Interviu cu Preafericitul Părinte Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Se împlinesc 10 ani de la întronizarea Preafericirii Voastre ca Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române (30 septembrie 2007). Cronica acestui prim deceniu de Patriarhat se regăsește în albumele omagiale, în presa bisericească sau în mărturiile audiovizuale. Totuși, într-o caracterizare pe scurt, care considerați că sunt principalele binecuvântări primite de la Dumnezeu în folosul Bisericii și al poporului nostru?

Împlinirea a 10 ani de slujire patriarhală este un prilej deosebit de a mulțumi cu evlavie lui Dumnezeu pentru darurile revărsate asupra Bisericii noastre în această perioadă și de a pomeni cu recunoștință și prețuire pe toți cei care ne-au ajutat să facem roditoare aceste daruri, cler și popor, păstori și păstoriți, părinți și fii duhovnicești, frați și surori în Hristos-Domnul.

Cu 10 ani în urmă, în 30 septembrie 2007, cu ocazia întronizării noastre ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, am anunțat prioritățile noastre pastorale privind intensificarea misiunii spirituale a Bisericii în societate, dincolo de zidurile locașurilor de cult, prin intermediul a trei rețele bisericești ortodoxe la nivel național, și anume: radio, televiziune și un cotidian, precum și construirea unei noi catedrale patriarhale. 

Vizita Patriarhului României la şantierul Catedralei Naţionale, 4 septembrie 2016 / Patriarch of Romania visits the building site of the National Cathedral, 4 September 2016

Prin Radio TRINITAS, Televiziunea TRINITAS și Ziarul LUMINA, Biserica Ortodoxă Română face astăzi din comunicarea mediatică o lucrare misionară vie, care unește libertatea cu responsabilitatea.

Cuvintele pline de speranță din emisiunile și articolele de ziar sau postate pe site-urile Centrului BASILICA sunt, pentru mulți dintre români, printre puținele mesaje luminoase sau pozitive ale fiecărei zile, într-o societate agitată, în care foarte adesea senzaționalul șocant și agresiv înlătură spiritualul pașnic și profund din viața umană.

Cât privește construirea Catedralei Mântuirii Neamului, am explicat mereu că aceasta este, în același timp, o necesitate practică și un simbol spiritual național. Înfăptuirea acestui ideal pe care l-am primit ca mandat, împreună cu Sfântul Sinod, cu clerul și credincioșii mireni, de la vrednicii noștri înaintași, a prins în acești 10 ani de slujire a Bisericii contur concret și conținut real, în special prin manifestarea dărniciei ierarhilor, clericilor și mirenilor din eparhii, a autorităților de stat, centrale și locale, precum și a unor sponsori și binefăcători cu dragoste de Biserică și Neam.

În paralel cu acest efort de construire a Catedralei Naționale se desfășoară o activitate amplă de zidire spirituală a Bisericii din suflete, adică activitate liturgică, pastorală, educațională, culturală și misionară.

O binecuvântare deosebită a primit Biserica noastră și în acest deceniu prin canonizarea unui număr mare (30) de noi sfinți din neamul românesc. Priviți împreună, toți acești minunați sfinți ai pământului românesc și ai Bisericii Ortodoxe ne arată cum sfințenia Evangheliei lui Hristos a rodit, într-un popor credincios, raze și chipuri de lumină, sfințind timpul și cultivând comuniunea între generații, pentru că în sfinții Bisericii „Iisus Hristos, ieri și azi și în veci, este același“ (Evrei 13, 8).O altă binecuvântare a fost solemnitatea sfințirii Marelui Mir, care a avut loc în anul 2010, Anul omagial al Crezului Ortodox și al Autocefaliei românești. Atunci a fost sfințit Marele Mir pentru a 21-a oară în Biserica Ortodoxă Română, după recunoașterea ei ca autocefală, în anul 1885, de către Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului și de către celelalte Biserici Ortodoxe Autocefale surori, și pentru întâia oară în timpul arhipăstoririi noastre ca Patriarh.

Noile locașuri de închinare edificate în parohii noi, în unități medicale și filantropice, prin jertfelnicia și dărnicia poporului dreptcredincios, într-o perioadă de criză economică, precum și monumentele de patrimoniu restaurate sunt mărturii că Sfânta Liturghie și celelalte sfinte slujbe adună pe oamenii credincioși în comuniunea de iubire a Preasfintei Treimi și îi susțin în multiplele activități edilitare și misionare.

În plan administrativ, au fost aplicate măsuri organizatorice pentru ca unitățile bisericești să răspundă mai adecvat solicitărilor credincioșilor din orașe și sate în noul context social. În 28 noiembrie 2007 a fost aprobat de Sfântul Sinod, după 60 de ani, un nou Statut de organizare și funcționare a Bisericii Ortodoxe Române, recunoscut oficial prin Hotărârea nr. 50, din 22 ianuarie 2008, a Guvernului României.

Consecventă tradiției multiseculare prin care Biserica Ortodoxă Română a fost instituția de bază a formării limbii române și a culturii naționale („Maica spirituală a poporului român” – cum o numea Mihai Eminescu), Patriarhia Română continuă și astăzi să fie protectoare și promotoare a valorilor culturale românești tradiționale permanente. Tipărirea Sfintei Scripturi în tiraje de masă, a cărților de cult și de învățătură creștină, a scrierilor patristice, a celor patru reviste bisericești centrale, a monografiilor pentru mănăstiri, protopopiate, ori albume de artă bisericească românească, precum și multe cărți pentru copii, sunt activități ale editurilor și tipografiilor Patriarhiei Române. Enciclopedia Ortodoxiei Românești, Filocalia în 12 volume, tradusă și comentată în limba română, Operele complete ale părintelui Dumitru Stăniloae, Istoria monahismului românesc în 3 volume, realizată în cooperare cu Academia Română, sintezele de istorie și cultură românească dedicate epocii brâncovenești și creștinismului românesc în general sunt repere ale operei culturale a Bisericii din ultimul deceniu. Avem în pregătire și Istoria parohiilor ortodoxe românești, în 12 volume, din care tânăra generație va putea înțelege mai profund rolul spiritualității, culturii și filantropiei bisericești în viața poporului român. „Comuniune și conlucrare frățească în viața Bisericii și în misiunea socială” a fost esența cuvântului pe care l-ați rostit la ceremonia de întronizare ca Patriarh. Care au fost factorii favorizanți și care au fost obstacolele în împlinirea dezideratelor formulate atunci?

Sfântul Apostol Pavel numește pe creștini împreună-lucrători cu Dumnezeu (cf. 1 Corinteni 3, 9). Deci, această împreună-lucrare a oamenilor cu Dumnezeu se cultivă în Biserică, deoarece Biserica este icoana și primitoarea comuniunii și conlucrării din Sfânta Treime. Viața Bisericii lui Hristos este în primul rând taina creșterii și rodirii spirituale în Hristos. „Eu sunt Vița” – spune Hristos Domnul – „voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne în Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic (…) căci Eu v-am ales pe voi și v-am rânduit să mergeți și roadă să aduceți, și roada voastră să rămână” (Ioan 15, 5 și 16), punând astfel în lumină taina rodirii spirituale ca taină a misiunii Bisericii în lume. Așadar, putem spune că bucuria comuniunii fraterne favorizează sau inspiră mai multă conlucrare în activitatea pastorală și misionară a Bisericii! Ne-am bucurat în acești 10 ani de binecuvântarea lui Dumnezeu și de ajutorul, comuniunea și conlucrarea frățească a multor persoane, ierarhi, clerici, monahi și credincioși mireni, care au contribuit la lucrarea de cultivare și rodire a darurilor primite de Biserică de la Dumnezeu.

Când vorbim despre factori favorizanți în lucrarea bisericească, noi spunem că întotdeauna este nevoie de aceste trei stări duhovnicești: gândul curat sau intenția sinceră, credința puternică și rugăciunea stăruitoare.

Când acestea sunt împlinite, Dumnezeu trimite oameni potriviți și ne ajută să găsim mijloacele necesare pentru a duce la bun sfârșit lucrarea binecuvântată.

Uneori, dificultățile sau încercările neprevăzute de calculele omenești sunt îngăduite de Dumnezeu pentru a ne spori maturitatea spirituală și statornicia în credință.

În slujirea Bisericii trebuie să fim mereu vigilenți la acest război spiritual nevăzut, dar real, și să luptăm, cu mijloace duhovnicești, nu doar cu ispitele sau încercările care vin de la lume, ci și cu propriile slăbiciuni sau lipsuri, în duh de smerenie, având convingerea că iubirea lui Hristos Cel răstignit și înviat ne ajută să biruim aceste încercări, potrivit făgăduinței Sale: „În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33).

Proclamarea solemnă a Anului omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și al pictorilor bisericești și a Anului comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română, Catedrala Patriarhală, 1 ianuarie 2017 / The solemn proclamation of the Jubilee Year of Holy Icons, of iconographers and church painters. Also the proclamation of the Commemorative Year of Patriarch Justinian and of the defenders of Orthodoxy during communism. The Patriarchal Cathedral, 1 January 2017

Prin proclamarea în fiecare an de către Sfântul Sinod a unor tematici omagiale și a unor evenimente comemorative ați pus mereu în legătură trecutul și prezentul. De ce evocă Biserica marile personalități și evenimente istorice și de ce este activă în viața societății de azi?

Stabilirea de către Sfântul Sinod a unor tematici omagiale și comemorative pentru fiecare an a devenit acum o practică obișnuită pentru coagularea sau focalizarea activităților bisericești în toate eparhiile din Patriarhia Română. Inițiativa noastră din anul 2007, de proclamare a anului 2008 ca „Anul jubiliar al Sfintei Scripturi și al Sfintei Liturghii”, a fost continuată și în anii următori, întrucât s-a constatat că avem nevoie de repere majore în misiune și de perspective spirituale înnoite în lucrarea pastorală, dar și de comemorare liturgică și culturală privind unele personalități din istoria Bisericii și a neamului românesc.

Practica proclamării anilor omagiali și comemorativi dedicați unor sfinți sau unor evenimente din viața Bisericii ne-a arătat că acest fapt inspiră mai multă conlucrare în activitatea pastorală și misionară a Bisericii, mai multă comuniune fraternă în slujirea liturgică și filantropică, dar și mai multă participare a credin­cioșilor mireni, de profesii diferite, la viața și misiunea Bisericii. Anii omagiali au avut tematici inspirate din învățătura de credință ortodoxă (Sfânta Scriptură, Sfinții Părinți, Crezul ortodox, Sfintele Taine, sfintele icoane), dar și valori spirituale benefice pentru întreaga societate (educația religioasă a tineretului creștin ortodox, îngrijirea bolnavilor, misiunea parohiei și a mănăstirii în contextul social de azi, unitatea de credință și de neam etc.).

Comemorarea marilor personalități și a evenimentelor istorice majore a fost de fiecare dată ofrandă de recunoștință, dar și prilej de a cunoaște mai bine virtuțile înaintașilor, de a le prețui și a le pune în lucrare și pentru generația actuală. De pildă, Sfinții Împărați Constantin și Elena, Sfinții Capadocieni, Sfinții Martiri Brâncoveni și Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, părintele Dumitru Stăniloae, Patriarhul Justinian și apărătorii Ortodoxiei în timpul regimului comunist sunt izvoare de lumină și întărire spirituală pentru viața și lucrarea Bisericii astăzi.

Distincţii pentru preoţii de caritate care au oferit asistenţă religioasă victimelor incendiului de la clubul „Colectiv”, Reşedinţa Patriarhală, 22 decembrie 2015 / Distinctions for the charitable priests who offered spiritual assistance to the victims of the fire at the „Colectiv“ Club. The Patriarchal Residence, 22 December 2015

Împreună cu slujirea liturgică și pastorală, lucrarea social-filantropică a Bisericii Ortodoxe Române s-a intensificat vizibil în această perioadă. Putem vorbi despre o redefinire a misiunii Bisericii în societate sau despre o reactualizare a parteneriatului tradițional cu instituțiile Statului și cu societatea civilă?

Lucrarea social-filantropică a Bisericii este în același timp o vocație spirituală și o necesitate practică. Opera socială a Bisericii izvorăște din Evanghelia iubirii milostive a lui Hristos pentru toți oamenii și din Sfânta Liturghie a Bisericii, în care este celebrată iubirea milostivă și jertfelnică a lui Hristos pentru mântuirea oamenilor. Așa se explică mulțimea instituțiilor filantropice sau de asistență socială înființate sau patronate de Biserică de-a lungul secolelor, adesea cu sprijinul împăraților, regilor și domnitorilor creștini, dar și cu sprijinul tuturor celor milostivi și darnici, indiferent de poziție în societate.

Astăzi, prezența preoților de caritate în spitale, unități militare și penitenciare, precum și mulțimea unităților de caritate ale Bisericii ne arată că vechea tradiție filantropică a Bisericii a revenit în actualitate, după ce începând cu anul 1990 cultele religioase din România au primit libertatea de a fi mai active în societatea românească.

Sfinţirea cantinei sociale a Protopopiatului Sector 2 Capitală, 17 februarie 2015 / The blessing of the food kitchen of the Sector 2 Deanery in Bucharest, 17 February 2015

Aproape 1.000 de unități, programe și proiecte social-filantropice au fost înființate și coordonate direct de către Biserica Ortodoxă Română (orfelinate, grădinițe și școli, spitale și așezăminte medicale, cantine sociale, centre de primire pentru victime ale violenței domestice ș.a.). Multe dintre acestea sunt afiliate Federației „Filantropia” a Patriarhiei Române. De asemenea, întrucât Statul român „recunoaște rolul spiritual, educațional, social-caritabil, cultural și de parteneriat social” al Bisericii, conform articolului 7 din Legea Cultelor (nr. 489/2006), dezvoltăm asistența religioasă, ca filantropie spirituală, în cooperare cu instituțiile medicale și social-caritative din sistemul public. În acest sens, în Arhiepiscopia Bucureștilor, unde activitatea social-filantropică s-a consolidat mult în ultimii ani, vedem că este nevoie de multă lucrare caritabilă pentru a-i putea ajuta pe cei aflați în dificultate. Este nevoie de altruism și entuziasm, dar și de cooperare instituțională cu sistemul public de asistență socială, precum și cu organizații neguvernamentale. De fapt, este vorba de o continuare firească a cooperării dintre Stat, societate și Biserică, în folosul oamenilor din zilele noastre.

Schimbările rapide și imprevizibile din lumea globalizată, crizele politice și economice au efecte și asupra vieții spirituale a oamenilor. Cum răspunde Biserica Ortodoxă problemelor existențiale ale omului de azi?

Biserica are datoria sfântă de a rămâne întru totul fidelă mesajului evanghelic primit de la Hristos Domnul prin Sfinții Apostoli. Aceasta este o mare responsabilitate, care nu poate fi împlinită fără ajutorul Duhului Sfânt, adică fără rugăciune stăruitoare și fără comuniune în mărturisirea dreptei credințe și în săvârșirea faptelor bune.

Într-adevăr, contextul concret al misiunii Bisericii este astăzi marcat de schimbări și mutații multiple și rapide, care cer din partea noastră multă atenție, precum și multiplicarea metodelor și mijloacelor de pastorație și misiune.

Într-un context de secularizare crescândă și chiar de ostilitate față de religie, suntem chemați să vedem în același timp datoria mărturisirii iubirii lui Hristos pentru toți oamenii, dar și dificultatea receptării mesajului Său de către o societate dispusă doar să „tolereze” prezența Bisericii, ca simplu factor de reconciliere, în caz de conflict, sau ca pe o instituție de caritate și solidaritate umană, fără referire la mântuire sau viața veșnică.

În orice situație trebuie să împlinim vocația noastră de a fi slujitori ai Evangheliei iubirii lui Hristos, chiar dacă întâlnim adeseori ostilitatea unei societăți secularizate, marcată de indiferentism religios.

De asemenea, avem chemarea sfântă de a fi apărători ai vieții, ai identității și demnității persoanei umane, chiar dacă întâlnim suflul rece al desacralizării unei societăți globalizante, nivelatoare de identități, cu vădite tendințe de marginalizare a rolului și prezenței Bisericii în societate.

Sfânta Lumină de la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim adusă la noi în țară din inițiativa Patriarhului României în fiecare an începând din 2009 / The Holy Light from the Church of the Holy Sepulchre in Jerusalem, brought yearly to Romania at the initiative of the Romanian Patriarch, starting with 2009

Slujirea Bisericii este și va fi o lucrare mare și sfântă, deși dificultățile acestei lucrări sunt multiple și mereu noi. Însă multele dificultăți ale acestei slujirii ne îndeamnă să ne apropiem, prin rugăciune, pocăință și fapte ale iubirii milostive, și mai mult de Hristos-Capul Bisericii, de Sfânta Treime și de sfinții lui Dumnezeu, pentru a trăi bucuria Învierii lui Hristos, care izvorăște din Cruce, adică din smerita dăruire de sine lui Dumnezeu și oamenilor.

Prima Sfântă Liturghie la şantierul Catedralei Naţionale în ultima zi a Întâlnirii Tinerilor Ortodocși din toată lumea, 4 septembrie 2016 / The first Holy Liturgy at the building site of the National Cathedral, on the last day of the International Meeting of Orthodox Youth, 4 September 2016

Educația tineretului face parte integrantă din misiunea Bisericii în societate. Sunt tinerii de astăzi diferiți de cei de acum 20 sau 40 de ani? Care sunt direcțiile sau exigențele de adaptare a limbajului bisericesc și a mijloacelor pastorale la noile paradigme comportamentale și culturale?

Cunoașterea situației reale a tineretului creștin din zilele noastre și înțelegerea mai profundă a vocației sale spirituale se impun ca priorități ale lucrării misionare a Bisericii. 

Criza de ideal și de orientare spirituală a vieții umane, care străbate în mod dramatic lumea de azi, reprezintă pentru Biserică o provocare și o chemare spre a se ocupa mai mult de problemele și aspirațiile tinerilor de astăzi.

Dificultățile cu care se confruntă tinerii în so­cie­tatea contemporană sunt multiple: sărăcia materială, șomajul, nesiguranța vieții de mâine, lipsa de comunicare cu părinții, drogurile, depresia etc. În fața acestor probleme, Biserica este chemată să acorde o atenție deosebită tinerilor, apărând inocența, sinceritatea, curajul, dorința de înnoire și toate va­lorile acestei vârste binecuvântate de Dumnezeu, pentru cultivarea demnității umane și a unei vieți sănătoase, precum și pentru căutarea mântuirii sau a vieții veșnice.

În mod practic, este absolut necesară o lucrare pastoral-misionară a Bisericii mai intensă și mai vastă de ascultare a tinerilor elevi și studenți, de îndrumare și susținere a lor, în special a tinerilor căsătoriți, a tinerilor care lucrează mult deși primesc bani puțini, a tinerilor șomeri, care nu au un loc de muncă, oferindu-le asistență pastorală și social-caritabilă, dar și ajutor pentru a se integra în societate și a contribui la dezvoltarea acesteia.

Astăzi, suntem che­mați să ajutăm tinerii săraci care sunt în situația de a abandona studiile, să ajutăm tinerii care sunt nevoiți să migreze în alte țări pentru aflarea unui loc de muncă și a unui trai mai bun, să arătăm copiilor și tinerilor orfani mai multă dragoste fră­țească și părintească, mai ales celor abandonați de familia lor. Să lucrăm împreună pentru intensificarea iubirii pă­rinților față de copii și a copiilor față de părinți, pentru cultivarea prieteniei, a iubirii curate și a respectului între tineri, având ca lumină pentru suflet dreapta credință și dreapta viețuire pe care le-am moștenit, ca români creștini, de la părinții și strămoșii noștri de-a lungul veacurilor.

Biserica, școala și familia trebuie să conlucreze mai mult în vederea realizării unei educații integrale, în același timp științifice și spirituale, profesionale și morale, în special pentru creșterea copiilor și a tinerilor noștri în iubirea față de Dumnezeu și de aproapele pentru a fi spre folosul întregii societăți.

Orele de religie din învățământul public, programele educaționale dezvoltate de unitățile bisericești trebuie susținute într-un efort unitar de a-i orienta pe tineri și de a le cultiva încrederea, pentru a iubi valorile spirituale permanente, dincolo de „moda zilei”.

Programul național catehetic „Hristos împărtășit copiilor”, proiectul educațional „Alege școala!” sunt căi prin care Biserica Ortodoxă Română a cultivat în acești ani, atât în țară, cât și în străinătate, bucuria credinței și a comuniunii fraterne. Întâlnirile anuale ale tinerilor ortodocși din toată lumea, de la Baia Mare (2014), Cluj-Napoca (2015), București (2016) și Iași (2017), taberele de tineret, pelerinajele, bursele de studii, oferirea de rechizite școlare și haine sunt mijloace prin care Biserica se alătură familiei și școlii în formarea tinerelor generații.

Patriarhul României la hramul Centrului de Presă BASILICA,
Palatul Patriarhiei, 5 iunie 2017 / The Patriarch of Romania participating in the feast day of the BASILICA Press Centre, The Patriarchal Palace, 5 June, 2017

Pentru promovarea dialogului cu societatea de azi și mai ales pentru o mai bună comunicare între membrii corpului eclezial, ați înființat, în anul 2007, Centrul de Presă BASILICA al Patriarhiei Române și încurajați folosirea tehnologiilor moderne în misiunea cultural-pastorală. Care este utilitatea acestui demers pastoral-misionar și cultural-social pentru credincioșii ortodocși români din România și din afara ei?

Comunicarea mediatică face parte astăzi, ca o dimensiune firească, din viața tuturor oamenilor și a oricărui sistem social. Prin urmare, Biserica nu poate să neglijeze aceste realități. Pe baza experienței benefice dobândite în anii noștri de arhipăstorire la Iași, una dintre prioritățile misionare ca Patriarh al României a fost înființarea Centrului de Presă BASILICA al Patriarhiei Române, cu cele cinci componente: Radio TRINITAS, TRINITAS TV, Publicațiile LUMINA, Agenția de știri BASILICA, Biroul de comunicații și relații publice, la 27 octombrie 2007.

Astfel, la împlinirea a 10 ani de slujire patriarhală, sărbătorim anul acesta și împlinirea a 10 ani de la înființarea Centrului de Presă BASILICA al Patriarhiei Române, aducând mulțumire lui Dumnezeu pentru ajutorul și binecuvântarea primite de la El în susținerea lucrării bogate a acestei instituții, lucrare împlinită cu pasiune și bucurie, dar și cu multă osteneală și cheltuială, fapt pentru care mulțumim tuturor eparhiilor care sprijină Patriarhia în această lucrare misionară.

În prezent, posturile de radio și televiziune ale Patriarhiei Române transmit zilnic, la nivel național, Sfânta Liturghie ortodoxă, iar Ziarul Lumina, ca unic cotidian creștin ortodox din țara noastră și din toată lumea ortodoxă, poate fi citit și online. Știrile difuzate în mediul virtual de Agenția de știri BASILICA și comunicatele sau punctele de vedere exprimate prin Biroul de presă sunt vectori de imagine și mărturii despre specificul vieții bisericești. Prin mijloacele moderne de comunicare dorim să evidențiem îndeosebi lumina din oameni, să prezentăm chipuri de lumină dătătoare de speranță.

Componentele Centrului de Presă BASILICA sunt, alături de mijloacele de comunicare ale eparhiilor și ale celorlalte unități bisericești, mijloace misionare pentru cateheză și educația continuă în spiritul valorilor creștine și românești, slujire comunicațională pentru mulți oameni bolnavi și singuri. 

În mod deosebit, mijloacele de comunicare bisericești asigură o funcție de liant comunitar între membrii comunităților ecleziale din țară, iar pentru românii care lucrează sau studiază în străinătate, acestea sunt mijloace de a cultiva credința ortodoxă în veșmântul de aur al limbii române părintești, oricât de departe ar fi ei de patria-mamă, România.

Ați acordat o atenție specială organizării de noi structuri administrative bisericești (eparhii, parohii, reprezentanțe etc.) pentru românii ortodocși din diasporă. Care sunt efectele pozitive ale acestor demersuri pastoral-misionare și culturale românești?

Migrația populației a devenit un fenomen global, care nu i-a ocolit nici pe conaționalii noștri. Statisticile arătau deja în 2007, anul intrării României în Uniunea Europeană, că peste două milioane de cetățeni ai țării noastre se aflau în țări din vestul Europei, pe continentul nord-american sau în alte regiuni ale lumii.

În acele condiții, grija pastorală a Bisericii pentru fiii și fiicele duhovnicești care au plecat din comunitățile în care primiseră Taina Sfântului Botez trebuia extinsă și în plan administrativ, prin organizarea de structuri bisericești adecvate. În prezent, la cele 29 de eparhii din țară se adaugă alte 14 eparhii în afara granițelor României.

Vizita Patriarhului României la Paraclisul comunităţii româneşti
din Geneva, 24 ianuarie 2016 / The Romanian Patriarch’s visit to the Chapel of the Romanian community in Geneva, 24 January 2016

Eparhiile existente deja și cele înființate de noi în anul 2007 s-au consolidat și desfășoară o bogată slujire liturgică și pastorală pentru credincioșii ortodocși români migranți și dau mărturie credinței ortodoxe într-un context multicultural, multiconfesional și adesea marcat de ideologii și curente seculariste. Mai ales în Europa Occidentală (Italia, Spania, Franța, Germania), unde diaspora ortodoxă românească este cea mai mare, odată cu creșterea numărului de comunități bisericești organizate se realizează și o consolidare instituțională: se construiesc biserici noi, se înființează mănăstiri, centre culturale, centre educaționale și de asistență social-medicală etc.

Alături de eparhiile din Europa Occidentală avem, începând cu anul acesta (2017), o Mitropolie Ortodoxă Română în Statele Unite ale Americii, cu sediul în Chicago, și o Episcopie Ortodoxă Română a Canadei, cu sediul lângă Montreal, iar Ortodoxia românească este reprezentată, de asemenea, la nivel episcopal în Australia și Noua Zeelandă.

Constatăm cu bucurie că, în general, credincioșii ortodocși ro­mâ­ni, deși aflați departe de România, fac eforturi mari să păstreze cre­dința ortodoxă strămoșească, identitatea și cultura românească.

Astăzi, în diaspora română, biserica devine locul unde românii își păstrează adevărata identitate spirituală. Dorul de casă, de tradițiile și obiceiurile românești, de mărturisirea comună a dreptei credințe, îi aduce pe românii din diasporă în biserica în care se slujește în limba maternă, se exprimă identitatea lor etnică și confesională, dar și comuniunea cu românii din țară și de pretutindeni.

Ați participat la mai multe sinaxe ale Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale și la întrunirea Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe (Creta, 2016). Care sunt perspectivele exercitării sinodalității pentru slujirea unității, comuniunii și corespon­sabilității Ortodoxiei universale?

Unitatea ortodoxă la nivel universal este vitală în lumea globalizată și instabilă de astăzi. Ortodocșii nu trebuie să se izoleze unii de alții în timp ce oamenii circulă, comunică și relaționează la nivel planetar. Așadar, cultivarea unității ortodoxe generale este o datorie comună pentru toate cele 14 Biserici Ortodoxe Autocefale, atât la nivelul ierarhiei, cât și al comunităților de credincioși.

Rugăciune la deschiderea lucrărilor Sinaxei premergătoare Sfântului şi Marelui Sinod, Mănăstirea Gonia din Kolymbari, Creta, 17 iunie 2016 / Prayer at the opening of the sessions of the Synaxis preceding the Great and Holy Synod, the Gonia Monastery in Kolymbari, Crete, 17 June 2016

Ortodoxia a primit de la Dumnezeu și a păstrat darul unității bazate pe dreapta credință exprimată în comuniunea de popoare și culturi diferite. Aceasta este o binecuvântare, dar și o mare responsabilitate pentru noi toți.

Urmare fenomenului migrației și comunicării mediatice rapide, credincioșii ortodocși din popoare și tradiții lingvistice și culturale diferite intră astăzi în contact mai mult ca odinioară, prin venerarea sfinților comuni la marile sărbători, prin lumina adusă în fiecare an de la Sfântul Mormânt din Ierusalim, prin pelerinaje internaționale, prin mass-media, rețele de socializare, și simt nevoia de unitate sau comuniune cu toți cei care mărturisesc aceeași credință ortodoxă.

În consecință, practica sinodalității la nivel universal și întâlnirile periodice între ierarhii reprezentând Bisericile Ortodoxe Autocefale au devenit o necesitate pastorală și misionară. În acest sens, Sfântul și Marele Sinod din insula Creta (16-26 iunie 2016) a fost un eveniment spiritual major al Ortodoxiei, deși a fost marcat de absența a patru Biserici Ortodoxe surori. Așa cum s-a spus în multe rânduri, documentele aprobate de acest Sinod nu formulează dogme sau canoane noi, ci reafirmă continuitatea în credința ortodoxă a Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească. Totuși, textele aprobate pot fi explicitate, nuanțate sau dezvoltate de către un viitor Sfânt și Mare Sinod al întregii Ortodoxii, dar convingerea noastră, exprimată atât în Creta și menționată în documente, cât și în prezent, este că întrunirile sinodale ortodoxe la nivel universal, ritmice, o dată la 5-10 ani, sunt necesare. De asemenea, ar trebui ca frățietatea ortodoxă internațională să se manifeste și prin mai multe programe și proiecte practice desfășurate între Bisericile Ortodoxe surori nu doar la nivel academic, ci mai ales prin activități de solidaritate și întrajutorare fraternă concretă în situații de criză și de cooperare în misiune.

Cel de-al doilea deceniu de slujire patriarhală al Preafericirii Voastre începe cu Centenarul Marii Uniri (1918-2018) și sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului (Catedrala Națională), un simbol al creștinismului ortodox din România și o cinstire solemnă a tuturor eroilor nea­mului românesc. Cât de necesară este astăzi cultivarea valorilor spirituale românești în dialog național și internațional?

Realizarea marilor idealuri ale unității și demnității naționale ale românilor, cum a fost și Marea Unire de la 1918, a fost posibilă și prin contribuția deosebită a Bisericii Ortodoxe Române, care a fost mereu împreună cu poporul prin toate eforturile ei de cultivare a conștiinței naționale și de afirmare a dorinței de unitate și independență națională.

În acest an (2017) au fost comemorați ostașii români care au luptat eroic la Mărăști, Mărășești și Oituz, la împlinirea a 100 de ani de la Marele Război din 1917. Întrucât pe jertfele acestora s-a înfăptuit Marea Unire din 1918, au fost săvârșite slujbe de pomenire la mormintele și monumentele lor din diferite localități ale țării. Eroii jertfelnici din 1917, împreună cu cei care s-au jertfit pe alte câmpuri de luptă, în lagăre și în închisori, pentru libertatea, unitatea și demnitatea poporului român, ne cheamă la o cinstire solemnă și unitară a lor, la un monument al eroilor români din toate timpurile, în care să se exprime prin rugăciune și recunoștință comuniunea între toate generațiile.

Acest monument este Catedrala Mântuirii Neamului sau Catedrala Națională, care are ca hram principal Înălțarea Domnului și Ziua Eroilor, ctitorie care unește iubirea de Dumnezeu a unui popor dreptcredincios și jertfelnic, mult încercat în istorie, cu recunoștința pe care o datorăm veșnic Eroilor Neamului.

Prin milostivirea lui Dumnezeu și cu ajutorul Maicii Domnului, în ziua de 30 noiembrie 2018, la sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, va fi sfințită Catedrala Națională, aceasta fiind o necesitate liturgică practică și un simbol al spiritualității românești.

Împlinirea acestui ideal, exprimat încă din anii 1877-1878, după Războiul de Independență, de Mihai Eminescu și Ion Slavici, ne ajută să înțelegem că respectarea, cultivarea și promovarea valorilor spiritualității și identității naționale sunt datorii permanente ale tuturor românilor, pentru că reperele identitare ale unui popor sunt componente fundamentale ale demnității sale, în dialog cu alte popoare ale lumii.

(A consemnat Pr. Nicolae Dascălu)

The Joy of Brotherly Communion inspires Cooperation within the Church

An interview with His Beatitude Daniel, the Patriarch of the Romanian Orthodox Church

It has been 10 years since Your Beatitude’s ­enthronement as Primate of the Romanian ­Orthodox Church on 30 September 2007. The events of this Patriarchal decade have been well documented in the Church press and within the media at large. Could you perhaps summarise for us here what you would consider to be the foremost blessings received from God for the benefit of the Church and of our people?

The anniversary of 10 years of Patriarchal service gives us a special opportunity to faithfully thank God for the gifts He has granted to our Church during this period and to remember with gratitude and commendation all those who have helped us to bring these gifts to fruition – clergy and laity, shepherds and flock, spiritual parents and sons or daughters, brothers and sisters in Christ our Lord.

Ten years ago at the time of our enthronement as Patriarch of the Romanian Orthodox Church, on 30 September 2007, we stated our pastoral priorities regarding the concrete steps towards strengthening the Church’s spiritual mission within broader society, beyond church walls. This is to be achieved by founding three national Orthodox media networks encompassing radio, television and printed media, and also by building a new Patriarchal Cathedral.

Through TRINITAS, our radio and television network and through the LUMINA („THE LIGHT“) newspaper, the Romanian Orthodox Church has turned modern media communication into a living missionary work which unites freedom with responsibility.

For many Romanians, the hopeful words heard in these programmes or read in our newspaper articles or on the website of the BASILICA centre are among the few radiant and positive messages they will hear each day in a tumultuous society in which shocking and aggressive sensationalism often supplants the peaceful and profound spiritual element in human life.

As for the building of the Cathedral of National Salvation, we have often explained that this was as much a practical necessity as it was to serve as a national spiritual symbol. Collectively we, the Holy Synod, the clergy and the faithful were bequeathed this project by our worthy ancestors, and over the past 10 years, have seen how this ideal has acquired a real and concrete shape. This is largely through the consistent generosity of hierarchs, of clergy and of laity from various dioceses, of central and local State authorities, as well as that of a number of sponsors and benefactors who share a great love for the Church and for their nation.

Alongside this effort of building the National Cathedral another sizeable spiritual endeavour is underway: the building of a Church of souls, represented by the Liturgical, pastoral, educational, cultural and missionary activity.

Over the past decade our Church has been especially blessed by the canonization of a great number of new Romanian saints (30). This multitude of wonderful saints which has arisen out of our nation and of our Orthodox Church reveals to us how the holiness of Christ’s Gospel has borne fruit in a faithful nation in the form of rays and faces of light sanctifying time and nurturing the communion between generations. For it is in the saints of the Church that „Jesus Christ is the same yesterday and today and forever“ (Hebrews 13:8). Another great blessing was the Sanctification of the Holy Myrrh, which took place in 2010 – the festive year of the Orthodox Creed and of Romanian autocephaly. This is the 21st time that the Holy Myrrh has been sanctified in the Romanian Orthodox Church after autocephaly was recognised in 1885 by the ­Ecumenical Patriarchate of Constantinople and by the other autocephalous sister Churches.

New churches have sprung up within new parishes, medical and philanthropic centres have been established through the sacrifice and generosity of the faithful, a particularly challenging thing in this period of economic crisis; monuments of our patrimony have been restored. All of this is evidence that the Holy Liturgy and other services of the Church truly do bring people together in the communion of love of the Holy Trinity, sustaining them in their various building and missionary endeavours.

On the administrative level, stricter organisational regulations have been implemented to ensure that parishes respond more adequately to the needs of the faithful in both cities and villages, in the new social context. On 28 November 2007, for the first time in 60 years, the Holy Synod approved new Statutes for the Organisation and Functioning of the Romanian Orthodox Church, officially recognised through the Government’s Resolution No. 50 of 22 January 2008.

The Romanian Patriarchate today continues to be a protector and promoter of perennial and traditional cultural values, in line with the century-old tradition according to which the Romanian Orthodox Church was the foundational institution for the formation of Romanian language and culture („The spiritual mother of the Romanian nation“, as Eminescu once put it). The publishing and printing houses of the Romanian Patriarchate carry out a vast array of activities: the printing of Holy Scriptures in large numbers, of service books and of Christian educational books, the printing of patristic writings, of the four main Church journals, of monographs for monasteries or deaneries, of Romanian Church art albums as well as the publication of many books for children. More specifically, fruits of these intensive labours have included The Encyclopaedia of Romanian Orthodoxy, the Philokalia in 12 volumes, translated into Romanian with commentaries, The Complete Works of Father Dumitru Staniloae, The History of Romanian Monasticism in 3 volumes, produced in co-operation with the Romanian Academy, syntheses of Romanian history and culture devoted to Brancoveanu’s era and to Romanian Christianity in general. All these constitute real landmarks in the cultural work of the Church this past decade. We are now working on The History of the Romanian Orthodox Parishes, in 12 volumes, from which the younger generation will be able to understand more profoundly the role of Church spirituality, culture and philanthropy in the life of the Romanian people.

Brotherly communion and co-operation in the life of the Church and in its social mission’ was the essence of the speech you gave on your enthronement as Patriarch. What have been some positive contributing factors, and what obstacles have you encountered in achieving the objectives formulated back then?

The Holy Apostle Paul names Christians co-workers with God (1 Corinthians 3:9). Therefore, this co-working of humans with God is cultivated in the Church, as the Church is the icon and receiver of the communion and co-working of the Holy Trinity. The life of the Church of Christ represents first and foremost the mystery of spiritual growing and fruit-bearing in Christ. „I am the vine – says Christ the Lord – you are the branches. If you remain in me and I in you, you will bear much fruit; apart from me you can do nothing. (…) „You did not choose me, but I chose you and appointed you so that you might go and bear fruit—fruit that will last“ (John 15:5, 15:16). The Apostle thus brings to the fore the mystery of spiritual fruit-bearing as mystery of the Church’s mission to the world. We can then say that the joy of brotherly communion favours or inspires a stronger co-working in the pastoral and missionary activity of the Church! Throughout these ten years we have benefited from God’s blessing and help, from the brotherly cooperation and communion of many people, hierarchs, clergy, monastics and laity, who have all contributed to the cultivation and to the bringing to fruition of the gifts received from God by the Church.

When we talk about positive factors in the work of the Church, we always say that three spiritual states are essentially necessary: pure thought (or honest intention), strong faith and fervent prayer.

When these states are attained, God sends the right people and helps us find the necessary means to successfully complete the work He has blessed.

Sometimes unforeseen difficulties and trials which defy our best human predictions are allowed by God to strengthen our spiritual maturity and our steadfastness in faith.

In serving the Church we always need to remain watchful of this unseen but real spiritual war, and to keep fighting by using the spiritual tools at hand against not just the temptations or trials brought by the world, but also our own weaknesses and inadequacies, in the spirit of humility and harbouring the certainty that the love of the Resurrected Christ will help us triumph over all trials, according to His promise: „In this world you will have trouble. But take heart! I have overcome the world“ (John 16:33).

Every year the Holy Synod has announced themes honouring particular historical figures or a historical landmark and has organised commemorative events, thereby, it would seem, connecting past and present. Why is it that the Church evokes these great personalities and events of the past and how are these relevant in the life of society today?

Establishing a special commemorative theme for each year has become common practice for the Holy Synod. This has the purpose of both consolidating and focusing Church activities in all the dioceses throughout the Romanian Patriarchate. In 2007 we had the initiative of proclaiming 2008 as Jubilee Year of the Holy Scripture and the Holy Liturgy, and this is a practice we have continued within subsequent years. The idea sprung from the realisation that serious milestones are greatly needed in mission today and similarly that our missionary work and activities require a renewal of spiritual perspectives. Essential for us also is a liturgical and cultural remembrance of some of the great personalities in the history of the Romanian Church and nation.

We have seen how these jubilee and commemorative years, devoted to saints or events in the life of the Church, have inspired more effective cooperation in the pastoral and missionary life of the Church and a greater degree of brotherly communion in the philanthropic and liturgical service. They have also inspired a greater participation of the lay faithful – from various professional backgrounds – in the life and mission of the Church.

Our jubilee years have always followed themes inspired by the teachings of the Orthodox faith (The Holy Scripture, The Fathers of the Church, The Orthodox Creed, The Holy Mysteries, Holy Icons) but have also promoted spiritual values beneficial for society as a whole (the religious education of Orthodox youth, care for the sick, the mission of the parish and the monastery in today’s social context, the unity of faith and nation etc.).

Remembering the towering personalities and significant historical events of our past instils in us a sense of gratitude, and also encourages us to better know the extraordinary virtues of our ancestors, to cherish these values and to employ them for today’s generation. The saintly Emperors Constantine and Helen, the Cappadocian Saints, the holy Brancoveanu Martyrs and the holy Hierarch and Martyr Antim of Iveria, Father Dumitru Staniloae, Patriarch Justinian and all the defenders of Orthodoxy throughout the communist regime – all of these figures are fountains of light and a profound source of spiritual strength for the life and work of the Church today.

Alongside of its liturgical and pastoral ministry, over the past 10 years the Church has very visibly intensified its social-philanthropic work. Can we talk about a redefining of the Church’s mission in society or about a renewal of the traditional partnership with State institutions and with the civil society?

The social-philanthropic activity of the Church represents both a spiritual vocation and a practical necessity. The social work of the Church springs from the Gospel of Christ’s merciful love for all people and from the Holy Liturgy of the Church, in which we celebrate Christ’s compassionate and sacrificial love for the salvation of humankind. This explains why, throughout the centuries, so many philanthropic institutions and centres for social assistance have been established or patronised by the Church often with the support of Christian emperors, kings and rulers, but also with the support of countless giving and generous people from all walks of life.

After 1990, religious confessions were granted the freedom to carry out more widespread activity within Romanian society. Today, the presence of priests in Romanian hospitals, prisons and military units, as well as the multitude of charitable Church organisations present in our society, clearly demonstrate how the ancient philanthropic tradition of the Church has translated into a contemporary world.

The Romanian Orthodox Church has established and directly organised close to 1,000 social philanthropic units, programmes and projects (orphanages, kindergartens and schools, hospitals and medical centres, food kitchens, centres for the victims of domestic violence etc.). Most of these initiatives are affiliated with the Romanian Patriarchate’s „Filantropia“ Federation. Moreover, the Romanian State „recognises the spiritual, educational, socially charitable and cultural role, as well as that of social partnership“ of the Church, according to Article 7 in the Law of Religious Denominations (No 489/2006). Therefore it has been possible for us to actively implement this idea of social assistance as spiritual philanthropy in cooperation with the medical and social-charitable institutions which currently operate within the public system.

The Archdiocese of Bucharest is a case in point. In recent years, philanthropic activity has burgeoned here – and yet, there remains a serious need for still more charitable action that would help those who are struggling. To this end, not only are such virtues as altruism and enthusiasm necessary, but also concrete institutional cooperation with the state social care system as well as with NGOs. Essentially what we are discussing here is an organic continuation of the collaboration between State, society and Church for the benefit of people today.

The swift and unpredictable changes in our globalised world, the political and economic crises – all have an impact on the spiritual lives of people. How does the Church respond to the existential problems of modern man?

The Church has a sacred duty to remain fully faithful to the scriptural message received from the Lord Christ through the Holy Apostles. This is a great responsibility which cannot be fulfilled without the help of the Holy Spirit, i.e. without fervent prayer and without confessing the true faith and performing good deeds in communion.

Indeed, the real-life context of the Church’s mission today is characterised by multiple and rapid changes and mutations, which demand from us a great deal of attention as well as an increase of our pastoral and missionary methods and tools.

In an environment of growing secularisation and indeed hostility against religion, we are called nevertheless to acknowledge our duty to confess Christ’s love for humanity in its entirety. We need also to recognise the challenge of receiving His message in a society predisposed simply to „tolerate“ the presence of the Church, as merely a player in the reconciliation process within conflictual contexts, or as an institution of human charity and solidarity without reference to salvation or eternal life.

In every circumstance we must fulfil our vocation to be servants of the Gospel of Christ’s love, even if we are frequently faced with the hostility of a secularised society, defined by religious indifference.

We also have the sacred calling to be defenders of the life, identity and dignity of the human person, even when we encounter the icy breath of desacralisation in a globalised society, which at once „flattens down“ identities, and at the same time seeks, with an obvious bias, to marginalise the Church’s role and presence within society. The service of the Church is and will always be a great and holy labour, although the difficulties of this work are manifold and ever renewed. These numerous challenges, however, urge us to inch ever closer – through prayer, repentance and deeds of loving mercy – to Christ the Head of the Church, to the Holy Trinity and to God’s saints, in order to experience the joy of Christ’s Resurrection which springs from the Cross, that is, from God’s humble self-giving to humanity.

Educating the youth is an integral part of the Church’s mission in society. How do the young people of today differ from those of 20 or 40 years ago? What are the directions or requirements in adapting the Church’s language and its pastoral tools in accordance to the new behavioural and cultural paradigms?

Getting to know the real situation of Christian youth today as well as acquiring a deeper understanding of their spiritual vocation are top priorities for the Church’s missionary work.

The crisis of ideals and of the spiritual orientation of human life which so dramatically course through the modern world, represent a serious challenge for the Church and an urgent calling to direct more attention to the problems and aspirations of today’s youth. The difficulties encountered by young people in our contemporary society are numerous: material poverty, unemployment, uncertainty regarding the future, a lack of communication with their parents, drugs, depression etc. In the face of all of these problems the Church is called to devote particular care to the young, defending their innocence, honesty, courage, their drive towards renewal and all the other values of this God-blessed age, in order to cultivate human dignity and a healthy life, and ultimately to enable their quest for salvation and eternal life.

From a practical perspective, there is a dire need for an intensified and comprehensive pastoral and missionary work which would allow school-children and students to be heard, would provide guidance and support for young married couples, for young people who are overworked and inadequately remunerated and also for the unemployed youth. A ministry which would offer these people much-needed pastoral and social assistance and provide the necessary support to better integrate them within society and to enable them in turn to contribute to its development.

We are called today to support the impoverished youth whose circumstances force them to abandon their studies, to help the young people who have to emigrate to other countries in order to find jobs and a better material life. We are called to show greater brotherly and parental love to young orphans, especially to those who have been abandoned by their families. We are called to work together to strengthen parents’ love towards their children and children’s love toward their parents, to cultivate friendship, pure love and respect between young people, with the true faith and a righteous life as guiding lights for their souls – a way of life we as Romanian Christians have inherited from our fathers and forefathers across the centuries.

The Church, school and family must work in closer cooperation in order to achieve a holistic education, both scientific and spiritual, professional and moral, an education which would allow our children and young people to grow in love of God and of their neighbour, so that they may benefit society as a whole.

Both the religion classes taught within the public education system, and the educational programmes developed by Church bodies should be supported through a combined, collaborative effort in order to guide the youth and to cultivate their trust, to teach them to love the perennial spiritual values, which transcend the „fashion of the day“.

The national catechesis programme „Christ shared to the children“ and the educational project „Choose school!“ are ways in which the Romanian Orthodox Church, throughout these years, has cultivated the joy of faith and of brotherly communion, both in Romania and abroad. The annual meetings of Orthodox youth from all over the world in Baia Mare (2014), Cluj-Napoca (2015), Bucharest (2016) and Iași (2017), the youth camps, the pilgrimages, the scholarships, the provision of school supplies and clothing are means whereby the Church has joined the family and the school in edifying the younger generations.

In order to promote the dialogue with today’s society and to enable in particular a better communication between members of the Church, you established in 2007 the BASILICA Press Centre of the Romanian Patriarchate. You also encourage the use of modern technologies in the cultural and pastoral mission of the Church. What is the benefit of this pastoral-missionary and cultural-social direction for the Romanian Orthodox faithful, both in Romania and overseas?

Today media communication is a natural component in the life of all people and of all social systems. The Church cannot therefore neglect these realities. Based on previous positive experience acquired during my ministry in Iasi, one of my foremost priorities as Patriarch of Romania was to establish, on 27 October 2007, the BASILICA Press Centre, with its five branches: TRINITAS Radio, TRINITAS TV, LUMINA publishing, the BASILICA news agency and the Office for Communication and Public Relations.

Thus on this tenth anniversary of patriarchal service we also celebrate the ten year anniversary of the foundation of the BASILICA Press Centre of the Romanian Patriarchate. For this we bring thanks to God for the help and blessing received in sustaining the rich activity of this institution, an activity carried out with passion and joy but also with significant efforts and expenses, for which we thank all the dioceses supporting the Patriarchate in this missionary endeavour.

Currently, the radio and television stations of the Romanian Patriarchate broadcast on a daily basis throughout the entire country. The LUMINA newspaper, the only nationwide Orthodox Christian daily in our country and in the whole world, can also be read online. The news broadcast by the BASILICA agency as well as the statements or viewpoints expressed through the press office are vehicles for the Church’s image as well as testimonies about the nature of Church life. Through modern means of communication, we wish to bring to the fore the light in people, to present images of light-filled faces which bring hope.

The components of the BASILICA Press Centre are – along with the varied methods of media communication employed throughout the eparchies of our Church – missionary tools for catechesis and continuing education in the spirit of Christian and Romanian values, a communicational ministry for the multitudes of ailing and lonely people.

In particular, the Church’s channels of communication work as an agent for community cohesion between members of the ecclesial communities in our country. They similarly represent for those Romanians who work or study abroad a means of cultivating their Orthodox faith in the golden garment of the Romanian language, the language of their parents, however far they may find themselves from their motherland.

You have devoted a special attention to organising new Church administrative structures (dioceses, parishes, representations, etc.) for Orthodox Romanians in the diaspora. What are the positive effects of these pastoral, missionary and cultural initiatives?

The migration of populations has become a global phenomenon from which our compatriots have not been exempted. Statistics already revealed since as early as 2007 – when Romania joined the European Union – that over two million Romanian citizens were residing in Western European countries, on the North-American continent or in other parts of the world.

Under these circumstances, the pastoral care of the Church for her spiritual sons and daughters, who left the communities where they had received the Holy Sacrament of Baptism, needed to extend on an administrative level, through the organisation of adequate Church structures. The 29 national eparchies have been joined today by another 14 eparchies overseas.

The previously existing dioceses and the new ones we established in 2007 have all developed in the meantime and now carry out a rich liturgical and pastoral ministry for the Romanian faithful who have emigrated. They witness the Orthodox faith in a multi-cultural, multi-denominational context, which is characterised by secular ideologies and trends.

The increase of organised Church communities is accompanied, particularly in Western Europe (Italy, Spain, France, Germany), where the Romanian diaspora is bigger, by an institutional consolidation: new churches are being built, new monasteries are being established, as well as cultural and educational centres and units for social and medical assistance.

Aside from the dioceses in Western Europe, we also have, as of this year (2017), a Romanian Orthodox Metropolitanate in the United States of America with its headquarters in Chicago, as well as a Romanian Orthodox Diocese of Canada, with its headquarters near Montreal. Romanian Orthodoxy is also represented on an episcopal level in Australia and New Zealand. It gives us great joy to see that, by and large, the Romanian faithful, although far from their country, make great efforts to maintain their ancestral Orthodox faith, their Romanian identity and culture.

In today’s Romanian diaspora, the Church becomes the place where Romanians maintain their true spiritual identity. The fact that they are missing their home, their Romanian traditions and customs, the common witness of the true faith brings Romanians in the diaspora to the church which celebrates in their mother tongue, where they find an expression of their ethnic and confessional identity, but also of their communion with the Romanians back home and everywhere in the world.

You have participated in several Synaxes of the Primates of the Autocephalous Orthodox Churches, as well as in the assembly of the Holy and Great Synod of the Orthodox Church (Crete, 2016). What are the perspectives derived from the exercise of synodality, with regard to serving the unity, the communion and the co-responsibility of universal Orthodoxy?

Orthodox unity world-wide is vital in the globalised, unstable world of today. The Orthodox must not isolate themselves one from the other, while people circulate, communicate and relate among themselves on a global scale. The cultivation of Orthodox unity is therefore a common duty for all 14 Autocephalous Orthodox Churches, both at the level of hierarchy and that of communities of the faithful.

Orthodoxy has received and maintained God’s gift of unity – the unity based on true faith as expressed in the communion of nations which are culturally different. This is a blessing but also a big responsibility for us all. As a consequence of the phenomena of migration and of fast media communication, the Orthodox faithful belonging to different nations and to different cultural and linguistic traditions interact nowadays much more than they used to in the past. They do this by venerating the common saints on the great feast days, by witnessing the light brought every year from the Holy Sepulchre in Jerusalem, through international pilgrimages, through the media, the social networks, and they feel the need for unity or communion with all those who confess the same Orthodox faith.

Hence, the practice of synodality on a global level and the periodic meetings of the hierarchs representing the Autocephalous Orthodox Churches has become a pastoral and missionary necessity. In this sense, the Holy and Great Synod on the island of Crete (16-26 June 2016) constituted a major spiritual event of Orthodoxy, although it was marked by the absence of four sister Orthodox Churches.

As it has been repeatedly stated, the documents approved by this Synod do not formulate new dogmas or canons, but reaffirm the continuity in the Orthodox faith of the One, Holy, Catholic and Apostolic Church. However, the approved texts can be further explicated, refined or developed by a future Holy and Great Synod of the whole Orthodoxy. Our belief, which we expressed in Crete and appears mentioned in some of the documents, is that Orthodox synodal assemblies on an international level need to take place regularly, every 5-10 years. International Orthodox brotherhood should also be manifested through an increasing number of programmes and projects run jointly by sister Orthodox Churches, not just at an academic level, but mostly through enterprises of actual brotherly solidarity and mutual support in contexts of crisis or of missionary cooperation.

Your Beatitude’s second decade of Patriarchal service commences with the Centennial of the Great Union (1918-2018) and with the consecration of the Cathedral of National Salvation (the National Cathedral), a symbol of Romanian Orthodox Christianity and a solemn glorification of all the heroes of the Romanian nation. How necessary is the cultivation today of Romanian spiritual values through a national and international dialogue?

The achievement of the grand ideals of national unity and dignity of all Romanians, like the Great Union of 1918, was also made possible through the special contribution of the Romanian Church, which was always by the side of the people through her efforts of cultivating a national consciousness and of affirming the aspiration towards national unity and independence.

This year (2017) we have commemorated the Romanian soldiers who fought heroically in Mărăști, Mărășești and Oituz, as we mark 100 years since the Great War of 1917. As the Great Union of 1918 was built on these soldiers’ sacrifice, we have celebrated remembrance services at their tombs and monuments in various parts of the country. The sacrificial heroes of 1917, together with all those who gave their lives on other battle fields, in gulags and prisons for the freedom, unity and dignity of the Romanian nation, call us to solemnly honour them in unison, before one monument of all Romanian heroes of all time, where the communion between all generations can be expressed through prayer and gratitude.

This monument is the Cathedral of National Salvation or the National Cathedral, which has as its main feast days The Ascension of the Lord and the Heroes’ Remembrance Day, a foundation which unites the love of God of a faithful and sacrificial nation, so much tried throughout history, with the gratitude which we eternally owe to our Nation’s Heroes.

Through God’s mercy and with the help of the Mother of God, the National Cathedral will be consecrated on 30 October 2018, on the feast day of the Holy Apostle Andrew, the protector of Romania, as a practical liturgical necessity and a symbol of Romanian spirituality.

The achievement of this ideal, first expressed as early as 1877-1878, after the War of Independence, by Mihai Eminescu and Ioan Slavici, helps us understand that respecting, cultivating and promoting the values of national spirituality and identity are ongoing duties for all Romanians, since the identity landmarks of a nation are fundamental components of its dignity, in dialogue with the other nations of the world.

(Interviewer: Revd. Nicolae Dascălu)