„Răsăritul cel de Sus”, concertul de colinde al Patriarhiei Române

Centrul de Presă BASILICA al Patriarhiei Române a organizat vineri, 16 decembrie, tradiționalul concert de colinde „Răsăritul cel de Sus”.

Concertul a fost susținut de Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale, Corala bărbătească ortodoxă „Te Deum Laudamus” și grupul de colindători din satul Breb, comuna Ocna Șugatag, județul Maramureș.

Evenimentul a avut loc în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” din Palatul Patriarhiei, în prezența Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a unor per­sonalități ale vieții publice ro­mânești, colaboratori din inst­ituțiile publice centrale și locale ale sectoarelor Adminis­trației Patriarhale și Arhiepiscopiei Bucureștilor, colaboratori și sprijinitori ai Centrului de Presă BASILICA, a membrilor Perma­nențelor Consiliului Națio­nal Bisericesc și Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucu­reștilor, a unor profesori de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” și de la Seminarul Teologic Liceal Ortodox din București și a alţi invitați.

După recitalul de colinde susținut de grupul de colindători mara­mu­reșeni, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit mesajul „Anotimpul colindelor și al darurilor”. Concertul de colinde s-a încheiat cu momentul festiv dedicat Patriarhului României, prilejuit de sărbătorirea ocrotitorului, și anume Sfântul Proroc Daniel – 17 decembrie.

 

Continuă lucrările la Catedrala Mântuirii Neamului

Lucrările de construcție la Catedrala Mântuirii Neamului din București au continuat și în perioada sezonului rece, astfel că spre sfârșitul anului acestuia, edificiul s-a înălțat până la acoperiș și la baza turlelor principale și secundare.

Lucrările la Catedrala Mântuirii Nea mului, de pe Calea 13 Septembrie din București, s-au desfășurat în toamna aceasta cu un efectiv mărit de muncitori și utilaje implicate. Edificiul a ajuns până la înălțimea de 45 de metri, fiind vizibil pentru oricine trece pe străzile din jurul catedralei. Zonele de lucru mai intens sunt, după cum ne-a spus inginerul Vasile Crăcăoanu, consilier patriarhal la Sectorul monumente și construcții bisericești al Patriarhiei Române, Altarul, absidele și pronaosul Catedralei Mântuirii Neamului.

„În acest moment, între cotele 36 și 45 de metri, executăm lucrări de construcție care închid corpul principal al catedralei, peste abside, Altar și pronaos. Se lucrează la următoarele elemente de structură: arce, grinzi și totodată la realizarea nucleelor de susținere pentru turlele principale și secundare. În zona Altarului viitoarei Catedrale Patriarhale se execută structura de rezistență a peretelui circular între cotele 27 și 36 de metri”, ne-a explicat ing. Vasile Crăcăoanu.

La fel ca și la celelalte etape de construcție, la aceste noi elemente la care se lucrează se folosește armătură flexibilă și rigidă, care necesită un volum foarte mare de suduri. „Activitățile în șantier se desfășoară 24 de ore din 24, în 3 schimburi, de luni dimineața până sâmbătă seara. Duminica nu se execută lucrări în șantier. În ultima perioadă, datorită fronturilor de lucru deschise în șantier, numărul de muncitori a fluctuat între 500 și 600”, ne-a spus ing. Vasile Crăcăoanu.

La această etapă de lucru, și pentru următoarea care se va desfășura la turlele principale și secundare, precum și la acoperișul Catedralei Mântuirii ­Neamului se vor realiza și niște lucrări de ajustare a mijloacelor tehnice și a utilajelor de pe șantier.

Cei care doresc să sprijine construirea Catedralei Mântuirii Neamului o pot face după următoarele modalități: direct, la orice unitate de cult din cadrul Bisericii Ortodoxe Române, cu primirea chitanței personalizate; prin SMS, la 8822, în valoare de 2 euro (valabil în Orange, Vodafone și Telekom); prin donare online la www.catedralanea mu lui.ro; prin virament bancar în următoarele conturi ale Patriarhiei Române: BCR(LEI): RO53 RNCB 0075 0048 9503 0109; BCR (EURO): RO96 RNCB 0075 0048 9503 0111; BCR (USD) RO26 RNCB 0075 0048 9503 0110, Sucursala Sector 4 Bu curești. Întrucât lucrarea nu poate fi întreruptă, contribuția fiecărui credincios la zidirea Catedralei Mântuirii  Neamului este foarte necesară.

Patriarhul României a sărbătorit sfântul ocrotitor

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și-a sărbătorit ziua onomastică sâmbătă, 17 decembrie, în ziua de prăznuire a Sfântului Proroc Daniel. Patriarhul României, înconjurat de ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii noastre, a săvârșit Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală din București și, după tradiția de la astfel de momente festive, s-a rugat și a mulțumit lui Dumnezeu pentru binefacerile revărsate asupra Preafericirii Sale și a Bisericii Ortodoxe Române.

Prăznuirea Sfântului Proroc Daniel, ocrotitorul spiritual al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a început, după rânduială, sâmbătă-dimineață, la Catedrala Patriarhală din București, cu Sfânta Liturghie săvârșită de Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un impresionant sobor de ierarhi români. Cântările și răspunsurile Sfintei Liturghii au fost date de Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale.

La sfârșitul Sfintei Liturghii, Preasfin­țitul Părinte Iustin, Episcopul ales al Maramureșului și Sătmarului, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit slujba de Te Deum, rostind rugăciuni de mulțumire și cerând sporirea în dreapta credință, în dragoste către Dumnezeu și aproapele și în toate faptele cele bune, pentru Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și întreaga obște a Bisericii noastre. De asemenea, s-au rostit cereri speciale și rugăciuni de mulțumire pentru binefacerile revărsate de Dumnezeu asupra Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, asupra ierarhilor, clericilor și credincioșilor români.

În continuare, Preasfințitul Părinte Iustin a rostit un cuvânt de felicitare cu ocazia zilei onomastice a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. „În aceste momente deosebite, încercăm să îndreptăm gândurile noastre spre Dumnezeu, cu multă recunoștință, cu iubire și credință, pentru că vedem că Dumnezeu lucrează minunat în viața unui popor și în viața unei persoane alese. Dumnezeu știe când, unde și de ce venim pe lume, de aceea trebuie să-I mulțumim Lui pentru toate darurile pe care le așază în persoana umană, și mai ales atunci când cheamă pe lume un fiu al neamului. Când în urmă cu 65 de ani, la 20 iulie, v-ați născut în localitatea Dobrești din Banatul nostru, Dumnezeu a rânduit să deveniți Patriarhul și păstorul poporului român, pentru că Dumnezeu știe viața noastră înainte ca ea să se întâmple. Dumnezeu a lucrat în chip minunat prin chemarea Preafericirii Voastre la vocația de teolog și slujitor al Bisericii, de cunoscător al tainelor lui Dumnezeu prin Sfintele Scripturi și Sfinții Părinți. V-a înzestrat cu daruri minunate pe care le-ați împodobit cu multă silință și inteligență”, a spus Episcopul ales al Maramureșului și Sătmarului.

Ierarhul a amintit în cuvântul său de organizarea și lucrarea Bisericii Ortodoxe Române sub păstorirea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în vremurile tulburi pe care societatea noastră le trece. „Dumnezeu a hotărât să veniți să preluați frâiele Bisericii Ortodoxe Române, iar ceea ce s-a întâmplat în Biserica noastră este unic în istoria ei. Putem spune că numai Biserica a avut un proiect de cuprindere națională, pentru că ați cunoscut provocările lumii în care trăim și ați pregătit Biserica pentru vremurile care vin, ca să răspundă frământărilor, tulburărilor, rănilor pe care le primesc păstorii de suflete și poporul lui Dumnezeu de la societate secularizată și desacralizată”, a explicat Prea sfin țitul Părinte Iustin.

 

„Este o deosebită bucurie
să simți că ești ocrotit de sfinți”

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat în cuvântul de învățătură rostit în catedrală, la finalul slujbei de Te Deum, rolul important pe care sfinții îl au în viața Bisericii și a fiecărui credincios în parte: „Este o zi deosebită a comuniunii noastre bisericești în jurul sfinților. Am dorit să aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru binefacerile revărsate asupra Bisericii noastre, asupra ierarhilor, clerului și credincioșilor. Astăzi (sâmbătă, n.r.) cinstim pe Sfântul Proroc Daniel, iar mâine (duminică, n.r.) vom sărbători un alt ocrotitor, pe Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul. Este o deosebită bucurie să simți că ești ocrotit de sfinți. Această ocrotire se trăiește în viața omului dacă fiecare are o legătură personală, intimă cu sfântul ocrotitor al cărui nume îl poartă. Sfântul Proroc Daniel a trăit într-o vreme îndepărtată, în secolul 5 înainte de Hristos, iar Sfântul Daniil Sihastrul a trăit în secolul 15. Ei au în comun însă sfințenia, iu­birea față de Dumnezeu și înțelep­ciunea”, a spus Preafericirea Sa. Despre Prorocul Daniel, Patriarhul României a spus că el este o pildă de statornicie în credință și răbdare. „Sfântul Proroc Daniel a fost slujitor pe timpul a trei împărați ai Babilonului, dar a păstrat cu fidelitate credința iudaică. Când împăratul Cirus a ordonat reîntoarcerea evreilor în țara lor de origine, Daniel a rămas în continuare cu acei evrei care nu au revenit în Ţara Sfântă, încât vedem că este ocrotitorul celor care au emigrat sau au fost duși în exil. Sfântul Daniel rămâne în conștiința Bisericii în mod deosebit prin chemarea sa de împlinitor desăvârșit al voii lui Dumnezeu, fiind și un mare postitor împreună cu cei trei tineri evrei din Babilon. De aceea, când se face  bine­cu­vân­tarea darurilor după Liturghie, se face pomenirea lor ca unii care s-au hrănit cu semințe și erau mai frumoși la vedere decât fiii păgânilor care s-au hrănit cu tot felul de desfătări. Avem un om al rugăciunii, se ruga pe ascuns ca să nu fie văzut de babilonienii păgâni, un om al postirii și un om al legăturii speciale cu Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu l-a învrednicit cu multă înțelepciune și putere atunci când a fost prigonit, pentru că a fost aruncat de două ori în groapa cu lei, iar leii s-au îmblânzit în jurul lui, iar cei trei tineri, pentru că nu au dorit să schimbe credința lor, au fost aruncați în cuptorul cu foc. Un înger al Domnului a venit și a scos flacăra din cuptor în afară și a ferit pe cei trei tineri, iar ei au mulțumit lui Dumnezeu și au cântat pentru că au simțit minunea. Sfinții Părinți au spus că Îngerul Domnului Care i-a ferit pe cei trei tineri de foc încât ei nu au ars era Însuși Dumnezeu Cuvântul, pe Care Prorocul Daniel L-a prevăzut în timp și L-a prezis ca fiind Fiul lui Dumnezeu Care S-a făcut om pentru mântuirea oamenilor”, a explicat Patriarhul României.

La final, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, i-a dăruit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, din partea Permanenței Consiliului Național Bisericesc, a Permanenței Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor și a slujitorilor Catedralei Patriarhale, o cruce de procesiune confecționată la Betleem, în Ţara Sfântă, și trei buchete de flori. „Biserica Munteniei și Dobrogei, vechea Mitropolie a Ungrovlahiei, a avut în istoria ei de multe ori sărbătoare în ziua pomenirii Sfântului Proroc Daniel. Doi dintre mi­tro­­poliții Ungrovlahiei au purtat acest nume. Unul a păstorit în a doua jumătate a veacului al 16-lea, Mitropolitul Daniel I, și Mitropolitul Daniel al II-lea, în timpul domnitorului Nicolae Mavrocordat, între 1719 și 1731. Cel de-al doilea a construit un paraclis închinat Sfântului Proroc Daniel, pe care îl avea patron, și Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. A rânduit Dumnezeu ca un alt ierarh care poartă acest nume să păstorească aici, când Biserica este organizată ca Patriarhie, să renoveze acest paraclis închinat Sfântului Proroc Daniel, care este la fel de frumos ca în ziua lui de început”, a spus Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul.

După slujba de la Catedrala Patriarhală, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu ierarhii Sfântului Sinod, a primit în Sala „Europa Christiana” din Palatul Patriarhiei Grupul folcloric „Gura Izvorului” din Vatra Moldoviței, județul Suceava, care a cântat colinde tradiționale bucovinene. „Acești copii și tineri sunt misionari. Uneori, misiunea prin cântare rămâne în suflet mai puternic decât cea prin predică. Trebuie combinat cuvântul Evangheliei, cântarea bisericească, dar și cântarea populară izvorâtă din credință. Bucovinenii și maramu reșenii păstrează cel mai bine tradițiile românești. În fiecare an ei vin până la București și arată comuniunea românească în frumusețea credinței și a tradiției noastre populare”, a spus Preafericirea Sa.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a dăruit tuturor celor prezenți Pastorala de Crăciun – 2016 cu titlul „Nașterea lui Hristos: programul lui Dumnezeu pentru viața lumii”.

 

30 de ierarhi români în rugăciune la Catedrala Patriarhală

În ziua de prăznuire a Sfântului Proroc Daniel, la Catedrala Patriarhală, împreună cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel s-au rugat: IPS Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei; IPS Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului; IPS Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Ma­ra­mureșului și Sălajului; IPS Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei; IPS Părinte Se­rafim, Mitropolitul ortodox român al Ger­maniei, Europei Centrale și de Nord; IPS Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei și Exarh patriarhal; IPS Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților; IPS Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei; IPS Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului; IPS Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului; IPS Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului; IPS Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos; IPS Pă­rinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului; PS Părinte Lucian, Episcopul Caranse­beșului; PS Părinte Nicodim, Episcopul Se­verinului și Strehaiei; PS Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei; PS Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului; PS Părinte Visarion, Episcopul Tulcii; PS Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului; PS Părinte Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei; PS Părinte Siluan, Episcopul ortodox român din Ungaria; PS Părinte Siluan, Episcopul ortodox român al Italiei; PS Părinte Timotei, Episcopul ortodox român al Spaniei și Portugaliei; PS Părinte Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord; PS Părinte Timotei Praho­veanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bu­cureș tilor; PS Părinte Ilarion Făgără șeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului; PS Părinte Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepisco piei Timi­șoarei; PS Părinte Emilian Lovișteanul, Episcop- vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului; PS Pă­rinte Iustin, Episcop ales al Maramu­re­­șului și ­Sătmarului.

Hotărâri ale Sfântului Sinod privind viața Bisericii

În ziua de 16 decembrie 2016, în Sala Sinodală din Reședința Patriarhală, sub președinția Prea fericitului Părinte Patriarh Daniel, a avut loc ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în cadrul căreia au fost luate următoarele hotărâri:

• În efortul constant de îm bu nătățire a calității orelor de Religie a fost elaborat proiectul de programă școlară la disciplina Religie pentru gimnaziu, realizat de către Grupul de lucru pentru disciplina Religie – cultul ortodox. Sfântul Sinod a luat act de acest fapt și a aprobat ca Sectorul teolo­gic-edu­cațional al Ad minis tra ției Patriarhale să continue demersurile pentru realizarea programelor școlare la Religie – cultul ortodox, pentru ciclul liceal.

• În cadrul aceleiași ședințe sinodale s-a luat în discuție problema comercializării ilegale a calendarelor bisericești, a cărților, a lumânărilor și a obiectelor de cult contrafăcute, fiind semnalate o serie de situații în care au fost prinși comercianți care vindeau calendare și lumânări contrafăcute.

Existența unor asemenea si tuații încalcă prevederile legale (Legea nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult), precum și reglementările statutare ale Bisericii Ortodoxe Române, bazate pe autonomia cultelor, garantată de Constituția României, art. 29, alin. 3.

Hotărârea Sfântului Sinod este ca lumânările, calendarele bisericești, cărțile și obiectele de cult să fie achiziționate de la magazinele bisericești, deoarece fondurile obținute astfel de Biserică sunt folosite pentru întreținerea și reparația locașurilor de cult și pentru susținerea activităților culturale și sociale ale parohiilor. De asemenea, se evită evaziunea fiscală practicată de comercianții ilegali.

• Sfântul Sinod a luat act de publicarea hotărârii Marii Camere a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza ­Parohia Greco-Catolică Lupeni și alții împotriva României. În ansamblul aces teia, hotărârea confirmă criteriul voinței majorității credin cioșilor în privința restituirii locașurilor de cult.

• În perspectiva deja anun țată a anului 2017 – „Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și al pictorilor bisericești” și „Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului” -, Sfântul Sinod a aprobat completarea programului-cadru na țional bisericesc cu un capitol suplimentar, și anume: „Sfântul Evanghelist Luca, Sfântul Ioan Damaschin și Sfântul Teodor Studitul sunt figuri emblematice ale anului omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și al pictorilor bise ricești”. Diploma și medalia anului omagial 2017 vor fi oferite persoanelor care promovează valorile perene ale picturii autentice bisericești.

De asemenea, Sfântul Sinod a aprobat crearea Medaliei comemorative și a Diplomei „Justinian Patriarhul și apărătorii Ortodoxiei în timpul comunismului”. Acestea vor fi oferite persoanelor care au ilustrat în mod deosebit tematica anului comemorativ 2017.

Orice lămurire privind credința trebuie făcută în comuniune bisericească, nu în dezbinare

În cadrul ședinței de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, reunit sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în data de 16 decembrie 2016, în Sala Sinodală din Reședința Patriarhală, s-a luat act cu mâhnire de evoluția recentă în  Ro­mânia a reacțiilor negative referitoare la receptarea Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe (Creta, 2016).

Patriarhia Română a subliniat în mai multe rânduri faptul că „Sinodul din Creta nu a formulat dogme noi, ci a mărturisit că Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească a lui Hristos”  și a îndemnat constant la păstrarea păcii și unității Bisericii cu toată responsabilitatea, cunoscut fiind cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur, care spune că „nimic nu poate supăra mai mult pe Dumnezeu decât dezbinarea Bisericii! Chiar de am săvârși mii de lucruri bune, noi, cei care sfărâmăm pleroma bisericească, nu suntem mai puțin vrednici de pedeapsă decât cei care au răstignit Trupul Său!”  (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Efeseni, 11, PG 62, 85).

Cu toate acestea, constatăm cu durere în suflet că, în mod pătimaș și dăunător, unele persoane răzvrătite au indus în eroare pe unii clerici și cre din cioși afirmând în mod fals și denigrator că Sinodul din Creta ar fi proclamat ecumenismul ca dogmă de credință, iar unii clerici, crezând acest neadevăr, au întrerupt în mod necanonic pomenirea ierarhului lor, tulburând pacea și unitatea Bisericii, prin atitudinea lor dezbinătoare.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a subliniat faptul că nici Sinodul din Creta și nici un alt Sinod ortodox nu au declarat ecumenismul ca fiind dogmă de credință, după cum nici un Sinod ortodox canonic nu a declarat vreodată ecumenismul ca fiind „panerezie”. Prin urmare, acuzațiile aduse de contestatarii Sinodului din Creta sunt injuste, iresponsabile și dăunătoare pentru unitatea Bisericii.

Din punct de vedere ortodox, ecumenismul lucid nu este o nouă dogmă de credință, ci o atitudine spirituală de dialog și cooperare între creștini, în locul polemicii pline de ură confesională și al confruntării violente, care s-au manifestat secole de-a rândul în istoria creștinismului. Mișcarea ecumenică s-a născut la începutul secolului 20, când misionarii creștini occidentali predicau Evanghelia iubirii necreștinilor din Africa și Asia, în timp ce creștinii erau dezbinați în multe confesiuni creștine antagoniste, care se urau și se contestau reciproc, atitudinea acestora nefiind o mărturie misionară pozitivă în fața altor religii și nici în fața societății civile. Participând la această mișcare de dialog între creștinii de confesiuni diferite, Biserica Ortodoxă a considerat însă că refacerea unității creștinilor neortodocși dez­binați între ei de-a lungul timpului se poate realiza numai pe baza cre­dinței Bisericii nedespăr țite a lui Hristos, care este Biserica Ortodoxă, cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, pe care o măr­turisim în Crezul ortodox (ni­ceo-constan­tinopolitan). În acest sens, Biserica Ortodoxă consideră că aduce în dialog cu alți creștini tocmai mărturia Bisericii celei Una a lui Hristos, de care aceștia s-au despărțit în timp prin deviere de la credința ortodoxă. Desi gur, nici un creștin ortodox nu este obligat să dialogheze sau să coopereze cu alți creștini dacă are teamă că-și pierde credința ortodoxă. În același timp, este nedrept să considerăm că toți creștinii ortodocși care dialoghează teologic și cooperează practic în viața societății cu creștini de altă confesiune sunt trădători ai Ortodoxiei. Un creștin ortodox pașnic poate rămâne fidel Ortodoxiei fără a deveni fanatic, dacă mărtu risește credința ortodoxă în dialog cu alți creștini, fără compromisuri.

De asemenea, Sfântul Sinod a luat act cu mirare de atitudinea necanonică și agresivă a unor teologi și clerici (preoți și ierarhi) din două Biserici Ortodoxe surori, de a veni în eparhiile Patriarhiei Române pentru a critica ierarhia acesteia și a instiga pe unii clerici și credincioși la neascultare față de ierarhii Bisericii noastre. Din acest motiv, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis ca să fie aduse la cunoștința întâi stătă­torilor Bisericilor Ortodoxe surori (Patriarhia Moscovei și Biserica Ortodoxă a Greciei) situațiile în care unii dintre preoții și ierarhii acestora desfășoară în mod necanonic activități agresive și turbulente în eparhiile Patriarhiei Române, instigând la neascultare, răzvrătire și dezbinare.

Clericii, monahii și mirenii implicați în acțiuni de răzvrătire și denigrare a Sinodului din Creta, ignorând faptul că un Sinod nu poate fi judecat decât de către un alt Sinod, vor fi chemați la îndreptare prin dialog pașnic și lămurire canonică privind gravitatea dezbinării și a tulburării păcii și unității Bisericii. La fel, sanc­țiunile administrative și canonice disciplinare se vor aplica spre îndreptarea clericilor, monahilor și mirenilor care persistă în starea lor de răzvrătire și dezbinare, tulburând pacea și unitatea Bisericii.

Totodată, s-a reamintit că dacă Părinții sinodali care au participat la cel de-al doilea Sinod Ecumenic (din anul 381) au operat 3 omisiuni și 10 adăugiri sau diortosiri la textul Crezului formulat de către Părinții Sinodului I Ecumenic (din anul 325), cu scopul de a clarifica și completa textul sinodal inițial, cu atât mai mult un viitor Sfânt și Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe poate explicita, nuanța și dezvolta documentele formulate și aprobate de către Sinodul din Creta, pentru a se evita interpretări eronate dăunătoare păcii și unității Bisericii lui Hristos. În această privință, de remarcat este și hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare, care, deși are unele observații critice și a propus amendamente viitoare la unele documente ale Sinodului din Creta, totuși a hotărât: „Să păstreze comuniunea fraternă, euharistică, spirituală, dogmatică și canonică cu toate Bisericile Ortodoxe locale – atât cu cele care au participat la Sinodul din Creta, cât și cu cele care nu au participat”.

În concluzie, orice lămurire privind expunerea credinței ortodoxe trebuie făcută în interiorul comuniunii bisericești, nu în stare de răzvrătire și dezbinare, deoarece Duhul Sfânt este, în același timp, Duhul Adevărului (cf. Ioan 16, 13) și Duhul împărtășirii sau al comuniunii (cf. 2 Corinteni 13, 13).

Adunare solemnă la Palatul Patriarhiei dedicată Legii fundamentale

Anul acesta s-au împlinit 150 de ani de la adoptarea Constituției din 1866 și 25 de ani de la adoptarea Constituției din 1991.

Cu acest prilej, sub patronajul Senatului, Camerei Deputaților, Curții Constituționale și Academiei Române, a avut loc vineri, 25 noiembrie, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” din Palatul Patriarhiei, o adunare solemnă. Manifestarea a fost deschisă de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a rostit cuvântul de binecuvântare intitulat „Aniversare solemnă a două Constituții ale României”.

Aniversare solemnă a două Constituții ale României

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, adresat la Adunarea solemnă dedicată împlinirii a 150 de ani de la adoptarea Constituției din 1866 și a 25 de ani de la adoptarea Constituției din 1991, vineri, 25 noiembrie 2016

 

Ne exprimăm bucuria de a găzdui la Palatul Patriarhiei Adunarea solemnă dedicată împlinirii a 150 de ani de la adoptarea Constituției din 1866 și a 25 de ani de la adoptarea Constituției din 1991 pentru a omagia pe cei care au realizat aceste două momente importante din istoria modernă și contemporană a Statului Român, legate de locul în care ne aflăm.

După cum vă este cunoscut, Palatul Patriarhiei, fostul sediu al Camerei Deputaților până în anul 1996, a fost construit la începutul secolului XX (1908) pe locul unei clădiri a Mitropoliei Ţării Româ nești. În clădirea respectivă veche a fost adoptată prima Constituție a României, în anul 1866. Iar în actuala clădire, Adunarea Constituantă a votat, în anul 1991, prima Constituție după căderea regimului comunist, prin care s-a stabilit și înființarea Curții Constituționale a României, garantul respectării Constituției.

Între drepturile fundamentale garantate de către Constituțiile României este afirmat și dreptul la libertatea credințelor religioase, enunțat în prezent de articolul 29 din Constituție, care afirmă și garantează explicit libertatea și autonomia cultelor, inclusiv libertatea lor de a elabora statute proprii și a se conduce potrivit acestora în ce privește organizarea și funcționarea lor.

Astfel, Statul și Biserica pot contribui, fiecare potrivit propriilor competențe, la apărarea demnității persoanei umane, promovarea libertății și a responsabilității omului, precum și la realizarea dreptății și solidarității sociale în viața poporului român.

Folosim acest prilej deosebit pentru a omagia cu recunoștință și prețuire memoria tuturor membrilor Adunării Constituante din anul 1991, precum și a tuturor membrilor Curții Constitu ționale a României trecuți din această viață. Ne rugăm lui Dumnezeu să odihnească sufletele lor în pacea și lumina vieții veșnice.

La acest ceas aniversar pentru Parlamentul României și Curtea Constituțională a României, ne bucurăm de prezența domniilor voastre în acest edificiu recent consolidat și restaurat (2014 – 2016), ne rugăm lui Dumnezeu să binecuvânteze lucrările acestei adunări solemne dedicate Consti tuțiilor României menționate anterior și să dăruiască tuturor celor prezenți sănătate, pace și bucurie, precum și mult ajutor în toată lucrarea folositoare vieții și demnității ­poporului român.

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Ziua Națională marcată de Academia Română

Academia Română a organizat luni, 28 noiembrie 2016, o sesiune solemnă dedicată Marii Uniri de la 1918 și începutului Primului Război Mondial. La momentul aniversar a participat și Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a rostit cuvântul „Biruință prin jertfă. Demnitate prin Unire – Slujitori ai Bisericii pe front și la Unirea din 1918”.

În deschiderea sesiunii solemne, academicianul Ionel-Valentin Vlad, preșe dintele Academiei Române, a spus că înaltul for de cultură al țării noastre a pregătit și a luptat prin mijloacele specifice pentru unirea românilor într-o singură țară.

La sesiunea solemnă, Sergiu Nistor, consilier prezidențial, a citit mesajul președintelui României, Klaus Werner Iohannis.

Academicianul Dan Berindei, președintele Secției de Științe Istorice și Arheologie a Academiei Române, a vorbit despre participarea României la Primul Război Mondial.

În cadrul sesiunii solemne au mai prezentat referate academi­cieni, oameni de cultură, istorici, profesori.

Biruință prin jertfă. Demnitate prin Unire

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, susținut la Academia Română, în cadrul sesiunii solemne cu tema: Marea Unire din 1918 – Începutul Primului Război Mondial, luni, 28 noiembrie 2016

 

Primul Război Mondial (1914-1918), cunoscut în istoria românilor și ca Războiul de Reîntregire a Neamului (1916-1919), a reprezentat conflagrația militară interna țională fără precedent în trecutul omenirii, în urma căreia s-a obținut, cu multe jertfe de vieți omenești și multe eforturi spirituale și materiale ale românilor, împlinirea idealului unității noastre naționale.

A fost necesară o luptă armată a poporului român pentru a împlini ceea ce nu s-a reușit pe timp de pace, adică unirea tuturor românilor (din Transilvania, Basarabia și Bucovina cu România) într-un singur stat.

În desfășurarea acestor evenimente, pe lângă oamenii politici ai timpului și armata țării, Biserica Ortodoxă Română a îndeplinit un rol de seamă prin clericii și credincioșii săi mireni.

Despre implicarea slujitorilor Bisericii în desfășurarea Primului Război Mondial s-au scris mai multe cărți, studii și articole care au evidențiat activitatea de asistență religioasă și social-caritativă a clerului și cinului monahal, pentru susținerea poporului român în lupta de eliberare a teritoriilor românești ocupate și realizarea unității naționale.

Pentru o mai bună coordonare a activităților amintite, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a propus Marelui Cartier General al Armatei Române, în luna mai a anului 1915, ca preotul Constantin Nazarie, profesor universitar de Teologie Morală la Facultatea de Teologie a Universității din București, să fie numit  „Protopop al preoților de armată” și „Șef al Serviciului Religios”, fapt care s-a împlinit.

Preoții militari ortodocși, selectați dintre cei cu aptitudini pastorale deosebite, au găsit puterea de a sădi în sufletele soldaților cuvântul mângâietor și întăritor al lui Dumnezeu, fiind mereu la datorie, în mijlocul soldaților, în momente glorioase sau de deznădejde, în momente sublime sau tragice.

Activitatea religioasă, pastoral-educativă și socială a preoților militari în timpul războiului a atins o mare complexitate, relevată în mulțimea documentelor păstrate în arhivele militare sau ale centrelor eparhiale.

Slujbele de binecuvântare sau Te Deum, Sfânta Liturghie, spovedania și împărtășirea soldaților cu Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos au fost completate de cuvântări de îmbărbătare, de motivare a luptei pentru împlinirea idealului național. În același timp, misiunea preoților militari a avut și multe aspecte practice: educația moral-patriotică, edu cația sanitară, organizarea de cercuri culturale, de biblioteci volante, de școli de alfabetizare, de serbări militare sau literare. Preoții militari au suportat rigorile pribegiei în munți, au căzut prizonieri, au stat în captivitate în diferite lagăre ale armatelor inamice în Germania, Ungaria și Bulgaria etc.

Atenția clerului militar a fost îndreptată și asupra populației civile. Soldații decedați pe fronturile de luptă lăsaseră în urmă familii nevoiașe sau orfani a căror situație devenea disperată în condițiile războiului. Într-o lume sfâșiată de ură și violență, privirile și speranțele oamenilor s-au îndreptat către Dumnezeu și slujitorii Lui.

De multe ori, în condițiile operațiunilor grele la care luau parte alături de unitățile pe lângă care erau atașați, sau în retragere, preoții au fost puși în situația de a participa direct la lupte, evitând prin intervenția lor situații disperate.

Activitatea de pe front a preoților români ortodocși a fost exemplară și plină de eroism, fiind unanim apreciați de comandanții Armatei Române.

Mareșalul Constantin Prezan, erou și fost membru de onoare al Academiei Române, spunea: „Preoții și-au făcut mai mult decât datoria și este o cinste pentru cler, care, alături de ostași, a dat mai mult decât i-am cerut noi pentru Ţară și Neam“ (Gheorghe Nicolescu, Gheorghe Dobrescu, Andrei Nicolescu, Preoți în lupta pentru făurirea României Mari (1916-1919), Editura Europa Nova, București, 2000, p. 184).

Generalul Ioan Rășcanu, Ministrul de Război, în Expunerea de Motive la Legea pentru organizarea clerului militar, susținută la 8 iulie 1921, în ședința Senatului României, a afirmat următoarele:

 „Armata noastră, care a luptat în condițiuni extrem de grele, cunoscute îndeajuns de domniile noastre, grație pregătirii ei sufletești, a putut să înfrunte cele mai grele timpuri și să treacă neatinsă pe lângă flagelul teribil al bolșevismului care a prins în focul său și a mistuit formidabila armată rusească. Această pregătire sufletească în mare parte își are obârșia în sentimentele religioase cu care a fost înzestrat românul în toate timpurile și care l-a ajutat și salvat în timpurile de restriște. Sentimentul religios a fost veșnic cald în sufletul soldatului nostru, căci preoțimea militară care a însoțit armata în tot timpul războiului a fost mai presus de orice laudă și, ca adevărați apostoli, preoții nu au părăsit un moment postul lor sfânt și de onoare, ajutând ofițerimea spre a putea duce la glorie trupele noastre“ (Conf. dr. Aurel Pentelescu, conf. dr. Gavriil Preda, „Jertfa preoților mobilizați în Războiul pentru întregirea Neamului (1916–1919)”, în volumul Eroi și Morminte, realizat de Oficiul Național pentru Cultul Eroilor (coordonator: dr. Cătălin Fudulu), Editura Alpha MDN, București, 2007, p. 8).

În timpul Războiului din perioada 1916-1918, mai mult de 250 de preoți ortodocși români au însoțit trupele armatei române pe câmpurile de luptă în calitate de confesori militari. Unii dintre ei au murit pe front, alții au fost luați prizonieri și deportați. În teritoriile ocupate vremelnic (Oltenia, Muntenia, Dobrogea), aproximativ 20 de preoți și-au pierdut viața, fie împușcați de soldați din armata germană, fie morți în urma bătăilor îndurate, fie luați prizonieri în lagărele din Germania și Bulgaria. Peste 200 de călugărițe și călugări au activat ca infirmieri în diferite spitale de campanie sau pe front, unii murind la datorie, din cauza tifosului exantematic. Sute de preoți au fost anchetați, jefuiți sau alungați din parohiile lor de către inamic, alții au murit împușcați în teritoriile ocupate de trupele germane. O parte dintre preoți au primit misiunea de a rămâne în teritoriul ocupat de inamic, suportând calvarul ocupației, achitându-se în mod lăudabil de misiunea încredințată, de a se îngriji de soarta răniților și de populația civilă. În Transilvania, peste 150 de preoți au fost aruncați în închisorile maghiare, unii fiind condamnați la moarte sau la ani grei de închisoare. Alți peste 200 de preoți au fost deportați în vestul Ungariei, în județul Șopron, unde au trăit în condiții inumane până la eliberarea lor în anul 1919 de către trupele române (Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, membru corespondent al Academiei Române, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, ediția a III-a revăzută, Editura BASILICA, București, 2013, pp. 471-473).

De asemenea, mulți slujitori ai Bisericii au fost implicați în evenimentul însuși al Marii Uniri de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. Cele două Biserici românești din Transilvania (Ortodoxă și Greco-Catolică) au fost reprezentate la Alba Iulia prin cinci episcopi, patru vicari, zece delegați ai consistoriilor (consiliilor eparhiale) ortodoxe și ai capitulilor greco-catolice, 129 de protopopi, câte un reprezentant al institutelor teologice-pedagogice și câte doi reprezentanți ai studenților teologi, la care se adaugă numeroși alți preoți sosiți în fruntea păstoriților lor, veniți să pecetluiască dorința de veacuri a strămoșilor români de a trăi neasupriți într-o singură țară. În Marele Sfat al națiunii române, ca și în Consiliul Dirigent, au fost aleși, de asemenea, și slujitori ai Bisericii. Episcopul ortodox român de Caransebeș, Miron Cristea, viitorul Mitropolit Primat (1919) și apoi Patriarh al României Mari (1925), a citit, la sfârșitul Sfintei Liturghii, la Alba Iulia, Rugăciunea pentru dezrobirea neamului românesc, care cuprindea, într-o atmosferă de profundă emoție patriotică, adevăruri de mare profunzime spirituală: „Doamne, Dumnezeul nostru, Tu ești Părintele nostru, Tu ai văzut strâmtoarea părinților noștri și ai auzit strigarea lor, căci se făcuseră ei ca floarea în brumă și plecat spre pulbere era sufletul lor, și trupul lor lipit de pământ… Iar acum mântuire ai trimis nouă și toate marginile pământului văd mântuirea Dumnezeului nostru” (Ilie Șandru-Valentin Borda, Patriarhul Miron Cristea, Editura Petru Maior, Târgu Mureș, 1998, p. 111).

Așadar, în unire se află puterea și demnitatea, binecuvântarea și bucuria unui popor. Dezbinarea, însă, este ucigătoare și umilitoare pentru un popor, deoarece ea slăbește și degradează viața acestuia. Uniți în „cuget și simțiri” putem birui dificultățile și încercările vieții. Unirea întărește și înalță un popor. Să luăm pildă de la corifeii Marii Uniri pe care-i admirăm totdeauna pentru unitatea lor de acțiune și pentru realizările care au urmat după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.

Biserica, prin rugăciune, cuvânt și faptă, cultivă darul sfânt al unității și demnității naționale, deoarece adevărata libertate nu se află nici în dezbinare, nici în indiferența egoistă, ci ea se află în starea de comuniune și cooperare pentru săvârșirea binelui comun!

Întrucât darul libertății și al unității naționale, simbol al demnității poporului român, a fost obținut cu multe jertfe de vieți omenești și multe eforturi spirituale și materiale, Biserica Ortodoxă Română pomenește la fiecare Sfântă Liturghie pe „toți eroii, ostașii și luptătorii români, din toate timpurile și din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre și în închisori pentru apărarea patriei și a credinței ortodoxe strămoșești, pentru întregirea neamului românesc, pentru libertatea și demnitatea poporului român”. De asemenea, Biserica dorește să contribuie, împreună cu instituțiile Statului român, la păstrarea integrității României și a demnității poporului român, prețuind astfel jertfa celor care au luptat de-a lungul istoriei pentru realizarea acestor mari idealuri și totodată să promoveze pacea și înțelegerea între popoare.

Astăzi, toți cetățenii României, toate instituțiile statului și toate cultele religioase avem datoria să păstrăm și să cultivăm darul unității naționale ca fiind un simbol al demnității poporului român, obținut cu multe jertfe de vieți omenești și multe eforturi spirituale și materiale, spre binele României și bucuria românilor de pretutindeni.

 

† Daniel

Patriarhul României

Mulțumire adusă lui Dumnezeu de Ziua Națională a României

Cu prilejul Zilei Naționale a României, joi, 1 decembrie, în Catedrala Patriarhală din București a fost oficiată o slujbă de Te Deum, ca mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru marele dar al unității naționale a românilor, dar și pentru darul unității credinței ortodoxe stră­moșești. Slujba a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.

În cuvântul de învățătură, ierarhul a subliniat faptul că unitatea Preasfintei Treimi trebuie să reprezinte modelul unității românilor de pretutindeni. „Trebuie să privim spre acest model strălucit și desăvârșit de unitate care este Prea­sfânta Treime. Prin numeroase cuvântări, slu­jitorii Bisericii le-au amintit eno­riașilor că românii, chiar dacă au locuit în regiuni diferite, au avut lucruri care i-au păstrat alături permanent. Ei se aflau într-o unire de cuget și de simțire înainte de a fi Unirea de la Alba Iulia din 1918. În anul 1918, după mai multe întâlniri care au avut loc (la Chișinău, la Cernăuți, apoi la Alba Iulia), cei 1.228 de delegați care au fost prezenți din toate aceste regiuni, incluzând între ei și mulți slujitori ai Bisericii, au prezentat la Alba Iulia dorința aceasta, ca românii din toate regiunile să fie împreună și țara să se unească. Această hotărâre a unirii a fost adusă de la Alba Iulia către București de patru oameni care au luptat mult pentru acest ideal, între ei aflându-se și Episcopul Caransebeșului, Miron Cristea, mai târziu Mitropolit Primat și apoi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române”, a evidențiat Preasfinția Sa.

În continuare, ierarhul a precizat că românii au avut o unitate de simțire, de credință și de tradiții înainte de Unirea din anul 1918. După Sfânta Liturghie, care a precedat slujba de Te Deum, arhim. Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale, a săvârșit slujba Parastasului pentru eroii neamului românesc, care acum 98 de ani au înfăptuit unitatea națională a românilor din anul 1918.

Pomenirea eroilor din decembrie 1989 la Catedrala Patriarhală

În toate bisericile și mănăstirile ortodoxe din țară și străinătate din cadrul Patriarhiei Române, după Sfânta Liturghie, a fost săvârșită joi, 22 decembrie 2016, o slujbă de pomenire a eroilor care s-au jertfit pentru libertatea, credința și demnitatea poporului român în decembrie 1989.

La Catedrala Patriarhală, slujba de pomenire a celor care s-au jertfit în decembrie 1989 a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de slujitori ai catedralei. În cuvântul de învățătură, Prea sfinția Sa a explicat că Biserica Ortodoxă Română îi pomenește pe cei care s-au jertfit în decembrie 1989 pentru credința ortodoxă, precum și pe cei din timpul regimului comunist, când foarte mulți preoți au fost întemnițați, monahiile și monahii au fost alungați din mănăstiri și foarte mulți oameni care au luptat pentru libertate și adevăr au fost închiși, unii dintre ei chiar murind acolo ca martiri.

Slujbe de pomenire a eroilor au mai fost săvârșite în zilele de 21, 22 și 23 decembrie la cimitirele, monumentele și troițele închinate eroilor din decembrie 1989 din întreaga țară. În București, slujbe de pomenire a eroilor din decembrie 1989 au fost oficiate la troița din Ci­mitirul Eroilor Revoluției, la troițele de la Piața Universității, monumentul din Piața Revoluției, troițele de la Socie­ta­tea Română de Radiodifuziune și de la Televiziunea Română, Monumentul Eroilor căzuți la Revoluție de pe bulevar­dul Timișoara și la Monumentul Eroilor Jandarmi, de la Aeroportul Inter­na­țional „Henri Coandă” – Otopeni.

Anotimpul colindelor și al darurilor

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, susținut la concertul de colinde „Răsăritul cel de Sus” al Patriarhiei Române, Palatul Patriarhiei, vineri, 16 decembrie 2016

 

Sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos este mai întâi de toate sărbătoarea iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru lume. Fiul lui Dumnezeu Cel veșnic S-a făcut Om, pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, după cum mărturisim în Crezul ortodox, adică pentru a dărui oamenilor, păcătoși și muritori, iertarea păcatelor și viața veșnică.

Taina Întrupării Fiului lui Dumnezeu este taina iubirii milostive și smerite a lui Dumnezeu pentru oameni. De aceea, în timpul Postului Crăciunului sau al Postului Nașterii Domnului, creștinii se spovedesc mai des pentru a se împărtăși mai des cu Trupul și Sângele lui Hristos, primind astfel în ei iubirea milostivă și sfântă a lui Hristos. Postul Crăciunului este un post de pregătire duhovnicească, de curățire duhovnicească, ca să primim tainic în noi, în peștera trupului nostru și în ieslea sufletului nostru, pe Mântuitorul Iisus Hristos, Care vine pe pământ și Se face om, pentru ca pe oameni să-i ridice la viața cerească și dumnezeiască.

Totodată, Postul Nașterii Domnului este în mod deosebit perioada sau anotimpul darurilor, care se arată în faptele noastre de milostenie și culminează cu darurile de Crăciun, ca simbol al răspunsului nostru la multele daruri duhovnicești pe care Dumnezeu Fiul ni le aduce prin întruparea Sa de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și prin Nașterea Sa ca om în peștera Betleemului.

Pe de altă parte, Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos în Betleem ne descoperă pe Dumnezeu ca fiind călător și colindător în lume. Hristos Domnul S-a născut într-o călătorie a Maicii Sale și a Dreptului Iosif la Betleem, arătând prin aceasta că Dumnezeu Cel milostiv este călător în lume și colindător la casa sufletului fiecărui om, ca să cheme pe oameni în Casa Tatălui Ceresc, al cărei pridvor este Biserica, întrucât Sfintele Taine săvârșite în ea sunt arvuna vieții veșnice din Împărăția lui Dumnezeu.

În acest sens, creștinii ortodocși români văd pe colindătorii de Crăciun ca pe îngerii care vesteau Nașterea Pruncului Iisus la Betleem. Iar preoții care poartă icoana Nașterii Domnului și merg la casele oamenilor simbolizează pe păstorii de la Betleem, dar și pe Însuși Hristos-Domnul, Care vine la noi și ne aduce bucuria iubirii lui Dumnezeu pentru oameni, așteptând ca și noi să răspundem, cu bucurie și iubire, la chemarea lui Dumnezeu.

Una dintre expresiile cele mai vii ale tradiției poporului român, prin care a exprimat poetic taina iubirii lui Dumnezeu pentru oameni, se regăsește în colinde. Colindele și toate cântările liturgice ale Bisericii noastre din această perioadă de pregătire duhovnicească pentru marea sărbătoare a Nașterii Domnului ne îndeamnă să ne minunăm cu mintea și să ne bucurăm cu inima de înțelesul adânc al tainei Nașterii Pruncului Iisus, în Care se arată bunătatea iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru lume. De aceea, „colindul sfânt și bun” ne îndeamnă mereu: „Și-acum te las, fii sănătos/ Și vesel de Crăciun,/Dar nu uita, când ești voios,/ Române, să fii bun”.

Mulțumim celor trei formații corale pentru acest deosebit concert de colinde: Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale pentru interpretarea cu iz psaltic a colindelor în deschiderea concertului din această seară, Coralei bărbătești ortodoxe „Te Deum Laudamus” pentru interpretarea colindelor corale din repertoriul tradițional românesc, dar și din repertoriul muzical al altor popoare, precum și grupului de colindători din satul Breb, comuna Ocna Șugatag, Maramureș, pentru colindele populare, pentru costumul popular și graiul românesc specific Maramureșului.

Totodată, felicităm pe ostenitorii Centrului de Presă BASILICA al Patriarhiei Române pentru organizarea concertului de colinde Răsăritul cel de Sus, binecuvântăm pe toți participanții la acest eveniment tradițional și vă dorim tuturor ca bucuria sfântă a sărbătorii Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos să vă aducă, în suflet și în casă, pace și sănătate, lumină și ajutor, pentru a trăi viața ca dar al lui Dumnezeu, întru mulți și binecuvântați ani!

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Primul simpozion al bibliștilor din România

Profesori, conferențiari, lectori și asistenți ai disciplinelor Vechiul Testament și Noul Testament, de la aproape toate facultățile de teologie din țară, au participat în perioada 11-12 noiembrie 2016 la primul simpozion al bibliștilor ortodocși din România. Evenimentul s-a desfășurat la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București.

Prima zi a simpozionului bibliștilor ortodocși din România a fost dedicată sesiunilor de prezentare a referatelor despre reperele hermeneuticii biblice ortodoxe de către profesorii și con­ferențiarii de teologie biblică din țară. În cadrul celei de-a doua sesiuni a primei zile, a avut loc și o ședință dedicată înființării Societății Bibliștilor Ortodocși Români (SBOR), statutul acestei societăți, membrii și condițiile de desfășurare. „Constituirea unei asemenea societăți este un lucru foarte necesar, pentru că avem proiecte, ezitări și căutări pe care le putem mult mai bine rezolva împreună.

Am avut o discuție cu caracter general despre principiile și părțile pe care trebuie să le cuprindă statutul și dorim ca această societate să funcționeze cu aprobarea Sfântului Sinod, ca să fie un organism la dispoziția Bisericii pentru promovarea vieții ortodoxe, care își are sursa și învățătura în Sfânta Scriptură”, a precizat pr. prof. dr. Vasile Mihoc, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu.

Ideea înființării unei astfel de societăți este din anul 1912, inițiator fiind profesorul Nicolae Bălan de la Institutul Teologic Pedagogic din Sibiu, mai târziu Mitropolit al Ardealului. Însă, din cauza vicisitudinilor istorice, această societate nu a mai fost înființată.

În a doua zi, 12 noiembrie, lucrările simpozionului au continuat cu sesiunile de prezentare ale lectorilor și asistenților bibliști din țară. Societatea Bibliștilor Ortodocși Români va avea o revistă și un site pentru promovarea obiectivelor.

Viitoarea întâlnire va avea loc la Mănăstirea Nicula în primăvara anului 2017. Simpozionul a fost organizat de pr. lect. dr. Marian Vild (prodecan), pr. asist. univ. dr. Cosmin Pricop și diac. lect. dr. Alexandru Mihăilă, toți de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București.

Sinaxa monahală a Arhiepiscopiei Bucureștilor

Stareți, starețe, egumeni și egumene de la mănăstiri și schituri din Arhiepiscopia Bucureștilor s-au întrunit joi, 3 noiembrie, în sala muzeului Mănăstirii Pasărea din Brănești, Ilfov. Lucrările au fost prezidate de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Sinaxa stareților, starețelor, egumenilor și egumenelor de la mănăstirile și schiturile Arhiepiscopiei Bucureștilor a cuprins pe ordinea de zi mai multe teme, între care importanța organizării arhivei și bibliotecii fiecărei mănăstiri.

În cuvântul de deschidere, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat responsabilitatea care revine starețelor și stareților în privința păstrării tuturor documentelor mănăstirii în arhivă și obligația de a îmbogăți biblioteca mănăstirii. De asemenea, Părintele Patriarh Daniel a evidențiat rolul monahiilor și monahilor de a contribui la sporirea vieții duhovnicești a credincioșilor, prin oferirea de spații de cazare și prin viața liturgică intensă și extinsă. Totodată, Preafericirea Sa a vorbit despre necesitatea sprijinirii lucrărilor începute sau care urmează să fie realizate de către așezămintele monahale. „Mulțu­mim Bunului Dumnezeu că numărul monahilor și monahiilor este în creștere și pentru activitățile desfășurate până acum. Toate mănăstirile sunt angajate în multe lucrări duhovnicești, culturale, misionare și social-filantropice, după posibilități. Dar, pentru a fi mai implicate, au nevoie să fie ajutate. Cu alte cuvinte, pentru a ajuta mai mult poporul, mănăstirile trebuie ele însele ajutate de Centrul eparhial, de sponsori, de autorități. Nu este suficient să ne mândrim cu faptul că România este «o țară a mănăstirilor», ci trebuie să le și ajutăm. Înainte ajutau mai mult voievozii. Acum, voievozii sunt de fapt oamenii milostivi”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Lucrările sinaxei monahale au continuat cu prezentarea arhim. Policarp Chițulescu, directorul Bibliotecii Sfântului Sinod, despre digitizarea arhivei și bibliotecii mănăstirii, cu aplicație pe Biblioteca Sfântului Sinod.

Procesul de digitizare a colecțiilor mănăstirilor a apărut în contextul societății de azi, în care informațiile circulă rapid și în cantități mari. De aceea, a explicat arhim. Policarp Chițulescu, procesul de digitizare contribuie nu numai la păstrarea și punerea în valoare a colecțiilor muzeale din mănăstiri, ci și la misiunea Bisericii în societatea secularizată. „Cele mai mari beneficii ale digitizării sunt protejarea documentelor de uzura fizică și conservarea lor pentru o perioadă îndelungată de timp. Documentele se pot pierde și distruge în inundații, incendii etc. Copiile digitale asigură posibilitatea păstrării informațiilor în mai multe locuri în același timp, iar informațiile pot fi regăsite foarte ușor dacă sunt bine organizate. O arhivă și o bibliotecă digitală nu ocupă mult spațiu fizic, iar documentele și cărțile digitale pot fi multiplicate ușor. Desigur, există și neajunsuri specifice demersurilor de digitizare. Hardurile sau softurile se pot perima și, ca atare, ele au nevoie de verificări periodice din partea unui personal specializat. Păstrarea necorespunzătoare a aparatelor sau a hardurilor ori implicarea lor în unele accidente poate conduce la pierderea iremediabilă a informațiilor pe care acestea le conțin. Ca atare, păstrarea documentelor și cărților din arhivele și bibliotecile mănăstirilor reprezintă o datorie sfântă de respect și recunoștință față de înaintașii nevoitori din chinovii, dar și o responsabilitate contemporană pentru o bună organizare administrativă și duhovnicească”, a explicat directorul Bibliotecii Sfântului Sinod.

Arhim. Policarp Chițulescu a mai propus câteva măsuri pen tru o bună organizare a arhivei și bibliotecii fiecărei mănăstiri, precum obligativitatea conservării în condiții optime a documentelor și cărților originale, numerotarea cronologică și tematică, inițierea unor cursuri pentru formarea arhiviștilor și bibliotecarilor mănăstirilor, inclusiv pentru centrele eparhiale care dețin importante colecții de carte și documente neorganizate științific și păstrate în condiții nepotrivite.

După susținerea referatului, stareții și starețele au prezentat starea arhivelor și bibliotecilor din mănăstiri. Apoi, arhim. Nectarie Șofelea, exarh administrativ, a prezentat rezumatul diagramelor monahale trimise de către mănăstiri și schituri pentru anul 2016, în care se arată starea monahismului din mănăstirile și schiturile Arhiepiscopiei Bucureștilor. Sinaxa monahală a Arhiepiscopiei Bucureștilor s-a încheiat cu vizita la Atelierele Patriarhiei, care se află la Mănăstirea Pasărea.

Lucrările sinaxei au fost precedate de Sfânta Liturghie, săvârșită de Preasfin­țitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa a hirotonit diacon pe teologul Constantin Andrei, inspector la Sectorul teolo gic-educațional al Patriarhiei Române, pe seama bisericii Parohiei Parcul Rahova I, cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”, Protoieria Sector 5 Capitală.

Sfântul Antim Ivireanul – tipograf misionar și mitropolit jertfelnic

Cuvânt rostit la deschiderea lucrărilor Conferinței pastoral-misionare de toamnă a clerului din Arhiepiscopia Bucureștilor, Palatul Patriarhiei, luni, 7 noiembrie 2016

 

Prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, anul 2016 a fost închinat comemorării Sfân tului Ierarh Martir Antim Ivireanul și tipografilor bi se ri cești în Patriarhia Română.

Georgian de origine, Antim Ivireanul și-a găsit în Ţara Românească familia, casa și turma sa duhovnicească pe care a păstorit-o cu dăruire exemplară, fiind un mărturisitor devotat al credinței creștine ortodoxe prin întreaga sa activitate culturală și bisericească desfășurată în slujba neamului românesc. Pelerin smerit, prin rânduiala lui Dumnezeu, Antim Ivireanul a făcut din patria sa de adopție locul misiunii sale; a iubit nea mul românesc, pe care l-a slujit cu credință, și s-a identificat cu aspirațiile lui, primind pentru aceasta pătimiri și moarte martirică. Venirea sa în Ţara Românească era considerată de Sfântul Antim o lucrare a pro videnței dumnezeiești. Nu l-au adus în țara noastră lipsurile materiale sau dorința de parvenire, ci a urmat chemarea lui Dumnezeu de a sluji Biserica și neamul românesc atât în calitate de meșter tipograf, cât și în cea de ierarh.

După o ședere la Patriarhia Ierusalimului, a fost adus de Patriarhul Dositei Notara la tipografia de la Mănăstirea Cetățuia, de lângă Iași, iar apoi a ajuns conducătorul Tipografiei Mitropoliei din București, în anul 1691. În luna mai 1694, a devenit egumen al Mănăstirii Snagov, unde a întemeiat o nouă tipografie și a desfășurat o bogată activitate timp de cinci ani (1696-1701). Și-a continuat opera tipografică în București, între anii 1701 și 1705. La 16 martie 1705, a fost ales Episcop al Râmnicului. În anul 1708 a devenit Mitropolit al Ţării Românești, după trecerea la Domnul a Mitropolitului Teodosie (1668-1672, 1679-1708), ceremonia înscăunării având loc la 22 februarie 1708. A păstorit credincioșii români până la moar tea sa martirică din anul 1716.

A fost un zelos misionar care a înțeles binefacerile meșteșu gului tiparului, un nou mijloc de comunicare ce făcea posibilă o difuzare mult mai amplă și o asimilare mai eficientă a hranei duhovnicești pe care o oferea cititorilor. Din anul 1691, când tipărea la București lucrarea Învățăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său, Leon, și până în anul 1716, când viața sa sfântă a fost curmată, tipărirea de cărți a rămas o constantă a activității sale cărturărești.

Sfântul Antim a considerat tipăriturile daruri duhovnicești făcute păstoriților săi spre zidirea lor sufletească și spre luminare culturală. În repetate rân duri, „preasmeritul întru monahi” Antim își mărturisea convingerea că osteneala tipografului de a imprima „cărți de suflet folositoare și mântuitoare” este o expresie a iubirii și a slujirii aproapelui: „Eu, fiindcă nu am și altă putere spre ajutorul aproapelui decât ocupațiunea tipografiei, n-am lipsit și nu voi lipsi vreodată ca să folosesc, după putința mea, pe frații în Hristos ai mei, tipărind deosebite cărți de suflet folositoare și mântuitoare” („Dedicația din cartea lui Sevastos Chimenitul, Eortologhion, tipărită în grecește la Snagov, în anul 1701”, în: Antim Ivireanul, Opere, ediție critică și studiu introductiv de Gabriel Ștrempel, București, Ed. Minerva, 1972, p. 405). Prin fiecare carte și omilie, Sfântul Antim a invitat păstoriții la un ospăț duhovnicesc în care cuvântul lui Dumnezeu a devenit hrană în locul aleselor bucate și băuturi materiale: „Aș pohti însă aceste cuvinte să le întind ca o masă desfătată înaintea dragostei voastre și să vă fac un ospăț sufletesc, după putință, puind în loc de bucate, cu multe feliuri de bunătăți drese, cuvântul cel de bună vestire și, în loc de băutură veselitoare, să dreg în paharul preaînțeleptelor capetelor voastre cuvântul cel de mare bucurie, pentru care cerem putere de la Hristos, Carele înțelepțește pre cei neînvățați, ca să ne lumineze mintea și să ne dea ajutor ca să putem îndulci cu ospățul vorbelor inimile și auzurile celor ce vor ospăta sufletește” („Cuvânt de învățătură în 25 a lunii dechemvrie, la Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos”, în: Antim Ivireanul, Opere, p. 194).

Grație rodnicei sale acti vități tipografice, Biserica noastră a fost înzestrată cu principalele cărți de cult în limba română, cu lucrări apologetico-polemice pentru combaterea prozelitismului catolic, dar și cu valoroase lucrări pastoral-misionare pentru cler și popor.

Alături de Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncovea nu, Sfântul Antim a încercat să combată atragerea românilor transilvăneni la catolicism, stră   duindu-se să-i întărească în credință prin oferirea de cărți autentic ortodoxe. Ucenicul mitropolitului, transilvăneanul Mihail Iștvanovici, era trimis în 1698 la Alba Iulia cu o ti par niță în care s-au tipărit în anul următor: o carte de predici (Chiriacodromion sau Evanghelie învățătoare) și o Bucoavnă (Abecedar).

Prin ostenelile sale tipografice, Sfântul Antim a sprijinit, de asemenea, Ortodoxia de expresie arabă și georgiană. Tipărirea cărților de cult ortodoxe în limba arabă își datorează începuturile Sfântului Mitropolit Antim, care, împreună cu ierarhul antiohian Atanasie Dabbās, a tipărit primele cărți de cult ortodoxe în limba arabă, cu litere arabe: Liturghierul greco-arab, în 1701, la Snagov, și Ceaslovul greco-arab, în 1702, la București. Apoi a dăruit materialul tipografic necesar întemeierii la Alep, în Siria, a primei tiparnițe arabe din Orient. În Georgia natală, Sfântul Antim, prin ucenicul său Mihail Iștvanovici, a pus bazele unei tipografii în care s-au imprimat în decursul a patru ani (1709-1712) zece cărți de cult în limba georgiană.

A fost, totodată, un mare ierarh și un păstor cu un profund sentiment al res   pon sa bilității față de fiii săi duhovnicești, un părinte iubitor și un învățător sensibil, dar și ferm atunci când încerca să îndrepte scăderile morale ale acestora. În cuvântarea rostită la înscăunarea sa ca Mitropolit al Ţării Românești (22 februarie 1708), Sfântul Antim dezvăluia celor prezenți modul în care înțelegea să-și îndeplinească slujirea: Dumnezeu „m-au trimis la dumneavoastră să vă fiu păstor, părinte sufletesc, rugător către Dum nezeu pentru bună sănătatea și spăseniia [mântuirea] dumneavoastră și a cinstitelor dumneavoastră case, purtător de grijă la cele ce ar fi spre folosul mântuinții și să vă fiu de mângâiare la scârbele [necazurile] robiei cei vavilonești a<le> lumii acesteia […] și dimpreună cu dumneavoastră să pătimesc la toate câte va aduce ceasul și vremea, pentru care lucru am datorie să priveghez cu osârdie și fără de lene, ziua și noaptea și în tot ceasul, pentru folosul și spăseniia [mântuirea] tuturor de obște, învățându-vă și îndrep­tându-vă cu frica lui Dumnezeu pe calea cea dreaptă” („Aceasta o am zis când m-am făcut mitropolit”, în: Antim Ivireanul, Opere, pp. 6-7).

Din cuvintele adresate păs toriților, redactate și rostite în cel mai frumos grai românesc, răzbat căldura sa sufletească, devotamentul, a  fec  ți u  nea paternă și grija pentru mântuirea păstoriților. Dacă uneori întâlnim în Didahii cuvinte de mustrare, acestea izvorăsc din conștiința responsa bi lității sale și din grija pă rintească pentru înnoirea duhovnicească a fiilor săi.

În ceea ce privește păstorirea clericilor din vremea sa, Sfântul Antim s-a îngrijit ca aceștia să fie bine in struiți în cunoașterea învă țăturii de credință, harnici în activitatea lor administrativă și, totodată, pregătiți să-și asume, alături de ierarhul lor, misiunea de zidire sufletească a credincioșilor. În acest sens, Sfântul Antim îi povățuia pe clericii din vremea sa: „Fiind secerișul mult, trebuie și lucrători mulți; și pentru că este turma mare, un păstor singur, măcar că este mare în vrednicie, și de ar fi cât de procopsit întru virtute și iscusit în învățătură, nu poate să le vadă <pe> toate, nici să le știe toate; și pentru aceea, dar, are pe preoți și pe părinții cei duhovnicești, care slujesc sfințitului păstor ca niște ochi să vadă toate, ca niște mâini să lucreze cele trebuincioase și ca niște picioare să alerge cu mijlocul lor la tre buința tuturor. Drept aceea ajutători la acest lucru mare al nostru sunteți voi, cucernicilor preoți, care aveți datorie neîncetată, și cu cuvântul, și cu fapta, să lucrați și să vă nevoiți ziua și noaptea împreună cu păstorul nostru pentru mântuirea acestei turme cuvântătoare, <pe> care a dat-o Dumnezeu în mâinile noastre” („Învățătură bisericească”, în: Opere, p. 366).

Sfântul Antim Ivireanul spune că fiecare păstor de suflete trebuie să își asume responsabilitatea slujirii sale: „Drept aceea nu eu, ci socoteala cea dreaptă află (cum) că păstorului celui bun i se cuvine să aibă trei lucruri: una, credință curată, a doua, înțelepciune întreagă, și a treia, să aibă toiag în mână. Cu credința cea curată să caute și să poftească [dorească] pururea binele și folosul oilor lui, nu numai celor sănătoase și zdravene, ci și celor bolnave și zdruncinate. Cu în țe lepciunea să păstorească pe oameni, dând învățătură fiește căruia după vârsta și rânduiala lui […]. Drept aceea păstorul carele vrea să păstorească pe lege și pe dreptate trebuie pururea să țină toiagul în mână, adică dojana și înfruntarea și vrem să pedepsească pe oi și să gonească [alunge] fiarele, căci acesta este sfârșitul cel bun al păstoriei sale, ca să țină oile și să le păzească cu sănătatea cea duhovnicească, adică cu învățătura” („Învățături pentru așăzământul cinstitei mănăstiri a Tuturor Sfinților”, în: Antim Ivireanul, Opere, pp. 327).

„Cu acea puțină agonisită” ce-i dăruise mila lui Dumnezeu și „câștigase cu multele osteneli și cu sudoarei feței mele”6, mitropolitul a reușit să ridice și „o măreață mănăstire cu o preafrumoasă biserică a vând hramul Tuturor Sfinților” (Anton-Maria Del Chiaro, Istoria delle moderne revoluzioni della Valachia con la descrizione del paese, natura, costumi, riti e religione degli abitanti (…), nuova edizione per cura di N. Iorga, Bucarest, 1914, pp. 202-203). Ctitoria care astăzi îi poartă numele a fost ridicată între anii 1713 și 1715, după planurile mitropolitului, pe locul unei biserici de lemn cu hramul Sfântul Nicolae de pe malul drept al Dâmboviței. Păstor iubitor și milostiv, Sfântul Antim și-a înzestrat ctitoria cu „puțin venit, după putința mea”, atât spre a se asigura cele necesare întreținerii mănăstirii, cât și spre a împlini milostenii față de cei „săraci și lipsiți”. Dintru început, acest așe ză mânt a avut o multiplă func  țio na litate: liturgică și filantropică, fiind chemată să ofere săracilor „ajutoriu și mângâiare”, dar și cultural-tipografică, prin instalarea unei ti parnițe și înființarea unei biblioteci, care împrumuta cărți cititorilor din oraș.

A susținut aspirațiile păs to riților săi aflați sub stăpânire otomană, însă, din dorința de a sluji țara, a intrat în conflict cu domnitorul fanariot Nicolae Mavrocordat, căzând vic timă răzbunării acestuia. A fost arestat, umilit și batjocorit, i s-a cerut retragerea din scaun. Mavrocordat s-a adresat Patriarhului ­Ecumenic Ieremia al III-lea, acuzându-l pe mitropolit de uneltire împotriva sa și trădare a Înaltei Porți. Din nefericire, Patriarhul și Sinodul Pa  triarhal de la Constantinopol au dat satisfacție com pletă domnitorului fanariot și au decis ca mitropolitul „să fie îndepărtat de toată lucrarea și rânduiala arhierească, dezbrăcat de harul divin și scos din catalogul arhieresc” (Copie a caterisirii lui Antim (Tὸ ἴσον τῆς καθαιρέσεως τοῦ Ἀνθίμου), în: Mitropolia Ungro-Valachiei.Condica sântă, publicată dupre original de Archiereul Genadie Craiovéanu (extrasă din revista Biserica Orthodoxă Română), București, Tipo – Li to grafia Cărților Bisericești, 1886, p. 113).

În cele din urmă, fostului mitropolit i s-a stabilit ca loc de exil Mănăstirea Sfânta Ecaterina de la poalele Muntelui Sinai. Pe drum spre Peninsula Sinai, garda turcească a primit porunca uciderii sale, iar ordinul a fost executat, trupul celui ucis fiind aruncat în apele râului Tundja, în zona Adrianopole, azi Edirne în Turcia. Cu certitudine, moartea sa mucenicească s-a petrecut după data de 22 septembrie (stil vechi)/ 3 octombrie (stil nou), când mitropolitul iscălea o listă a datoriilor pe care le avea de plătit.

În anul 1966, la împlinirea a 250 de ani de la moartea sa, ­Patriarhul Ecumenic de vrednică pomenire Athenagoras I (1948-1972), la solicitarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, prezidat de Patriarhul Justinian Marina (1948 – †26 martie 1977), a anulat nedreapta caterisire pro nunțată împotriva sa în anul 1716 (Scrisoarea Patriarhului Ecumenic Athenagoras I a fost publicată în: Sfântul Antim Ivireanul, Scrisori, ediție îngrijită de arhim. Mihail Stanciu și acad. Gabriel Ștrempel, București, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, 2014, pp. 161-163). La 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii ­Ortodoxe Române l-a trecut pe Mitropolitul Antim în rândul sfinților, fiind prăznuit în ziua de 27 septembrie.

Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul este considerat cel mai de seamă Mitropolit al Ţării Românești din toată istoria ei. Prin întreaga sa activitate pastorală, tipografică și predicatorială, Sfântul Ierarh Antim a fost cu adevărat păstorul care-și pune sufletul pentru credincioșii săi. Viața lui a fost o permanentă jertfă de muncă și de râvnă pentru slujirea Bisericii lui Hristos și luminarea credincioșilor. Întrucât trupul său a fost risipit, fiind lipsiți de sfintele sale moaște, prețuim ca pe un odor de mare preț opera sa oratorică și minunea arhitecturală realizată de el, care poartă astăzi numele Sfântului ctitor, Mănăstirea Antim din București.

Alături de Sfântul Ierarh Antim Ivireanul, îi comemorăm în acest an și pe tipografii bisericești cu ac ti vitate rodnică în tipărirea cărților de cult, cărora cultura românească și teologia ortodoxă le datorează foarte mult.

Prin activitatea intensă a tipografilor români, ca Ieromonahul Macarie, Diaconul Coresi, Filip Moldoveanul, Mitropoliții Simion Ștefan al Ardealului, Varlaam și Dosoftei ai Moldovei și Domnitorul Ștefan Cantacuzino, s-a ajuns ca, în pragul veacului al XVIII-lea, țările române să radieze lumina culturii în tot Răsăritul ortodox aflat sub stăpânire otomană. Mentorii diriguitori ai acestei intense activități tipografice erau Mitrofan, fost Episcop al Hușilor, conducător al tipografiei din București și viitor Episcop al Buzăului, și Ieromonahul și apoi Ierarhul Antim Ivireanul, împreună cu ucenicii lor.

În veacul al XVIII-lea, în Ţara Românească, activitatea tipografică a fost impulsionată de Mitropolitul Neofit Cretanul (1738-1753) și de Episcopii râmniceni Damaschin Dascălul (1708-1725) și Chesarie (1773-1780).

În prima jumătate a seco lului al XIX-lea, marii Mi  tro poliți Veniamin Costachi (1803-1808, 1812-1821, 1823-1842, †18 dec. 1846) și Grigorie Dascălul (1823 – †22 iun. 1834) au continuat vechea tradiție românească de a traduce și tipări scrierile Sfinților Părinți, ale scriitorilor postpatristici și moderni.

Strălucitul Mitropolit cărturar Veniamin Costachi va domina viața bisericească și culturală a Moldovei pentru patru decenii. A reorganizat vechea tipografie a mitropoliei, a înființat una nouă la Mănăstirea Neamț, tipărind peste 130 de lucrări, fie traduse de el însuși, fie lucrările altora, tipărite sub îndrumarea sau cu cheltuiala sa.

În istoria culturală a Ţării Românești, Mitropolitul Grigorie Dascălul rămâne un reper în dezvoltarea activității tipografice. Încă din tinerețe și apoi ca păstor duhovnicesc, a contribuit, prin traducerile realizate, la îmbogățirea literaturii teologice ortodoxe românești cu numeroase lucrări ale Sfinților Părinți ai Bisericii. I se datorează traducerea și tipărirea unor lucrări patristice cu impact semnificativ în viața duhovnicească a credincioșilor.

Activitatea tipografică bisericească a continuat și în secolele următoare (în secolele XIX și XX) în perioada modernă și contemporană a istoriei României, având un rol esențial în viața liturgică și cultural-duhovnicească a Bisericii. Tipăriturile bisericești au contribuit la unitatea credinței, dar și la mărturisirea acesteia în același grai, într-o limbă română unitară, depășindu-se particularitățile lingvistice regionale. Totodată, circulația cărților de cult în limba română în tot spațiul românesc a contribuit la dezvoltarea conștiinței unității și solidarității naționale și la afirmarea identității românești. Pentru aceste merite, numele tipografilor bisericești – ierarhi, monahi, preoți și mireni vrednici ai Bisericii Ortodoxe Române – rămân înscrise în memoria culturală românească.

Binecuvântăm lucrările Con ferinței pastoral-misionare de toamnă din acest an și îndemnăm părintește pe toți preoții și diaconii din Arhiepiscopia Bu cureștilor să urmeze, în preocupările lor culturale, sociale și filantropice, pilda Sfântului Mare Ierarh Antim Ivireanul și a tipografilor din istoria Bisericii Ortodoxe Române.

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea” din cadrul Universității „Aurel Vlaicu” din Arad la moment aniversar – 25 de ani de existență

Mesaj transmis la împlinirea a 25 de ani de la redeschiderea Facultății de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea” a Universității „Aurel Vlaicu” din Arad, 30 octombrie – 2 noiembrie 2016

 

Sărbătorirea împlinirii a 25 de ani de la redeschiderea Facultății de Teologie Ortodoxă „Aurel Vlaicu” din Arad este un prilej de recunoștință față de Dumnezeu și față de toți cei care au contribuit la formarea și creșterea prestigiului acestei insti tuții, punând în slujba ei pregătirea, talentul și timpul lor. Este un moment istoric, menit să puncteze alte momente istorice importante în evoluția societății românești în condiții de libertate.

Continuatoare și păstrătoare a tradiției teologice ortodoxe din vestul României, această instituție de învățământ teologic superior are rădăcinile fixate la începutul secolului al XIX-lea, prin înființarea Preparandiei (1812) – școală ce conținea în structura ei discipline teologice, mulți dintre absolvenții acesteia fiind hirotoniți preoți; a Institutului Teologic (1822) și, mai târziu, a Academiei Teologice (1927).

În perioada de la începutul secolului al XIX-lea, până la desființarea Academiei Teologice (1948) și instaurarea regimului comunist-ateu în România, diferitele forme ale învățământului teologic ortodox de la Arad au fost slujite de episcopi și profesori de teologie de prestigiu, cu contribuții semnificative la dezvoltarea teologiei ortodoxe române.

După căderea regimului comunist totalitar, Biserica Ortodoxă Română a desfășurat, la nivelul întregii țări, o intensă și necesară activitate de renaștere a învă ță mân tului teologic, fiind preocupată de promovarea unei teologii pastorale și misionare profund înrădăcinate în Tradiția Sfinților Părinți și a poporului român, dar și larg deschisă spre cultură și spre universal; o teologie care să unească spiritualitatea și știința, credința și cultura, contribuind astfel la eforturile de renaștere morală a societății românești.

Acest demers și-a propus să redea teologiei locul și demnitatea de care a fost privată de-a lungul timpului, să-și redescopere și mai mult vocația ei de conștiință dinamică, profetică și slujitoare a Bisericii în misiunea sa într-o lume secularizată. Astăzi, avem confirmarea utilității și importanței unui astfel de demers, vital pentru formarea teologică a viitorilor preoți, a restauratorilor operelor de artă, a profesorilor de religie și a asistenților sociali. Legătura dintre comunitatea academică științifică și știința teologiei s-a dovedit a fi de bun augur pentru studenții și profesorii din uni ver sități în general, prin programele comune, promovarea dialogului interconfesional și interreligios și dezvoltarea unei solide colaborări dintre teologie și știință.

Acum, la împlinirea a 25 de ani de activitate, slujitorii Facul tății de Teologie Ortodoxă din Arad se află la momentul când se văd roadele muncii, culese cu bucurie și speranță. Dar, pentru că studiul teologiei înseamnă răspunsul omului la chemarea lui Dumnezeu, deopotrivă profesori și studenți sunt chemați și mai mult să intensifice activitatea de formare, reînnoind entuziasmul misiunii Bisericii în societate prin lucrarea pastorală a preoților în țară și străinătate, să contribuie la formarea de caractere în rândul copiilor prin orele de educație religioasă, să organizeze programe social-filantropice, să restaureze și să promoveze operele de artă bisericească. Toate acestea înseamnă o responsabilitate sporită în activitatea viitoare, promovând un învățământ teologic deodată academic și practic, orientat pastoral, care să răspundă nevoilor și exigențelor spirituale ale credincioșilor Bisericii lui Hristos.

Felicităm pe cei care au organizat seria de manifestări aniversare sub titlul 25 de ani de asumare a tradiției, de formare teologică și cercetare științifică în Facultatea de Teologie „Ilarion V. Felea” din Arad, pe profesorii și studenții acestei facultăți. Ne rugăm Domnului Iisus Hristos să binecuvânteze și să întărească lucrarea academică a celor care se ostenesc în cadrul acestei instituții universitare, dăruindu-le sănătate și mântuire, pace și bucurie, spor în activitate și fericire în viață, întru mulți și buni ani!

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Justinian al Maramureșului și Sătmarului a trecut la Domnul

Mii de credincioși din întregul Maramureș și din alte părți ale țării au umplut Catedrala „Sfânta Treime” din Baia Mare la slujba de înmormântare a Înaltpreasfințitului Arhiepiscop Justinian Chira, săvârșită joi, 3 noiembrie. IPS Arhiepiscop Justinian a trecut la Domnul duminică 30 octombrie, la ora 10.30, în urma unui infarct miocardic acut.

Mulțimile de credincioși au venit să înalțe rugăciuni și să-și ia rămas-bun de la cel care le-a fost păstor, părinte duhovnicesc și rugător, iar sutele de preoți din Episcopia Maramureșului și Sătmarului și din alte eparhii ale Transilvaniei s-au rugat la căpătâiul celui supranumit „Voievodul spiritual al Maramureșului”. Nume roși monahi și viețuitori de la așezămintele din Maramureș și Transilvania au venit să-și ia rămas-bun de la părintele lor spiritual. Slujba de înmormântare a fost precedată de Sfânta Liturghie oficiată de un sobor de arhierei și preoți în Catedrala Episcopală.

Din soborul de arhierei care au oficiat slujba de înmormântare au făcut parte Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Înaltprea sfințitul Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, Înaltprea sfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, Înaltpreasfințitul Părinte Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale și Meridionale, Înaltpreasfințitul Părinte Serafim, Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Înaltpreasfințitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul ortodox român al Oradiei, Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, Preasfințitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, Prea sfințitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, Preasfințitul Părinte Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei, Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord, și Prea sfințitul Părinte Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Mara mu reșului și Sătmarului.

Au fost prezenți în catedrală, ctitoria de suflet a Înaltprea sfințitului Arhiepiscop Justinian Chira, numeroase oficialități centrale și locale, militari și oaspeți de seamă, veniți să aducă un ultim omagiu venerabilului ierarh.

Condoleanțe și cuvântări

Mesajul de condoleanțe din partea Preafericitului Părinte  Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a fost citit de IPS Părinte Mitropolit Teofan. A urmat cuvântul IPS Părinte Mitropolit Andrei, care a evidențiat  personalitatea duhovnicească și activitatea misionară a celui care a păstorit clerul și credincioșii din Episcopia Maramureșului și Sătmarului timp de 26 de ani.

„Arhiepiscopul Justinian, Părintele nostru, s-a mutat la Domnul după o viață frumoasă, în care s-a dăruit pe de-a întregul slujirii lui Dumnezeu și oamenilor. Îl regretăm toți cei care l-am iubit, l-am prețuit și am fost beneficiarii căldurii sale sufletești”, a spus IPS Părinte Mitropolit Andrei.

Mesajul din partea Preșe din telui României, Klaus Werner Johannis, a fost citit de consilierul prezidențial Sergiu Nistor. „Din partea Președinției României exprim sincera compasiune pentru pierderea unuia dintre cei mai iubiți și mai rodnici ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, cel care a fost cu adevărat urmăritor al lui Hristos, prin credința sa statornică și prin slujirea generoasă a aproapelui”, a spus Sergiu Nistor.

A urmat mesajul venit din partea Guvernului României, transmis de Secretarul de Stat pentru Culte, Victor Opaschi. „Timp de aproape un secol, dintre care 75 de ani în monahism, venerabilul Părinte Arhiepiscop Justinian a reprezentat pentru creștinii ortodocși un monument de cre dință, devotament și curaj duhovnicesc. Și-a asumat vocația monahală în anii grei din cel de-al Doilea Război Mondial, precum și conducerea Episcopiei Mara mureșului și Sătmarului în vremuri dificile pentru societatea românească, dar prin activitatea sa rodnică a devenit un model de slujire a binelui comun”, a spus secretarul de stat Victor Opaschi.

La final, PS Părinte Iustin Sigheteanul a adus câteva mărturii personale din cei peste 20 de ani de colaborare apropiată în Episcopia Maramureșului și Sătmarului. „Ceea ce trăim astăzi este rodirea răbdării, bunătății, rugăciunilor, jertfelniciei, înțelepciunii, măsurii și blândeții Înaltpreasfin țitului Părinte Arhiepiscop Justinian. În ceasurile grele venea la Rohia și noi eram copiii de suflet cu care se mângâia și se liniștea. Lucrarea noastră a fost realizată în simfonie. Între noi a patronat duhul Rohiei, deși era o diferență între noi de 40 de ani. Niciodată nu m-a umilit în fața colaboratorilor Înaltprea sfinției Sale, niciodată nu m-a oprit de la inițiativele mele, care erau spre bunul mers al eparhiei”, a spus PS Părinte Iustin Sigheteanul.

Sicriul cu trupul neînsuflețit a fost purtat apoi pe brațe în jurul Catedralei Episcopale, iar arhiereii, preoții și diaconii au înălțat imnuri și rugăciuni. Cortegiul funerar a fost întâmpinat în fața Catedralei Episcopale cu onoruri militare, iar sicriul a fost dus apoi la Mănăstirea „Sfânta Ana” de la Rohia și depus în cavoul de la intrarea în așezământul monahal. Slujba punerii în mormânt a fost oficiată de un sobor din care au făcut parte IPS Mitropolit Părinte Serafim, PS Părinte Episcop  Macarie și PS Părinte Iustin Sigheteanul.

Un ierarh luptător, un păstor dinamic și un mare patriot

Cuvântul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, transmis la slujba de înmormântare a Arhiepiscopului Justinian al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, oficiată în Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, joi, 3 noiembrie 2016

Trecerea din această viață a Înalt­preasfințitului Părinte Arhiepiscop Justinian, Arhipăstor al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, este pentru Biserica noastră o mare pierdere și o negrăită durere sufletească. Vârsta sa venerabilă și anii mulți de slujire arhierească sunt mărturii ale unei mari și bogate misiuni în slujba Bisericii.

Născut în anul 1921 în ținutul Mara­mu­reșului, din părinți evlavioși, a primit la botez numele Ioan. În anul 1941, din dragoste pentru viața monahală a intrat în obștea Mănăstirii Sfânta Ana – Rohia, unde, în anul 1942, a fost tuns călugăr cu numele Justinian. În anul 1944, în perioada vitregă a războiului, a preluat conducerea mănăstirii, deși era în vârstă de doar 23 de ani. Râvna și hărnicia sa au ajutat la dezvoltarea și promovarea acestui așe­zământ, pe care l-a condus ca stareț vreme de aproape 30 de ani, până în anul 1973, când – pentru meritele sale deosebite – a fost ales Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului Feleacului și Clujului, cu titlul de Ma­ra­mu­re­șeanul. Și la Cluj, vreme de 17 ani (1973-1990), a desfășurat o bogată activitate pastoral-misionară și social-culturală.

Însă, din cei 43 de ani de slujire arhierească (1973-2016), cei mai cunoscuți tuturor sunt anii de neobosită și intensă lucrare misionară, dedicați renașterii și înnoirii Episcopiei Mara mureșului și Sătmarului, veche năzuință a dreptcre­dincioșilor maramureșeni.

Înfruntând, de-a lungul istoriei, numeroase vitregii, Episcopia Ortodoxă Română a Ma ramureșului a fost cotropită de imperiul habsburgic în anul 1688 și trecută prin dureroasa dezbinare bisericească a românilor transilvăneni în perioada 1698-1701; desființată abuziv în anul 1740, cu interdicția de a avea episcop ortodox; reînființată, pentru puțin timp, în anul 1937, prin decret regal; înstrăinată apoi prin răpirea Ardealului de Nord-Vest, între anii 1940 și 1944; desființată din nou, în anul 1948, de regimul comunist ateu, Episcopia Maramureșului și Sătmarului a cunoscut pătimirile și răstignirea cauzate de factori ostili Ortodoxiei românești, timp de mai multe secole.

Reînființarea Episcopiei Maramureșului și Sătmarului s-a realizat în anul 1990, după căderea regimului comunist, când Biserica Ortodoxă Română a avut posibilitatea de a se organiza în libertate. Alegerea și întronizarea Înaltpreasfințitului Părinte Justinian la cârma ei au fost un act de dreptate, recunoștință și cinstire față de toți cei care au luptat și s-au jertfit pentru ca dreapta credință să dăinuie de-a lungul secolelor în aceste ținuturi românești.

Înzestrat cu un profund spirit misionar, Arhiepiscopul Justinian s-a preocupat dintru început de rectitorirea acestei eparhii, care nu avea nici reședință episcopală și nici catedrală adecvată. Cu ajutorul lui Dumnezeu, depășind multe greutăți, cu răbdare constantă și înțelepciune practică, Eparhia Maramureșului și Sătmarului, condusă de Arhiepiscopul Justinian, are acum o reședință frumoasă și o catedrală impunătoare, aproape de finalizare. De asemenea, în vremea păstoririi sale a fost pusă piatra de temelie pentru mai mult de 130 de biserici noi, au fost înființate peste 20 de mănăstiri, trei protopopiate noi: Vișeu, Chioar și Oaș, iar sute de biserici au fost sfințite sau resfințite.

Cunoscând râvna sa misionară, darul său oratoric, înțe lepciunea sa pastorală și dăruirea sa jertfelnică pentru Biserică și popor, i-am conferit rangul de Arhiepiscop onorific în luna decembrie 2009.

Prin fidelitatea sa față de credința ortodoxă, tradiția liturgică și canonică a Bisericii noastre, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Justinian rămâne în memoria noastră a tuturor ca fiind un ierarh luptător, un păstor dinamic și un evlavios slujitor liturgic. Totodată, Voievodul Maramu­reșului a fost un mare patriot, iubind și apărând valorile spirituale și culturale ale poporului român.

La acest moment de mare tristețe pentru Eparhia Maramureșului și Sătmarului și pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română, în numele ierarhilor Sfântului Sinod și al Nostru personal, adresăm familiei îndurerate, clerului, viețuitorilor din mănăstiri și credincioșilor îndoliatei Episcopii a Maramureșului și Sătmarului părintești condoleanțe, rugându-ne Domnului nostru Iisus Hristos, Arhiereul Cel Veșnic, să așeze sufletul vrednicului de pomenire Arhiepiscopul Justinian, fratele nostru, în lumina, pacea și iubirea Preasfintei Treimi, în ceata sfinților Săi slujitori, care au binevestit lumii Evanghelia mântuirii și a vieții veșnice.

Veșnica lui pomenire din  neam în neam!

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Colocviu dedicat oficializării limbii române în Moldova

Cu ocazia declarării anului 2016 de către Patriarhia Română drept „An comemorativ al Sfântului Ierarh Antim Ivireanul și al tipografilor bisericești“, Mitropolia Moldovei și Bucovinei, în parteneriat cu Academia Română, prin Institutul de Istorie „A. D. Xenopol“ din Iași, Academia de Științe a Moldovei, Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi“ pentru Românii de Pretutindeni, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și Universitatea din Rouen – Normandie, a organizat în perioada 9-10 noiembrie 2016 Colocviul „Cărți românești de învățătură (Iași – 1643, 1646). 370 de ani de la oficializarea limbii române în Ţara Moldovei“.

Deschiderea colocviului „Cărți românești de învățătură (Iași – 1643, 1646). 370 de ani de la oficializarea limbii române în Ţara Moldovei” a avut loc miercuri, 9 noiembrie, la Muzeul Mitropolitan din Iași, în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Conceput într-un spirit interdisciplinar, destinat întâlnirii specialiștilor din mai multe zone ale cercetării științifice, colocviul a încercat să conjuge mai multe abordări propuse până acum în mod disjunct: istorică, filologică și teologică. Printre cei care au luat cuvântul în prima zi a evenimentului au fost Petre Guran, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, acad. Alexandru Zub, acad. Demir Dragnev, conf. dr. Gheorghe Cojocaru și conf. dr. Dan Ioan Mureșan de la Universitatea Rouen – Normandie, Franța.

În același context, IPS Părinte Mitropolit Teofan a subliniat că manifestarea de la Iași reprezintă un omagiu adus limbii române, înaintașilor, dar și contemporanilor ce au preocupări în domeniu: „Deși amândouă cărțile au apărut în Moldova, la Iași, nici una dintre ele nu este prezentată ca fiind carte moldovenească, și, în pofida conținutului lor diferit, ambele au în titlu aceeași sintagmă – «Carte românească de învățătură». Aceasta arată, mai întâi, că ele sunt destinate tuturor românilor și că, odată cu limba românească, se învățau și credința ortodoxă, și rânduiala canonică de trăire îndeobște în cetate. În concluzie, evenimentul academic care se desfășoară la Iași este un omagiu adus limbii române, (…) Sfântului Varlaam Mitropolitul și luminatului Domn Vasile Lupu, precum și celor precum dumneavoastră, care găsiți spațiu lăuntric și atitudine exterioară pentru lucruri esențiale”.

Joi, 10 noiembrie, în a doua zi a colocviului, invitații au susținut prelegeri pe teme precum: Introducerea limbii române în cultul bisericesc, Dreptul limbii române, Impactul în durata lungă a revoluției culturale din secolul al XVII-lea.

Alegerea și întronizarea noului Episcop al Maramureșului și Sătmarului

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, întrunit vineri, 16 decembrie 2016, în ședință de lucru la Reședința Patriarhală din București, a ales, prin vot secret, pe Preasfințitul Părinte Iustin în scaunul vacant de Episcop al Maramureșului și Sătmarului, cu 36 de voturi din 43 valide exprimate.

În conformitate cu prevederile Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române privitoare la alegerea de episcop, candidații au fost aleși din lista candidaților eligibili transmisă de Cancelaria Sfântului Sinod. Din partea Sinodului Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului au fost nominalizați joi, 8 decembrie, doi candidați: Preasfințitul Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, și arhimandritul Timotei Bel, starețul Mănăstirii Scărișoara Nouă și exarhul mănăstirilor din Episcopia Maramureșului și Sătmarului. Numele celor doi can didați desemnați de Sinodul mitropolitan au fost prezentate membrilor Adunării eparhiale extinse a Episcopiei Maramu reșului și Sătmarului, întrunită în ședință de consultare cu membrii Sinodului mitropolitan, vineri, 9 decembrie, la Reședința mitropolitană din Cluj-Napoca. Adunarea eparhială și membrii de drept au decis men ținerea celor doi candidați și înaintarea lor Sfântului Sinod.

Pe 27 decembrie, la Catedrala Episcopală din Baia Mare a avut loc, în cea de-a treia zi a praznicului Nașterii Domnului, ceremonia de întronizare a Preasfințitului Părinte Iustin, noul Episcop al Mara­mureșului și Sătmarului. Credincioșii maramureșeni au participat în număr mare la sărbătoarea întregii eparhii, alături de ierarhi români, preoți, monahi, oficialități și oaspeți din întreaga țară.

Ceremonia de întronizare a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramu reșului și Sălajului, care i-a înmânat noului Episcop al mara mureșenilor însemnele acestei demnități arhierești și l-a îndemnat la final să fie părinte și îndrumător pentru toți preoții, monahii și credincioșii încredințați.

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a fost transmis de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, iar secretarul de stat pentru culte, Victor Opaschi, a citit mesajul de felicitare din partea Guvernului României. Un cuvânt de bun-venit și de mulțumire din partea clerului și credincioșilor eparhiei a venit prin vicarul eparhial, pr. Vasile Augustin.

În cuvântul său, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a evidențiat momentele istorice din viața Episcopiei Maramu­reșului și Sătmarului, credința statornică a maramureșenilor și jertfa ierarhilor și preoților în veacurile de trăire spirituală din această parte a țării. Ierarhul s-a adresat apoi clerului și credincioșilor din Maramureș, pe care i-a chemat să-i fie aproape în toate lucrările duhovnicești.

„Suntem chemați, așa cum a zis prorocul David, să nu dăm somn ochilor noștri, nici genelor noastre dormitare, nici odihnă tâmplelor noastre până nu vom vedea locașul lui Dumnezeu din sufletul fiecărui român ctitorit, reconstruit, împodobit, înfrumu sețat. Îi chem la o lucrare împreună de neodihnă, de implicare și responsabilitate. N-avem timp de odihnă și îi rog ca împreună să ne ocupăm de cei săraci, abandonați, singuri, neînsemnați și nedreptățiți de o societate care se vrea corectă și dreaptă, dar produce atâta nedreptate pentru persoane, pentru familie. Îi chem să slujim cu fidelitate valorile noastre sfinte, sfânta și dreapta credință, familia creștină, să ne educăm tinerii în spiritul valorilor noastre tradiționale și al culturii noastre creștinești, al învăță mântului nostru tradițional care a fost unul de excepție în istoria acestui popor”, a spus PS Părinte Iustin.

Ceremonia a fost precedată de Sfânta Liturghie, oficiată de IPS Părinte Mitropolit Andrei, împreună cu IPS Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, IPS Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, IPS Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, IPS Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, PS Părinte Corneliu, Episcopul Hușilor, PS Părinte Sofronie, Episcopul ortodox român al Oradiei, PS Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, PS Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, PS Părinte Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei, PS Părinte Siluan, Episcopul ortodox român din Ungaria, PS Părinte Timotei, Episcopul ortodox român al Spaniei și Portugaliei, PS Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, PS Părinte Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, PS Părinte Emilian Lovișteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, PS Părinte Iustin, Episcopul ales al Episcopiei Mara mureșului și Sătmarului, și PS Părinte Ignatie Mureșeanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei. Din sobor au mai făcut parte numeroși preoți și diaconi, iar răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de corul Catedralei Episcopale din Baia Mare.

***

Născut din părinții Ștefan și Maria Hodea, la data de 23 iunie 1961, în comuna Rozavlea, jude țul Maramureș, a primit numele de botez Ioan. După terminarea clasei a VIII-a, a luat contact pentru prima dată cu viața monahală de la Mănăstirea „Sfânta Ana” din Rohia, unde a cerut îngăduința arhimandritului Serafim Man, starețul de atunci al mănăstirii, pentru a-și petrece acolo va­canțele după finalizarea claselor a VIII-a și a IX-a. Atât de mult s-a atașat de viața de mănăstire, încât i-a spus mamei sale, care l-a crescut singură de la vârsta de 8 ani, că „eu aici vreau să rămân”, hotărâre care din acea clipă a rămas definitivă. După doi ani de ascultare la mănăstire, starețul Serafim Man l-a trimis la Seminarul Teologic, în anul 1978, pe care l-a absolvit în anul 1983. În același an, a fost hirotonit diacon, iar în anul 1984 preot pe seama Mănăstirii Rohia. Voturile monahale le-a depus în anul 1985, primind numele de Iustin, avându-l ca naș de călugărie pe Preasfințitul Justinian Chira, cel care l-a și hirotonit întru diacon și preot. În cadrul mănăstirii a avut de îndeplinit ascultarea de secretar până în 1988, an în care Înaltprea sfințitul Arhiepiscop Teofil Herineanu i-a încredințat conducerea provizorie a mănăstirii. Tot în același an și-a continuat studiile în teologie, fiind admis la Institutul Teologic Ortodox de Grad Universitar din Sibiu. Începând cu data de 24 mai 1989, conducerea Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului și Clujului l-a numit stareț al Mănăstirii „Sfânta Ana” Rohia. În anul 1990 a fost distins cu rangul de protosinghel, de către Preasfințitul Justinian Chira, Episcopul Ma ra mureșului și Sătmarului, iar în anul 1993, cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a fost ridicat la rangul de Arhimandrit, cu prilejul prăznuirii Adormirii Maicii Domnului, an în care mănăstirea împlinea 70 de ani de la întemeiere.

Titlul de licențiat în teologie l-a obținut în anul 1992, la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna”, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu.

În anul 1994, la propunerea Preasfin­țitului Justinian Chira, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales Arhiereu-vicar pe seama Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului, la data de 22 martie primind titulatura de „Sigheteanul”, iar în Duminica a 5-a din Postul Mare, din 17 aprilie 1994, a fost hirotonit întru Arhiereu de către Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Antonie Plămădeală, Înalt­preas­­fințitul Părinte Arhiepiscop Bartolomeu Anania, Preasfințitul Părinte Justinian Chira, Preasfin­țitul Părinte Andrei Andreicuț, Preasfințitul Părinte Calinic Argatu, Preasfințitul Părinte Ioan Mihălțan și Preasfințitul Părinte Emilian Birdaș. Ca Arhiereu-vicar a continuat și coordonarea vieții monahale de la Mănăstirea Rohia, fiind ajutat de un egumen, precum și a întregii vieți monahale din cuprinsul eparhiei.

În Sfântul Sinod, Preasfințitul Părinte Iustin face parte din Comisia pentru Doctrină, Viață monahală și Misiune socială. De asemenea, este președintele Fundației culturale „Nicolae Steinhardt”, înființată pe lângă Mănăstirea Rohia, conform Episcopiei Mara mureșului și Sătmarului.

Un ierarh dinamic și misionar

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat cu ocazia întronizării Preasfințitului Părinte Iustin Hodea ca Episcop al Maramureșului și Sătmarului, marți, 27 decembrie 2016

 

Preasfințite Părinte Episcop Iustin,

Prin lucrarea harului Prea sfântului Duh, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române v-a încredințat spre păstorire poporul dreptcredincios din Episcopia Maramureșului și Sătmarului, venerabilă prin vechimea ei istorică, greu încercată de vitregiile vremurilor, prin înstrăinare și desființări abuzive, dar tânără și dinamică prin rectitorirea ei de către vrednicul de pomenire Arhiepiscopul onorific Justinian Chira, în anul 1990, când Biserica Ortodoxă Română a avut posibilitatea de a se organiza în libertate.

Mărturisitor și slujitor al Evangheliei iubirii milostive a lui Hristos, înaintașul Preasfinției Voastre în această demnitate, Arhiepiscopul onorific Justinian Chira, a păstorit cu multă înțelepciune și râvnă du­hovnicească Episcopia Maramureșului și Sătmarului, pe care a rectitorit-o și a consolidat-o prin creșterea numărului unităților bisericești (parohii și mănăstiri), prin edificarea de noi locașuri de cult și restaurarea celor vechi, prin intensificarea vieții parohiale și monahale, a activității educative, cultural-religioase și editoriale.

Înțelegând cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos, Care spune: „Secerișul este mult, dar lucrătorii sunt puțini; rugați deci pe Domnul secerișului, ca să scoată lucrători la secerișul Său” (Luca 10, 2), vrednicul de pomenire Părinte Justinian Chira v-a chemat, în anul 1994, prin alegerea și hirotonia Preasfinției Voastre ca Arhiereu-vicar al Episcopiei Mara­mureșului și Sătmarului, să-i fiți ajutor în lucrarea sa pastorală. Și, într-adevăr, la această lucrare ați contribuit cu mult zel misionar și cu multă osteneală, timp de 22 de ani, armonizând smerenia ascultării cu elanul tine­reții, cuvântul frumos cu hărnicia liturgică și misionară!

Astăzi, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, sărbătorim cu multă bucurie, împreună cu întreaga Biserică Ortodoxă Română, dar mai ales împreună cu clerul și credincioșii din această eparhie, întronizarea Preasfinției Voastre ca nou Episcop al Eparhiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului.

Calitățile teologice, duhovnicești și pastorale deosebite pe care le-ați dovedit în slujirea de Arhiereu-vicar al Episcopiei Mara­mureșului și Sătmarului ne îndrep­tă­țesc să avem speranța că slujirea de Chiriarh sau de conducător al eparhiei, pe care o începeți astăzi, va fi o lucrare rodnică, binecuvântată de Dumnezeu și folositoare Bisericii și Neamului românesc.

În comuniune de rugăciune la această sărbătoare binecuvântată, aducem mul­țu­mire lui Dumnezeu pentru darurile revărsate asupra Preasfinției Voastre, pe care le-ați cultivat prin rugăciune și activitate, prin înțelepciune și zel pastoral, având totdeauna sfatul părintesc al vrednicului de pomenire Părinte Justinian și fiind ajutat de colaboratorii de la Centrul eparhial, de cler și de mănăstiri, de autoritățile locale și centrale, precum și de unii oameni generoși, în lucrarea împlinită spre binele Bisericii noastre și al societății românești.

Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, „Păstorul Cel Bun” (Ioan 10, 11) și „Arhiereul mărturisirii noastre” (Evrei 3, 1), să vă dăruiască mult ajutor în slujirea pastorală, culturală și socială ca Episcop ortodox român al Maramureșului și Sătmarului, spre a conduce pe calea mântuirii clerul, monahii și credincioșii ortodocși români din această frumoasă eparhie cu o vocație deosebită în păstrarea și promovarea credinței ortodoxe, a spiri­tua­li­tă­ții creștine și a tradițiilor culturale românești.

Acum, la începutul slujirii Preasfinției Voastre într-o nouă demnitate și responsabilitate bisericească, vă încredințăm, Preasfințite Părinte Iustin, de prețuirea noastră, precum și de sprijinul nostru personal și al ierarhilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în lucrarea sfântă la care ați fost chemat, spre slava Preasfintei Treimi, bucuria Bisericii noastre și binele poporului român!

Cu părintească binecuvântare și frățească dragoste în Hristos,

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

S-a sfințit o capelă românească la Paris

Duminică, 6 noiembrie 2016, a fost sfințită capela Catedralei Mitropolitane „Sfinții Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail” din Paris. Slujba de sfințire și Sfânta Liturghie au fost săvârșite de Înaltpreasfințitul Părinte Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale și Meridionale, împreună cu mai mulți ierarhi ai Bisericii noastre.

Potrivit rânduielii pe care o țin românii ortodocși din diasporă, Catedrala ortodoxă românească din Paris închinată Sfinților Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail și-a serbat hramul duminică, 6 noiembrie, cu două zile înainte de sărbătoarea Sfin ților Arhangheli și a tuturor puterilor cerești. De sărbătoarea hramului a fost sfințită și capela catedralei. Locașul a fost închinat Sfântului Ioan Evanghelistul și Sfântului Ierarh Ioan Maximovici, Arhiepiscop de Shanghai și San Francisco.

Slujba de sfințire a capelei și Sfânta Liturghie au fost să vârșite de IPS Părinte Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale și Meridionale, împreună cu IPS Părinte Serafim, Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord; IPS Părinte Nicolae, Mitropolitul ortodox român al celor două Americi; PS Părinte Siluan, Episcopul ortodox român al Italiei; PS Părinte Timotei, Episcopul ortodox român al Spaniei și Portugaliei; PS Părinte Marc Nemțeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale; PS Părinte Sofian Brașoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei și Luxemburgului; PS Părinte Ignatie Mure șeanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei.

„Această capelă are o moște nire duhovnicească deosebită pentru că aici a slujit pentru o perioadă și Sfântul Ierarh Ioan Maximovici, în perioada când a fost la Paris. Această ocazie a fost și un prilej de adunare a tuturor ierarhilor ortodocși români din Occident care au slujit împreună, duminică, la Paris. A fost un moment de mare intensitate duhovnicească, ne-am bucurat și de prezența ambasadorului român la Paris, dl Luca Niculescu, arătând că Ortodoxia nu este doar expresia trăirii unora dintre noi, ci și cartea de vizită a spiritualității noastre creștine în contextul francez”, a spus, pentru Radio TRINITAS, părintele Răzvan Ionescu, consilier pentru relația dintre teologie și știință al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale. Așa cum este tra diția, credincioșii ortodocși au trecut duminică prin Sfântul Altar și s-au putut închina la Sfânta Masă.

Studii de teologie ortodoxă la distanță

Centrul Ortodox de Studii și Cercetare „Dumitru Stăniloae” de la Paris oferă pentru românii din diasporă, și nu numai, în anul universitar 2016-2017, cursuri la mai multe discipline de teologie ortodoxă pentru trei cicluri de studii. ­Cursurile sunt susținute la distanță, pe internet, de profesori voluntari, cu experiență didactică. Cursurile și studiile din cadrul centrului vizează obținerea unei diplome de studii superioare în teologie ortodoxă.

Centrul Ortodox de Studii și Cercetare „Dumitru Stăniloae” de la Paris (CDS) oferă cursuri la următoarele discipline teologice: Vechiul și Noul Testament, istoria Bisericii, patrologie, teologie dogmatică, teologia icoanei, teologie liturgică, drept canonic, filosofie, antropologie/bioetică, apologetică/teologie și știință, greacă biblică, ebraică biblică. Persoanele doritoare să urmeze studiile de formare din cadrul CDS trebuie să cunoască limba franceză, să aibă diplomă de bacalaureat sau să posede o diplomă echivalentă din cadrul recomandărilor Convenției de la Bologna. Corpul profesoral, compus din cadre didactice voluntare, clerici și laici calificați la disciplinele pe care le predau, precum și profesori invi tați de la facultățile de teologie din diferite universități europene, asigură cursurile pe parcursul anului universitar, monitorizarea studenților, corectarea temelor, seminariile de prezentare, examenele scrise și orale de la sfâr șitul anului. Toate cursurile și conferințele sunt înregistrate pe site-ul centrului și puse la dispo ziția studenților.

Cursurile și studiile din cadrul CDS vizează obținerea unei diplome de studii în teologie ortodoxă pentru următoarele cicluri: primul ciclu (licență), cu trei ani de studiu, se finalizează cu Diploma de studii teologice ortodoxe; al doilea ciclu (master), cu doi ani de studiu și redactarea a două memorii, se finalizează cu Diploma de studii superioare în teologie ortodoxă; al treilea ciclu, consacrat unei cercetări personale de înalt nivel științific, cuprinde trei ani de studiu cu seminarii de cercetare sub îndrumarea unui cadru didactic calificat și susțineare a unei teze în fața unei comisii.

CDS are și un program de studii online: Introducere în teologia ortodoxă, program ce se adresează persoanelor fără studii teologice și oferă cu­noștințele teologice de bază necesare înscrierii în ciclul academic la nivel de licență. Sunt disponibile 70 de locuri. Perioada de înscriere este până la 30 noiembrie 2016, iar perioada de des fășurare a programului este 28 noiembrie 2016 – 30 iunie 2017.

Centrul Ortodox de Studii și Cercetare „Dumitru Stăniloae” de la Paris, creat în 2011 prin decizia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale, este o asociație declarată în conformitate cu legis lația din Franța și prezidată de Înaltprea sfințitul Părinte Iosif, chiriarhul acestei eparhii. CDS este o insti tuție privată de învăță mânt superior la dis tanță în domeniul științelor teologice și filosofice, inclusă din anul 2016 pe lângă serviciile Rectoratului Academiei din Paris. Mai multe informații despre acest centru și modalitățile de a lua parte la programul lui de formare se pot afla pe site-urile apostolia.tv și ­teologie.eu.

Pelerinaj pe urmele Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul

În perioada 1-8 noiembrie 2016, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, un grup de arhimandriți, stareți, protopopi, clerici și mireni din Patriarhia Română, conduși de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, a efectuat un pelerinaj pe urmele Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, Mitropolitul Ţării Românești, în Patriarhia ­Georgiei. Pelerinajul s-a desfășurat la invitația Excelenței Sale, Domnul Ilia Giorgadze, Ambasadorul Georgiei la București, și din inițiativa Preasfințitului Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, în contextul Anului comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul și al tipografilor bisericești. Scopul pelerinajului a fost acela de a cunoaște mai bine Ortodoxia georgiană, cea care a plămădit un așa cărturar și slujitor al Domnului ca Sfântul Antim Ivireanul.

La sosirea pe aeroportul din Kutaisi (vestul Georgiei), grupul de pelerini a fost întâmpinat de Înaltpreasfințitul Părinte Calistrat, Mitropolit de Kutaisi, înconjurat de un grup de aproximativ 20 de clerici. Întâlnirea a fost una deosebit de călduroasă și frățească, de ambele părți, scoțându-se în evidență relațiile frățești dintre Bisericile Ortodoxe Georgiană și Română și personalitatea Sfântului Antim Ivireanul. Seara, grupul de pelerini a asistat la un program de cântece tradiționale georgiene, susținut de un grup folcloric bărbătesc.

Aici au fost vizitate, a doua zi, Catedrala Adormirii sau Bagrati din orașul Kutaisi, capodoperă a arhitecturii georgiene din secolul al XI-lea, și Mănăstirea Gelati, necropolă regală și un mare centru cultural, care datează din secolul al XII-lea (unde a funcționat o academie care a reunit savanți din Georgia și din imperiul bizantin, motiv pentru care a fost numită o Nouă Eladă sau al doilea Athos).

În a treia zi, grupul de pelerini, că­lăuziți de către Înaltpreasfințitul Nicolae, Mitropolit de Akhalkalaki și Kumurdo, a vizitat biserica din incinta centrului administrativ eparhial și paraclisul reșe­dinței mitropolitane, Mănăstirea din Ude, satul unde s-a născut Mitropolitul Antim Ivireanul și care adăpostește cinci mănăstiri: trei de călugări și două de maici.

A patra zi de pelerinaj s-a desfășurat în Tbilisi, capitala Georgiei, și a debutat cu vizitarea Bisericii Anchiskhati, a Icoanei Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cea nefăcută de mână omenească, care datează din secolul al VI-lea, fiind cea mai veche biserică din oraș.

A urmat o vizită la Preafericirea Sa, Ilia al II-lea, Catolicos și Patriarh al ­Georgiei. Întâlnirea s-a desfășurat în salonul oficial din reședința patriarhală. Preafericirea Sa a vorbit despre relațiile îndelungate pe care le are Biserica Ortodoxă a Georgiei cu Biserica Ortodoxă Română. După cuvântul de răspuns prezentat de către Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, Preafericirea Sa a încheiat cu rugămintea adresată grupului de pelerini de a cânta cântări bisericești. Întâlnirea s-a încheiat cu interpretarea troparului Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, a cântării „Apărătoare Doamnă” și a imnului patriarhal.

A urmat vizitarea vechii capitale a Georgiei – Mtskheta, centru spiritual al geor­gienilor, unde se află Catedrala Svetitskhoveli, în care se păstrează, potrivit tradiției, cămașa Mântuitorului Hristos, construcție datând din secolul al XI-lea, cu anumite porțiuni din zid chiar din secolul al IV-lea. Spre finalul zilei, pașii grupului s-au îndreptat spre Mănăstirea Samtavro, construită în secolul al XI-lea, în care se află moaștele Sfântului Gabriel cel nebun pentru Hristos, canonizat de Biserica Georgiei pe 20 decembrie 2012, la doar 17 ani de la trecerea sa la Domnul. Tot aici este înmormântată și prima familie regală creștină a Georgiei, Sfinții Miriam și soția sa, Nana, care au declarat creștinismul religie de stat în anul 337.

În a cincea zi, grupul de pelerini a poposit la Mănăstirea Alaverdi, din regiunea viticolă Kakheti. Biserica mănăstirii datează din secolul al XI-lea și este a doua cea mai înaltă construcție bisericească din Georgia, după Catedrala Patriarhală nouă din Tbilisi. Vizitarea Mănăstirii Ikalto (secolul VI) a fost un alt punct important al pelerinajului. Aceasta adăpostea o academie bisericească datând din secolul al XI-lea.

În cea de-a șasea zi de pelerinaj, grupul a revenit la Mănăstirea Alaverdi, pentru a participa la Sfânta Liturghie. Ziua s-a încheiat cu vizitarea Mănăstirii Bodbe, o mănăstire cu un pelerinaj deosebit de intens, datorită Sfintei Nina, cea întocmai cu Apostolii, luminătoarea georgienilor, al cărei mormânt se află în interiorul bisericii.

Cea de-a șaptea zi a început cu vizitarea noii Catedrale Patriarhale din Tbilisi – Sfânta Treime, un monument edificat între 1995 și 2004, fiind cea mai mare biserică din Georgia, a treia cea mai mare catedrală ortodoxă și una dintre cele mai mari construcții religioase din lume ca suprafață. Ideea construirii acestui așezământ a pornit de la dorința de a comemora 1.500 de ani de autocefalie a Bisericii Ortodoxe a Georgiei și 2.000 de ani de creștinism și a fost proclamată ca simbol al renașterii spirituale și naționale a Georgiei.

Oprirea următoare a fost la Catedrala Sioni din Capitală, vechea Catedrală Patriarhală, care găzduiește crucea Sfintei Nina, cea întocmai cu Apostolii, luminătoarea georgienilor, făcută dintr-o tulpină de viță-de-vie, legată cu o șuviță din părul ei. În preajma bisericii se află fosta re­ședință patriarhală din timpul comunismului, precum și Facultatea de Teologie din Tbilisi. Pelerinajul s-a încheiat cu vizitarea Mănăstirii Jvari (Sfânta Cruce), datând din secolul al VI-lea, care este ampla­­sată pe vârful unei stânci, la confluența a două râuri: Mtkvari și Aragvi, și care veghează asupra orașului Mtskheta, vechea capitală a Regatului Georgiei.

Pe parcursul pelerinajului, au mai fost vizitate: peștera Prometheus din regiunea Imreti (fiind cea mai mare peșteră din Georgia, are 1.400 de metri amenajați pentru vizite), Muzeul de Arte Frumoase al Georgiei, care se află în vechea clădire a Seminarului Teologic din Tbilisi, unde sunt expuse multe dintre capodoperele artei bisericești georgiene, și Palatul Tsinandali.

Părintele Vitalie Borovoi, slujirea Ortodoxiei și misiune responsabilă

Ultimul număr pe anul 2016 al revistei Ţerkov i vremya (Biserica și timpul, nr. 4[77], noiembrie-decembrie 2016), publicație oficială a Departamentului pentru relații externe bisericești al Patriarhiei Moscovei, a fost dedicat aproape în întregime marcării a o sută de ani de la nașterea protopresbiterului Vitalie Borovoi (1916-2008), în persoana căruia Biserica Ortodoxă Rusă a avut un distins teolog și diplomat bisericesc, precum și un strălucit păstor sufletesc și propovăduitor al credinței ortodoxe în vremuri de grea încercare.

Secțiunea denumită Comunicări și evocări, în legătură cu personalitatea părintelui Vitalie Borovoi, unde sunt consemnate gândurile mai multor ierarhi și profesori de teologie străini, se deschide cu cuvântul omagial adresat de Patriarhul României.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel salută cu bucurie, în scrisoarea transmisă, organizarea centenarului nașterii părintelui Vitalie Borovoi, personalitate bisericească deosebită, pe care a avut posibilitatea să o cunoască și să comunice personal în decursul anilor petrecuți în străinătate, atunci când distinsul preot și teolog rus era membru în Consiliul Mondial al Bisericilor, locțiitor de director al comisiei Credință și Constituție, cea mai importantă din cadrul organizației, și paroh al Bisericii Nașterea Maicii Domnului din Geneva. Încă de la început, Întâistătătorul Bisericii noastre subliniază importanța misiunii speciale pe care a îndeplinit-o în chip strălucit părintele Vitalie, cel care, în calitatea sa de reprezentant al Patriarhiei Moscovei pe lângă Consiliul Mondial al Bisericilor, a fost responsabil pentru relația cu organizațiile inter­creș­tine în a doua jumătate a veacului trecut.

Născut la începutul anului 1916, într-un sat din regiunea Minsk (Belarus), dintr-o familie săracă de țărani, viitorul slujitor al Bisericii a fost în anii copilăriei păstor. Simțind o deosebită aplecare spre cunoaștere și studiu, după primul ciclu de școală, cu sprijinul și binecuvântarea preotului din sat, a urmat cursurile Seminarului Teologic din Vilnius (Lituania) și apoi Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din Varșovia, unde a avut ocazia să audieze și cursul de Noul Testament susținut de viitorul Patriarh al României, Iustin Moisescu, în anii 1938-1939. La temeinica pregătire teologică, în paralel s-au adăugat și studiile Facultății de Istorie din aceeași universitate. Din cauza vicisitudinilor istorice pricinuite de ocuparea Poloniei în cel de-al Doilea Război Mondial, tânărul teolog revine în regiunea natală și predă mai multe discipline într-o școală din mediul rural, iar după închiderea acesteia devine citeț și cântăreț la Biserica Sfântul Serafim de Sarov din satul Sitțî, regiunea Dokșițk (Belarus). În anii următori se mută la Minsk, unde ocupă, pe rând, mai multe funcții în admi­nis­trația bisericească, ceea ce ulterior, pe baza experienței acumulate și a documentelor păstrate, îi va permite să joace un rol-cheie în păstrarea unității Patriarhiei Moscovei și a întregii Rusii, și anume atunci când ocupantul german susținea autonomia bisericească în Belarus. După ce a trecut prin numeroase greutăți, printre care și o arestare, în anul 1944 primește harul preoției, iar începând din 1945 va fi implicat activ în procesul învățământului teologic din Rusia. De-a lungul carierei de profesor și teolog a predat la Seminarul Teologic din Minsk, la Seminarul și Academia Teologică din Leningrad (Petersburg) și, de asemenea, mai târziu, la Academia Teologică și Institutul Teologic „Sfântul Filaret“ din Moscova.

Cu unele întreruperi, mai bine de trei decenii, începând din anul 1960, părintele Vitalie Borovoi a fost președinte adjunct al Departamentului de relații bisericești externe al Patriarhiei Moscovei. În acest post dovedindu-se un talentat organizator, a fost numit „arhitect al politicii bisericești externe”. Încă din anul 1959 a fost trimis la Geneva să cunoască îndeaproape structura Consiliului Mondial al Bisericilor, organizație în care Biserica Ortodoxă
Rusă a intrat în 1961. Important de menționat este și faptul că la inițiativa sa, la cea de a III-a Adunare generală a CMB (New Delhi, 1961), în documentele oficiale ale Consiliului, a fost introdusă o precizare clară, și anume că bazele unității diferitelor confesii creștine constau în mărturisirea dogmei Sfintei Treimi. Pe lângă participarea constantă la simpozioane interna­ționale, în forumurile panortodoxe și la întrunirile CMB, printre ascultările importante ale protopresbiterului Vitalie Borovoi mai poate fi amintită și aceea de observator al Bisericii Ortodoxe Ruse la Conciliul II Vatican (1962-1965). Aportul deosebit al părintelui Vitalie stă și la baza lucrărilor pregătitoare pentru Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, în care a fost implicat activ până la sfârșitul anilor ’90.

În ciuda multor probleme de sănătate care s-au ivit de-a lungul timpului, părintele Vitalie Borovoi a slujit cu deosebită abnegație Biserica, ajungând până la binecuvântata vârstă de 92 de ani. În timp, i-au fost acordate toate distincțiile bisericești pentru clericii de mir, precum și altele laice din partea statului. Fără exagerare, el a fost numit personalitate epocală, întrucât în viața sa de aproape un veac, ca într-o oglindă, s-a reflectat istoria secolului al XX-lea din Rusia. Din biografia și lucrările părintelui Vitalie se vede limpede slujirea jertfelnică a Bisericii Mântuitorului Hristos, mai ales pe plan extern, unde mai bine de jumătate din zilele pe care i le-a rânduit Domnul pe pământ, a purtat crucea viețuirii și a deplasărilor în străinătate. Tot acum, la ceas aniversar, numărul special al revistei Ţerkov i vremya aduce în actualitate și o parte din articolele nepublicate ale părintelui Vitalie, dintre care am vrea să amintim aici pe acela intitulat „Despre atitudinea femeii în Biserică și societate”, un material elaborat minuțios cu ocazia Conferinței „Slujirea bisericească și succesiunea apostolică”, organizată de Biserica Ortodoxă Rusă și Biserica Evanghelică din Germania în toamna anului 1981.

Pentru toți cei care l-au cunoscut îndeaproape, dincolo de exigențele misiunii și răspunderii sale, protopresbiterul Vitalie Borovoi a lăsat în urmă o amintire prietenoasă, caldă și cordială a unui om iubitor de semeni. Pentru el întotdeauna esențialul l-a constituit slujirea lui Dumnezeu și a Bisericii, în slujba căreia și-a pus toate darurile primite.

După multe trude pe ogorul ascultărilor bisericești, chemat din această lume la odihna cerească, s-a mutat la Domnul în ziua praznicului Bunei Vestiri din anul 2009.

Toți ierarhii și teologii români care au avut prilejul să afle de părintele Vitalie Borovoi, prin intermediul scrierilor sale, au apreciat în mod aparte curajul său de a face cunoscut jugul totalitar sub care își desfășura activitatea Biserica în Rusia, precum și în celelalte țări din Europa Centrală și de Est, în acea vreme de mari sacrificii, când o astfel de lucrare era o mărturisire făcută în împrejurări grele și cu riscuri enorme, venite din partea statului sovietic care urmărea supunerea totală a Bisericii.

La finalul cuvântului omagial adresat Patriarhiei Moscovei la împlinirea celor o sută de ani de la nașterea distinsului cleric și teolog rus, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel subliniază faptul că protopresbiterul Vitalie Borovoi a fost caracterizat de o deosebită înțelepciune și subtilitate, fiind foarte convingător și precis în argumentele sale. De asemenea, Patriarhul României își exprimă în scrisoare aprecierea pentru inițiativa Departamentului de relații bisericești externe al Patriarhiei Moscovei de a organiza acest centenar, rugând pe „Atotmilostivul Dumnezeu să așeze sufletul părintelui Vitalie în ceata drepților”.

Premiul „Abatele Emmanuel-Heufelder” pe 2016, înmânat Comunității monastice din Bose

Sâmbătă, 5 noiembrie 2016, Abația benedictină din Niederaltaich (Germania) a conferit Premiul „Abatele Emmanuel-Heufelder” Comunității monastice din Bose (Italia). La eveniment a participat și pr. prot. Alexandru Nan, în calitate de delegat al Înaltpreasfințitului Părinte Serafim, Mitropolit ortodox român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord. Prin această conferire a premiului a fost apreciat angajamentul ecumenic al Comunității monastice de la Bose, condusă de către Priorul Enzo Bianchi, și în special eforturile făcute pentru apropierea Bisericii Catolice și Bisericii Ortodoxe.

După ce a fost oficiată slujba Parastasului pentru fostul abate al Mănăstirii Niederaltaich, Emmanuel-Heufelder (1898-1982), cel care a dat mănăstirii benedictine o orientare ecumenică și din timpul căruia se oficiază în mănăstire toate slujbele și în ritul bizantin, într-un cadru academic premiul a fost înmânat priorului Enzo Bianchi, de către actualul abate al Mănăstirii Niederaltaich, Dr. Marianus. Laudatio a fost rostit de către Episcopul sârb pentru Austria, Elveția, Italia și Malta, Preasfin­țitul Părinte Andrej, care, refe­rindu-se, printre altele, la Comunitatea de la Bose, a numit-o „vin nou în vase noi”. După ce a mulțumit pentru primirea premiului, priorul Enzo Biachi a susținut o conferință cu titlul: „Monahismul și dialogul ecumenic”. Ideea principală a referatului a fost aceea că adevărata unitate a Bisericilor se realizează, în primul rând, în viața spirituală a clericilor și credincioșilor și-n sângele martirilor diferitelor Biserici. În concepția lui Enzo Bianchi, sfinți precum Serafim de Sarov sau Francisc de Asissi au realizat deja unitatea Bisericilor.

La această manifestare, Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Centrale și de Nord a fost reprezentată de către pr. drd. Alexandru Nan, protopop al Bavariei.

Premiul a fost conferit și Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în anul 1998. Mitropolitul de atunci al Moldovei și Bucovinei a primit acest premiu alături de Episcopul romano-catolic de Iași, Preasfințitul Petru Gherghel, pentru angajament ecumenic.

De asemenea, printre personalitățile care au primit acest premiu în decursul anilor, se numără fostul Mitropolit al Elveției Damaskinos Papandreou, fosta profesoară de la Erlangen, dr. Fairy von Lilienfeld, prof. em. Grigorios Larentzakis de la Graz și pr. prof. dr. Viorel Ioniță.

Agenda Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 Marți, 1 noiembrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate de Permanența Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Joi, 3 noiembrie

A prezidat Sinaxa monahală pentru mănăstirile și schiturile din Arhiepiscopia Bucureștilor, la Mănăstirea Pasărea din județul Ilfov.

În cuvântul de deschidere, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat responsabilitatea care revine starețelor și stareților în privința păstrării tuturor documentelor mănăstirii în arhivă și obligația de a îmbogăți biblioteca mănăstirii. De asemenea, Preafericirea Sa a evidențiat rolul monahilor și monahiilor de a contribui la sporirea vieții duhovnicești a credincioșilor, prin oferirea de spații de cazare și prin viața liturgică intensă și extinsă. Totodată, Preafericirea Sa a vorbit despre necesitatea sprijinirii lucrărilor începute sau care urmează să fie realizate de către așezămintele monahale.

A adresat un mesaj de condoleanțe, intitulat: „Un ierarh luptător, un păstor dinamic și un mare patriot – Arhiepiscopul Justinian Chira (1921-2016)”, la slujba de înmormântare a Arhiepiscopului Justinian al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului.

Vineri, 4 noiembrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate de Permanența Consiliului Național Bisericesc.

A prezidat ședința de lucru a Permanențelor Consiliului Național Bisericesc și Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor reunite.

La finalul ședinței, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oferit Diploma omagială „Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul” cu medalie membrilor celor două Permanențe.

Duminică, 6 noiembrie

A participat la Sfânta Liturghie și a rostit cuvânt de învățătură în Paraclisul „Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul“ din Reședința Patriarhală.

Luni, 7 noiembrie

A prezidat Conferința pastoral-misionară semestrială de toamnă pentru protoieriile din Capitală și din județul Ilfov, în Aula Magna Teoctist Patriarhul a Palatului
Patriarhiei. Tema conferinței a fost: „2016 – Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul și al tipografilor bisericești”.

În deschiderea lucrărilor, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat clericilor prezenți un cuvânt de binecuvântare, cu titlul: „Sfântul Antim Ivireanul – tipograf misionar și mitropolit jertfelnic”.

Marți, 8 noiembrie

A săvârșit Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală și a rostit cuvânt de învățătură. Împreună cu Preafericirea Sa, a slujit Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi.

Miercuri, 9 noiembrie

A prezidat ședința de lucru a Permanenței Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Vineri, 11 noiembrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate de Permanența Consiliului Național Bisericesc.

Duminică, 13 noiembrie

A participat la Sfânta Liturghie și a rostit cuvânt de învățătură la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului, cu ocazia serbării unuia dintre hramuri – Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului. Sfânta
Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal.

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a felicitat pe părinții slujitori de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului pentru activitatea pastorală și social-filantropică desfășurată, precum și pentru susținerea colectei naționale destinate construirii Catedralei Mântuirii Neamului. Cu acest prilej, Preafericirea Sa a oferit Ordinul „Sfântul Ierarh Antim Ivireanul” părintelui arhimandrit Ciprian Grădinaru, slujitor la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului. De asemenea, a oferit Diploma „Sfântul Ierarh Antim Ivireanul” cu medalie persoanelor care au susținut de-a lungul timpului activitățile Paraclisului Catedralei Naționale.

A adresat un mesaj frățesc de felicitare Preafericitului Părinte Hrisostom al II-lea, Arhiepiscop de Noua-Justiniana și al întregului Cipru, cu prilejul sărbătorii patronului spiritual, Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur.

A participat, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a Palatului Patriarhiei, la spectacolul de teatru creștin „Brâncoveanu și Ivireanul, iubire de Biserică și Neam”, organizat de Protopopiatul Sector 2 Capitală și Liga Tinerilor Creștini Ortodocși Români, filiala Sector 2, în parteneriat cu Compania teatrală „Zona”.

Cu acest prilej, Patriarhul României a adresat celor prezenți un cuvânt de binecuvântare, cu titlul: „Memorial artistic și mărturisire a credinței”, iar la final a oferit Diploma omagială „Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul” cu medalie tuturor persoanelor care au contribuit în mod deosebit la realizarea piesei de teatru.

Luni, 14 noiembrie

A hirotesit întru duhovnici nouă preoți și un ieromonah din Arhiepiscopia Bucureștilor, în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală.

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învățătură despre semnificația și responsabilitatea slujirii de duhovnic.

Marți, 15 noiembrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate de Permanența Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Joi, 17 noiembrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate de Permanența Consiliului Național Bisericesc.

A primit la Reședința Patriarhală pe Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei și Exarh patriarhal.

Sâmbătă, 19 noiembrie

A adresat un mesaj de condoleanțe, cu titlul: „Profesoară distinsă și mamă jertfelnică”, la slujba de înmormântare a doamnei preotese Viorica Iosefina Pârvu (1935-2016), soția preacucernicului preot Constantin Pârvu, fost vicar administrativ patriarhal și preot slujitor la Biserica Iancu Nou – Bălăneanu din București.

Duminică, 20 noiembrie 

A participat la Sfânta Liturghie și a rostit cuvânt de învățătură în Paraclisul Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul din Reședința Patriarhală.

Luni, 21 noiembrie

A participat la Sfânta Liturghie și a rostit cuvânt de învățătură în Paraclisul Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul din Reședința Patriarhală.

Marți, 22 noiembrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate de Permanența Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

A adresat un mesaj de condoleanțe, având titlul: „Vrednic slujitor al Bisericii lui Hristos”, la slujba de înmormântare a preacucernicului părinte Constantin Tulpan (1948-2016), fost preot paroh la Parohia Dudești – Cioplea I, Protoieria Sector 3 Capitală, ulterior preot pensionar, îmbisericit pe seama aceleiași parohii.

Miercuri, 23 noiembrie

A primit, la Reședința Patriarhală, în vizită de prezentare pe Excelența Sa Domnul Valery Kuzmin, Ambasadorul Federației Ruse în România.

A adresat un mesaj de condoleanțe, având titlul: „Vrednic păstor și dascăl de Teologie”, la slujba de înmormântare a preacucernicului părinte Alexandru Stan (1941-2016), fost profesor universitar de teologie și preot paroh la Parohia Sfântul Ștefan – Călărași din București, ulterior preot pensionar, îmbisericit pe seama Parohiei
Sfântul Andrei – Parva, Protopopiatul Sector 6 Capitală.

Joi, 24 noiembrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate de Permanența Consiliului Național Bisericesc.

A primit, la Reședința Patriarhală, vizita Înaltpreasfin­țitului Părinte Mitropolit Iacob de Mitilini, Biserica Ortodoxă a Greciei.

Vineri, 25 noiembrie

A participat la Adunarea solemnă dedicată împlinirii a 150 de ani de la adoptarea Constituției din 1866 și a 25 de ani de la adoptarea Constituției din 1991. Evenimentul, organizat de Senatul României, Camera Deputaților, Curtea Constituțională și Academia Română, a avut loc în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a Palatului Patriarhiei.

Cu acest prilej, Patriarhul României a adresat celor prezenți cuvântul intitulat: „Aniversare solemnă a două Constituții ale României”.

Duminică, 27 noiembrie 

A participat la Sfânta Liturghie și a rostit cuvânt de învățătură în Paraclisul Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul din Reședința Patriarhală.

Luni, 28 noiembrie

A participat, în Aula Academiei Române, la Sesiunea solemnă „Marea Unire din 1918. Începutul Primului Război Mondial”.

Cu acest prilej, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit cuvântul intitulat: „Biruință prin jertfă. Demnitate prin Unire – Slujitori ai Bisericii pe front și la Unirea din 1918”.

Marți, 29 noiembrie

A prezidat ședința de lucru a Permanenței Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

La finalul ședinței, a oferit Diploma „Sfântul Cuvios
Dimitrie cel Nou” diaconilor care au contribuit la organizarea evenimentelor prilejuite de sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou – hramul Catedralei Patriarhale.

Miercuri, 30 noiembrie 

A participat la Sfânta Liturghie și a rostit cuvânt de învățătură în Paraclisul Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul din Reședința Patriarhală.

Joi, 1 decembrie 

A participat la Recepția oferită de Domnul Klaus
Iohannis, Președintele României, cu prilejul Zilei Naționale a României, la Palatul Cotroceni.

Vineri, 2 decembrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate de Permanența Consiliului Național Bisericesc.

Duminică, 4 decembrie

A participat la Sfânta Liturghie și a rostit cuvânt de învățătură în Paraclisul Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul din Reședința Patriarhală.

Luni, 5 decembrie 

A participat la a opta ediție a Spectacolului cultural-artistic „Sfântul Nicolae în mijlocul copiilor”, în Aula Magna Teoctist Patriarhul a Palatului Patriarhiei.

Cu această ocazie, Preafericitul Părinte Patriarh
Daniel a rostit un cuvânt de binecuvântare, intitulat: „Copiii – chipuri de lumină cultivate prin credință și iubire”.

Marți, 6 decembrie

A participat la Sfânta Liturghie și a rostit cuvânt de învățătură în biserica Parohiei „Sfântul Nicolae” – Vlădica, Protopopiatul Sector 4 Capitală, cu ocazia hramului.

Miercuri, 7 decembrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate de Permanența Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Vineri, 9 decembrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate de Permanența Consiliului Național
Bisericesc.

A primit în audiență pe preacucernicul părinte diacon dr. Sorin Mihalache, lector universitar la Facultatea de
Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași.

Duminică, 11 decembrie

A participat la Sfânta Liturghie și a rostit cuvânt de învățătură în Paraclisul Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul din Reședința Patriarhală.

A votat la secția de votare numărul 641 din cadrul Școlii Nr. 74 „Ienăchiță Văcărescu” din București, în cadrul alegerilor pentru Camera Deputaților și pentru Senatul României.

Marți, 13 decembrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate de Permanența Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Joi, 15 decembrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate de Permanența Consiliului Național
Bisericesc.

Vineri, 16 decembrie

A asistat la slujba de Te Deum pentru deschiderea lucrărilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în Catedrala Patriarhală.

A prezidat ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în Sala Sfântului Sinod din Reședința Patriarhală.

A participat la Concertul tradițional de colinde „Răsăritul cel de Sus” al Patriarhiei Române, ediția 2016, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a Palatului Patriarhiei.

Cu acest prilej, Preafericirea Sa a adresat celor prezenți un cuvânt de binecuvântare, intitulat: „Anotimpul colindelor și al darurilor”.

Sâmbătă, 17 decembrie

În ziua de pomenire a Sfântului Proroc Daniel, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și-a sărbătorit ziua onomastică. Înconjurat de ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, membrii Per­manențelor Consiliului Național Bisericesc și Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor, părinții protopopi de la protopopiatele din București, Prahova și Ilfov, profesori de la Facultatea de Teologie Justinian Patriarhul și de la Seminarul Teologic Liceal Ortodox din București, preoți și credincioși, Patriarhul României s-a rugat și a mulțumit lui Dumnezeu pentru binefacerile revărsate asupra Preafericirii Sale, asupra ierarhilor, clericilor și credincioșilor. Întâistătătorul Bisericii noastre a săvârșit Sfânta Liturghie și a participat la slujba de Te Deum, în Catedrala Patriarhală.

În continuare, în Sala „Europa Christiana” a Palatului Patriarhiei, a avut loc un moment festiv dedicat zilei onomastice a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. Aici, Ansamblul coral „Gura Izvorului” din Vatra Moldoviței, județul Suceava, i-a colindat pe cei prezenți la ziua onomastică
Patriarhului României.

Duminică, 18 decembrie

A participat la Sfânta Liturghie și a rostit cuvânt de învățătură în Paraclisul Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul din Reședința Patriarhală.

A primit grupuri de colindători la Reședința Patriarhală.

Luni, 19 decembrie

A primit grupuri de colindători la Reședința Patriarhală.

Marți, 20 decembrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate de Permanența Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

A primit grupuri de colindători la Reședința Patriarhală.

Miercuri, 21 decembrie

A primit, la Reședința Patriarhală, vizita Excelenței Sale Doamna Tamar Samash, Ambasadorul Israelului la București.

A primit grupuri de colindători la Reședința Patriarhală.

Joi, 22 decembrie

A lecturat și avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate de Permanența Consiliului Național Bisericesc.

Sâmbătă, 24 decembrie

A primit la Reședința Patriarhală soborul Catedralei Patriarhale cu Ajunul Crăciunului.

Duminică, 25 decembrie

În ziua slăvitului praznic al Nașterii Domnului, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a săvârșit Sfânta Liturghie și a rostit cuvânt de învățătură în Catedrala Patriarhală. Împreună cu Preafericirea Sa, a slujit Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi.

După Sfânta Liturghie, Patriarhul României a fost
colindat la Reședința Patriarhală de Corala „Nicolae Lungu” a Catedralei Patriarhale.

Cu prilejul sărbătorii Nașterii Domnului, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat o scrisoare irenică
Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe surori.

A adresat un mesaj de binecuvântare tuturor românilor, din țară și din străinătate, cu ocazia sărbătorii Nașterii Domnului (2016) și a Anului Nou (2017).

De asemenea, Preafericirea Sa a adresat „preacuviosului cin monahal, preacucernicului cler și preaiubiților credincioși din Arhiepiscopia Bucureștilor” Pastorala cu titlul: „Nașterea lui Hristos: Programul lui Dumnezeu pentru viața lumii”.

Luni, 26 decembrie

A participat la Sfânta Liturghie și a rostit cuvânt de învățătură în Paraclisul Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul din Reședința Patriarhală.

Marți, 27 decembrie

A adresat un mesaj de binecuvântare, intitulat: „Preasfințitul Părinte Episcop Iustin, noul arhipăstor al Maramureșului și Sătmarului – Un ierarh dinamic și misionar”, cu ocazia întronizării Preasfințitului Părinte Iustin Hodea ca Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului.

Vineri, 30 decembrie

A oferit distincții de vrednicie mai multor persoane care au contribuit la înfrumusețarea Parcului Grădina Maicii Domnului al Reședinței Patriarhale.

Sâmbătă, 31 decembrie

La trecerea în Anul Nou civil 2017, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a oficiat, în Catedrala Patriarhală, Slujba ce se săvârșește în noaptea trecerii dintre ani.

La final, Preafericirea Sa a adresat celor prezenți cuvântul intitulat „Timpul mântuirii – scară spirituală către viața veșnică”.

A consemnat:

Protos. Andrei Anghel,

Secretar, Cabinetul Patriarhal