praznicului Înălțării Sfintei Cruci, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a săvârșit Sfânta Liturghie în Catedrala Patriarhală și a rostit cuvânt de învățătură. Împreună cu Preafericirea Sa, au slujit Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, și un sobor de preoți și diaconi.

La finalul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa l-a hirotesit protosinghel pe părintele ieromonah Maxim Culic, slujitor la Catedrala Patriarhală, care a fost numit stareț al Mănăstirii Crasna din județul Prahova.

 

Vineri, 15 septembrie

A primit la Reședința Patriarhală pe Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

A adresat un mesaj de condoleanțe la aflarea veștii că a trecut din această viață distinsul om de stat Mircea Ionescu-Quintus, personalitate marcantă a vieții politice românești și unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai Partidului Național Liberal.

 

Sâmbătă, 16 septembrie

A primit la Reședința Patriarhală pe Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului.

Duminică, 17 septembrie

A participat la Sfânta Liturghie și a rostit cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Reședința Patriarhală.

A adresat un mesaj de binecuvântare, intitulat „Temelie sfântă pentru o nouă poartă a cerului”, cu prilejul sfințirii locului și punerea pietrei de temelie pentru noua biserică românească Pogorârea Sfântului Duh și Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, din Viena, Austria.

 

Luni, 18 septembrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate apoi de Permanența Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

A adresat un mesaj de binecuvântare, cu titlul „Recunoștință pentru împliniri, speranță pentru viitor”, participanților la Congresul Național Hristos împărtășit copiilor, ediția a X-a, organizat la Centrul social-pastoral Sfânta Cruce – Caraiman, în perioada 18-20 septembrie 2017.

A adresat un mesaj de condoleanțe, intitulat „75 de ani de slujire preoțească smerită închinați lui Dumnezeu și creștinilor pe care i-a păstorit”, la slujba de înmormântare a părintelui Nicanor Lemne (1915-2017), preot la Parohia Sfântul Nicolae – Siliștea Snagovului, Protoieria Ilfov Nord.

 

Miercuri, 20 septembrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate apoi de Permanența Consiliului Național Bisericesc.

 

Joi, 21 septembrie

A primit, la Reședința Patriarhală, vizita doamnei Grațiela Gavrilescu, ministrul mediului.

A adresat un mesaj, având titlul „Apărarea drepturilor și libertăților cetățenești – acțiune de promovare a demnității umane”, cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la înființarea instituției Avocatului Poporului și cu ocazia Adunării Generale a Institutului European al Ombudsmanului, eveniment organizat la Palatul Parlamentului din București, în perioada 21-22 septembrie 2017.

 

Sâmbătă, 23 septembrie

A participat, la Mănăstirea Cernica, la slujba Parastasului pentru pomenirea învățătorului Alexie Ciobotea (†1997), tatăl Preafericirii Sale.

A efectuat o vizită de șantier la Mănăstirea Cernica.

 

Duminică, 24 septembrie

A participat la Sfânta Liturghie și a rostit cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Reședința Patriarhală.

A săvârșit slujba de târnosire a Bisericii Șerban Vodă din București, împreună cu Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, și un sobor de preoți și diaconi.

În cuvântul de învățătură rostit cu acest prilej, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat semnificația slujbei de târnosire a unei biserici.

La final, Patriarhul României i-a oferit părintelui paroh Dinu Pompiliu, de la Parohia Șerban Vodă, Crucea Patriarhală, cea mai înaltă distincție a Patriarhiei Române. Preoții coslujitori Eugen Moraru, Adrian Chiriță și Constantin Tomescu de la aceeași parohie au fost hirotesiți de Preafericirea Sa iconomi, iar diac. prof. dr. Ioan Caraza a fost hirotesit arhidiacon. De asemenea, Preafericirea Sa a oferit diplome sau distincții persoanelor care au contribuit în mod deosebit la finalizarea lucrărilor de construire, pictare și înfrumusețare a bisericii.

Luni, 25 septembrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate apoi de Permanența Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

În perioada 25 – 26 septembrie 2017, Patriarhul României a efectuat o vizită canonică în Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, cu prilejul serbării a 500 de ani de la sfințirea Catedralei de la Curtea de Argeș (1517-2017), ctitoria Sfântului Voievod Neagoe Basarab.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a ajuns luni seară la Catedrala Arhiepiscopală din Curtea de Argeș, unde a fost întâmpinat de Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, și de sute de credincioși, între care mulți tineri și copii.

Aici a fost săvârșită o slujbă de Polihroniu, la finalul căreia Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic a rostit un cuvânt de bun venit.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mulțumit pentru cuvântul de întâmpinare și a vorbit despre Catedrala de la Curtea de Argeș ca biserică-simbol al spiritualității, al măiestriei și al înțelepciunii poporului român.

Apoi, Preafericirea Sa a vizitat Paraclisul Palatului Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, unde s-a închinat la moaștele Sfintei Mucenițe Filofteia.

 

Marți, 26 septembrie

În ziua de pomenire a Sfântului Voievod Neagoe Basarab, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a săvârșit Sfânta Liturghie pe esplanada din fața Catedralei Arhiepiscopale din Curtea de Argeș, împreună cu: Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei; Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului; Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului; și Preasfințitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii. La eveniment au fost prezenți reprezentanți ai autorităților centrale și locale, clerici, monahi, monahii și foarte mulți credincioși mireni.

După citirea Sfintei Evanghelii, Patriarhul României a rostit un cuvânt de învățătură în care a vorbit despre viața și activitatea Sfântului Voievod Neagoe Basarab, un domnitor pașnic, apărător al credinței și al neamului său printr-o diplomație foarte înțeleaptă și prin cultură, un domnitor înțelept și darnic, ctitor de locașuri sfinte, cea mai importantă ctitorie a sa fiind Catedrala Arhiepiscopală din Curtea de Argeș.

După săvârșirea Sfintei Liturghii, Întâistătătorul Bisericii noastre a rostit cuvântul intitulat „O făclie de Înviere peste veacuri – Catedrala de la Curtea de Argeș”.

La final, Patriarhul României a oferit Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, pentru Catedrala Arhiepiscopală, o cruce de binecuvântare și un set de Sfinte Vase lucrate în Atelierele Patriarhiei Române, cărți de cult și alte cărți apărute la Editurile Patriarhiei Române și ale Editurii Cuvântul Vieții a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei. Toți credincioșii prezenți au primit iconițe cu chipul Sfântului Voievod Neagoe Basarab.

În încheierea manifestărilor prilejuite de sărbătorirea celor 500 de ani de la sfințirea Catedralei din Curtea de Argeș, Preafericirea Sa a vizitat Necropola Regală din interiorul noii Catedrale Arhiepiscopale, unde a aprins o lumânare și a rostit o rugăciune la mormântul Reginei Ana (†2016).

 

Miercuri, 27 septembrie

A sfințit, în Paraclisul istoric Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Reședința Patriarhală, racla în care vor fi așezate fragmente din moaștele Sfinților Cuvioși Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei, pentru Mănăstirea Putna. Racla a fost realizată la Atelierele Patriarhiei Române. La eveniment a participat și arhim. Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna, împreună cu slujitori ai așezământului monahal sucevean și ai Catedralei Patriarhale.

 

Joi, 28 septembrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate apoi de Permanența Consiliului Național Bisericesc.

În data de 30 septembrie 2017 s-a împlinit un deceniu de 
patriarhat al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul 
Bisericii Ortodoxe Române. Primul eveniment care a marcat această sărbătoare a fost o ședință aniversară a Permanențelor Consiliului Național Bisericesc și Consiliului eparhial al 
Arhiepiscopiei Bucureștilor reunite, prezidată de Patriarhul României, la Reședința Patriarhală.

La încheierea ședinței, Preafericirea Sa a oferit Diploma omagială și medalia dedicate anului „2017 – Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și al pictorilor bisericești”, ca semn de prețuire și apreciere pentru activitatea desfășurată în acest an. De asemenea, Patriarhul României a prezentat și apoi a oferit membrilor celor două Permanențe trei apariții editoriale aniversare, adresând felicitări celor care au contribuit la realizarea lor: albumul aniversar „Fidelitate eclezială și misiune socială. Un deceniu de slujire a Bisericii Ortodoxe Române” (Editura BASILICA); volumul „Transparență administrativă și dinamism pastoral. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. 10 ani de slujire ca Arhiepiscop al Bucureștilor și Mitropolit al Munteniei și Dobrogei” (Editura Cuvântul Vieții a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei) și ediția aniversară a publicației Vestitorul Ortodoxiei.

Membrii celor două Permanențe i-au oferit la rândul lor Patriarhului României o icoană reprezentând pe Mântuitorul Iisus Hristos Pantocrator lucrată în tehnica mozaic.

În numele membrilor celor două Permanențe a vorbit Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, care a adresat Preafericitului Părinte Patriarh Daniel un cuvânt de felicitare și mulțumire.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mulțumit lui Dumnezeu pentru toate binefacerile revărsate asupra ierarhilor, preoților, monahilor și credincioșilor din Biserica Ortodoxă Română, apreciind, în mod deosebit, jertfelnicia celor care au lucrat în toți acești ani și a evidențiat faptul că scopul principal al celor care lucrează în Administrația bisericească este acela de a iubi Biserica lui Hristos, „să răspundă iubirii Lui, pentru că El mai întâi ne-a iubit pe noi”.

După evenimentul de la Reședința Patriarhală, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu membrii celor două Permanențe, s-a deplasat la Centrul cultural-misionar „Familia” din orașul Pantelimon, unde a oficiat slujba de binecuvântare a lucrărilor de renovare, înnoire și dotare realizate la „Casa pelerinului” din cadrul centrului.

 

Vineri, 29 septembrie

A participat și a adresat un mesaj de binecuvântare la deschiderea Seminarului internațional „Penser l̕ ‘Europe” (Gândirea Europei) în Aula Academiei Române din București. În continuare, alocuțiunea Părintelui Patriarh intitulată „Europa între matricea sa creștină, secularism și fenomenul imigrației” a fost citită de părintele Nicolae Dascălu, consilier patriarhal. La seminar au participat numeroase personalități ale culturii românești și invitați din Republica Moldova, Franța, Spania, Italia, Polonia, Serbia, Algeria, Finlanda, Armenia și Israel.

A primit, la Reședința Patriarhală, vizita Eminenței Sale Cardinalul Leonardo Sandri, Prefectul Congregației pentru Bisericile Orientale, Vatican.

 

Sâmbătă, 30 septembrie

A oficiat Sfânta Liturghie în Paraclisul Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul din Reședința Patriarhală, împreună cu Preasfințiții Părinți Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, și Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, și un sobor de preoți și diaconi. În cuvântul rostit la finalul slujbei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat viața sfântă și activitatea Marelui Ierarh Grigorie, Luminătorul Armeniei.

După Sfânta Liturghie, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a participat la slujba de Te Deum oficiată cu ocazia împlinirii unui deceniu de la întronizarea Preafericirii Sale în demnitatea de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Slujba a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, în Paraclisul istoric Sfântul Mare Mucenic Gheorghe al Reședinței Patriarhale. La eveniment au fost prezenți Episcopii-vicari patriarhali Varlaam Ploieșteanul și Ieronim Sinaitul, reprezentanți ai oficialităților centrale, precum și ostenitori ai Reședinței Patriarhale.

La finalul slujbei de Te Deum, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a adresat un cuvânt de felicitare Patriarhului României.

În cuvântul său de mulțumire, Întâistătătorul Bisericii noastre a evidențiat că prietenia și comuniunea dintre oameni și instituții spre binele românilor sunt semne ale lucrării lui Dumnezeu, arătând că „cea mai intensă comuniune este comuniunea rugăciunii, când simțim că nu suntem singuri, ci împreună cu sfinții lui Dumnezeu, rugându-ne în fața Sfintei Treimi să păzească Biserica Sa prin poporul român, să ne dăruiască tuturor sănătate și bucurie, pace și mântuire întru mulți și binecuvântați ani!”.

Momentul aniversar a continuat în Muzeul Patriarhilor din Reședința Patriarhală, unde au fost prezentate mesajele oficialităților. Domnul Sergiu Nistor, consilier prezidențial, a transmis mesajul președintelui României, domnul Klaus Iohannis, iar domnul Victor Opaschi, secretarul de stat pentru culte, a citit mesajul intitulat „Zece ani de eforturi pentru consolidarea binelui comun și a democrației”. Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a citit mesajele din partea: domnului Călin Popescu Tăriceanu, președintele Senatului; domnului Liviu Dragnea, președintele Camerei Deputaților; doamnei Carmen Dan, ministrul afacerilor interne; domnului Liviu Pop, ministrul educației naționale, și domnului Gabriel Petrea, ministrul consultării publice și dialogului social.

Duminică, 1 octombrie

A participat la Sfânta Liturghie și a rostit cuvânt de învățătură în Paraclisul Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul din Reședința Patriarhală.

 

Luni, 2 octombrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate apoi de Permanența Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

A adresat un mesaj de binecuvântare, cu titlul „Binecuvântare la început de an universitar” tuturor studenților, profesorilor și ostenitorilor universităților din România, cu ocazia începutului anului universitar 2017-2018.

 

Marți, 3 octombrie

A primit, la Reședința Patriarhală, pe Excelența Sa doamna Kolinda Grabar-Kitarovic, președintele Republicii Croația, cu prilejul vizitei oficiale efectuate în România.

A primit în audiență pe doamna Andreea Păstârnac, ministru delegat pentru românii de pretutindeni.

 

Miercuri, 4 octombrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate apoi de Permanența Consiliului Național Bisericesc.

A primit, la Palatul Patriarhiei, un grup de pelerini elvețieni, condus de pastorul Franz Schule.

 

Joi, 5 octombrie

A participat la slujba de Te Deum pentru deschiderea lucrărilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în Paraclisul istoric Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Reședința Patriarhală.

A prezidat ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în Sala Sfântului Sinod din Reședința Patriarhală.

 

Vineri, 6 octombrie

A primit în audiență pe domnul Cătălin Ţîrlea, șef al Oficiului de Reprezentare al României la Ramallah, Palestina.

 

Sâmbătă, 7 octombrie

A primit la Reședința Patriarhală pe domnul Teodor Baconschi, teolog și diplomat.

 

Duminică, 8 octombrie

A participat la Sfânta Liturghie și a rostit cuvânt de învățătură în Paraclisul Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul din Reședința Patriarhală.

 

Luni, 9 octombrie

A prezidat ședința de lucru a Permanenței Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor, la care au participat și părinții protopopi și exarhii de zonă din Arhiepiscopia Bucureștilor.

A primit la Reședința Patriarhală pe domnul Lucian Romașcanu, ministrul culturii și identității naționale.

 

Miercuri, 11 octombrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate apoi de Permanența Consiliului Național Bisericesc.

A prezidat ședința de lucru a Permanențelor Consiliului Național Bisericesc și Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor reunite.

 

Joi, 12 octombrie

A primit, la Reședința Patriarhală, în vizită de prezentare pe Excelența Sa domnul Cord Meier-Klodt, Ambasadorul Republicii Federale Germania în România.

 

Vineri, 13 octombrie

A adresat un mesaj de binecuvântare, cu titlul „Transfigurarea suferinței prin rugăciune și poezie”, la Colocviul de literatură creștină, organizat de Ziarul LUMINA, la București, în perioada 12-14 octombrie 2017.

Sâmbătă, 14 octombrie

A participat la Sfânta Liturghie și a rostit cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Reședința Patriarhală cu ocazia serbării unuia dintre hramuri, Sfânta Cuvioasă Parascheva.

A adresat un mesaj de binecuvântare, intitulat „Viața sfinților este lumină pentru viața noastră”, pelerinilor prezenți la Iași, cu prilejul sărbătorii Sfintei Cuvioase Parascheva. Delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la acest eveniment a fost Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal.

 

Duminică, 15 octombrie

A săvârșit slujba de târnosire a bisericii Parohiei Parc Rahova 1, Protopopiatul Sector 5 Capitală, împreună cu Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

În cuvântul de învățătură rostit la finalul slujbei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit despre importanța sfințirii bisericii în viața unei parohii, explicând care este semnificația slujbei de târnosire și a picturii dintr-o biserică ortodoxă.

La final, Patriarhul României i-a oferit Ordinul „Sfinții Împărați Constantin și Elena” preotului paroh Cezar Gherasim. De asemenea, Preafericirea Sa a oferit ordine, diplome cu medalii sau distincții persoanelor care au contribuit în mod deosebit la finalizarea lucrărilor de la biserica nou sfințită. Pentru biserică, Preafericirea Sa a oferit o cruce de binecuvântare, precum și mai multe cărți apărute la editurile Patriarhiei Române.

 

Luni, 16 octombrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate apoi de Permanența Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

A prezidat ședința de lucru a Permanențelor Consiliului Național Bisericesc și Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor reunite.

 

Miercuri, 18 octombrie

A primit, la Reședința Patriarhală, pe Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta, Custodele Coroanei Române, și Principele Radu.

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate apoi de Permanența Consiliului Național Bisericesc.

A prezidat ședința de lucru a Permanențelor Consiliului Național Bisericesc și Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor reunite.

 

Joi, 19 octombrie

A săvârșit slujba de binecuvântare a noului magazin de prezentare a obiectelor de cult „Daruri Sfinte” de la Atelierele Institutului Biblic al Patriarhiei Române.

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a felicitat pentru slujirea lor pe ostenitorii Atelierelor Patriarhiei Române, prin care Dumnezeu lucrează, pentru confecționarea obiectelor bisericești, precum și pe susținătorii lucrărilor de înnoire de la Atelierele Patriarhiei Române, cărora le-a acordat ordine, distincții sau diplome.

Sâmbătă, 21 octombrie

A adresat un mesaj de binecuvântare, intitulat „O făclie de Înviere în Ortodoxia bănățeană”, la Simpozionul „Martiri și mărturisitori ai dreptei credințe în anii regimului comunist. 70 de ani de la reînființarea Mitropoliei Banatului”, organizat de Mitropolia Banatului și de Facultatea de Teologie Ortodoxă din Timișoara, în perioada 21-22 octombrie 2017.

 

Duminică, 22 octombrie

A participat la Sfânta Liturghie și a rostit cuvânt de învățătură în Paraclisul Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul din Reședința Patriarhală.

A primit la Reședința Patriarhală pe domnul profesor Dan Dungaciu, director al Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române.

A adresat un mesaj de binecuvântare, intitulat „O biserică-simbol în satul natal al Patriarhului Justinian”, cu prilejul târnosirii bisericii Mănăstirii Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și Binecredinciosul Împărat Justinian cel Mare, din satul Suiești, comuna Stănești, județul Vâlcea.

 

Luni, 23 octombrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate apoi de Permanența Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

A prezidat ședința de lucru a Permanențelor Consiliului Național Bisericesc și Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor reunite.

A primit la Reședința Patriarhală pe Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei și Exarh patriarhal.

 

Marți, 24 octombrie

A deschis lucrările Congresului Internațional de Teologie „Viața Bisericilor Ortodoxe în timpul comunismului – persecuție, rezistență și mărturisire”, desfășurat la Palatul Patriarhiei, în perioada 24-25 octombrie 2017. La lucrările congresului au participat reprezentanți ai instituțiilor de stat, ierarhi, delegați ai Bisericilor Ortodoxe surori din Rusia, Bulgaria, Georgia, Polonia, Albania, Cehia și Slovacia, care au suferit în timpul comunismului, preoți, profesori și specialiști.

Cu acest prilej, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a prezentat cuvântul intitulat „Mărturisirea credinței ortodoxe în timp de prigoană a Bisericii”.

 

Miercuri, 25 octombrie

A oferit Diploma cu medalia comemorativă „Justinian Patriarhul” participanților străini și români care au prezentat comunicări în cadrul sesiunilor de lucru ale Congresului Internațional de Teologie „Viața Bisericilor Ortodoxe în timpul comunismului – persecuție, rezistență și mărturisire”. Aceeași distincție le-a fost oferită și organizatorilor.

La finalul evenimentului care a avut loc în Sala Europa Christiana a Palatul Patriarhiei, Patriarhul României le-a adresat participanților un cuvânt de mulțumire și binecuvântare.

A participat la manifestările organizate cu ocazia sărbătorii Zilei Armatei Române, la Mormântul Ostașului Necunoscut din Parcul Carol I, București. La eveniment au participat domnul Klaus Iohannis, președintele României, domnul Călin Popescu-Tăriceanu, președintele Senatului, domnul Liviu Dragnea, președintele Camerei Deputaților, domnul Mihai Tudose, prim-ministrul României, domnul gen. (r) Marin Dragnea, președintele Asociației Naționale a Veteranilor de Război, și alte oficialități.

După intonarea Imnului Național, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a săvârșit o slujbă de pomenire pentru eroii militari români.

În cadrul ceremoniilor organizate în această zi la Mormântul Ostașului Necunoscut, a avut loc și depunerea jurământului militar de către studenții și elevii instituțiilor de învățământ militar din București, la final Patriarhul României rostind o rugăciune de binecuvântare pentru aceștia.

A adresat un mesaj de felicitare Majestății Sale, Regelui Mihai I al României, cu prilejul zilei de naștere a Majestății Sale.

 

Joi, 26 octombrie

A întâmpinat la Aeroportul Henri Coandă din București pe Preafericitul Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, care a adus spre cinstire un fragment din moaștele Sfântului Cuvios Serafim de Sarov. Patriarhul Moscovei a venit în România, la invitația Patriarhului României, pentru a participa la evenimentele organizate cu ocazia hramului Catedralei Patriarhale – Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, în cadrul cărora au fost comemorați mărturisitorii Ortodoxiei din timpul comunismului.

În salonul oficial al aeroportului, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat Preafericitului Părinte Patriarh Kiril un cuvânt de bun venit în numele Sfântului Sinod, al clericilor și al credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române.

În cuvântul său, Preafericitul Părinte Patriarh Kiril și-a exprimat bucuria de a veni în România și a adresat felicitări Preafericitului Părinte Patriarh Daniel cu ocazia împlinirii a 10 ani de la întronizarea Sa ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. De asemenea, Patriarhul Moscovei a spus: „Sunt bucuros să aduc, cu prilejul sărbătorii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, o părticică din moaștele Sfântului Cuvios Serafim de Sarov, unul dintre cei mai iubiți sfinți din Rusia”.

De la aeroport, cei doi patriarhi și delegațiile însoțitoare au plecat spre Catedrala Patriarhală. Aici au fost întâmpinați la Altarul de vară din incinta Catedralei Patriarhale de ierarhi, preoți și diaconi, monahi, monahii și foarte mulți pelerini care au participat la procesiunea Calea Sfinților. După slujba de primire a sfintelor moaște ale Sfântului Cuvios Serafim de Sarov și Polihroniu, au urmat cuvântările celor doi patriarhi.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de bun venit, mulțumind Preafericitului Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, pentru prezență și pentru aducerea unui fragment din moaștele Sfântului Cuvios Serafim din Sarov la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor.

În cuvântul de răspuns, Preafericitul Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, a mulțumit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru cuvintele călduroase de salut și pentru invitația de a vizita România.

După ceremonia de primire, cei doi patriarhi au așezat cinstitele moaște ale Sfântului Cuvios Serafim de Sarov în baldachinul de lângă Catedrala Patriarhală, alături de moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, moaștele Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina și racla cu un fragment din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci. (Racla cu un fragment din moaștele Sfântului Cuvios Serafim de Sarov a rămas la baldachinul de pe Colina Bucuriei, spre cinstirea de către credincioși, în zilele hramului Catedralei Patriarhale, apoi a fost dăruită comunității ortodoxe ruse din București, găzduită de Biserica Sfântul Nicolae – Tabacu)

În continuare, cei doi Întâistătători de Biserici Ortodoxe au vizitat Palatul Patriarhiei, unde a avut loc o întâlnire bilaterală, în Salonul Dignitas.

În contextul declarării anului 2017 ca fiind „Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și al pictorilor bisericești” și „Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului” în Patriarhia Română, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat invitații Întâistătătorilor de Biserici Ortodoxe din țările care au suferit în perioada comunistă, pentru a participa la evenimentele organizate cu ocazia hramului Catedralei Patriarhale – Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, în cadrul cărora au fost comemorați mărturisitorii Ortodoxiei din timpul comunismului.

Astfel, Patriarhul României a primit la Reședința Patriarhală, în ajunul hramului Catedralei Patriarhale, următorii Întâistătători sau delegați ai unor Biserici Ortodoxe surori care au suferit în timpul regimului comunist ateu:

– Preafericitul Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii;

– Preafericitul Părinte Anastasios, Arhiepiscopul Tiranei, Durresului și al Întregii Albanii;

– Preafericitul Părinte Rastislav, Arhiepiscop de Prešov, Mitropolit al Bisericii Ortodoxe din Ţinuturile Cehiei și din Slovacia;

– Înaltpreasfințitul Părinte Naum, Mitropolit de Ruse, delegatul Patriarhiei Bulgare;

– Preasfințitul Părinte Vahtang, Episcop de Nikortsmind, ­delegatul Patriarhiei Georgiei;

– Înaltpreasfințitul Părinte Jacob, Arhiepiscop de Bialostock și Gdansk, delegatul Bisericii Ortodoxe din Polonia.

 

Vineri, 27 octombrie

În ziua serbării hramului Catedralei Patriarhale – pomenirea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a săvârșit Sfânta Liturghie la Altarul de vară din incinta Catedralei Patriarhale, împreună cu Preafericitul Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, Preafericitul Părinte Anastasios, Arhiepiscopul Tiranei, Durresului și al Întregii Albanii, Preafericitul Părinte Rastislav, Arhiepiscop de Prešov, Mitropolit al Bisericii Ortodoxe din Ţinuturile Cehiei și din Slovacia, ierarhii străini delegați ai Bisericilor Ortodoxe surori și ierarhii români prezenți la hram, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi.

După citirea Sfintei Evanghelii, Preafericitul Părinte Patriarh Kiril a rostit cuvânt de învățătură.

În continuare, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal și secretarul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a citit Actul solemn comemorativ dedicat Patriarhului Justinian și apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului.

La ectenia pentru adormiți, au fost înălțate rugăciuni întru odihna sufletelor mărturisitorilor și apărătorilor credinței ortodoxe trecuți la Domnul în timpul persecuției comuniste împotriva Bisericii și s-a cântat „Veșnică pomenire” în limbile slavonă, albaneză și română.

La finalul Sfintei Liturghii, Patriarhul României a acordat Crucea Patriarhală, cea mai înaltă distincție a Patriarhiei Române, mai multor persoane care au mărturisit Ortodoxia în temnițele comuniste.

În încheiere, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat mulțumiri oaspeților din străinătate și a oferit câte o icoană reprezentând pe Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe surori prezenți, precum și Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe surori care au trimis delegați la hramul Catedralei Patriarhale, prin intermediul acestora.

În seara de 27 octombrie 2017, împreună cu oaspeții străini și ierarhii români prezenți, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a asistat la desfășurarea Concursului Național de Muzică Bisericească „Lăudați pe Domnul”, ediția a X-a, etapa națională, organizat în Aula Magna Teoctist Patriarhul a Palatului Patriarhiei.

Cu acest prilej, Preafericirea Sa a adresat celor prezenți un cuvânt de binecuvântare, intitulat „Mărturisirea credinței ortodoxe prin muzică bisericească”.

În încheiere, Patriarhul României a acordat Crucea Patriarhală invitatului special la eveniment, maestrul Tudor ­Gheorghe, care a susținut un recital de muzică și poezie, dedicat mărturisitorilor credinței ortodoxe în temnițele comuniste.

 

Sâmbătă, 28 octombrie

Preafericitul Părinte Daniel a participat, în Catedrala Patriarhală, la slujba de Te Deum, oficiată cu ocazia împlinirii a 10 ani de la întronizarea Preafericirii Sale ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. La slujbă au participat Preafericitul Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, Preafericitul Părinte Anastasios, Arhiepiscopul Tiranei, Durresului și al Întregii Albanii, Preafericitul Părinte Rastislav, Arhiepiscop de Prešov, Mitropolit al Bisericii Ortodoxe din Ţinuturile Cehiei și din Slovacia, ierarhii Bisericilor Ortodoxe surori delegați la eveniment, ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, clerici și credincioși.

La finalul slujbei de Te Deum, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a rostit un cuvânt în numele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, intitulat „Un Patriarh neobosit pentru Biserica și neamul său”.

În încheiere, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de mulțumire, intitulat „Continuitate în lucrare, înnoire în viața spirituală și cooperare în misiunea socială”, în care a mulțumit lui Dumnezeu pentru toate binefacerile pe care le-a revărsat asupra Bisericii Ortodoxe Române în cei 10 ani de patriarhat și a adresat mulțumiri ierarhilor Sfântului Sinod și tuturor colaboratorilor care au sprijinit această lucrare timp un deceniu.

A prezidat ședința solemnă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în care au fost prezentate activitățile desfășurate în Patriarhia Română în anul „2017 – Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și pictorilor bisericești“ și „2017 – Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în ­Patriarhia Română“, în Aula Magna Teoctist Patriarhul, Palatul Patriarhiei.

Patriarhul României a rostit cu acest prilej cuvântul de deschidere.

În continuare, Întâistătătorii și șefii delegațiilor Bisericilor Ortodoxe surori au rostit alocuțiuni în care au prezentat dificultățile mărturisirii credinței în timpul regimului comunist și importanța libertății religioase astăzi.

La finalul ședinței solemne, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și-a luat rămas bun de la Preafericitul Părinte Kiril, înainte de întoarcerea acestuia la Moscova, mulțumindu-i pentru vizita la București.

După ședința solemnă a urmat vernisarea expoziției de fotografii „Justinian Patriarhul – Viața și activitatea”, organizată în Sala Europa Christiana din Palatul Patriarhiei.

La încheierea evenimentelor de la Palatul Patriarhiei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și-a luat rămas bun de la Preafericitul Părinte Anastasios, Arhiepiscopul Tiranei, Durresului și al Întregii Albanii, și de la delegațiile Bisericilor Ortodoxe Bulgare, Georgiene și Poloneze, mulțumindu-le pentru prezența la București în aceste zile.

 

Duminică, 29 octombrie

A participat la Sfânta Liturghie și a rostit cuvântul de învățătură în Paraclisul Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul din Reședința Patriarhală.

A primit, la Reședința Patriarhală, în vizită de rămas-bun pe Preafericitul Părinte Rastislav, Arhiepiscop de Prešov, Mitropolit al Bisericii Ortodoxe din Ţinuturile Cehiei și din Slovacia, care a săvârșit Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală.

 

Marți, 31 octombrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate apoi de Permanența Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

 

Joi, 2 noiembrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate apoi de Permanența Consiliului Național Bisericesc.

A prezidat ședința de lucru a Permanențelor Consiliului Național Bisericesc și Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor reunite, la Reședința Patriarhală.

La finalul ședinței, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oferit Diploma și medalia comemorativă „Justinian Patriarhul” membrilor celor două Permanențe, precum și unor ostenitori din Administrația Patriarhală și eparhială care s-au remarcat prin activitatea lor din anul „2017 – Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului”. Preafericirea Sa a oferit diploma omagială și medalia dedicate Anului omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și al pictorilor bisericești drei Simona Iordache, realizatoare a emisiunii „Lumina din icoană” de la TRINITAS TV și a filmului „Sfântul Cuvios Pafnutie – Pârvu Zugravul”.

A primit la Reședința Patriarhală pe PCuv. arhim. Teofil Anăstăsoaie, Reprezentantul Patriarhiei Române în Ţara Sfântă și Superiorul Așezămintelor Românești de la Ierusalim, Iordan și Ierihon.

A adresat un mesaj cu titlul „Conștiința mărturisitoare a Adevărului ca Lumină a Vieții – contribuție eclesială majoră în dialogul dintre teologie, filosofie și știință”, participanților la Simpozionul Național Dialogul dintre teologie, filosofie și știință, ediția a VI-a, cu tema Adevăr, cunoaștere și credință, organizat la Arad.

 

Vineri, 3 noiembrie

A oferit Diploma și medalia comemorativă „Justinian Patriarhul” unor ostenitori din Administrația Patriarhală.

 

Sâmbătă, 4 noiembrie

A adresat un mesaj de compasiune și solidaritate cu poporul american, intitulat: „Apel la rugăciune pentru victimele atacului terorist de la New York”, în care a îndemnat credincioșii la rugăciune pentru odihna sufletelor celor decedați în urma atacului terorist din ziua de marți, 31 octombrie 2017, pentru vindecarea celor răniți și pentru consolarea familiilor acestora.

 

Duminică, 5 noiembrie

A participat la Sfânta Liturghie și a rostit cuvânt de învățătură în Paraclisul Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul din Reședința Patriarhală.

A adresat un mesaj de condoleanțe cu titlul „Mărturisitor jertfelnic al iubirii dumnezeiești”, la slujba de înmormântare a părintelui Ioan Ilinca, preot îmbisericit la Parohia Tunari, Protoieria Ilfov Nord.

A adresat un mesaj cu titlul „Un simbol al credinței românilor din Europa Occidentală – Catedrala Mitropolitană din Paris”, cu prilejul serbării a 125 ani de la sfințirea Bisericii române din Paris, Catedrala Mitropolitană Sfinții Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail, Paris, Franța.

 

Luni, 6 noiembrie

A prezidat Conferința pastoral-misionară semestrială de toamnă pentru protoieriile din Capitală și din județul Ilfov, în Aula Magna Teoctist Patriarhul a Palatului Patriarhiei. Tema conferinței: „2017 – Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului”.

În deschiderea lucrărilor, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat clericilor prezenți un cuvânt de binecuvântare, intitulat „2017 – Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului”.

 

Marți, 7 noiembrie

A prezidat Sinaxa stareților, starețelor, egumenilor și egumenelor din Arhiepiscopia Bucureștilor, desfășurată în Sala Conventus a Palatului Patriarhiei.

În deschiderea lucrărilor, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat un cuvânt de binecuvântare. Tema sinaxei a fost: „2017 – Anul omagial al iconarilor și al pictorilor bisericești“ și „2017 – Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului.“

 

Miercuri, 8 noiembrie

A participat la Sfânta Liturghie și a rostit cuvânt de învățătură în Paraclisul Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul din Reședința Patriarhală.

 

Joi, 9 noiembrie

A participat la ședința Consiliului Militar al Jandarmeriei Române pe trimestrul al III-lea din anul 2017, organizată cu prilejul Zilei Jandarmeriei Române, în Aula Magna Teoctist Patriarhul a Palatul Patriarhiei. La eveniment a fost prezentă și doamna Carmen Daniela Dan, ministrul afacerilor interne.

Cu acest prilej, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a adresat celor prezenți un cuvânt, intitulat „Cuvânt de apreciere și binecuvântare pentru Jandarmeria Română”.

A acordat, la Reședința Patriarhală, Diploma și medalia comemorativă „Justinian Patriarhul” preotului Narcis Stupcanu și domnului Victor Stoica, redactori ai Radio TRINITAS.

A adresat un mesaj intitulat: „Titu Maiorescu – un luminător al culturii românești moderne”, cu prilejul sesiunii academice „Titu Maiorescu – fondatorul civilizației și culturii românești moderne”, organizată de Universitatea Titu Maiorescu din București.

 

Sâmbătă, 11 noiembrie

A participat la evenimentul prilejuit de împlinirea a doi ani de activitate a voluntarilor Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului. Momentul aniversar a avut loc în Sala Colloquium a Palatului Patriarhiei.

Apoi, în Sala Europa Christiana a Palatului Patriarhiei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat voluntarilor un cuvânt de încurajare și apreciere şi le-a acordat Diploma „Justinian Patriarhul”.

 

Duminică, 12 noiembrie

A participat la Sfânta Liturghie și a rostit cuvânt de învățătură în Paraclisul Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul din Reședința Patriarhală.

 

Luni, 13 noiembrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate apoi de Permanența Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

A primit la Reședința Patriarhală pe domnul Ionuț Mișa, ministrul finanțelor publice.

 

Marți, 14 noiembrie

A participat la vernisarea expoziției „Temple și sinagogi din România. Patrimoniu evreiesc, național și universal”, organizată în Sala Europa Christiana a Palatului Patriarhiei.

În cuvântul rostit la deschiderea expoziției, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a apreciat evenimentul ca fiind unul festiv, cultural și spiritual, dar și ca un semn al bunei cooperări și al prieteniei. Cu această ocazie, Patriarhul României a explicat cum a luat naștere ideea acestei expoziții, precum și a simpozionului care a urmat expoziției, în Aula Magna Teoctist Patriarhul.

În cadrul Simpozionului „Temple și sinagogi din România: Sinagoga ca loc de rugăciune, loc de învățătură și loc de adunare”, Preafericirea Sa a adresat un cuvânt cu titlul „Locașul de cult – spațiu al comuniunii spirituale între generații”.

 

Miercuri, 15 noiembrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate apoi de Permanența Consiliului Național Bisericesc.

Joi, 16 noiembrie

A primit la Reședința Patriarhală pe Excelența Sa domnul Nikoloz Nukolozishvili, noul ambasador al Georgiei în România.

A adresat un mesaj de compasiune și de solidaritate creștină cu cei grav afectați de ploile torențiale căzute în regiunea Attica, foarte aproape de Atena, Grecia, și de inundațiile care au urmat, curmând viața a 15 oameni, rănind alți 15 și provocând mari pagube materiale.

 

Sâmbătă, 18 noiembrie

A primit la Reședința Patriarhală Grupul psaltic Theologos al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului. Grupul psaltic a dat răspunsurile la Sfânta Liturghie din Catedrala Patriarhală, alternativ cu Grupul psaltic Tronos al Catedralei Patriarhale.

 

Duminică, 19 noiembrie

A participat la Sfânta Liturghie și a rostit cuvânt de învățătură în Paraclisul Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul din Reședința Patriarhală.

 

Luni, 20 noiembrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate apoi de Permanența Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

A adresat un mesaj cu titlul „Promovarea păcii prin educație și cultură, susținute de credință” participanților la Conferința Internațională „Inițiativa Levant pentru pace mondială; prin diplomație culturală spre o pace durabilă”, organizată de Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, la Palatul Parlamentului din București, în perioada 20-21 noiembrie 2017.

 

Marți, 21 noiembrie

A participat la Sfânta Liturghie și a rostit cuvântul de învățătură în Paraclisul Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul din Reședința Patriarhală.

A primit la Reședința Patriarhală pe domnul Mihai Tudose, prim-ministrul României.

Miercuri, 22 noiembrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate apoi de Permanența Consiliului Național Bisericesc.

A primit la Reședința Patriarhală pe Excelența Sa domnul Hamlet Gasparian, Ambasadorul Republicii Armenia la București, în vizită de rămas bun la încheierea misiunii diplomatice în România.

A hirotesit întru duhovnici nouă preoți din Arhiepiscopia Bucureștilor, în Paraclisul istoric Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Reședința Patriarhală.

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învățătură despre semnificația și responsabilitatea slujirii de duhovnic.

 

Joi, 23 noiembrie

A primit la Reședința Patriarhală pe Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului.

A primit la Reședința Patriarhală pe Excelența Sa domnul Andrei Grinkevich, Ambasadorul Republicii Belarus la București.

A primit la Reședința Patriarhală pe doamna Gabriela Firea, primarul municipiului București.

 

Duminică, 26 noiembrie

A participat la Sfânta Liturghie și a rostit cuvânt de învățătură în Paraclisul Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul din Reședința Patriarhală.

A transmis un mesaj de condoleanțe cu titlul „A unit bucuria vieții cu lumina credinței. Actrița Stela Popescu (1935-2017)”, la slujba de înmormântare a actriței Stela Popescu, oficiată în biserica Mănăstirii Cernica.

 

Luni, 27 noiembrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate apoi de Permanența Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

A primit la Reședința Patriarhală pe Excelența Sa domnul Yacoub Riad Al Sarraf, ministrul apărării din Republica Libaneză, însoțit de o delegație militară.

A primit la Reședința Patriarhală pe Înaltpreasfințitul Mitropolit onorific Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei și Exarh patriarhal.

A adresat un mesaj de condoleanțe preotului Boian Aleksandrovici, protopop al Protopopiatului Dacia Ripensis și vicar al Timocului, Serbia, cu prilejul trecerii din această viață a tatălui preacucerniciei sale.

 

Miercuri, 29 noiembrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate apoi de Permanența Consiliului Național Bisericesc.

 

Joi, 30 noiembrie

În ziua sărbătorii Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a săvârșit Sfânta Liturghie în Catedrala Patriarhală și a rostit cuvânt de învățătură. Împreună cu Preafericirea Sa, au slujit Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, și un sobor de preoți și diaconi.

Vineri, 1 decembrie

Cu ocazia Zilei Naționale a României, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a săvârșit, în Catedrala Patriarhală, slujba de Te Deum și a rostit cuvânt de învățătură.

La slujba de Te Deum a participat și un grup de tineri, membri ai Asociației Studenților Creștini Ortodocși Români din Baia Mare, îmbrăcați în costum tradițional mara­mureșean, care, la final, au interpretat colinde, în prezența Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române, care i-a felicitat și i-a invitat să viziteze Palatul Patriarhiei.

A participat la recepția oferită de domnul Klaus Iohannis, președintele României, cu prilejul Zilei Naționale a României, la Palatul Cotroceni.

 

Sâmbătă, 2 decembrie

În perioada 2-5 decembrie 2017, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a participat, la Moscova, la festivitățile prilejuite de împlinirea a 100 de ani de la restabilirea patriarhatului în Biserica Ortodoxă Rusă. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a fost însoțit de: Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei și Exarh patriarhal, pr. Michael Tița, consilier patriarhal, pr. Ștefan Ababei, consilier patriarhal, arhid. Maxim Ţifui, consilier eparhial, și pr. Eugeniu Rogoti, traducător.

Patriarhul României a fost întâmpinat la Aeroportul Internațional Sheremetyevo de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Veniamin de Orenburg, Preasfințitul Părinte Irineu de Orsk și de Excelența Sa domnul Vasile Soare, Ambasadorul României în Federația Rusă.

Apoi, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a fost întâmpinat de Preafericitul Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, în Sala Tronului din Catedrala Hristos Mântuitorul.

În continuare, Patriarhul României a participat la sesiunea solemnă de închidere a Sinodului arhiereilor Bisericii Ortodoxe Ruse și a adresat un cuvânt intitulat „Comuniune fraternă și coresponsabilitate misionară”. La sesiunea festivă a Sinodului arhiereilor 2017, care a avut loc în Catedrala Hristos Mântuitorul sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Kiril, au fost prezenți mai mulți Întâistătători și delegați ai Bisericilor Ortodoxe surori.

A adresat un mesaj de binecuvântare, intitulat „Două decenii de misiune ortodoxă – Parohia Sfântul Apostol Andrei din Würzburg”, cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la înființarea Parohiei Ortodoxe Românești Sfântul Apostol Andrei din Würzburg, Germania.

 

Duminică, 3 decembrie

În a doua zi a vizitei Preafericirii Sale la Moscova, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica Mănăstirii Acoperământul Maicii Domnului – Po­krovsky din Moscova, unde se află moaștele Sfintei Matrona.

La finalul Sfintei Liturghii, Patriarhul României a rostit o omilie la Duminica a 26-a după Rusalii (conform calendarului iulian nerevizuit) în care se face referire la Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina.

Maica stavroforă Teofania, stareța așezământului monahal, a oferit Patriarhului României o icoană reprezentând pe Sfânta Matrona din Moscova și un buchet de flori.

În semn de mulțumire și binecuvântare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oferit maicii starețe o cruce de binecuvântare, o cruce pectorală și mai multe CD-uri cu colinde românești, mulțumindu-i pentru buna primire și ospitalitate.

După Sfânta Liturghie, Preafericirea Sa a asistat la concertul susținut de corul fetelor care sunt găzduite în orfelinatul din incinta Mănăstirii Pokrovsky din Moscova, cărora le-a adresat un cuvânt de felicitare și binecuvântare.

În după-amiaza acestei zile, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a avut o întâlnire bilaterală cu Preafericitul Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, în Sala Tronului din Reședința Patriarhului Moscovei de la Mănăstirea Danilovski.

La sfârșitul întrevederii, cei doi Întâistătători au făcut un schimb de daruri.

 

Luni, 4 decembrie

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a săvârșit Sfânta Liturghie în Catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova, împreună cu Preafericitul Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, Întâistătătorii și delegații Bisericilor Ortodoxe surori prezenți la evenimentele prilejuite de împlinirea a 100 de ani de la restabilirea patriarhatului în Biserica Ortodoxă Rusă, precum și numeroși ierarhi ruși. Sfânta Liturghie a fost prezidată de Preafericitul Părinte Teodor, Patriarhul Alexandriei și al Întregii Africi.

În cadrul Liturghiei a fost citit mesajul Sinodului arhiereilor adresat credincioșilor și monahilor din Biserica Ortodoxă a Rusiei. În document s-a făcut referire la momentul aniversar, și anume împlinirea a 100 ani de la restabilirea patriarhatului în Biserica Ortodoxă Rusă, odată cu alegerea Sfântului Tihon în demnitatea de Patriarh.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a participat seara la concertul festiv organizat la Palatul de Stat din Kremlin cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la restabilirea patriarhatului în Biserica Ortodoxă Rusă. La eveniment au fost prezenți, împreună cu Patriarhul Kiril, numeroși repre­zentanți ai Bisericilor Ortodoxe Autocefale. După concert, Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe Autocefale au participat la o întâlnire protocolară cu președintele Federației Ruse, Vladimir Putin.

Marți, 5 decembrie

Patriarhul României, împreună cu membrii delegației însoțitoare, s-a reîntors în România.

În Salonul Sfinților Români din Reședința Patriarhală, Preafericirea Sa a făcut o scurtă prezentare a evenimentelor la care a participat în Moscova, cu prilejul manifestărilor dedicate împlinirii a 100 ani de la restabilirea patriarhatului în Biserica Ortodoxă Rusă.

A participat și a adresat un mesaj de binecuvântare, intitulat „Sfântul Nicolae – dascăl al smereniei și al milosteniei”, la spectacolul cultural-artistic „Sfântul Nicolae în mijlocul copiilor”, organizat de Sectorul învățământ și activități cu tineretul al Arhiepiscopiei Bucureștilor, în Aula Magna Teoctist Patriarhul a Palatului Patriarhiei.

A adresat un mesaj de condoleanțe și binecuvântare, intitulat „Biserica se roagă pentru odihna sufletului Regelui Mihai I al României”, la trecerea din această viață a Majestății Sale Regele Mihai I al României.

 

Miercuri, 6 decembrie

A participat la Sfânta Liturghie și a rostit cuvânt de învățătură în Paraclisul Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul din Reședința Patriarhală.

 

Joi, 7 decembrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate apoi de Permanența Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

A adresat un mesaj intitulat „Eugen Simion – un luptător pentru Eminescu și Maiorescu”, cu prilejul decernării ­titlului onorific de Doctor Honoris Causa al Universității Titu Maiorescu domnului academician Eugen Simion. Delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la acest eveniment a fost Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal.

 

Vineri, 8 decembrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate apoi de Permanența Consiliului Național Bisericesc.

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a oficiat în Paraclisul Sfântul Gheorghe din Reședința Patriarhală trei hirotesii: una în arhidiacon și două în iconom stavrofor. Preoții Ciprian Ion Ioniță, consilier patriarhal coordonator în cadrul Sectorului social-filantropic al Patriarhiei Române, și Teodor Gradinaciuc, consilier patriarhal la Radio TRINITAS, au fost hirotesiți iconomi stavrofori, iar diaconul Ionuț Mavrichi, con­silier patriarhal în cadrul Biroului de presă, a fost hirotesit arhidiacon.

 

Duminică, 10 decembrie

A participat la Sfânta Liturghie și a rostit cuvânt de învățătură în Paraclisul Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul din Reședința Patriarhală.

 

Luni, 11 decembrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate apoi de Permanența Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

 

Marți, 12 decembrie

A săvârșit slujba de binecuvântare a Centrului de Sănătate Multifuncțional Sfântul Nectarie, al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, Primăria Sector 6 Capitală, organizat în cooperare cu Protopopiatul Sector 6 Capitală.

Cu acest prilej, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt intitulat „O conlucrare exemplară între protoierie și primărie”.

Apoi, Patriarhul României a oferit mai multe ordine, diplome cu medalii sau distincții celor care au contribuit la finalizarea și implementarea acestui proiect.

 

Miercuri, 13 decembrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate apoi de Permanența Consiliului Național Bisericesc.

 

Sâmbătă, 16 decembrie

A săvârșit slujba de înmormântare a Regelui Mihai I al României, împreună cu un sobor de ierarhi, în Catedrala Patriarhală. În cuvântul intitulat „Regele Mihai – un simbol al suferinței și speranței poporului român”, Patriarhul României a evidențiat calitățile spirituale ale Regelui Mihai I și legătura sa cu Biserica Ortodoxă Română, în general, și cu locașul de cult în care i-a fost oficiată slujba de înmormântare, în special.

La eveniment au participat întreaga Familie Regală a României, președintele României, oficialități ale Statului Român, precum și personalități din străinătate: membri ai mai multor case imperiale sau regale din întreaga lume, cunoscuți și rude ale Majestății Sale.

După slujbă, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a invitat pe toți cei prezenți la o agapă organizată de Patriarhia Română la Palatul Patriarhiei.

 

Duminică, 17 decembrie

În ziua de pomenire a Sfântului Proroc Daniel, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și-a sărbătorit onomastica. Cu acest prilej, a săvârșit Sfânta Liturghie în Catedrala Patriarhală, împreună cu un sobor de ierarhi, preoți și diaconi. În predica rostită, Preafericirea Sa a subliniat învățătura principală a textului evanghelic din Duminica a 28-a după Rusalii: „Dumnezeu cheamă pe toți ­oamenii la mântuire“.

La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, a adresat Preafericitului Părinte Patriarh Daniel un cuvânt de felicitare, în numele ierarhilor, preoților, diaconilor și credincioșilor, și i-a oferit din partea Sfântului Sinod o icoană cu chipul Maicii Domnului.

În cuvântul de mulțumire, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mulțumit lui Dumnezeu pentru împreuna-lucrare a clerului și credincioșilor în Biserica Mântuitorului Iisus Hristos, a explicat importanța sărbătoririi sfântului ocrotitor pentru viața duhovnicească și a mulțumit tuturor pentru prezență.

Seara a participat la concertul tradițional de colinde Răsăritul cel de Sus al Patriarhiei Române, ediția 2017, în Aula Magna Teoctist Patriarhul a Palatului Patriarhiei. În cuvântul intitulat „Bucuria colindelor și unitatea noastră de credință”, Patriarhul României a subliniat faptul că, prin cuvinte ușor de înțeles și de memorat, colindele exprimă înțelesuri adânci ale teologiei, avându-și izvorul în Sfânta Liturghie.

A adresat un mesaj de binecuvântare, intitulat „Îndemn la ajutorarea familiilor nevoiașe”, cu prilejul celei de-a 2-a ediții a Telemaratonului de la Televiziunea Națională a Republicii Moldova, dedicat cofinanțării programului „În brațele mamei” al Mitropoliei Basarabiei.

Luni, 18 decembrie

A participat la slujba de Te Deum pentru deschiderea lucrărilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în Paraclisul istoric Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Reședința Patriarhală.

A prezidat ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în Sala Sfântului Sinod din Reședința Patriarhală.

 

Marți, 19 decembrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate apoi de Permanența Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

A primit grupuri de colindători la Reședința Patriarhală.

 

Miercuri, 20 decembrie

A primit, la Reședința Patriarhală, vizita domnului Valer Dorneanu, președintele Curții Constituționale a României.

Cu prilejul împlinirii a 10 ani de patriarhat, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a acordat un interviu Televiziunii Române.

A primit grupuri de colindători la Reședința Patriarhală.

 

Joi, 21 decembrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate apoi de Permanența Consiliului Național Bisericesc.

A primit, la Reședința Patriarhală, vizita Excelenței Sale domnul Dan Mihalache, Ambasadorul României în Marea Britanie.

În Paraclisul istoric Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Reședința Patriarhală, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a hirotesit arhidiaconi pe diaconul George Grigoriță, consilier patriarhal la Cancelaria Sfântului Sinod, și diaconul Vasile-Marius Buruiană, inspector audit al Centrului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Apoi, în Salonul Sfinților Români din Reședința Patriarhală, Patriarhul României a oferit Ordinul „Sfântul Ioan Gură de Aur”, Ordinul „Sfinții Martiri Brâncoveni”, precum și Ordinul „Maria Brâncoveanu” unor persoane care au contribuit la buna desfășurare a Întâlnirii Internaționale a Tinerilor Ortodocși (ITO) din anul 2016 de la București și din anul 2017 de la Iași, precum și fondatorilor și coordonatorilor unor școli ortodoxe, care își desfășoară activitatea cu binecuvântarea Bisericii.

Astfel, Preafericirea Sa a acordat Ordinul „Sfântul Ioan Gură de Aur” pr. conf. univ. dr. Constantin Necula, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă Andrei Șaguna din Sibiu, diac. lect. univ. dr. Adrian-Sorin Mihalache, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă Dumitru Stăniloae din Iași, doamnei Liana Stanciu, jurnalist, și domnului Daniel Buzdugan, jurnalist. De asemenea, Preafericirea Sa a oferit Ordinul „Sfinții Martiri Brâncoveni” pr. Vasile Gavrilă, de la Biserica Sfântul Nicolae–Ghika, Paraclis universitar din București, precum și fondatorul și coordonatorul Școlii Ortodoxe Sfinții Trei Ierarhi din Capitală. Apoi, Părintele Patriarh Daniel a acordat Ordinul „Maria Brâncoveanu” doamnei Mona Șerbănescu, directorul Școlii Ortodoxe Anastasia Popescu din București.

A primit, la Reședința Patriarhală, vizita domnului Dan 
Tudorache, primarul sectorului 1 Capitală.

A primit, la Reședința Patriarhală, vizita domnului Victor Picu, consilier la Primăria Sector 1 Capitală.

A primit grupuri de colindători la Reședința Patriarhală.

 

Vineri, 22 decembrie

A primit la Reședința Patriarhală soborul Catedralei Patriarhale cu Ajunul Crăciunului.

 

Duminică, 24 decembrie

A participat la Sfânta Liturghie și a rostit cuvânt de învățătură în Paraclisul Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul din Reședința Patriarhală.

 

Luni, 25 decembrie

În ziua slăvitului praznic al Nașterii Domnului, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a săvârșit Sfânta Liturghie și a rostit cuvânt de învățătură în Catedrala Patriarhală. Împreună cu Preafericirea Sa, au slujit Preasfințitul Părinte Qais de Erzurum și Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi.

 

 

După Sfânta Liturghie, Patriarhul României a fost colindat la Reședința Patriarhală de Corala „Nicolae Lungu” a Catedralei Patriarhale.

Cu prilejul sărbătorii Nașterii Domnului, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat o scrisoare irenică Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe surori.

A adresat un mesaj de binecuvântare tuturor românilor, din țară și din străinătate, cu ocazia sărbătorii Nașterii Domnului (2017) și a Anului Nou (2018).

 

Miercuri, 27 decembrie

A participat și a rostit un cuvânt de condoleanțe și binecuvântare, intitulat „Un cercetător al luminii fizice și un iubitor al luminii spirituale – academicianul Ionel-Valentin Vlad”, la un moment comemorativ la Academia Română dedicat domnului Ionel Valentin Vlad, președinte al Academiei Române, trecut din această viață.

 

Sâmbătă, 30 decembrie

A primit în audiență pe preacuviosul părinte arhim. Teofil Anăstăsoaie, Reprezentant al Patriarhiei Române la Locurile Sfinte și Superiorul Așezămintelor Românești de la Ierusalim, Iordan și Ierihon.

 

Duminică, 31 decembrie

A participat la Sfânta Liturghie și a rostit cuvânt de învățătură în Paraclisul Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul din Reședința Patriarhală.

A adresat un mesaj de compasiune și solidaritate Sanctității Sale Tawadros II, Papă și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Copte, în urma atentatului terorist comis vineri, 29 decembrie 2017, în apropierea Bisericii creștine copte Mar Mina din Cairo, care a cauzat moartea a nouă persoane și rănirea altora.

La trecerea în Anul Nou civil 2018, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a săvârșit, în Catedrala Patriarhală, slujba ce se săvârșește în noaptea trecerii dintre ani (2017-2018).

La final, Preafericirea Sa a adresat celor prezenți cuvântul intitulat „Binele săvârșit în timp are valoare eternă”.

 

A consemnat:

Protos. Andrei Anghel,

Secretar, Cabinetul Patriarhal