Academia Română, 150 de ani în serviciul națiunii române

Academia Română a aniversat un secol și jumătate de la momentul înființării sale, 1 aprilie 1866, când a purtat numele de Societatea Literară Română. Evenimentul istoric a fost marcat luni, 4 aprilie, printr-o sesiune festivă a celui mai înalt for de cultură, cercetare științifică și educație din țara noastră, care a avut loc în Aula Academiei Române. La eveniment au participat președintele României, personalități ale lumii culturale, academicieni, oameni politici și reprezentanți ai unor foruri academice de peste hotare, ai Bisericii Ortodoxe și ai Bisericii Catolice din țara noastră.

Sesiunea festivă a fost deschisă de acad. Ionel Valentin Vlad, președintele Academiei Române, care a spus că „rolul predominant al Academiei este de a apăra identitatea națională, adică valorile ei spirituale profunde și irepetabile”. În continuare, un mesaj de felicitare a rostit și președintele României, Klaus Werner Iohannis, care a subliniat aportul Academiei la modernizarea societății româ­nești, afirmând că, „sărbătorind Academia Română la cea de-a 150-a aniversare de la înființare, sărbătorim România”. Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la aniversarea Academiei Române s-a intitulat „Un far al ştiinţei şi culturii româneşti”.

După sesiunea festivă, momentul aniversar a fost marcat și prin dezvelirea Plăcii Jubiliare „Academia Română – 150 de ani în serviciul Națiunii Române” la sediul Academiei, iar la Biblioteca Academiei Române a fost vernisată expoziția „Artiști plastici, membri ai Academiei Române”.

Lucrările la Catedrala Mântuirii Neamului continuă

Lucrările la construirea Catedralei Mântuirii Neamului s-au desfășurat în primele trei luni ale anului 2016 conform programului, atingându-se obiectivele prevăzute.

Credincioșii ortodocși români care își îndreaptă gândurile spre viitoarea Catedrală Patriarhală din București trebuie să știe că locașul de rugăciune se constru­iește și, pe zi ce trece, se mai adaugă o filă la cartea zidirii Catedralei Mântuirii Neamului în care sunt trecuți și pomeniți și cei care se roagă și sprijină cu dania lor acest proiect prevăzut de aproape un secol și jumătate în istoria poporului nostru. Pentru orice bucureștean care trece pe Calea 13 Septembrie, locașul de rugăciune este vizibil, anunțând un edificiu care va fi, prin frumusețe și valoarea spirituală și culturală, un simbol pentru capitala țării, pentru credincioșii ortodocși, pentru pelerini și pentru vizitatori.

În prezent, șantierul Catedralei Mântuirii Neamului este un furnicar unde lucrează sute de muncitori și numeroase utilaje. „În primul trimestru al anului 2016, lucrările în șantierul catedralei s-au executat într-un ritm constant. În această perioadă a sezonului rece lucrările au fost oprite aproximativ trei săptămâni din cauza temperaturilor scăzute și a ninsorilor care nu au permis execuția lor la nivelul calitativ solicitat prin proiect. Imediat ce condițiile meteo au permis reluarea activității, ritmul execuției lucrărilor s-a intensificat. În acest moment, în șantier se lucrează în trei schimburi, cu aproximativ 280 de muncitori”, ne-a spus inginerul Vasile Crăcăoanu, consilier patriarhal la Sectorul monumente și construcții bisericești al Patriarhiei Române. Lucrările principale se desfășoară acum de la cota +27 de metri, la zona centrală, unde este prevăzută turla principală a locașului.

CMN2În privința stadiului actual al lucrărilor, mai multe informații ne-a dat tot inginerul Vasile Crăcăoanu, care face parte din echipa managerială responsabilă cu construirea Catedralei Mântuirii Nea­mului: „Stadiul lucrărilor la sfârșitul lunii martie se prezintă după cum urmează: lucrările până la cota +27 metri sunt finalizate în proporție de 100%; platforma metalică pentru susținerea eșafodajelor și cofrajelor necesare execuției lucrărilor de la cota +27 până la cota +45 metri este finalizată în proporție de 90%, a rămas de montat platforma de la cota +27 doar în zona Altarului; lucrările cuprinse între cota +27 și +36 metri sunt finalizate în proporție de 70%”. În perioada următoare, numărul utilajelor care deservesc șantierul va crește pentru susținerea volumului mare de lucrări. „Pentru următorul semestru avem cuprinse în graficul de execuție următoarele activități: montarea unei macarale fixe în zona Altarului, astfel că pentru execuția lucrărilor vom avea șapte macarale fixe; ancorarea și liftarea a trei macarale pentru a putea demara lucrările aferente nivelului +36 – +45 metri, finalizarea lucrărilor aferente nivelului +27 – +36 metri și demararea lucrărilor aferente nivelului +36 – +45 metri”, ne-a explicat inginerul Vasile Crăcăoanu. Mai multe informații despre Catedrala Mântuirii Neamului și modalitățile în care poate fi sprijinit acest proiect național se pot afla pe site-ul www.catedralaneamului.ro.

 

Rugăciune adusă lui Dumnezeu, cu stâlpări și ramuri verzi

Pentru al nouălea an consecutiv, sute de preoţi şi mii de credincioşi din Capitală au prevestit sâmbătă, 23 aprilie, Intrarea Domnului în Ierusalim. Aceştia s-au rugat şi s-au pregătit duhovniceşte pentru această sărbătoare în cadrul Pelerinajului de Florii. Credincioşii şi slujitorii au mers în procesiune pe străzile Bucureştiului, de la Mănăstirea Radu Vodă până la Catedrala Patriarhală, unde au fost binecuvântaţi de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a spus în cuvântul de învăţătură că Biserica este singura care aduce în această lume agitată şi confuză pacea lui Hristos şi lumina Învierii Sale.

Bucuria, lumina şi pacea din Ierusalimul Ceresc „sunt prevestite şi pregustate în acest pelerinaj. Purtăm cu noi flori, stâlpări de finic şi ramuri de salcie, pentru că acestea simbolizează virtuţile adunate în timpul Postului Sfintelor Paşti”, i-a întâmpinat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe credincioşii, clerici şi mireni, care au participat la Pelerinajul de Florii.

La fel ca în anii trecuţi, pelerinajul din Bucureşti a început la Mănăstirea Radu Vodă. După slujba Vecerniei sărbătorii Intrării Domnului în Ierusalim, Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, a sfinţit în pridvorul bisericii mănăstirii bucureştene ramurile de salcie şi stâlpările de finic, care au fost împărţite apoi preoţilor şi diaconilor de la protoieriile din Capitală şi Ilfov, preoţilor de caritate, de cimitire şi preoţilor capelani, precum şi credincioşilor. Cu aceste semne ale biruinţei lui Hristos asupra morţii, slujitorii şi credincioşii au participat la Pelerinajul de Florii. În cadrul procesiunii a fost purtată şi icoana praznicului, care Îl înfăţişează pe Mântuitorul Iisus Hristos blând şi smerit, şezând pe mânzul asinei, intrând în Ierusalim spre primirea Înfricoşătoarelor Pătimiri. Itinerarul acestui moment de rugăciune şi mărturisire publică a credinţei a cuprins şi Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiridon” – Nou, Paraclis Patriarhal, şi Biserica „Sfânta Mare Mucenică Ecaterina”, Paraclisul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti. La ambele locaşuri de rugăciune au fost făcute opriri şi s-au săvârşit rugăciuni şi cereri speciale, iar Preasfinţitul Episcop-vicar Timotei Prahoveanul a rostit două condace din Acatistul Intrării Domnului în Ierusalim. Grupului de pelerini s-au alăturat slujitori şi credincioşi de la cele două biserici precum şi profesori de la Facultatea de Teologie.

 

Binecuvântarea pelerinilor la Catedrala Patriarhală

ZL-Procesiune-Florii-5După ce această călătorie în rugăciune şi evlavie a adus pentru câteva clipe pacea şi blândeţea Duhului Sfânt peste centrul Capitalei prin rugăciuni şi glasul cântărilor bisericeşti, pelerinajul s-a îndreptat spre Colina Patriarhiei. Participanţii la procesiune au fost întâmpinaţi pe esplanada Catedralei Patriarhale de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Preasfinţiţii Părinţi Episcopi-vicari patriarhali Varlaam Ploieşteanul şi Ieronim Sinaitul, cărora s-a adăugat şi Preasfinţitul Părinte Timotei Praho­veanul, care a condus proce­si­unea. Preasfinţitul Părinte ­Varlaam Ploieşteanul a citit un alt condac al Acatistului Floriilor. În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit o rugăciune de binecuvântare a pelerinilor, care arată în finalul ei scopul acestei manifestări a credinţei dar şi al rugăciunilor săvârşite: „Și, precum atunci oamenii care ședeau întru întuneric și în umbra morții, având ramuri de copac și stâlpări de finic, Te-au întâmpinat pe Tine mărturisindu-Te Fiul lui David, așa și pe noi, care acum, în această zi, înainte de prăznuire, purtăm în mâini stâlpări și ramuri de copaci, păzește-ne și ne mân­tuieș­te. Și, precum acele popoare și copiii Ți-au cântat «Osana», învrednicește-ne și pe noi să Te slăvim pe Tine în psalmi și în cântări duhovnicești, cu suflete curate și neîntinate în aceste zile ale Sfintelor Tale Pătimiri. Dă-ne nouă să ne împărtășim iar fără de osândă de bucuria Sfintelor Paști și să cântăm și să preamărim dumnezeirea Ta” (Rugăciunea de binecuvântare a pelerinilor). De asemenea, Preafericirea Sa a sfințit icoana sărbătorii Intrării Domnului în Ierusalim purtată în procesiunea de sâmbătă.

 

Pelerinajul este o practică veche a Bisericii

În cuvântul de învăţătură, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că pelerinajul este o practică veche a Bisericii prin care comunitatea credincioşilor retrăieşte momentele importante din viaţa Mântuitorului Iisus Hristos. „Pelerinajul de Florii este un memorial, o aducere aminte, o comemorare a Intrării Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim după ce a înviat din morţi pe prietenul Său Lazăr din Betania, fratele surorilor Marta și Maria. Acest pelerinaj este o reactualizare a pelerinajelor din primele veacuri creştine, mai ales începând cu secolul 4 când Biserica a ieşit din catacombe şi a primit libertate prin Edictul de la Mediolan al Sfântului Împărat Constantin cel Mare. Atunci se organizau la Ierusalim şi în toate marile oraşe unde se aflau creştini pelerinaje, ca aduceri aminte ale Intrării Domnului în Ierusalim. Pelerinajul acesta din Capitală este pentru noi şi o reactualizare a pelerinajelor de Florii care au avut loc în România până la instaurarea regimului comunist ateu. În toată perioada comunistă procesiunile au fost interzise, iar după ce am recăpătat libertatea au început să fie din nou aduse în actualitate în diferite oraşe. Mai întâi a fost reactualizat Pelerinajul de Florii la Iaşi, şi din 2008 şi aici, la Bucureşti. Acum, pelerinaje se desfăşoară în multe oraşe ale României şi aduc bucurie în sufletele celor care participă la ele”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

 

Biserica este icoana Ierusalimului Ceresc

Pelerinajul de Florii aminteşte de Intrarea Domnului în Ierusalim, dar pentru credincioşi el este o pregătire pentru Intrarea în Ierusalimul Ceresc, adică Împărăţia Cerurilor. De asemenea el prevesteşte biruinţa lui Hristos asupra morţii. „În pelerinaj se pleacă de la o biserică şi se ajunge la altă biserică întrucât biserica, aşa cum se spune în slujba ei de sfinţire, este icoana pe pământ a Ierusalimului Ceresc, a Împărăţiei iubirii şi luminii neînserate şi bucuriei Preasfintei Treimi. Noi, când vorbim de Ierusalim, amintim de intrarea Domnului în Ierusalimul pământesc, dar El nu mai revine în Ierusalimul pământesc decât pentru a Se arăta de câteva ori Ucenicilor spre a-i întări în credinţa că El a înviat din morţi, iar moartea nu mai are stăpânire asupra Lui. Ierusalimul Ceresc este reprezentat de fiecare biserică ortodoxă prin faptul că Învierea lui Hristos este temelia învierii de obşte, temelia învierii tuturor oamenilor la învierea de apoi, de aceea troparul pe care l-am auzit cântat astăzi vorbeşte despre faptul că, înviind pe Lazăr din morţi, Hristos a prevestit învierea cea de obşte sau universală, a tuturor oamenilor. Învierea este darul exclusiv al lui Dumnezeu pentru umanitate, toţi oamenii vor învia: şi cei care cred, şi cei care nu cred. Cei care cred vor învia spre învierea vieţii veşnice şi cei care nu au arătat iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni vor învia spre învierea osândirii, cum ne spune Însuşi Mântuitorul în Evanghelia după Ioan”, a explicat Preafericirea Sa.

 

Pelerinii formează comunitatea mare a Bisericii

Pelerinajul este o mărturisire publică a credincioşilor, o manifestare a unităţii lor de credinţă, de iubire şi de evlavie. Fiecare vine de la biserica parohiei de unde aparţine, de la mănăstiri, din comunitatea mai mică, pentru a compune imaginea mai mare a Bisericii, a unităţii tuturor în Hristos ca mădulare ale unui singur trup care este Biserica. Ca orice moment de rugăciune, pelerinii care participă cu credinţă şi evlavie pleacă spre casele lor cu chipul mai senin, cu sufletul mai împăcat şi împărtăşesc bucurie şi linişte şi familiilor lor, şi prietenilor. „Din punct de vedere bisericesc, pelerinajul este comuniune în procesiune, comuniune din mers, comuniune în mişcare prin rugăciune şi cântare. Este o comuniune a parohiilor şi mănăstirilor, a clerului şi credincioşilor mireni pentru a arăta că Biserica este adunarea oamenilor în iubirea Preasfintei Treimi, în lumina lui Hristos Cel răstignit şi înviat. Nu mai rămâne fiecare credincios în biserica lui, ci iese pentru a manifesta comuniunea frăţească în Hristos, mărturisind iubirea Lui pentru noi, ca fiind sensul prim şi ultim al vieţii creştine. De aceea, felicităm pe toţi preoţii, diaconii, credincioşii şi ierarhii care participă la astfel de pelerinaje, de aici şi din toată ţara, pentru că se arată astfel Biserica vie, mărturisitoare, pentru că rugăciunea este izvor de bucurie, este izvor de pace, de speranţă, izvor de iubire curată”, a explicat Patriarhul României. La final, Preafericirea Sa a dăruit credincioşilor în semn de binecuvântare iconiţe cu sărbătoarea Intrării Domnului în ­Ierusalim.

În ajunul sărbătorii Floriilor, sâmbătă, 23 aprilie, în eparhiile din cuprinsul Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei, ca şi în alte eparhii ale ţării, au fost organizate procesiuni, ca rememorări ale Intrării Domnului Iisus Hristos în Ierusalim şi ca mărturisiri publice de credinţă. În cadrul acestor pelerinaje, ierarhii, preoţii şi credincioşii, cu stâlpări de finic, ramuri de salcie şi flori în mâini, au adus slavă lui Dumnezeu şi au rememorat unul dintre momentele importante din viaţa Mântuitorului.

 

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a primit titlul de doctor honoris causa din partea Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir”

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a primit marţi, 22 martie, titlul de doctor honoris causa din partea Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir” din Bucureşti. Ceremonia s-a desfăşurat în Aula Magna a universităţii, în prezenţa corpului academic universitar, a unor personalităţi marcante ale vieţii politice, religioase, culturale, sociale, academice şi ştiinţifice, precum şi a numeroşi studenţi. Momentul festiv a debutat cu vizita Întâistătătorului Bisericii noastre la Capela „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir” şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” a universităţii. Aici, Patriarhul României s-a rugat pentru victimele atentatelor teroriste care au avut loc în dimineaţa zilei de 22 martie la Bruxelles.

După slujba de pomenire, Preafericirea Sa a dăruit pentru capela universităţii o cruce de binecuvântare şi mai multe cărţi liturgice. Din partea universităţii, Părintele Patriarh Daniel a primit o icoană pictată pe sticlă, cu chipul Maicii Domnului.

Ceremonia de decernare a titlului de doctor honoris causa s-a desfăşurat, începând cu ora 12:00, în Aula Universităţii. fiind deschisă de dl Momcilo Luburici, Preşedintele Universităţii Creştine Dimitrie Cantemir, şi moderată de prof. dr. Georgeta Ilie, prorector al universității. În preambulul festivităţii, toţi cei prezenţi au ţinut un moment de reculegere pentru victimele atentatelor teroriste din dimineaţa zilei de 22 martie. Hotărârea senatului universităţii și laudatio au fost citite de rector Cristiana Cristureanu. După ce i-au fost înmânate însemnele, Patriarhul României a citit cuvântul intitulat „Dimensiunea religioasă a operei lui Dimitrie Cantemir”. La final, Patriarhul României a dăruit pentru biblioteca universităţii mai multe volume scrise de Preafericirea Sa şi a semnat în Cartea de onoare a universităţii. La eveniment a participat şi Grupul psaltic „Tronos” al Patriarhiei Române.

 

Doar 37,9% din locașurile de cult construite după 1989 în România aparţin Bisericii Ortodoxe Române

Secretariatul de Stat pentru Culte a publicat situația centralizată a locașurilor de cult din România (http://www.culte.gov.ro/library/files/noutati/situatie‑lacasuri‑de‑cult_2015_forma_de_pe_site.pdf, postare actualizată în 4 aprilie 2016), așa cum era la data de 31 decembrie 2015. Această statistică oferă posibilitatea analizei cantitative și comparative între culte și are avantajul de a lămuri un aspect care din ce în ce mai des este invocat ca problemă: construcția de biserici.

Întrucât regimul comunist a împiedicat zidirea locașurilor de cult, în condițiile creșterii demografice, demararea unor noi construcții de biserici după anul 1989 a fost necesară, acestea fiind construite la iniţiativa comunităţilor de credincioşi. După 26 de ani, doar Biserica Ortodoxă Română a devenit ținta criticilor pe această temă.

Publicarea informării Secretariatului de Stat pentru Culte arată o situație surprinzătoare, dar reală, a cărei cunoaștere este necesară oricărei analize oneste.

Astfel, credincioşii ortodocși, care reprezintă 86,45% din populaţia României, conform ultimului recensământ (2011), deţin doar 59,9% din numărul total al locașurilor de cult, iar celelalte culte recunoscute au 40,1% dintre acestea.

Mai mult decât atât, conform situaţiei prezentate de Secretariatul de Stat pentru Culte, Biserica Ortodoxă Română reprezintă de departe cultul cu cele mai puține biserici raportat la numărul de credincioși, având în medie un locaş de cult la 994 de ortodocși. Dacă avem în vedere că dintre cele 16.403 locașuri de cult ortodoxe la care se face referire, potrivit evidenţelor Patriarhiei Române, doar 13.511 sunt parohiale (biserici de parohii și filii, celelalte fiind capele de cimitir, biserici și paraclise mănăstirești), o biserică revine la peste 1.200 de credincioşi ortodocși.

Pe de altă parte, este important de observat că în cei 26 de ani după 1989 Biserica Ortodoxă Română (care reprezintă 86,45% din totalul populaţiei) a finalizat construirea a 3.191 de biserici, iar celelalte culte recunoscute (care reprezintă 13,55% din totalul populaţiei) au edificat 5.222 de locașuri de cult. Prin urmare, se poate constata faptul că din numărul total de locaşuri de cult construite după 1989, doar 37,9% sunt ortodoxe.

Biserica Ortodoxă Română nu se situează, potrivit așteptărilor firești, în fruntea listei la creșterea procentuală a numărului de biserici după 1989 (inclusiv cele aflate în curs de construcție). Ea se află abia pe locul 7, cu o creștere procentuală de 35,1% în perioada 1989‑2015. Pentru acelaşi interval de timp, cultul penticostal a avut o creștere de 268,8%; cel adventist de ziua a șaptea de 199,2%; creștinii după Evanghelie de 170%; cultul baptist de 113,7%; Biserica Ortodoxă Rusă de rit vechi 45,6%; iar Biserica reformată de 35,47%.

În medie, cultul penticostal are un locaş de cult la 122 de credincioși; cel adventist de ziua a șaptea – un locaş la 64 de credincioși; creștinii după Evanghelie – un locaş la 93 de credincioși; iar cel baptist – un locaş la 72 de credincioși.

Raportându‑ne la confesiunea cu cea mai mare creștere procentuală (cultul penticostal – 268,8%), se observă că pentru cei 356.314 membri, după 1989, s‑au construit 1.950 de locașuri de cult, în timp ce pentru cei 16.307.004 de ortodocși s‑au construit 3.191 de biserici.

În București, raportat la media ortodoxă națională, numărul de biserici este și el subreprezentat. La o populație rezidentă de 1.587.951 de locuitori ortodocşi există 260 de biserici ortodoxe (parohiale, mănăstirești, capele), adică un locaș de cult pentru 6.108 locuitori.

În concluzie, situația centralizată prezentată de Secretariatul de Stat pentru Culte arată în mod clar că Biserica Ortodoxă Română rămâne cultul cu cele mai puţine biserici raportat la numărul de credincioşi, situaţia fiind problematică în Bucureşti, unde fiecare dintre bisericile existente deserveşte mai mult de 6.000 de persoane.

Părintele Neonil Ştefan, stareţul Mănăstirii Frăsinei, a trecut la cele veșnice

Duminică, 13 martie, părintele arhim. Neonil Ștefan, starețul Mănăstirii Frăsinei din județul Vâlcea, a trecut la cele veșnice, la vârsta de 94 de ani.

Miercuri, 16 martie, preoți și credincioși din Arhiepiscopia Râmnicului, dar și din toată țara au venit în număr mare la Mănăstirea Frăsinei, ca să-și ia ­rămas-bun de la părintele arhim. Neonil Ștefan. Slujba de Înmormântare a fost săvârșită de un sobor de cinci ierarhi, din care au făcut parte Înaltpreas­fințitul ­Părinte Laurențiu, Mitro­politul Ardealului, Înalt­preasfințitul ­Părinte Irineu, Mitropolitul ­Olteniei, Înalt­preas­fințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, Preas­fințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, și Prea-
sfințitul Părinte Emilian Lovișteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului. Sta­re­țul Neonil a fost înmormântat potrivit rânduielii călu­gă­rești, înveș­mântat în mantia sa, fără coșciug, lângă biserica din cimitirul mănăstirii. La slujbă au participat peste o mie de ­cre­dincioși, dornici să primească binecuvântarea părintelui și să-i dea sărutarea cea mai de pe ­urmă. Părintele arhimandrit a trecut la cele veșnice duminică, la vârsta de 94 de ani, după o stăreție de 57 de ani.

Vrednic urmaș al stareților din ve­chime, părintele Neonil Ștefan s-a ostenit din răsputeri și a păstrat până astăzi neschimbată viața călugărească a Athosului ro­mânesc de la Frăsinei. Om cu viață sfântă, părintele Neonil a lă­sat în urma sa mai multe ge­nerații de ucenici cu viață du­hov­nicească aleasă, ierarhi, ieromonahi, călugări, preoți și nenu­mă­rați credincioși.

Refugiaţii, o serioasă criză umanitară a Europei

Refugiaţi de pe insula grecească Lesbos au fost vizitaţi sâmbătă, 16 aprilie, de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, de Preafericitul Ieronim al II-lea, Arhiepiscop al Atenei şi al Întregii Grecii, și de Papa Francisc. Cu acest prilej, cei trei au transmis comunităţii internaţionale o declaraţie comună pentru promovarea rezolvării conflictelor prin dialog și reconciliere. Europa înfruntă astăzi „una dintre cele mai serioase crize umanitare de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial”, au afirmat Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, Arhiepiscopul Ieronim al II-lea și Papa Francisc într-o declaraţie comună, semnată sâmbătă, 16 aprilie, la finalul întâlnirii cu 250 de refugiaţi, însoţiţi de minorii din tabăra Moria.

Prin această declaraţie comună, cei trei, în calitate de conducători de Biserici, au chemat comunitatea internaţională să promoveze rezolvarea conflictelor prin dialog şi reconciliere. „Opinia mondială nu poate ignora criza umanitară colosală creată prin răspândirea violenței și a conflictului armat, prin per­secuția și dis­locarea mino­rităților religioase și etnice și dezrădăcinarea familiilor din propriile case, încălcând demnitatea lor umană, precum şi drepturile și libertățile fundamentale. Tragedia migrației și dis­locării forțate afectează milioane de persoane și este în fond o criză a umanităţii, care cheamă la un răspuns de solidaritate, compasiune, generozitate și la o alocare imediată şi practică de resurse”, au spus aceștia, potrivit orthodoxie.com.
De asemenea, în cadrul declarației comune s-a pledat pentru încetarea războiului şi a violenţei în Orientul Mijlociu, pentru combaterea traficului de fiinţe umane şi a contrabandei, pentru „o pace durabilă şi o întoarcere onorabilă a celor care sunt forţaţi să-şi abandoneze casele lor”. „Cerem comunităţilor religioase să-şi sporească eforturile pentru a primi, pentru a asista şi pentru a proteja refugiaţii de toate credinţele, şi ca serviciile de asistenţă religioasă şi civile să conlucreze în eforturile lor. Solicităm tuturor ţărilor să extindă azilul temporar, pentru a oferi statutul de refugiat pentru cei care sunt eligibili, să-şi mărească eforturile de ajutorare şi de a munci cu toţi bărbaţii şi femeile de bună credinţă pentru un sfârşit rapid al conflictelor în curs. Europa înfruntă astăzi una dintre cele mai serioase crize umanitare de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Pentru a răspunde acestei grave provocări, noi cerem tuturor urmaşilor lui Hristos să-şi amintească de cuvintele Domnului, după care vom fi judecaţi într-o zi: «Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine… Adevărat zic vouă: Întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei prea mici, Mie Mi-aţi făcut» (Matei 25, 35-36, 40). (…) Întâlnirea noastră de astăzi este menită să aducă curaj şi nădejde celor care caută refugiu, dar şi tuturor celor care îi primesc şi îi asistă. Îndemnăm comunitatea internaţională să facă o prioritate din protecţia vieţilor omeneşti şi să susţină, pe toate planurile, politicile de incluziune care se extind la toate comunităţile religioase. Situaţia teribilă a tuturor acelora care sunt afectaţi de actuala criză umanitară, inclusiv a multora dintre fraţii şi surorile noastre creştine, cere rugăciunea noastră neîncetată”, se mai precizează în declaraţia comună.

Agenda Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Marţi, 1 martie

A prezidat şedinţa de lucru a Permanenţei Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor, la care au participat şi părinţii protopopi şi exarhii de zonă din Arhiepiscopia Bucureştilor.

A primit în audienţă pe PC părinte Ionuţ Radu, preot paroh al Parohiei „Sfântul Sava de la Buzău” – Perugia, Episcopia Ortodoxă Română a Italiei.

A primit, la Reşedinţa Patriarhală, în vizită de prezentare pe Excelenţa Sa Mile Vasić, Ambasadorul Bosniei şi Herţegovinei în România.

 

Miercuri, 2 martie

A hirotesit duhovnici şaptesprezece preoţi din Arhiepiscopia Bucureştilor, în Paraclisul istoric Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Reşedinţa Patriarhală.

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat noilor duhovnici un cuvânt de învăţătură despre slujirea pe care urmează să o îndeplinească.

A adresat un mesaj/apel la rugăciune, intitulat „Să ne rugăm pentru însănătoșirea Regelui!”, aflând despre agravarea stării de sănătate a Majestății Sale Regele Mihai I al României.

 

Joi, 3 martie

A citit şi a avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate de Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc.

 

Vineri, 4 martie

A primit la Reşedinţa Patriarhală pe reprezentanţii Centrului de Presă BASILICA al Patriarhie Române şi reprezentanții mass-media ai Eparhiilor ortodoxe din România, care s-au întrunit la Bucureşti pe parcursul a două zile (3-4 martie 2016).

Preafericirea Sa le-a vorbit acestora despre importanța unui limbaj adecvat şi a unei comunicări bazate pe mărturisirea credinței.

 

Duminică, 6 martie

A săvârşit Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală şi a rostit cuvânt de învăţătură. Împreună cu Preafericirea Sa a slujit Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

În timpul Sfintei Liturghii Preafericitul Părinte Patriarh Daniel l-a hirotonit diacon pe domnul Nicolae Stanciu, consilier la Sectorul bunuri imobile bisericeşti al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

La finalul Sfintei Liturghii, i-a hirotesit arhidiaconi pe diaconul Ciprian-Silviu Matei, slujitor la Catedrala Patriarhală, şi pe diaconul Ştefan Sfarghie, redactor la Ziarul Lumina al Patriarhiei Române.

 

Marţi, 8 martie

A prezidat şedinţa de lucru a Permanenţei Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor, la Mănăstirea Pasărea din Judeţul Ilfov.

A adresat un mesaj de condoleanţe, intitulat „Un preot harnic, erudit şi smerit”, la slujba de înmormântare a Părintelui Ioan Crîngașu, preot slujitor la Parohia „Sfântul Dumitru” – Colentina, Protopopiatul Sector 2 Capitală.

Joi, 10 martie

A prezidat şedinţa de lucru a Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc, la Mănăstirea Pasărea din Judeţul Ilfov.

 

Duminică, 13 martie

A participat la Sfânta Liturghie şi a rostit cuvânt de învăţătură în Paraclisul „Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul” din Reşedinţa Patriarhală.

A primit la Reşedinţa Patriarhală pe Preasfinţitul Părinte Mihail, Episcopul ortodox român al Australiei şi Noii Zeelande.

 

Luni, 14 martie

În prima zi a Postului Mare, a oficiat slujba Canonului cel Mare şi a rostit cuvânt de învăţătură în Catedrala Patriarhală.

 

Marţi, 15 martie

A citit şi a avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate de Permanenţa Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

 

Joi, 17 martie

A citit şi a avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate de Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc.

A primit în audienţă pe PC părinte diacon dr. Sorin Mihalache, lector universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi.

A adresat un mesaj de condoleanţe la înmormântarea regretatului academician Solomon Marcus.

 

Vineri, 18 martie

A primit în audienţă pe domnul Victor Opaschi, secretar de stat pentru Culte.

 

Duminică, 20 martie

În prima Duminică a Postului Mare, Duminica Ortodoxiei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a săvârşit Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală, împreună cu Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, şi Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi.

După citirea Sfintei Evanghelii, Preafericirea Sa a rostit un cuvânt de învăţătură în care a evidenţiat înţelesurile duhovniceşti ale textului evanghelic.

În Duminica Ortodoxiei a acestui an, 2016, Patriarhul României a sărbătorit 26 de ani de la hirotonia întru arhiereu. Cu acest prilej, în timpul Sfintei Liturghii din Catedrala Patriarhală, s-au înălţat rugăciuni de mulţumire pentru binefacerile pe care Preafericirea Sa le-a primit de la Dumnezeu în toţi aceşti ani.

La finalul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel l-a hirotesit iconom stavrofor pe PC pr. Ioan Dragomir, consilier patriarhal la Cabinetul Patriarhal.

Totodată, în Catedrala Patriarhală, după Sfânta Liturghie, a fost prezentat volumul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, „Misiunea parohiei şi a mănăstirii azi – Lucrarea Bisericii în societate în anul 2015”, apărut la Editura Basilica a Patriarhiei Române. Volumul a fost prezentat de Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal.

La finalul evenimentelor din Catedrala Patriarhală, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a rostit un cuvânt de mulţumire.

Luni, 21 martie

A participat la un Concert cultural-misionar organizat în biserica Parohiei Parcul Călăraşi, Protopopiatul Sector 2 Capitală. Concertul, în timpul căruia mai multe coruri au interpretat cântece religioase, a fost dedicat educaţiei religioase a tineretului creştin ortodox.

Cu această ocazie, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a înmânat premii şi a oferit daruri elevilor olimpici la disciplina religie, faza pe municipiul Bucureşti. De asemenea, Preafericirea Sa a adresat un cuvânt de binecuvântare şi felicitare elevilor, profesorilor şi organizatorilor.

 

Marţi, 22 martie

A primit titlul de doctor honoris causa din partea Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir” din Bucureşti. Evenimentul s-a desfăşurat în Aula Universităţii în prezenţa membrilor Senatului Universităţii, a şefilor de departamente, precum şi a numeroşi invitaţi.

Cu acest prilej, Preafericirea Sa a rostit o prelegere cu titlul „Dimensiunea religioasă a operei lui Dimitrie Cantemir”.

Înaintea evenimentului de decernare a titlului de doctor honoris causa, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a săvârşit, în capela universităţii,  slujba de Trisaghion pentru pomenirea celor decedaţi în urma atentatului terorist de la Bruxelles din dimineaţa acestei zile.

De asemenea, Preafericirea Sa a adresat un mesaj de compasiune şi solidaritate cu poporul belgian.

 

Miercuri, 23 martie

A citit şi a avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate de Permanenţa Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

 

Joi, 24 martie

A citit şi a avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate de Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc.

 

Vineri, 25 martie

A săvârşit Sfânta Liturghie şi a rostit cuvânt de învăţătură în biserica Parohiei „Sfântul Antonie cel Mare” – Curtea Veche, Protopopiatul Sector 3 Capitală, cu ocazia serbării hramului principal – Buna Vestire.

În timpul Sfintei Liturghii, a înălţat o rugăciune de pomenire pentru odihna sufletului părintelui Alexandru Moţoc, inspector general bisericesc la Cancelaria Sfântului Sinod şi preot paroh la Parohia Sfânta Treime – Tei, Protopopiatul Sector 2 Capitală.

A adresat un mesaj de binecuvântare, având titlul „Vocația tinerilor ortodocși astăzi: comuniune și responsabilitate”, cu prilejul Consfătuirii Naționale a Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi din România (A.S.C.O.R.) și a Ligii Tinerilor Creştini Ortodocşi Români (L.T.C.O.R.), desfăşurată la Bucureşti, în perioada 25-27 martie 2016.

A adresat un mesaj de condoleanţe, intitulat „Un slujitor jertfelnic şi răbdător”, la slujba de înmormântare a părintelui Traian Bîrsan (1945-2016), preot îmbisericit la Biserica „Buna Vestire şi Învierea Domnului” din Sibiu.

 

Sâmbătă, 26 martie

A săvârşit slujba de Trisaghion pentru pomenirea părintelui Alexandru Moţoc, inspector general bisericesc, în Biserica „Sfânta Treime” – Tei, Protopopiatul Sector 2 Capitală, unde părintele Alexandru Moţoc a fost preot paroh mai mulţi ani.

Duminică, 27 martie

A săvârşit Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală şi a rostit cuvânt de învăţătură.

A adresat un mesaj de condoleanţe, intitulat „Un slujitor harnic şi milostiv al Bisericii noastre”, la slujba de înmormântarea a părintelui Alexandru Moţoc (1963-2016), inspector general bisericesc la Cancelaria Sfântului Sinod şi preot paroh la Parohia Sfânta Treime – Tei, Protopopiatul Sector 2 Capitală.

27_PF_primire_membri_ASCOR_LTCOR (8)

A primit la Reşedinţa Patriarhală pe reprezentanții din toată țara ai Asociației Studenților Creștini Ortodocși din România (A.S.C.O.R.) și ai Ligii Tineretului Creștin Ortodox Român (L.T.C.O.R.). Reprezentanţii celor două asociații s-au aflat în Bucureşti cu prilejul Consfătuirii anuale a reprezentanților A.S.C.O.R. și L.T.C.O.R. din toată țara, care s-a desfășurat în perioada 25 – 27 martie 2016.

În cuvântul adresat tinerilor, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a vorbit despre responsabilitatea şi potenţialul tinerilor în mărturisirea credinței ortodoxe.

 

Luni, 28 martie

A primit la Reşedinţa Patriarhală pe Înaltpreasfinţitul Părinte Pavlos, Mitropolit de Drama, Biserica Ortodoxă a Greciei.

 

Marţi, 29 martie

A citit şi a avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate de Permanenţa Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

 

Miercuri, 30 martie

A primit în audienţă pe părintele Cristian Gheorghiu, preotul Comunităţii ortodoxe româneşti din Japonia. La finalul audienţei i-a oferit rangul de iconom stavrofor.

 

Joi, 31 martie

A citit şi a avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate de Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc.

A primit la Reşedinţa Patriarhală pe Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh patriarhal.

 

Duminică, 3 aprilie

A săvârşit Sfânta Liturghie în Paraclisul „Învierea Domnului” al Catedralei Mântuirii Neamului şi a rostit cuvânt de învăţătură.

A adresat un mesaj de felicitare şi binecuvântare cu prilejul Zilei Jandarmeriei Române, intitulat „Felicitări şi binecuvântări la ceas aniversar”.

A primit în audienţă pe Preasfinţitul Părinte Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord.

 

Luni, 4 aprilie

A participat, în Aula Academiei Române, la ceremonia de sărbătorire a 150 de ani de la înfiinţarea Academiei Române.

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat cu acest prilej s-a intitulat „Un far al ştiinţei şi culturii româneşti”.

 

Marţi, 5 aprilie

A citit şi a avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate de Permanenţa Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

A participat la Gala Teatrului Radiofonic pentru Copii, prin care a fost marcat proiectul cultural, social și educațional „Culori radiofonice în 1001 de voci” dezvoltat de Radio TRINITAS al Patriarhiei Române, proiect care a condus la realizarea a 5 piese de teatru radiofonic după basme românești populare și culte, cu participarea excepțională a 21 de copii nevăzători sau cu deficiențe de vedere.

La finalul acestui eveniment, care a avut loc la Ateneul Român, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat celor prezenţi cuvânt intitulat „Basmul românesc – expresie a înțelepciunii poporului credincios”.

Preafericirea Sa a oferit ordine, diplome şi medalii persoanelor care au contribuit la realizarea acestui proiect. De asemenea, a dăruit copiilor implicați în proiect Diploma de onoare a Centrului de Presă BASILICA al Patriarhiei Române, care a fost transcrisă în alfabetul Braille.

 

Joi, 7 aprilie

A citit şi a avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate de Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc.

 

Duminică, 10 aprilie

A săvârşit Sfânta Liturghie şi a rostit cuvânt de învăţătură în biserica Mănăstirii Cernica din judeţul Ilfov.

 

Marţi, 12 aprilie

A citit şi a avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate de Permanenţa Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

 

Miercuri, 13 aprilie

A hirotesit duhovnici treisprezece preoţi din Arhiepiscopia Bucureştilor, în Paraclisul istoric Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Reşedinţa Patriarhală.

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învăţătură despre slujirea de duhovnic.

 

Joi, 14 aprilie

A primit titlul de doctor honoris causa al Universităţii „Politehnica” din Bucureşti, în Muzeul Patriarhilor din Reşedinţa Patriarhală.

Reprezentanţii Universităţii la acordarea titlului au fost domnul rector Mihnea Costoiu şi doamna Ecaterina Andronescu, președintele Senatului Universității „Politehnica”.

Pentru acest eveniment, Preafericirea Sa a pregătit prelegerea intitulată „Importanţa dialogului dintre teologie, filosofie şi ştiinţă”.

A primit în audienţă pe Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului.

 

Vineri, 15 aprilie

A citit şi a avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate de Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc.

A primit în audienţă pe PC părinte Sergiu-Marcel Vlad, preot al Comunităţii ortodoxe române din Turcia, paroh al Bisericii „Sfânta Muceniţă Paraschevi” din Istanbul.

A oficiat, în Paraclisul istoric Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Reşedinţa Patriarhală, slujba de sfinţire a raclei cu un fragment din moaştele Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina pentru Mănăstirea Izbuc din Episcopia Oradiei.

 

Duminică, 17 aprilie

A participat la Sfânta Liturghie şi a rostit cuvânt de învăţătură în Paraclisul Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul din Reşedinţa Patriarhală.

 

Marţi, 19 aprilie

A citit şi a avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate de Permanenţa Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

A prezidat şedinţa de lucru a Permanenţelor Consiliului Naţional Bisericesc şi Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor reunite.

A primit în audienţă pe PC arhim. Melchisedec Velnic, Stareţul Mănăstirii Putna.

 

Miercuri, 20 aprilie

A primit, la Reşedinţa Patriarhală, vizita domnului Rafael Catalá, ministrul Justiţiei din Spania.

A primit în audienţă pe PC pr. Dan-Ovidiu Cojan, directorul Seminarului Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena din Piatra Neamţ.

A primit la Reşedinţa Patriarhală un grup de elevi de la Şcoala Gimnazială „Sfântul Antim Ivireanul” din Timişoara. Grupul s-au aflat în această perioadă într-un pelerinaj în capitală.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a felicitat pentru pelerinajul pe urmele Sfântului Antim Ivireanul, și le-a vorbit despre personalitatea marelui ierarh.

La final, Preafericirea Sa le-a oferit micilor pelerini lucrarea Floarea Darurilor a Sfântului Ierarh Antim Ivireanul adaptată pentru copii într-o apariție recentă la Editura Basilica a Patriarhiei Române. De asemenea, copiii au primit şi ultimul număr din Chemarea Credinței, revista pentru copii și familie a Patriarhiei Române.

 

Joi, 21 aprilie

A primit, la Reşedinţa Patriarhală, vizita Excelenţei Sale Petro Poroşenko, Preşedintele Ucrainei.

A lecturat şi avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate de Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc.

 

Sâmbătă, 23 aprilie

A participat la Sfânta Liturghie şi a rostit cuvânt de învăţătură în Paraclisul istoric Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Reşedinţa Patriarhală, cu ocazia hramului principal – Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.

În sâmbăta din ajunul sărbătorii IntrareaDomnului în Ierusalim sau Floriile, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, şi Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, a întâmpinat, în faţa Reşedinţei Patriarhale, pelerinii care au participat la Pelerinajul de Florii din Bucureşti. Pelerinajul a început de la Mănăstirea Radu-Vodă, fiind condus de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, alături de care s-au aflat preoţii din Capitală şi din judeţul Ilfov şi mii de credincioşi pelerini.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit rugăciunea de sfinţire a icoanei Intrării Domnului în Ierusalim şi a iconiţelor de Florii, precum şi o rugăciune de binecuvântare a pelerinilor. Apoi a ţinut un cuvânt de învăţătură.

A adresat un mesaj de condoleanţe, intitulat „Un savant credincios, smerit şi nobil”, la slujba de înmormântare a acad. Valeriu D. Cotea din Iaşi.

24_PF_Daniel_PS_Timotei_liturghie_Florii_CP (21)Duminică, 24 aprilie

În Duminica Floriilor, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a săvârşit Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală şi a rostit cuvânt de învăţătură. Împreună cu Preafericirea Sa a slujit Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi.

 

Marţi, 26 aprilie

A prezidat şedinţa de lucru a Permanenţei Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

 

Miercuri, 27 aprilie

A prezidat şedinţa de lucru a Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc.

La finalul şedinţei, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a oferit Epitafuri noi celor opt Paraclise Patriarhale din capitală: Paraclisul „Învierea Domnului” al Catedralei Mântuiri Neamului; Mănăstirea Antim; Biserica „Sfântul Antonie cel Mare” – Curtea Veche; Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiridon” Nou; Biserica „Sfântul Mina” – Vergu; Biserica Aşezămintele brâncoveneşti – Domniţa Bălaşa; Biserica „Sfântul Elefterie”; Biserica Parcul Domeniilor – Caşin.

A adresat un mesaj de condoleanţe, intitulat „Un primar credincios, harnic şi înțelept”, la slujba de înmormântare a domnului deputat Neculai Răţoi, fost primar al municipiului Paşcani.

 

Joi, 28 aprilie

În Sfânta şi Marea Joi din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a săvârşit Sfânta Liturghie în Catedrala Patriarhală şi a rostit cuvânt de învăţătură. Împreună cu Preafericirea Sa au slujit Preasfinţiţii Părinţi Varlaam Ploieşteanul şi Ieronim Sinaitul, Episcopi-vicari patriarhali, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi.

 

Vineri, 29 aprilie

În Sfânta şi Marea Vineri din Săptămâna Sfintelor Pătimiri, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oficiat Denia Prohodului Domnului în Catedrala Patriarhală şi a rostit cuvânt de învăţătură. Împreună cu Preafericirea Sa au slujit Preasfinţiţii Părinţi Varlaam Ploieşteanul şi Ieronim Sinaitul, Episcopi-vicari patriarhali, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi.

 

Sâmbătă, 30 aprilie

A întâmpinat în Catedrala Patriarhală Sfânta Lumină de la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, adusă la Bucureşti de o delegaţie a Patriarhiei Române, condusă de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

 

 

A consemnat:
protos. Andrei Anghel,
secretar, Cabinetul Patriarhal

Conferință internațională în Sparta, Grecia

În perioada 14-17 aprilie 2016, sub egida Adunării Interparlamentare a Ortodoxiei, s-a desfășurat în Sparta, Grecia, conferința cu tema „Produse mănăstirești și mici producători în spațiul ortodox: eforturi și perspective comune”.

În cadrul ceremoniei de deschidere au luat cuvântul, adresând urări de bun venit, reprezen­tanții autorităților elene centrale și locale (AIO, Ministerul de Externe, Ministerul Dezvoltării Rurale, Prefectura Peloponezului și Primăria Spartei). Din partea autorităților bisericești, a fost prezent și a rostit un cuvânt Preasfințitul Părinte Efstathios, Mitropolitul Monemvasiei și Spartei.
Evenimentul a adunat laolaltă participanți din Grecia (reprezen­tați ai mănăstirilor Simonopetra, Ormylia, Hrysopighi – Creta, Sfântul Dionisie – Olimp), Rusia (Sfântul Nicolae – Maloyaroslavets), Ucraina, Serbia (Mănăstirea Žiča), Muntenegru (Mănăstirea Piperi), Finlanda (Mănăstirea Noul Valaam), România (Mănăstirea Nera) ș.a. Vineri, în ziua desfă­șu­rării lucrărilor conferinței, s-au remarcat deopotrivă intervenții din partea delegaților economici (în domeniul producție-marketing) și politici (membri ai Parlamentului Georgiei, Armeniei ș.a.). Delegat din partea Parlamentului României la această conferință a fost domnul deputat prof. dr. ing. Petru Andea.

Scopul declarat al întâlnirii a fost încurajarea problematizării cu privire la situația pe piața de larg consum a produselor oferite de mănăstiri sau de micii producători (standarde de calitate, politici și norme de certificare a produselor etc.), deopotrivă cu înaintarea de propuneri, pentru a putea ajunge în viitorul apropiat la găsirea unor soluții în ceea ce privește dificultățile întâmpinate. Dincolo de aspectele de ordin strict economico-politic, discuțiile au atins și latura identității religioase și culturale cu privire la împărtășirea omului de hrană, precum și dimensiunea teologică, în lumina stării adamice inițiale, când toate cele zidite de Dumnezeu erau „bune foarte”.

Prezentarea produselor Mănăstirii Nera a vizat o scurtă incursiune în istoria „medicinei mănăstirești” și a tratamentelor cu plante de leac, străveche îndeletnicire a sihaștrilor și a monahilor îngrijitori la bolnițele ridicate în preajma mănăstirilor, unde, de-a lungul vremii, și-au aflat tămăduirea numeroși bolnavi, deopotrivă călugări și mireni.

Ședinţă de lucru a Secretariatului Sfântului şi Marelui Sinod

Membrii Secretariatului Sfântului şi Marelui Sinod s‑au întrunit, în perioada 29‑30 martie, la Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice de la Chambésy, Geneva (Elveţia), în prima şedinţă de lucru. Lucrările s‑au desfăşurat sub preşedinţia IPS Mitropolit Ieremia al Elveţiei (Patriarhia Ecumenică).

Reprezentantul Bisericii  Ortodoxe Române la prima reuniune a Secretariatului Sfântului şi Marelui Sinod a fost Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh patriarhal. „Scopul reuniunii a fost de a lua măsurile ce se impun în aplicarea regulamentului pentru buna desfăşurare a acestui atât de important eveniment al Ortodoxiei universale. S‑au luat unele hotărâri, considerate importante şi urgente. Instituirea imediată a site‑ului oficial al Sfântului şi Marelui Sinod, unde vor fi prezentate documentele pregătitoare aprobate în etapele presinodale şi care vor figura pe agenda de lucru a Sfântului şi Marelui Sinod. Aceste documente vor fi publicate în limbile oficiale ale Sinodului, şi anume limbile greacă, engleză, franceză şi rusă. S‑a admis ca în mod excepţional să fie acceptată şi limba arabă, ca limbă de lucru în timpul Sinodului. O altă hotărâre a fost înfiinţarea unor comitete speciale în cadrul Secretariatului Sfântului şi Marelui Sinod:1. Comitetul de elaborare a comunicatelor şi a mesajului general al Sfântului Sinod; 2. Comitetul special pentru buna desfăşurare a lucrărilor Sinodului în plen şi în cadrul diferitelor comisii sinodale; 3. Comitetul de introducere a amendamentelor în urma dezbaterilor regulamentare, cu traducere imediată în cele patru limbi oficiale; 4. Comitetul de acreditare a jurnaliştilor şi de comunicare cu mass‑media; 5. Comitetul de verificare şi editare a documentelor şi deciziilor sinodale care vor fi publicate. Desi­gur că secretariatul va încerca să elaboreze proiectul de program în amănunt al Sfântului şi Marelui Sinod. De asemenea, se aşteaptă ca toate cele 14 Biserici Ortodoxe Autocefale să facă recomandările de ierarhi şi consilieri, cu competenţe adecvate pentru fiecare din aceste comitete instituite”, a declarat, pentru Radio TRINITAS, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Nifon.

Secretariatul Sfântului şi Marelui Sinod este un organism instituit în conformitate cu regulamentul de organizare şi funcţionare al Sfântului şi Marelui Sinod, aprobat de către Sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale, ce a avut loc la Chambésy, Geneva, în perioada 21‑28 ianuarie 2016. Secretariatul este format din câte un reprezentant al Bisericilor Ortodoxe Autocefale.

Sfântul şi Marele Sinod se va desfăşura în perioada 16‑27 iunie 2016, în insula Creta (Grecia), iar lucrările sale vor fi deschise de Sfânta Liturghie solemnă, a Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe, oficiată în ziua Pogorârii Sfântului Duh (Rusaliile). Lucrările Sinodului vor fi încheiate tot prin oficierea Sfintei Liturghii în Duminica întâi după Rusalii, a Tuturor Sfinţilor.

 

Dezbateri pe tema orei de religie în Grecia

În data de 8 martie, ierarhii greci au început lucrările unei şedinţe extraordinare a Sfântului Sinod, ţinând cont de unele teme care necesită discuţii urgente. Pe agenda de lucru a Sinodului sunt problemele legate de programa de învăţământ pentru ora de religie, Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, precum şi criza refugiaţilor.

Secretariatul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe din Grecia a invitat ierarhii din această ţară la o şedinţă extraordinară de lucru, ţinând cont de unele probleme noi care necesită un răspuns urgent din partea Bisericii, anunţă romfea.gr.

În cuvântul de deschidere a şedinţei sinodale, Preafericitul Părinte Arhiepiscop Ieronim al II-lea al Atenei şi al Întregii Grecii a mulţumit ierarhilor pentru răspunsul la invitaţia de a participa la şedinţă şi a menţionat că „mările noastre au devenit morminte de apă”, referindu-se la problema refugiaţilor, dintre care mulţi nu mai reuşesc să ajungă pe uscat. Preafericirea Sa a subliniat faptul că poporul grec a dat dovadă de înţelegere şi dragoste creştină pentru persoanele care au fost nevoite să fugă din ţara lor, condamnând pe cei care încearcă să profite, în diferite moduri, de aceşti refugiaţi.

Pe ordinea de zi, cele mai importante au fost subiectele privind Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, precum şi predarea orei de religie în şcolile publice din Grecia. Subliniind importanţa mărturiei unităţii ortodoxe, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe a Greciei a menţionat că „este important să dăm mărturie comună împreună cu Bisericile Ortodoxe surori şi să transmitem un mesaj de viaţă şi speranţă pentru cei de aproape şi pentru cei de departe”. Sfântul Sinod a aprobat ulterior delegaţia Bisericii Ortodoxe a Greciei la Sfântul şi Marele Sinod, care va fi formată din 25 de arhierei, plus 6 membri în Comisia de experţi şi alte 9 persoane.

Referitor la ora de religie, pe care Ministerul Educaţiei din Grecia vrea să o schimbe ca formă, incluzând noţiuni despre toate religiile şi lecţii de toleranţă religioasă, Preafericirea Sa a subliniat că „trebuie stabilită obligativitatea cursului, respectându-se orele de instruire în cadrul programei şcolare curente, cu caracter ortodox. Orice altă propunere poate şi trebuie să fie discutată, ţinându-se seamă de noile provocări cu care ne confruntăm, dar chestiunile menţionate mai sus trebuie să constituie baza oricărui dialog cu Ministerul Educaţiei”. Referitor la ora de religie au ţinut un cuvânt Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Ierotheos de Navpaktos şi Agios Vlasios, care a prezentat pe larg problematica modificării programei de învăţământ la ora de religie în şcolile şi liceele din Grecia şi punctul de vedere al Bisericii despre aceasta.

Noi prevederi asupra finanțării cultului islamic în Austria și Belgia

Ultimele luni au adus o serie de noutăți în privința regimului de finanțare a comunităților musulmane din Austria și Belgia, două state europene cunoscute pentru ritmul accelerat de creștere a aces­tei minorități, dar și pentru dificultățile de integrare a acesteia în cadrul social local.

Astfel, la 1 martie 2016, în Austria, a intrat în vigoare o nouă lege care reglementează organizarea cultului islamic. Este vorba, de fapt, de o actualizare a unei legi din 1912 care reglementa statutul mino­ri­tă­ții musulmane din cadrul Impe­riului Habsburgic. Pe de o parte, noua lege confirmă și întărește recu­noașterea legală a cultului isla­mic în Austria: se conferă recu­noaștere legală principalelor sărbători, precum și cimitirelor musulmane, este prevăzută obligația statului de a asigura asistența religioasă în instituțiile publice, precum și de a pregăti profesional o nouă generație de imami, fluenți în limba și cultura locală.

Pe de altă parte, și foarte controversată, este interzisă finan­țarea constantă a organizațiilor musulmane din surse de peste hotare. Primele persoane afectate în mod direct de noua legis­lație sunt 65 de imami angajați și salarizați de statul turc, de unde și criticile dure aduse noii legi de către Guvernul de la Ankara.

Comunitatea musulmană din Austria a organizat deja o serie de proteste în fața Parlamentului austriac, anunțând, de asemenea, intenția de a ataca legea prin intermediul Curții Constituționale. Nici Guvernul, nici Parlamentul austriac nu au fost însă influențate de această opoziție, iar legea a fost adoptată, intrând în vigoare la 1 martie 2016, potrivit calendarului inițial.
Principala critică adusă de opozanți vizează caracterul ei discriminatoriu față de comunitatea musulmană, în condițiile în care toate celelalte culte minoritare din Austria pot beneficia în continuare de sprijin financiar de peste hotare, fără vreo restricție. Alții au subliniat că este vorba despre o imix­tiune clară a statului în organizarea internă a unui cult, gest care se situează în tensiune clară tocmai cu valorile europene pe care Guvernul austriac declară că dorește să le protejeze. Acestor critici oficialii de la Viena au răspuns cu precizarea că fiecare comunitate religioasă prezintă condiții, dar și probleme specifice, iar statul are datoria de a fixa cadrul legal adecvat, care să răspundă fiecărui set de provocări în parte. Astfel, efortul de limitare a influenței străine asupra desfășurării activității acestui cult pe teritoriul austriac este unul perfect normal.

Există însă și o altă categorie de contestatari ai noii legislații, provenind nu neapărat din rândul comunității islamice, dar care nu sunt convinși de eficiența pe termen lung a noilor prevederi. Mai exact, aceștia se întreabă dacă nu cumva amestecul prea mare al statului în organizarea vieții religioase a cetățenilor ar putea duce mai degrabă la dezvoltarea a două versiuni diferite ale tradiției religioase musulmane: cea oficială, încurajată și sprijinită de stat, și cea populară, dezvoltată ca reacție la prima, dar preferată de oameni. O astfel de evoluție ar însemna practic menținerea, dacă nu cumva chiar argumentarea riscului de radicalizare.

Populația musulmană din Austria se ridică la aprox. 600.000 de persoane, reprezentând 7% din totalul populației la sfârșitul anului 2015, în creștere semnificativă de la puțin peste 4% în 2001.

 

Un „islam moderat european”

Cu o lună înainte, în februarie 2016, Guvernul federal belgian a anunțat deblocarea a nu mai puțin de 3,3 milioane de euro pentru a finanța salariul a 80 de noi imami și consilieri musulmani, cu scopul declarat de a promova un așa-numit „islam moderat european”.

Această decizie vine în urma mai multor cereri de recunoaștere de noi moschei (mai ales în Flandra) și face parte din măsurile de combatere a terorismului, care dorește să promoveze un islam mai integrat, contrapondere a moscheilor radicale. Înainte de a primi o recunoaștere oficială, noile moschei și imamii vor fi examinați de către serviciul de siguranță al statului.
Această măsură arată că fenomenul religios poate avea un impact neașteptat în societate, chiar dacă societatea se află în proces de secularizare accentuată.

Preasfințitul Părinte Macarie alături de credincioşii din Norvegia

În mai multe capitale europene și orașe norvegiene au fost organizate sâmbătă, 16 aprilie, manifestații de solidaritate cu familiile din Norvegia despărțite de copii. Prezent la manifestațiile organizate la Oslo, în Norvegia, Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord, a declarat: „Reafirmăm convingerea că familia este cadrul cel mai potrivit pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor și considerăm că dragostea părintească este cea care oferă echilibrul emoțional de care copiii au nevoie. Orice separare a copiilor de părinți este prin ea însăși o traumă ale cărei consecințe pe termen mediu și lung pot fi foarte greu de apreciat. Situația în care se află familiile Bodnariu, Nan și alte familii de români ne îngrijorează și ne manifestăm mâhnirea față de prelungirea acestor suferințe. Creșterea și educarea copiilor reprezintă un drept fundamental al oricărei familii. Separarea copiilor de părinți, traumatizantă prin ea însăși, nu poate fi acceptată ca fiind o măsură luată în interesul copiilor”.

 

Doi copii chilieni au primit Botezul creştin

A doua zi, duminică, 17 aprilie, credincioșii români din capitala Norvegiei au participat la Sfânta Liturghie oficiată de PS Părinte Episcop Macarie. Cântarea de la strană a fost înfrumusețată de câteva imnuri specifice Postului Mare, interpretate de tenorul Gabriel Bârjovanu, solist la Opera Regală din Oslo. În cadrul Sfintei Liturghii, Părintele Episcop Macarie a botezat și a săvârșit rânduiala înfierii pentru doi copii chilieni, Bryan și Antonela, adoptați de o familie de medici români. „Ne-a învrednicit Dumnezeu să săvârșim Taina Sfântului Botez și slujba înfierii pentru acești doi minunați copilași, care începând de astăzi au devenit membri în familia noastră creștină. Mă bucur că împreună cu noi se află și familia Nan, pe care am încurajat-o și astăzi, prin cuvânt și prin rugăciune, nădăjduind că atât dumnealor, cât și ceilalți părinți îndurerați din Norvegia își vor recupera copilașii”, a spus Preasfinţia Sa. Cu prilejul slujirii arhierești, la Oslo a fost lansat un program filantropic destinat familiilor defavorizate din țară. Preasfinția Sa a continuat vizitele în parohiile românești din Norvegia până vineri, 22 aprilie. ()

Vizita președintelui Klaus Iohannis la biserica românească din Istanbul

Preşedintele României, Klaus Iohannis, a efectuat în perioada 22-24 martie o vizită de stat în Republica Turcia, la Istanbul şi Ankara. Cu acest prilej, miercuri, 23 martie, delegaţia prezidenţială a vizitat şi Comunitatea ortodoxă română din Turcia. Întâmpinarea a avut loc la Biserica „Sfânta Muceniţă Paraschevi” a Parohiei Ortodoxe Române din Istanbul. „Preşedintele României a mulțumit pentru primirea călduroasă și a transmis Patriarhiei Ecumenice, reprezentată de Înaltpreasfințitul Mitropolit Gennadios de Sassima, mul­țumiri pentru faptul că a pus această biserică la dispoziția românilor. IPS Gennadios de Sassima a transmis mesajul de bun venit și a evidențiat bunele relații existente între Patriarhia Ecumenică și Patriarhia Română, afirmând că «relațiile sunt excelente». La final, președintele României a primit în dar din partea parohiei ortodoxe române o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul. O altă întâlnire cu membrii diasporei româneşti din Istanbul a avut loc marţi, 22 martie, la Çirağan Palace Hotel Kempinski”, a precizat pr. Sergiu-Marcel Vlad, parohul Bisericii „Sfânta Muceniţă ­Paraschevi” din Istanbul.

Ședința de constituire a Institutului Româno-German „Ex fide lux” pentru Teologie, Știință, Cultură și Dialog

La Centrul Mitropolitan din Nürnberg a avut loc vineri, 11 martie, ședința de constituire a Institutului Româno-German „Ex fide lux” pentru Teologie, Știință, Cultură și Dialog, informează mitropolia-ro.de. Aceasta s-a desfăşurat în prezența Înalt­prea­sfințitului Părinte Serafim, Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, a Preasfințitului Părinte Sofian Brașoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului, precum și a unor teologi germani și români. Institutul, cu sediul la centrul mitropolitan, s-a constituit din dorința mai multor teologi români și germani și la inițiativa pastorului evanghelic dr. Jürgen Henkel, cu scopul de a fi promovat mai bine dialogul teologic, dar și pe cel cultural între spațiul românesc și german, popularizând lucrări teologice românești în Germania, precum și lucrări teologice germane în România. Institutul își propune să organizeze seminarii, conferințe și congrese interdisciplinare și în special pe teme teologice, istorice și culturale, să favorizeze proiecte sociale și de dialog între spațiul german și cel românesc, să organizeze excursii și alte manifestări cu scopul îmbogățirii culturale și spirituale reciproce. La ședința de constituire a fost stabilită conducerea, formată din: prof. dr. H.C. Herrmann Schoenauer, rector emerit al Diaconiei din Neu­endettelsau – președinte, Preasfinţitul Părinte Sofian Brașo­veanul – vice­­președinte și Înaltpreasfinţitul Părinte Serafim – președinte al curatoriului știin­țific.

 

Preşedintele României, pelerin la Locurile Sfinte

Președintele României, Klaus Werner Iohannis, și soția sa, Carmen Iohannis, au vizitat marți, 8 martie, Reprezentanța Patriarhiei Române de la Ierusalim. Delegaţia românească a fost întâmpinată în biserica aşezământului monahal de arhim. Teofil Anăstăsoaie, Reprezentantul Patriarhiei Române la Locurile Sfinte şi Superiorul Aşezămintelor Româneşti de la Ierusalim, Ierihon şi Iordan, și de obștea ostenitorilor.

În Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” a Reprezentanţei Patriarhiei Române din Ierusalim, arhim. Teofil Anăstăsoaie le-a adresat membrilor delegaţiei un cuvânt de bun venit și le-a prezentat istoria existenței și misiunii românești la Locurile Sfinte, precum şi frumusețea arhitecturii și a obiectelor liturgice cu care este înzestrat așezământul. „Preşedintele României a mulțumit pentru primirea călduroasă și specială în această casă românească din Ierusalim, menționând că, deși Ambasada României în Israel nu are un birou în Cetatea Sfântă, Re­pre­zen­tanța Patriarhiei Române este o adevărată ambasadă spirituală, unde toți românii care vin la Sfintele Locuri sunt primiți cu dragoste și se pot ruga în graiul străbun”, ne-a declarat arhim. Teofil Anăstăsoaie.

Vizita-Iohanis-Ierusalim-2La final, președintele României a primit în dar din partea Re­pre­zen­tanței Patriarhiei Române o copie a Stelei de la Betleem, lucrată în sidef, și o Biblie românească legată în coperte din lemn de măslin. Din delegația președintelui au făcut parte și ministrul afacerilor externe, domnul Lazăr Comănescu, ministrul educației, domnul Adrian Curaj, și mai mulți consilieri prezidențiali.

Luni, 7 martie, Excelenţa Sa președintele Klaus Iohannis și dele­gația însoțitoare au fost primiţi la Palatul Patriarhiei Ierusalimului de către Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului. „În cadrul întâlnirii oficiale, Patriarhul Ierusalimului a felicitat cuplul prezidențial pentru vizita la Sfintele Locuri și a oferit Președintelui Klaus Iohannis Ordinul Sfântului Mormânt. Apoi, în sunetul clopotelor, întreaga delegație a coborât în Biserica Sfântului Mormânt, fiind condusă de Patriarhul Teofil al III-lea. Au fost vizitate principalele Altare sfinte: Piatra Ungerii, Golgota, Sfântul Mormânt și Biserica Învierii”, a precizat arhim. Teofil Anăstăsoaie. De asemenea, preşedintele României s-a întâlnit cu un grup de pelerini români, aflaţi în pelerinaj cu sprijinul Agenţiei de pelerinaje „BASILICA Travel” a Patriarhiei Române.

Simpozionul internaţional „Tradiții ale presei științifice”

Asociația Română de Istorie a Presei, în colaborare cu Academia Română – filiala Timișoara, Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu”, Societatea Enciclopedică a Banatului, Institutul de Cultură al Românilor din Voivodina (Serbia) și Mitropolia Banatului, a organizat la Timișoara, în perioada 14-16 aprilie, Congresul Internațional de Istorie a Presei, ediția a IX-a, cu tema „Tradiții ale presei științifice”.

Congresul inter­na­țio­­nal a debutat vineri, 15 aprilie, în aula filialei din Timișoara a Academiei Române, în prezența acad. Ion Păun Otiman, pre­ședintele filialei Timi­șoara, a prof. univ. dr. Ilie Rad, a conf. univ. dr. Ioan David, directorul Bibliotecii Academiei Române – filiala Timișoara. Con­fe­rința inaugurală a fost susținută de acad. Eugen Simion, preșe­dintele Secției de filologie și literatură a Academiei Române și director al Institutului de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu” din București, având tema „Condiția presei scrise azi”. „Cel puțin după 1990, presa a avut un rol activ, devenind un instrument al cunoașterii soci­e­tății. Totodată, s-a schimbat și figura jurnalistului pentru că, astăzi, el nu mai este un om care scrie, făcând o proză, la fel ca Eminescu, ci el a devenit un politolog sau un analist. Din păcate, presa de azi nu se mai ocupă de temele naționale, ci doar de negativitățile so­cietății, făcând, astfel, o edu­cație a deromânizării socie­tății româ­nești”, a declarat acad. Eugen Simion.

La eveniment a fost prezent și Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, care a prezentat tema „Presa bisericească, punct de con­vergență între religie și știință”. Mitropolitul Banatului a felicitat redactorii și fondatorii anumitor reviste, care au lăsat un loc și pentru elementele de spiritualitate.

În cadrul congresului a fost decernat Premiul național pentru jurnalism „Nicolae Sever Căr­pinișan” jurnalistului timișo­rean Vasile Bogdan, redactor și realizator la studioul de televiziune Timi­șoara.

Lucrările congresului au continuat, în după-amiaza zilei, pe patru secțiuni. Un invitat special a fost pr. dr. Nicolae Dascălu, consilier patriarhal și director al Publicațiilor LUMINA, care a moderat Secțiunea a II-a – „Tipologia publicațiilor știin­țifice”, susți­nând, totodată, comunicarea „Jurnalism de știință și abordări interdisciplinare în presa bisericească ortodoxă”. „După cum în presa științifică există o tradiție, tot așa și în Biserica Ortodoxă avem o tradiție și o continuitate, pentru că, în prezent, presa biseri­cească își redescoperă rădăcinile, trăsăturile fundamentale de altădată și, în același timp, se îndreaptă cu atenție către societatea de azi, încercând să răspundă, într-un limbaj bisericesc și totodată înnoitor, adaptat la oamenii din zilele noastre, la problemele esen­țiale ale vieții în societate. Prin urmare, în planul dialogului dintre Biserică și societate, presa bisericească are un rol deosebit. De aceea, abordările interdisciplinare din presa bisericească sunt necesare, întrucât presa are datoria să reflecte, în planul mediatic, ceea ce se întâmplă în realitatea înconjurătoare. Discursul presei bisericești, în relația dialogului dintre teologie, filosofie și știință, este fundamentat, de fapt, pe cercetările interdisciplinare, care se desfășoară atât în facul­tățile de teologie, cât și în eparhiile ortodoxe din țară și străinătate. Există o preocupare a teologilor implicați în învățământul universitar înspre această direcție, o preocupare a unor profesori cercetători din diferite domenii care vin către teologie, către mediul bisericesc. Ca atare, presa bisericească nu inventează ceva, ci ea aduce în fața opiniei publice o realitate a Bisericii în societate”, a precizat părintele consilier patriarhal Nicolae Dascălu. Ziua s-a încheiat cu vizitarea Mănăstirii Timișeni-Șag.

Sâmbătă, participanții la congres au vizitat Casa Memorială „Petre Stoica” și Muzeul Presei „Sever Bocu” din Jimbolia. De asemenea, au efectuat o deplasare și la Zrenianin (Serbia), unde, în Sala Barocă a Primăriei, Cedomir Janjić, primarul orașului, Daniel Petrovici, președintele CNMNRS, și Todor Ursu, directorul Institutului de Cultură al Românilor din Voivodina, au adresat cuvinte de salut și bun venit. În continuare, Costa Roșu, membru de onoare al Academiei Române și director onorific al Institutului de Cultură al Românilor din Voivodina, a susținut conferința inaugurală cu tema „Presa scrisă la românii din Voivodina”. Tot aici s-a constituit și filiala din Serbia a Asociației Române de Istorie a Presei și s-a ales noul ei președinte, în persoana acad. Costa Roșu.

Deplasarea a inclus și vizitarea Casei Institutului de Cultură al Românilor din Voivodina, unde au fost organizate expoziții de fotografie: „Sate de români din Voivodina”, „Biserici românești din Banatul sârbesc” și „Urme ale valahilor în zona Adriaticii”. Totodată, s-au desfășurat și expoziții de cărți apărute la Editura Institutului Cultural Român din Voivodina. Programul cultural-spiritual al zilei de sâmbătă s-a încheiat cu vizitarea Complexului Etnografic al Fundației Române de Etnografie și Folclor din Voivodina „Casa bănățeană” din Torac.

Evenimentele organizate de Asociația Română de Istorie a Presei sunt dedicate împlinirii a 150 de ani de când Academia Română este în slujba națiunii române și  a 65 de ani de existență a filialei din Timișoara a Academiei.

 

Facultatea de Teologie din Sibiu are un nou decan

În urma concursului organizat de Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, pr. prof. univ. dr. Nicolae Chifăr a fost desemnat pentru ocuparea postului de decan al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Şaguna”. Vechea instituţie de învăţământ teologic universitar de la Sibiu va fi condusă în următorii ani de pr. prof. univ. dr. Nicolae Chifăr, la încheierea mandatului pe care l-a avut în ultimii patru ani pr. prof. univ. dr. Aurel Pavel. Conducerea universităţii sibiene i-a încredinţat părintelui Nicolae Chifăr misiunea de a coordona activitatea didactică, teologică, de cercetare şi administrativă de la facultatea ocrotită de Sfântul Andrei Şaguna.

„Anul acesta, facultatea noastră sărbătoreşte 230 de ani de existenţă a învăţământului teologic ortodox la Sibiu, ceea ce va marca în mod special prestigiul de care s-a bucurat această instituţie de-a lungul timpului. De aceea doresc să contribui la menţinerea acestei tradiţii şi la transpunerea în practică a proiectelor deja începute, cărora să li se adauge şi altele noi. Este cunoscută deschiderea ecumenică şi internaţională a facultăţii noastre şi de aceea doresc să menţinem şi să mărim numărul parteneriatelor cu facultăţi de teologie din întreaga lume. Mulţumesc Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Laurenţiu pentru binecuvântarea împărtăşită şi conducerii Universităţii «Lucian Blaga» din Sibiu pentru încrederea acordată”, ne-a spus pr. Nicolae Chifăr.

Activitate de cercetare şi didactică

Părintele Nicolae Chifăr s-a născut la 4 septembrie 1956, în Bran, județul Braşov. A studiat la Liceul Pedagogic din Braşov (1971-1976), la Institutul Teologic Universitar din Sibiu (1977-1981), cu specializare la Facultatea de Teologie a Universităţii „Friedrich-Alexander” din Erlangen – Germania (1983-1989), care i-a conferit doctoratul. A fost preot la Biserica „Sfânta Treime” din Zizin – judeţul Braşov (1981-1989), apoi la Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Braşov (1989 – 1992). A fost lector la Facultatea de Teologie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (1991-2000), conferenţiar (2000-2002), apoi profesor (2002) de istorie bisericească universală la aceeaşi instituţie. Din 2003 este profesor titular la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Şaguna” din Sibiu.

De-a lungul anilor s-a remarcat printr-o activitate bogată de cercetare teologică, participând la o serie de conferinţe şi simpozioane în ţară şi peste hotare. Din 2005 este îndrumător de doctorat şi coordonează activitatea de cercetare a multor doctoranzi în domeniul istoriei bisericeşti. Este redactor-şef al Revistei Teologice, coordonator de program în cadrul Centrului de Cercetare Teologică de la Sibiu şi directorul școlii doctorale de la facultatea sibiană.

 

Clinică pediatrică de tratare a cancerului la Galaţi

Marți, 22 martie, Înaltpreasfințitul Părinte Serafim, Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord, a avut o întâlnire de lucru cu Excelența Sa Peter Friedrich, ministru al landului Baden-Württemberg pentru relaţii cu Parlamentul Federal, Europa şi Afaceri Internaționale, la Villa Reitzenstein din Stuttgart. Tema centrală a întâlnirii a fost susținerea proiectului de construcţie a unei clinici de pediatrie pentru tratarea cancerului la Galaţi.

La dialogul pe tema proiectului au mai participat prof. dr. H.c. Manfred Wagner, pastor emerit și fost responsabil pentru dialogul Bisericii Evanghelice din Württemberg cu Europa de Est, Roland Wehrle, specialist în dezvoltarea de proiecte pentru spitale și director fondator al clinicii pediatrice de tratare a cancerului din Tannheim (Baden-Württemberg), și Hans Füller, expert economic, participanți activi la dezvoltarea proiectului „Galați 2020”.

În cuvântul introductiv, IPS Serafim a explicat scopul proiectului „Galați 2020”, acela de a stopa emigrația și de a favoriza crearea de locuri de muncă. Cea mai importantă inițiativă este construc­ţia unei clinici de pediatrie pentru tratarea cancerului la Galaţi.

În cadrul discuției, ministrul Peter Friedrich a declarat susținerea sa în realizarea acestei clinici de tratament special. Au fost identificați posibili parteneri care pot fi cooptați în susținerea proiectului și s-a stabilit o strategie de promovare a acestuia în vederea finanțării de către instituțiile Uniunii Europene și statul român.

Proiectul „Galați 2020” a fost inițiat în 2013 de către Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale și de Nord, cu concursul pastorului prof. dr. Manfred Wagner (Stuttgart) și al unor experți economici din landul Baden-Württemberg, la care s-a asociat Arhiepiscopia Dunării de Jos. Proiectul a atras deja în Galați fonduri europene de 150.000 de euro în proiecte sociale și de formare continuă.

Cea mai importantă iniția­tivă pentru „Galați 2020” este construcţia unei clinici de pediatrie pentru tratarea cancerului (Pediatric Cancer Center/PCC Galați). Inițiativa se află în stadiul de proiectare a clinicii, încre­dințată unei echipe de arhitecți germani, specialiști în construcția de clinici. În vederea acoperirii costurilor de proiectare a construcției, în valoare de 48.000 de euro, mitropolia a deschis un cont special.

Cei care doresc să afle mai multe despre dezvoltarea proiectului de construcție a clinicii pediatrice de tratare a cancerului pot consulta flyerul proiectului pe pagina de internet a mitropoliei. Proiectul poate fi susținut financiar prin viramente în contul DE91 7509 0300 0501 1678 04 deschis la Liga Bank Regensburg, cu speci­ficația „Pediatric Cancer Center/PCC Galați”.

Noi stagiari pentru şantierele de pictură

La Centrul naţional pentru formare continuă „Dumitru Stăniloae” din Capitală, Comisia de pictură bisericească a Patriarhiei Române a organizat în zilele de 10 şi 11 martie, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, examenul de admitere pentru stagiatură a ucenicilor care şi-au încheiat perioada de practică regulamentară. Anul acesta, la examen s-au înscris 36 de candidaţi.

Comisia de pictură bisericească organizează în fiecare an astfel de examene de admitere pentru stagiatură, la care se pot înscrie ucenicii care au efectuat stagiul integral, conform prevederilor Regulamentului pentru organizarea şi funcţionarea Comisiei de pictură bisericească a Patriarhiei Române. „Acest examen face trecerea de la ucenicie la stagiatură, pentru cei care ar urma să facă pictură murală, monumentală. Candidaţii prezenţi la acest examen vin de pe şantiere, de la pictorii de categoria I şi a II-a, care şi-au consumat perioada de formare şi iniţiere, în înţelegerea elementelor de desen, de compoziţie, de culoare şi organizare, pentru executarea acestor specialităţi. Noi ştim că ei au lucrat pe şantiere, ştim că au făcut o prezenţă efectivă în baza unui caiet de şantier şi a recomandărilor care vin de la pictorul respectiv şi, desigur, de la preotul paroh. Candidaţii au depus o activitate diferenţiată, în funcţie de studiile pe care le au. Unii sunt absolvenţi de academii, unii au făcut liceul de arte plastice, iar alţii, din dragoste, dar fără studii superioare, vor să urmeze această profesie. Talentul poate să fie ascuns, dar însăşi pregătirea pe şantier este una deosebit de complexă”, ne-a declarat prof. Grigore Popescu, pictor-restaurator.

Cei 36 de candidaţi la examenul de admitere pentru stagiatură au susţinut următoarele probe practice de desen şi/sau culoare: un studiu anatomic al corpului omenesc, tratat în stil bizantin; un portret în mărime naturală, tratat în stil bizantin, şi o compoziţie cu subiect religios. „În cadrul stagiaturii, ei învaţă exact cum se poate aborda o pictură într-un spaţiu arhitectural de la 200 de metri la 1.000 de metri. De asemenea, învaţă distorsiunile care ies pe verticală, pentru că, la un moment dat, la înălţime, personajele îşi schimbă ţinuta şi, atunci, vizionarea de jos este alta decât cea direct perpendiculară, de la 2 metri, unde se realizează o compoziţie. Urmărim să îi selectăm pe cei care au o pregătire temeinică, care au credinţă puternică şi, astfel, în timp, vor da dovadă că pot prelua această activitate deosebită”, a precizat prof. Grigore Popescu.

Fiecare dintre cele trei probe va fi notată de la 1 la 10. Sunt declaraţi admişi candidaţii care au obţinut cel puţin media generală 6.00. Din comisie au făcut parte: pr. prof. dr. Nicolae Necula, care a analizat lucrările din punct de vedere liturgic; pr. prof. dr. Ştefan Buchiu, care a analizat lucrările din punct de vedere dogmatic; prof. Vasile Buzuloi, care a analizat lucrările din punct de vedere artistic, şi prof. Grigore Popescu, care a analizat lucrările din punct de vedere tehnic.

25 de ani de arhipăstorire, sărbătoriţi la Suceava

Joi, 3 martie 2016, la Suceava s-au sărbătorit 25 de ani de la data întronizării în treapta de arhiepiscop a Înaltpreasfinţitului Părinte Pimen Suceveanul.

După cum ne-a declarat Doina Ciobanu, corespondent TRINITAS TV, cu această ocazie a fost oficiată Sfânta Liturghie arhierească în Catedrala Arhiepiscopală închinată Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava de către chiriarhul locului, înconjurat de preoţi şi diaconi, ca semn de slavă şi mulţumire adus Preasfintei Treimi pentru toate darurile revărsate asupra Eparhiei Sucevei şi Rădăuţilor. La finalul serviciului liturgic, IPS Părinte Pimen a dat anafură şi a binecuvântat credincioşii prezenţi, primind ca semn de preţuire buchete de flori.

Pe data de 10 ianuarie 1982, prin decizia Sfântului Sinod, arhimandritul Pimen Zainea a devenit Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor. Hirotonirea întru arhiereu a fost urmată de alegerea sa ca Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor la 24 ianuarie 1991, întronizarea având loc pe 3 martie, în acelaşi an. În activitatea sa de arhiepiscop, IPS Părinte Pimen a redeschis mănăstiri, a fost alături de ctitorii de biserici, schituri şi noi mănăstiri, a îmbogăţit literatura religioasă cu pagini adresate tuturor categoriilor de vârstă din societate. Problemele sociale sunt permanent prezente pe agenda de lucru a Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Pimen, fiind tot timpul alături de victimele calamităţilor naturale sau de persoanele vârstnice, cu dizabilităţi, singure sau abandonate.

Jurământul de onestitate şi fidelitate faţă de Biserică în Arhiepiscopia Bucureştilor

Misiunea Bisericii este aceea de a îndruma pe oameni, prin cuvânt şi faptă, pe calea mântuirii, spre a dobândi Împărăția lui Dumnezeu. În acest sens, Biserica are nevoie și de bunuri materiale, considerându‑le daruri ale lui Dumnezeu față de lume și având datoria de a le administra cu responsabilitate, pentru împlinirea misiunii ei în lume. Mai precis, Biserica se folo­sește de bunurile materiale pentru a împlini porunca iubirii jertfelnice și milostive faţă de aproapele, susținând multiple activităţi cultural‑edu­ca­ționale și social‑filantropice, de ajutorare a celor bolnavi, a copiilor şi tinerilor, a bătrânilor, precum și a altor categorii sociale defavorizate.

Din aceste motive, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, prin hotărârea nr. 54/18 ianuarie 2016, a stabilit ca întregul personal cu atribuții de conducere sau de execuţie din cadrul Cancelariei Sfântului Sinod şi Administrației Patriarhale, de la centrele eparhiale, protopopiate, parohii, mănăstiri, asocia­ții și fundații bisericești, precum și persoanele nesalarizate care utilizează sau administrează bunuri bisericești (epitropii, consilierii parohiali și voluntarii) să depună un Jurământ sau Act de onestitate și fidelitate față de Biserică.

În Patriarhia Română, îndatorirea depunerii unui astfel de jurământ la nivelul parohiilor a existat de mai mult timp, fiind prevăzută atât de Statutul pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Române din anul 1925, cât și de Regulamentul pentru funcționarea organelor deliberative și executive din Patriarhia Română din anul 1950 (aflat în vigoare și astăzi). Prin punerea în aplicare a Hotărârii Sfântului Sinod nr. 54/18 ianuarie 2016 s‑a urmărit, însă, sistematizarea și generalizarea acestei practici în rândul întregului personal cu atribuții de conducere sau de execuţie din cadrul Patriarhiei Române.

Necesitatea acestui jurământ reflectă atât preocuparea Bisericii de a promova corectitudinea, transparența și legalitatea în administrarea bunurilor instituțio­nale, de a combate faptele de corupție, cât și dorința de a promova și întări fidelitatea față de instituția bisericească și onestitatea în administrarea bunurilor ei. Astfel, importanța acestui act constă în responsabilizarea clerului şi a celorlalți angajaţi care au atribuții de conducere ori de execuție sau administrează patrimoniul Bisericii.

Acest Act de onestitate și fidelitate față de Biserică poate fi înțeles și ca o completare a jurământului-mărturisire pe care preoții îl fac la momentul hirotoniei. Totodată, el are și o valoare liturgică, întrucât este asumat în cadrul unui spațiu eclesial, cu respectarea unei rânduieli ce are ca momente principale rostirea rugăciunilor începătoare, depunerea jurământului, sărutarea Sfintei Evanghelii și a Sfintei Cruci, formula de încheiere și semnarea documentului.

La nivelul Arhiepiscopiei Bucureștilor, acest Jurământ sau Act de onestitate și fidelitate față de Biserică a fost depus, la date diferite, de către toți clericii și mirenii cu atribuții de conducere sau de execuție, urmând exemplul personal al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care a rostit și semnat acest jurământ atât în calitate de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, în cadrul ședinței Perma­nenței Consiliului Național Bisericesc din data de 23 februarie 2016, cât și în calitate de Arhiepiscop al Bucureștilor, în cadrul ședinței Permanenței Consiliului eparhial din data de 1 martie 2016.

Ulterior, acest jurământ a fost depus de către preoții parohi din cadrul protoieriilor I, II, III, IV, V și VI Capitală, Ilfov Nord și Ilfov Sud, la Mănăstirea Cernica, în data de 3 martie 2016, precum și de către preoții parohi din cadrul protoieriilor Ploiești Nord, Ploiești Sud, Câmpina, Urlați și Vălenii de Munte, la Mănăstirea Ghighiu, în data de 7 martie 2016, în prezența Episcopului-vicar al Arhiepiscopiei Bucureș­tilor. Angajații Centrului eparhial (consilieri, inspectori, directori, secretari, gestionarii din cadrul Serviciului Colportaj, muncitorii cu atribuții de gestiune din cadrul fabricii de lumânări Făclia Sfinților Români ș.a.) au depus jurământul în data de 4 martie 2016.

În concluzie, Jurământul sau Actul de onestitate și fidelitate față de Biserică, care a fost depus în Arhiepiscopia Bucureștilor de către clericii şi mirenii cu atribuții de conducere sau de execuție, reprezintă un act de întărire a responsabilității și fidelității acestora față de instituția în cadrul căreia activează, întrucât orice activitate de slujire corectă a misiunii Bisericii este o lucrare sfântă şi aducătoare de binecuvântare pentru poporul dreptcredincios.

Nou magazin de obiecte bisericeşti în Capitală

Un nou magazin de obiecte, cărţi şi veşminte bisericeşti al Arhiepiscopiei Bucureştilor s-a deschis în Capitală, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. Magazinul „Daruri pentru pelerini” este situat în Gara de Nord nr. 1-3 (ieşire Calea Griviţei) şi a fost sfinţit vineri, 22 aprilie, de pr. Aurel Mihai, vicar eparhial, împreună cu protos. Joachim Bejenariu, director Serviciul colportaj al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

La eveniment a fost prezent şi Laurenţiu Maraloi, directorul Sucursalei Regionale Căi Ferate Bucureşti, precum şi angajaţi ai Serviciului colportaj al Arhiepiscopiei Bucureştilor. După slujba de sfinţire, pr. Aurel Mihai i-a mulţumit în numele Patriarhului României domnului Laurenţiu Maraloi pentru disponibilitatea pe care a exprimat-o în elaborarea acestui proiect şi i-a dăruit din partea Întâistătătorului Bisericii noastre Diploma omagială „Sfântul Antim Ivireanul” cu medalie.

„La poarta Bucureştiului, în cea mai mare gară din ţară, Dumnezeu a rânduit, prin dragostea şi bunăvoinţa oamenilor în care a sădit credinţa, să avem posibilitatea să găsim o oază de linişte, de duh, un spaţiu denumit, nu întâmplător, ci proniator, prin grija Părintelui Patriarh Daniel, «Daruri pentru pelerini». În condiţiile în care viaţa noastră creştinească se exprimă cel mai firesc prin a dărui, Biserica a pus la îndemâna tuturor doritorilor sfinte icoane, cărţi şi obiecte bisericeşti, prin care oamenii să poată să-şi îndeplinească rolul lor de buni creştini. Acest colţ al Gării de Nord a devenit prin deschiderea acestui magazin de obiecte, cărţi şi veşminte bisericeşti un loc de credinţă şi mărturisire, de misiune şi pastoraţie”, a precizat pr. Aurel Mihai, vicar eparhial.

 

Al 12-lea magazin din structura Serviciului colportaj

Diploma omagială „Sfântul Antim Ivireanul” cu medalie a fost oferită din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi protos. Joachim Bejenariu, directorul Serviciului colportaj al Arhiepiscopiei Bucureştilor. „Urmărind îndeaproape necesităţile misionare ale Arhiepiscopiei Bucureştilor, Serviciul colportaj al Centrului eparhial a găsit de cuviinţă, după multe cereri ale pelerinilor, ale oamenilor care locuiesc în această zonă a Gării de Nord, să deschidem un nou magazin de obiecte, cărţi şi veşminte bisericeşti. Prin aceasta noi venim în ajutorul celor care tranzitează, aşteaptă sau conduc pe cineva drag în acest punct feroviar. Magazinul «Daruri pentru pelerini» este cel de-al 12-lea magazin din structura Serviciului colportaj al Arhiepiscopiei Bucureştilor”, ne-a declarat protos. Joachim Bejenariu. Magazinul dispune şi de o cameră special amenajată pentru copii.

La final, pr. Mihai Aurel a oferit, din partea Preafericirii Sale, Diploma de vrednicie „Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor” domnului contabil Dumitru Velicu şi domnului secretar Vasile Metu şi Diploma de vrednicie cu Chipul Maicii Domnului, doamnei Aurelia Roşioru, şef al Atelierului „Reverenda”.

 

Strategie de comunicare unitară

La nivelul Bisericii Ortodoxe Române va fi elaborată de reprezentanţii Centrului de presă BASILICA, în colaborare cu reprezentanţii birourilor de presă din eparhiile ţării, o strategie de comunicare unitară. Propunerile şi elementele acestei strategii de comunicare au fost discutate în cadrul întâlnirii care a avut loc în zilele de 3-4 martie, la Centrul naţional de formare continuă „Dumitru Stăniloae” din cadrul Patriarhiei Române.

Schimbarea profilului psihologic al românilor din ultimii ani, percep­ția publică cu privire la Biserica Ortodoxă Română, deformarea mesajului Bisericii Ortodoxe Române şi plasarea acestuia în sfera politică şi economică, fie din cauza ignoranţei, fie pe baza unui fond ideologic neomarxist, umanist şi anticlericalist au fost doar câteva dintre temele discutate în cadrul întâlnirii reprezentanţilor Centrului de presă BASILICA cu purtătorii de cuvânt şi responsabilii cu media din eparhii.

„Scopul întâlnirii a fost discutarea termenilor şi elementelor care vor compune o strategie unitară de comunicare în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, dar şi o strategie de comunicare extra­insti­tuțională, respectiv relaţia Bisericii Ortodoxe Române cu mass-media din România. Considerăm ca fiind foarte importantă o asemenea întâlnire, întrucât pulsul din eparhii ne este transmis aici, în Bucureşti, şi ne împărtăşim experienţa comună, relativ asemănătoare, dar şi cu un anumit specific la nivelul comunicării. Aşteptăm cu foarte mult interes propunerile colegilor noştri din eparhii şi ne dorim ca la sfârşitul întâlnirii să redactăm un proiect comun, sprijinit pe propunerile tuturor participanţilor, un proiect de strategie de comunicare pe care îl vom înainta spre evaluare Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, ulterior dorind ca propunerile noastre să compună un document care să fie luat în discuţii chiar la o proximă şedinţă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române”, a precizat domnul Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române.

 

Mesajul transmis de Biserică trebuie să fie unul consistent

În cadrul primei şedinţe de lucru dedicate întâlnirii purtătorilor de cuvânt şi responsabililor cu media din eparhii cu reprezentanţii Biroului de presă al Patriarhiei Române, au fost identificate principalele probleme de percepție publică referitoare la Biserica Ortodoxă Română, tacticile specifice de comunicare menite să contribuie la îndreptarea acestora și canalele (reţelele de socializare) prin care se comunică în funcţie de publicul ţintă. Au fost propuse îmbunătăţiri privind metodologia de comunicare internă, monitorizarea presei la nivel central și local; crearea unor grupuri consultative cu jurnaliști şi laici apropiați Bisericii la nivel central şi local; formarea de comunicatori, managementul comunicării în situaţii de criză; crearea unei platforme online în vederea publicării unor articole, editoriale, eseuri, studii etc., destinată atât teologilor, cât şi laicatului ortodox, cu scopul creşterii vizibilităţii mesajului Bisericii în spaţiul public etc. „Unele din elementele foarte importante pe care dorim să le promovăm în noua strategie de comunicare sunt adecvarea limbajului comunicării la realitatea media românească, transparenţa, prin aceasta înţelegând o comunicare elegantă şi care să nu lase impresia că ascundem ceva în limbajul pe care‑l folosim, înnoirea limbajului în comunicatele de presă pe care le transmitem, dar şi în interviurile pe care le oferim. E foarte important să se regăsească în această nouă strategie de comunicare valori precum adâncimea mesajului. Este foarte important ca mesajul transmis de Biserică să fie unul consistent, un mesaj care să ţină cont de publicul căruia i se adresează. De asemenea, ne propunem identificarea anumitor tipuri de public, de exemplu limbajul adresat tinerilor nu trebuie să fie acelaşi cu limbajul adresat celor vârstnici. Sunt foarte multe nuanţe pe care dorim să ni le lămurim şi, de aceea, avem foarte multă speranţă că această nouă strategie de comunicare va fi asimilată în mod firesc de spaţiul nostru bisericesc”, a mai explicat domnul Vasile Bănescu.

Invitat la şedinţele de lucru ale Biroului de presă al Patriarhiei Române cu reprezentanţii mass‑media din eparhii a fost prof. univ. dr. Mihai Coman, decanul Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din Bucureşti, care a vorbit despre degradarea presei româneşti din ultimii ani, necesitatea elaborării unor strategii de comunicare, pregătirea purtătorului de cuvânt, dar şi despre câteva principii importante ce se regăsesc în ştiinţa comunicării.

O şedinţă de lucru a fost dedicată întâlnirii ­re­prezentanţilor mass‑media din eparhii cu cei ai Publicaţiilor ­LUMINA, în cadrul căreia a fost evaluată activitatea ediţiilor ­regionale ale Ziarului Lumina pe anul trecut, iar participanţii au prezentat propuneri cu privire la modalităţile de îmbunătăţire a activităţii publicaţiilor.

Şedinţele de lucru ale purtătorilor de cuvânt şi responsabililor cu media din eparhii au continuat vineri, 4 martie, cu reprezentanţii Televiziunii TRINITAS, ai Agenţiei de ştiri BASILICA şi ai Radioului TRINITAS.

În urma şedinţelor de lucru, reprezentanţii birourilor de presă din eparhiile ţării şi reprezentanţii Centrului de presă BASILICA s-au întâlnit vineri, 4 martie, cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, la Reşedinţa Patiarhală. Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, dl Vasile Bănescu, a prezentat Părintelui Patriarh Daniel faptul că toate concluziile întâlnirii vor fi concretizate într-un document ce va fi înaintat Preafericirii Sale spre evaluare şi aprobare, cu dorinţa să fie validat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Pentru Biserică, a precizat Patriarhul României, comunicarea trebuie să fie, în acelaşi timp, şi o mărturisire: „Este nevoie de o cooperare şi de o mai multă conştientizare a misiunii credincioşilor mireni, care foarte adesea mărturisesc că fac parte din Biserică, dar stau în expectativă. Pentru Biserică, orice fel de comunicare trebuie să fie, în acelaşi timp, şi o mărturisire. Noi comunicăm mărturisind credinţa, de aceea nu avem două comunicări, una în interior şi una în afară din Biserică, în societate, în ceea ce priveşte conţinutul. Sfântul Vincenţiu de Lerin spunea: «Ori de câte ori înveţi ceva într-o formă nouă, să nu înveţi ceva nou». Ori de câte ori găseşti o formă nouă de exprimare, să nu aduci un alt conţinut decât conţinutul credinţei. Aceasta este o lucrare anevoioasă, o artă, mai ales atunci când trebuie să vorbim într-un limbaj accesibil, dar care să nu fie un reducţionism al conţinutului credinţei”.

Părintele Patriarh Daniel a vorbit şi despre responsabilitatea tuturor celor care îndrumă pe alţii pe calea mântuirii şi care trebuie să ţină cont, permanent, de trei aspecte importante. „Indiferent care este poziţia în Biserică şi locul în care aducem mărturisirea şi mărturia noastră, fiecare trebuie să facă acest efort, gândindu-se la trei întrebări permanente. În primul rând, cum comunicăm într-o lume secularizată sau în proces de secularizare fără să ne secularizăm noi înşine? Experienţa arată că în ultimii 20-30 de ani, multe Biserici din Occident s-au tot adaptat la mentalitatea lumii secularizate, iar efectul a fost golirea bisericilor de credincioşi şi închiderea multor facultăţi de teologie, începând cu cele protestante, pentru că s-a găsit o formă de comunicare cu lumea secularizată, însă nu s-a mai păstrat conţinutul autentic al credinţei. Este o problemă foarte importantă. Sfântul Apostol Pavel spune: «M-am făcut tuturor toate, măcar pe unii să-i câştig» (I Cor. 9, 22), nu a zis şi pe mine să mă pierd. Este o tensiune permanentă cum comunicăm cu lumea secularizată fără ca noi înşine să ne secularizăm. A doua întrebare este: ce conţinut transmitem când ne exprimăm într-o formă foarte simplă? Cum transmitem un conţinut care nu devine simplist şi rămâne consistent, atât de consistent încât acest cuvânt să se vadă că nu este nici sloganul zilei, nici aranjamentul pieţei care se vinde uşor, ci Cuvântul vieţii care luminează viaţa şi care se cultivă prin efort duhovnicesc? Conţinutul spiritual al credinţei pe care-l comunicăm într-o formă simplă trebuie să rămână, totuşi, unul consistent. A treia întrebare este: ce rol au caracterul şi cultura comunicatorului bisericesc în credibilitatea pe care o inspiră atunci când comunică? Sunt foarte importante şi necesare tehnicile şi strategiile de comunicare, doar că acestea nu pot înlocui caracterul comunicatorului, credibilitatea şi cultura lui.

Dacă nu are o cultură teologică solidă, o cultură generală vastă, comunicarea nu reuşeşte să fie deodată adecvată publicului şi fidelă Bisericii”, a explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. De asemenea, Părintele Patriarh Daniel a subliniat necesitatea îmbogăţirii comunicării mesajului Bisericii şi a responsabilizării misiunii laicilor, deoarece laicatul creştin ortodox are nevoie de catehizare în lupta cu secularismul şi cu pietismul în falsele minuni şi miracole, care fac din creştinism o credinţă fără Cruce, fără asumarea suferinţei.

ZL-PF-Intalnire-Comunicatori-2

 

Coordonate ale activităţii mediatice a eparhiilor în anul 2015

Activitatea mediatică a eparhiilor din țară și din diasporă s-a desfășurat în anul 2015 pe trei coordonate:

 

  • Cooperare directă cu Centrul de Presă BASILICA
  • Dezvoltarea instituțiilor media proprii
  • Parteneriate cu instituții media publice și private

 

A. Cele cinci componente ale Centrului de Presă BASILICA al Patriarhiei Române au inclus permanent în fluxurile de știri și în programele de actualitate religioasă informații despre evenimente, proiecte și activități din toate eparhiile. Studioul central Radio TRINITAS de la București acordă timpi de antenă studiourilor regionale de la Iași, Sibiu, Craiova, unde se produc o parte dintre emisiunile difuzate în rețeaua națională. De asemenea, Radio Renașterea-Cluj-Napoca, Radio Reîntregirea-Alba Iulia și studioul „Învierea” din Timișoara sunt parteneri Radio TRINITAS. Rubrica „Românii de lângă români” din emisiunea „România la zi” este dedicată comunităților românești de pe diferite meridiane ale lumii. Ierarhi, profesori de teologie, clerici din administrațiile eparhiale și mulți mireni misionari din toată șara sunt invitați la emisiunile de dezbatere de la radio și televiziunea TRINITAS. Emisiuni precum „Arta sacră”, ”Cuvânt pentru suflet” sau „Preoți slujitori din parohii sărace”, difuzate de TRINITAS TV, sunt realizate în diferite locuri din țară. De asemenea, se fac transmisiuni directe de la evenimente importante din viața eparhiilor și se realizează filme documentare despre monumentele  de patrimoniu sau despre activități culturale și social-filantropice ale unităților bisericești sau instituțiilor educative.

Edițiile regionale ale „Ziarului Lumina” de la Iași, Sibiu, Cluj-Napoca, Craiova și Timișoara sunt canale de comunicare prin care se păstrează legătura între diferite zone ale țării, iar în publicațiile scrise ale Patriarhiei se regăsesc interviuri, reportaje, cuvinte de învățătură și documente având autori din țară și din străinătate.   Fluxul informațional al Agenției de știri BASILICA este adaptat la corespondențele trimise de unitățile bisericești de pretutindeni, iar Biroul de presă este receptiv la cooperare în vederea formulării unor puncte de vedere unitare în comunicarea cu spațiul public.

Eparhiile manifestă o deschidere tot mai mare faţă de cooperarea cu Centrul de Presă BASILICA și susțin financiar activitățile acestuia.

 

B. De-a lungul anilor, centrele eparhiale și alte unități bisericești din teritoriu și-au dezvoltat instituții media proprii, cu binecuvântarea chiriarhilor și în conformitate cu Statutul de organizare și funcționare al Bisericii Ortodoxe Române: publicații periodice, posturi de radio în rețeaua terestră de frecvențe sau în mediul online, website-uri și pagini în rețelele de socializare.

Din datele comunicate de eparhii, se constată că, la finalul anului 2015, în Patriarhia Română se editează: 58 publicații periodice eparhiale, 10 protopopești, 167 parohiale, 4 mănăstirești și 35 ale școlilor teologice și ONG-urilor creștine.

Posturile de radio eparhiale care funcționează în rețeaua terestră din țară (Renașterea-Cluj-Napoca, Reîntregirea-Alba Iulia, Radio Dobrogea-Constanța, Radio Lumina-Turnu Severin) sunt, de asemenea, active în rețeaua internet, alături de componentele Centrului de Presă BASILICA.

Creșterea exponențială, în ultimii ani,  a comunicării prin mediile digitale în întreaga lume a avut un efect direct și în mediatizarea vieţii bisericeşti, la toate nivelurile. Explicațiile sunt: simplificarea procedurilor de acreditare a mijloacelor de comunicare, adaptarea la comunicarea modernă, cheltuieli reduse. Se remarcă activitatea mediatică în mediul digital a eparhiilor din diasporă, iar din țară, eparhiile care au activitate bogată în lumea virtuală sunt: Arhiepiscopia Iașilor, Arhiepiscopia Bucureștilor, Arhiepiscopia Clujului, Arhiepiscopia Râmnicului, Episcopia Sloboziei și Călărașilor.

Astfel, în prezent sunt active în mediul virtual: 88 website-uri eparhiale, 69 administrate de protopopiate, 2281 site-uri parohiale și 137 de site-uri ale mănăstirilor, 76 de website-uri ale școlilor teologice și ale ONG-urilor creștine care au primit binecuvântare de la chiriarhi.

În rețelele de socializare Facebook și Twitter sunt active 37 de pagini ale eparhiilor, 12 ale protopopiatelor, 448 ale parohiilor, 46 ale mănăstirilor, 65 ale școlilor de teologie și ONG-urilor creștine. Desigur, în rețea pot fi găsite multe alte site-uri și conturi de social media cu conținut religios ortodox, însă acestea nu sunt asumate explicit de către unităţile bisericeşti.

Audiovizualul bisericesc ortodox din rețeaua internet este reprezentat și de Apostolia TV, cu sediul la Paris, alături de radiouri ortodoxe cu emisiuni în limba română care emit doar pe internet (Radio Doxologia-Iași, Radio Ortodox-Mănăstirea Putna, Radio Credința (The Faith)-Chicago ș.a.).

 

C. În privința parteneriatelor cu instituții media publice și private, se constată că eparhiile susţin proiecte de cooperare mediatică cu TVR și Radio România, iar acolo unde găsesc deschidere la instituțiile media private din diferite zone ale țării trimit reprezentanți (jurnaliști bisericești, purtători de cuvânt, profesori de teologie, preoți și profesori de religie, mireni angajați în activitățile bisericești), astfel încât să asigure prezența misionară a Bisericii în cât mai multe locuri și să răspundă unui public variat.

În concluzie, activitatea mediatică a eparhiilor din Patriarhia Română este reprezentată prin toate mijloacele de comunicare (presă scrisă, radio şi televiziune, medii digitale), cu intensificarea în ultimii ani a prezenţei în mediul virtual. Activităţile de mediatizare nu au aceeaşi intensitate în toate eparhiile, ponderea cea mai mare fiind reprezentată de centrele mitropolitane, însă există şi alte centre chiriarhale din ţară şi din diasporă care acordă activităţilor mediatice o atenţie deosebită.

Festivitatea de premiere a elevilor olimpici la religie

În Sala de concerte „Mihai Perian”, din cadrul Colegiului Național de Artă „Ion Vidu” din Timișoara, a avut loc vineri, 22 aprilie, festivitatea de premiere a elevilor participanți la Olimpiada de religie ortodoxă, etapa națională, desfășurată în perioada 18-22 aprilie în orașul de pe Bega.

La eveniment a fost prezent Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, alături de pr. Adrian Gabor, pre­ședintele Comisiei centrale de organizare și evaluare, prof. Cătălin Pîslaru, inspector școlar general în cadrul Ministerului Educației Naționale, prof. Aura Codruța Danielescu, inspector general școlar ISJ Timiș, prof. Daniela Buzatu, inspector la disciplina religie – ISJ Timiș, și pr. Sorin Lungoci, consilier la Sectorul învățământ și acti­vități cu tineretul din cadrul Arhi­episcopiei Timișoarei. „Dragi elevi, voi reprezentați aripile neamului nostru românesc. Voi ridicați această țară spre cer. Celelalte discipline au și ele rolul lor bine definit în societate, însă voi, prin credință, prin iubire de țară, de Biserica lui Hristos și de semeni, sunteți aripile credinței românești. De credința noastră depinde cât de mult vom ridica această țară la porțile cerului”, a menționat Părintele Mitropolit Ioan.

La festivitatea de premiere au participat 250 de elevi din clasele VII-XII, împreună cu profesorii însoțitori din cele 41 de județe ale țării. În urma susținerii probei scrise, au fost obținute patru note 10 (zece). În cadrul festivității de premiere au fost acordate 18 premii, 26 mențiuni și numeroase premii speciale.

Olimpiada națională de religie ortodoxă, clasele VII-XII, a fost organizată de Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice și Inspectoratul Școlar Județean Timiș, cu sprijinul Consiliului Județean Timiș, al Primăriei Municipiului Timișoara și al altor parteneri educaționali – Mitropolia Banatului și Universitatea de Vest din Timișoara.

Gala Teatrului Radiofonic pentru Copii

a Ateneul Român din București a avut loc marți-seară, în 5 aprilie, Gala Teatrului Radiofonic pentru Copii, prin care a fost marcat proiectul cultural, social și educațional „Culori radiofonice în 1001 de voci” dezvoltat de Radio TRINITAS. La eveniment a participat și Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Timp de aproape doi ani, Radio TRINITAS al Patriarhiei Române, cu sprijinul financiar al Centrului Cultural al Municipiului București (ArCuB), a organizat proiectul „Culori radiofonice în 1001 de voci”, care a condus la realizarea a 5 piese de teatru radiofonic după basme românești populare și culte, cu participarea excepțională a 21 de copii nevăzători sau cu deficiențe de vedere. Luni de zile, copiii, ajutați de o echipă de profesioniști din domeniul teatrului radiofonic și de la Radio TRINITAS, profesori de muzică și traineri, au dezlegat încetul cu încetul tainele actoriei, dicției, intonației și interpretării unor personaje din basmele românești. În urma unei munci asidue, a perseverenței, implicării și dedicării echipei, această lucrare unică și frumoasă s-a concretizat pentru public în cinci producții radiofonice, cinci basme interpretate audio de către copiii amintiți: Harap-Alb; Prâslea cel voinic și merele de aur; Zâna Zorilor; Greuceanu și Făt-Frumos din lacrimă. Marți-seară, munca celor 21 de copii, a întregii echipe organizatorice și a instituțiilor implicate în proiect a fost celebrată și apreciată în cadrul unei Gale a Teatrului Radiofonic pentru Copii, organizată la Ateneul Român din București.

În deschidere, gazda serii, Andrei Dimitriu, directorul Filarmonicii „George Enescu”, a spus că acest proiect exprimă un gest de solidaritate creștină, care ar trebui să se extindă în societatea românească. „Ceea ce se face astăzi vine să spună că în România se pot întâmpla și lucruri bune și cred că am dat un mesaj de solidaritate creștină cu cei care sunt în situații delicate, dar care pot avea o contribuție meritorie la zidirea societății”, a spus directorul Filarmonicii „George Enescu”. Ciprian Olinici, directorul Radio TRINITAS, a vorbit despre unicitatea acestui proiect și despre frumusețea conlucrării cu copiii nevăzători sau cu deficiențe de vedere care au fost foarte receptivi, creativi și muncitori în realizarea scenetelor de teatru radiofonic. „La capătul acestui proiect de doi ani, Radio TRINITAS aduce pe piața audiovizualului românesc cinci producții ce exprimă deodată profesionalism și maturitate și am dorit să demonstrăm că acești copii pot să susțină cu multă demnitate și rigoare profesională producții radiofonice grele și să cultive unul dintre cele mai mari daruri pe care le au, darul cuvântului. Atunci când ascultați aceste basme, nu vă veți da seama că vocile care pun în viață personaje legendare sunt ale copiilor care nu văd sau văd parțial”, a explicat directorul Radio TRINITAS.

Adriana Ene, managerul proiectului „Culori radiofonice în 1001 de voci” și cea care a avut ideea acestei lucrări, a mulțumit pentru susținerea și libertatea acordate în dezvoltarea proiectului și a prezentat câteva statistici care sunt grăitoare despre volumul de muncă ce a stat la baza rezultatului final, cele cinci CD-uri cu basme românești: 21 de copii nevăzători sau cu deficiențe de vedere au dat viață unui număr de 124 de personaje din 5 basme; au respectat luni de zile un program strict de pregătire și înregistrare; au fost peste 180 de ore de pregătire artistică; s-au derulat peste 200 de ore de înregistrare în studioul Radio TRINITAS; s-a lucrat 8 luni la editarea și realizarea celor 5 CD-uri cu vocile calde și impresionante ale acestor copii. Coloana sonoră a acestor basme a fost compusă și interpretată de Formația de muzică tradițională „Trei Parale”, împreună cu copiii din proiect, dintre care o amintim în mod special pe Andrada Precup, multipremiată la consursuri de interpretare vocală. În seara galei, Formația „Trei Parale” și tânăra interpretă au susținut un colaj de cântece din coloana sonoră a celor cinci basme, impresionând publicul prezent la Ateneu.

Din partea Centrului Cultural al Municipiului București (ArCuB) a vorbit Eliza Bercu, director artistic, care și-a exprimat bucuria participării la o lucrare dedicată copiilor speciali și i-a încurajat pe cei care au astfel de gânduri și idei să elaboreze proiecte și să ceară sprijin la centrul cultural.

În cadrul galei a fost difuzat un film despre realizarea proiectului „Culori radiofonice în 1001 de voci” și au fost prezentate scurte colaje din cele cinci basme radiofonice. Momente artistice au fost prezentate de unii dintre copiii actori din proiect. Și actrița Alexandrina Halic a susținut un moment artistic.

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit în cadrul galei cuvântul „Basmul românesc – expresie a înțelepciunii poporului credincios”. În continuare, Preafericirea Sa a dăruit Ordinul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, pentru mireni, următoarelor persoane implicate în proiect: Mihaelei Păun, director general ArCuB; Elizei Bercu, director artistic ArCuB; Cosminei Cazan, directorul Școlii Gimnaziale speciale pentru Deficienți de Vedere din București; lui Carmen Avramescu, consilier educațional la aceeași școală; lui Eugen Trifan, directorul Liceului Tehnologic Special „Regina Elisabeta” din Capitală; Adrianei Ene, managerul proiectului. Diploma omagială și Medalia „Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul” au fost dăruite cu această ocazie trainerilor și personalului implicat în realizarea celor cinci producții radiofonice. De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a dăruit copiilor implicați în proiect Diploma de onoare a Centrului de Presă BASILICA al Patriarhiei Române, care a fost transcrisă în alfabetul Braille.

Importanţa dialogului dintre teologie, filosofie şi ştiinţă. Actualitatea şi relevanţa dialogului dintre teologie, filosofie şi ştiinţă

Prelegere cu ocazia decernării titlului de doctor honoris causa de către Universitatea Politehnica Bucureşti, joi, 14 aprilie 2016

În contextul actual, valorificarea deschiderilor și interpretărilor unor rezultate din diferite domenii de vârf ale cercetării științifice arată o intensificare semnificativă şi o aprofundare a cercetării interdisciplinare care vizează relaţia dintre teologie, filosofie şi ştiinţă. Atât ştiinţele universului (fizică cuantică și atomică, matematici superioare, cosmologie, astrofizică), cât și științele vieții (biologie moleculară, neuroș­tiin­țe), prin rezultatele și interpretarea lor de către savanți care au asumat un demers de identificare a adevărului profund al realității cercetate, depășesc o viziune ideologică de tip scientist.

Până nu demult, un dialog constructiv și onest între teologie, filosofie și știință a fost dificil din cauza unor elemente care țin de ideologie, nu de actul științific. Ideologia, nu cercetarea științifică în sine, a generat o înțelegere deformată a raportului dintre teologie, filosofie și știință. Însă în contextul actual există premisele depășirii unor poziții reduc­ționiste bazate pe autosuficiență și triumfalism.

Ştiința contemporană depă­șește la nivel epistemologic re­ducționismul scientismului pozitivist. Savanții mari din diferite domenii ale cercetării științifice intuiesc că natura profundă a realității nu poate fi epuizată în reprezentări și formulări conceptuale. Astfel, este asumată limita structurală, nu doar contextuală, a unui demers epistemologic care se întemeiază exclusiv pe autoritatea exersării rațiunii autonome, cu pretenția unei explicații exhaustive a realității cercetate. Adevărul nu se epuizează în discursul formulat (care presupune inclusiv rezultate experimentale și modele teoretice); practic, adevărul nu se reduce la o metodă. Adevărul transcende de­monstra­ția, fără să anuleze exigențele gândirii discursive.

Această perspectivă a conturat în ultimele decenii o paradigmă a incompletitudinii în știință (după expresia unor specialiști). Această incompletitudine nu presupune o pledoarie pentru igno­ranță sau agnosticism, ci dimpotrivă, limita este asumată în mod creator ca o deschidere spre alte orizonturi de cunoaștere. În acest context se favorizează interpretarea rezultatelor științifice într‑o deschidere către perspectiva filosofică și cea teologică. Astfel, se conturează posibilitatea unui dialog interdisciplinar  între teologie, filosofie și știință.

Importanța acestui tip de dialog interdisciplinar nu se reduce doar la extinderea și aprofundarea orizontului epistemologic, ci se manifestă inclusiv la nivel existențial prin consolidarea unei conștiințe a dialogului, prin care sunt depășite pozițiile unilaterale și polarizările artificiale. Sunt evitate deopotrivă atât izolarea teologiei în raport cu cercetările din știința actuală, cât și excesele în căutarea unor concordanțe forțate. Printr‑o cercetare interdisciplinară în dialogul dintre teologie, filosofie și știință, realizată cu discernământ și nuanțat, se evită atât pietismul, cât și riscul sincretismului.

Dialogul interdisciplinar dintre teologie, filosofie și știință răspunde atât căutărilor sincere și consecvente din planul cercetării, cât şi căutărilor privind orizontul vieții. Acest tip de dialog interdisciplinar nu presupune îndepărtarea teologiei de la Adevărul Revelației, culminând în Persoana divino‑umană a lui Hristos, ci mărturisirea Adevărului revelat și trăit în viața Bisericii, în contextul unei culturi a dialogului în care sunt recunoscute și valorificate competențele distincte sau specifice ale teologiei, filosofiei și științei. Competențele distincte nu presupun o izolare divergentă a fiecăreia dintre ele în raport cu celelalte, ci o viziune dialogică şi convergentă în care sunt respectate vocațiile specifice ale teologiei, filosofiei și științei.

Asumarea paradigmei incompletitudinii în cercetarea știin­țifică favorizează deschiderea epistemologiei științifice către metafizică, mai precis posibilitatea întâlnirii dintre perspectiva teologică, filosofică și cea științifică. În acest sens este edificatoare mărturia lui John Polkinghorne, fizician contemporan și preot anglican: „Doar o deschidere metafizică a epistemologiei științifice bazată pe onestitate și bună intenție poate pregăti o cunoaștere adecvată. Aceasta este ipoteza în care în mod frecvent am putut discuta cu colegi de‑ai mei, chiar necredincioși. Simpla obiectivitate a științei nu înseamnă o hegemonie a cunoașterii științifice. Teismul reprezintă în mod adecvat o bogată bază de înțelegere a lumii, în care cu­noașterea este asociată axiologiei. Raționalitatea minunată a științei nu este decât o parte desfășurată a inteligenței lui Dumnezeu. Intuiția noastră științifică ne face să recunoaștem prezența lui Dumnezeu în lume” (John Polkinghorne, Belief in God in Age of Science, Yale University Press, 1998, p. 19).

Articularea cercetării știin­țifice la un context mai larg social și cultural, deschiderea științei către filosofie și teologie nu înseamnă o diluare a rigurozității de tip științific. În paradigma științei actuale, plecându‑se de la ontologia fizicii cuantice și continuându‑se cu alte domenii ale științei, se afirmă relația de interdependență dintre subiectul cunoscător și realitatea cercetată de acesta. Impunerea unei obiectivități neutre ca o realitate în sine, disociată de persoana savantului și de contextul mai larg al ideilor științifice și culturale într‑un cadru dat, reprezintă o prejudecată care a fost depășită în epistemologia știin­țifică actuală.

Pentru a înțelege natura descoperirii științifice care împlinește o anumită cercetare în domeniul științei nu se poate separa în mod absolut actul cercetării de aspirațiile și convingerile autorului, precum și de un context mai larg al mentalităților. În acest sens este semnificativă investi­gația istoriei ideilor și descoperirilor științifice, realizată în legătură cu istoria vieților savanților care au făcut respectivele descoperiri în contextul cultural și istoric al existenței lor.

În conturarea și argumentarea prin­cipiilor care exprimă in­fluența mai multor factori și evenimente în intuirea descoperirilor științifice și structurarea lor în diferite teorii științifice, noțiunea de paradigmă introdusă de Thomas Kuhn este decisivă. Acesta arată că orice descoperire știin­țifică pleacă de la un context istoric, științific și cultural în care anumite evenimente sunt considerate reprezentative într‑o asemenea măsură încât formează o adevărată paradigmă de gândire. O paradigmă științifică se caracterizează printr‑un mare grad de generalizare a teoriei respective, printr‑un bun răspuns al teoriei la diferitele așteptări de ordin practic și prin capacitatea de predicție a unor fenomene. În condițiile împlinirii acestor exi­gențe, o anumită teorie științifică poate fi considerată ca fiind paradigmatică.

În concepția lui Thomas Kuhn, paradigma științifică este îm­părtășită în primul rând de membrii comunității științifice și ulterior se extinde la alte categorii sociale. Acest mod de asumare și de impunere a teoriilor și modelelor științifice paradigmatice indică faptul că natura științei nu se epuizează exclusiv într‑o obiectivitate înțeleasă ca o separare absolută de orice tip de subiectivitate. Formularea unei teorii științifice implică un demers care presupune întrebări, căutări și interpretări personale, astfel încât ştiinţa este mai mult decât o succesiune de algoritmi, proceduri și analize discursive. Fără ca acestea să fie excluse, epistemologia științifică actuală este mai cuprinzătoare, întrucât acceptă şi o dimensiune intuitivă și existențială în cunoaştere, fiind astfel deschisă către o relaționare a ştiinţei cu filosofia și cu teologia.

În această perspectivă, știința este influenţată de viață, de o comunitate. De aceea, Thomas Kuhn afirmă: „Paradigma științifică nu e dată doar de o concepție neutră, ci e legată și de viață. Cum anume e ales cineva în comunitatea științifică și pe ce criterii? Cum anume se coagulează comunitatea științifică și în ce măsură ea poate împărtăși un același model de teorie științifică? Care este procesul care socializează acest grup? Pentru a avea o mai bună înțelegere a naturii științei, trebuie să încercăm să răspundem la astfel de întrebări și să vedem știința în dinamica ei, legată de actul de viață pe care îl implică. Cunoașterea științifică este o caracteristică a grupului. Pentru a înțelege aceasta avem nevoie să cunoaștem caracteristicile grupului care generează o asemenea cunoaștere (Thomas Kuhn, The Structure of Scientific Revolutions, University of Chicago Press, 1996, p. 210).

Având în vedere recunoașterea din interiorul comunității știin­țifice a faptului că există inte­rogații și implicații generate de diferite teorii științifice, se consolidează tot mai mult în contextul epistemologic actual posibilitatea şi necesitatea cercetării interdisciplinare care permite relaționarea dintre știință, filosofie și teologie. Știința contemporană, oferind multiple exemple în care savanții și‑au asumat în mod real condiția limitei în cunoaștere, ne ajută să înțelegem și să ne recunoaștem propriile limite sau insuficienţe în domeniul pe care‑l reprezentăm. Asumarea condiției limitei favorizează construirea cadrului pentru un real dialog, pentru o veritabilă cercetare interdisciplinară. În acest cadru al dialogului realist și onest dintre știință, filosofie și teologie se poate dezvolta sensul cercetării interdisciplinare, orientat către descoperirea polivalenţelor şi convergenței în cunoaștere, precum şi valorificarea acestui demers în viaţa societății.

 

Dialogul dintre teologie și știință din perspectiva unei înțelegeri eclesiale a cercetării interdisciplinare

În contextul actual se poate vorbi de o cercetare consistentă în domeniul relației dintre teologie, filosofie și știință. Există mai multe abordări ale acestei cercetări interdisciplinare specifice. S‑a afirmat că există o anumită posibilitate de relaţionare între diferite tradiții religioase (iudaică, musulmană, religiile orientale) și știința contemporană. Însă, în mod real, există numeroase lucrări care au ca temă relația dintre teologia creștină și știință. Iar în ultimii ani, atât în context internațional, cât și românesc, se caută o abordare a relației dintre teologie, filosofie și știință din perspectiva tradiției creştin‑ortodoxe, exprimată de teologia patristică.

Angajarea teologiei ortodoxe în dialog cu știința și cu filosofia nu are ca motivație exclusivă o aprofundare a cunoașterii în plan conceptual, ci derivă și dintr‑o responsabilitate misionară şi socială a Bisericii. În acest dialog, teologia ortodoxă propune o înțelegere eclesială a relației dintre teologie, filosofie și știință, bazată pe iubirea eternă a Creatorului universului şi comunicarea acesteia în viaţa Bisericii şi a lumii întregi.

Mai precis, în abordarea eclesială a cercetării interdisciplinare este implicată realitatea credinței ca relație vie a omului cu Dumnezeu.

Împlinirea cunoașterii prin credință reprezintă o coordonată semnificativă a gnoseologiei patristice. De aceea, în fundamentarea unei perspective eclesiale în relația dintre teologie, filosofie și știință este esențială valorificarea teologiei patristice. Sfinții Părinți ai Bisericii au dat mărturie despre importanța fundamentală a credinței în planul cunoașterii. Credința în Dumnezeu Creatorul universului nu anulează rațiunea, ci o luminează într‑un plan superior și o împlinește. Trăirea credinței ca o adeverire a realităţilor spirituale nevăzute (cf. Evrei 11, 1) presupune asumarea credinței ca o vedere mai presus de orice înțelegere și cunoștință (Sfântul Grigorie Palama). Astfel, credința nu presupune ignoranță sau ostilitate faţă de cercetarea bazată pe rațiune, ci o cunoaştere superioară, în comuniune cu Persoana Creatorului, care transcende orice demonstrație, fiind mai presus de cunoașterea discursivă.

În acest sens, Sfântul Maxim Mărturisitorul (†662) afirmă foarte limpede: „Cunoștințele lucrurilor își au rațiunile proprii, împreunate în mod natural cu ele, spre demonstrarea lor. Prin acestea ele primesc în chip natural definiția lor. Dumnezeu însă este crezut numai că există, pe baza rațiunilor din lucruri. Dar El dăruiește celor evlavioși o credință în existența Lui, mai întemeiată decât orice demons­tra­ție. Căci credința este o cunoștință adevărată, întemeiată pe principii ce nu pot fi demonstrate, ca una ce este temelia lucrărilor mai presus de minte și de rațiune” (Sf. Maxim Mărturisitorul, Întâia sută de capete despre cunoștința lui Dumnezeu și iconomia Întrupării Fiului lui Dumnezeu, Filocalia, vol. II, EIMBOR, București, 2008, pp. 158‑159).

 

Inadecvarea reducerii relației dintre teologie, filosofie și știință la o schemă mediatoare

Din punct de vedere istoric, modernitatea raționalistă a denaturat relaţia dintre rațiune și credință, înțelegând în mod unilateral rațiunea doar în dimensiunea sa instrumentală. Astfel, rațiunea autonomă şi autosuficientă este descentrată din relația ei structurală cu Rațiunea supremă, cu Logosul Creator, izvorul gânditor al raționalității întregii creaţii sau al tuturor legilor din Univers, cultivându‑se himera că Adevărul universului poate fi căutat şi aflat doar prin exersarea acestui tip de rațiune. Prin urmare, raționalitatea critică a devenit normativă în cunoașterea adevărului, iar teologia a fost desconsiderată dacă nu intra în acest cadru raţionalist limitativ în cunoaştere.

Postmodernismul, ca „demolare sistematică a oricărui sistem”, a intensificat fragmentarea spiritului omenesc, erodând conștiința unei perspective unificatoare în domeniul cunoașterii. În contextul acestei fărâmițări, al tendințelor orientate către detalii nesemnificative, rămânându‑se la suprafața lucrurilor, este esen­țială recuperarea unei viziuni deodată convergentă şi deschisă prin care se poate obține o raportare adevărată la relația dintre teologie, filosofie și știință. Perspectiva eclesială a identității ultime dintre cunoaștere şi comuniune presupune eliberarea dintr‑un prizonierat al conceptelor raţionale limitative supraevaluate. În acest sens, viziunea unificatoare asupra lumii întemeiată pe comuniunea omului cu Dumnezeu – Raţiunea sau Logosul Creator, trăită în experiența eclesială, de­pășește polarizările sau opo­zițiile artificiale în relația dintre rațiune și credință, dintre ştiinţific şi spiritual, dintre fizic şi metafizic, dintre imanent şi transcendent, deoarece toate acestea, deşi distincte, sunt totuşi ne­des­părțite.

Teoretizarea abstractă a relației dintre teologie și știință, precum și medierea acestei relații printr‑o diversitate de scheme conceptuale cu pretenția unificării lor exclusiv prin integrarea unei astfel de scheme în cadrul unei metodologii științifice, este incompatibilă cu duhul Tradiției eclesiale. Pretinsa obiectivitate și neutralitate a unei metodologii conceptuale deopotrivă integratoare și mediatoare este expresia unei rațiuni separate de adevărul comuniunii ca viaţă, ca existenţă plenară. Însă prin comuniune de credinţă vie cu Persoana divino‑umană a lui Iisus Hristos sunt depășite dezbinările sau rupturile de planuri ale cunoaşterii cauzate de păcat, manifestate inclusiv în opoziţia dintre rațiune și credință. Prin intrarea omului de ştiinţă în experiența eclesială, știința este asumată din interiorul acestei trăiri a comuniunii cu Dumnezeu Creatorul şi Eliberatorul lumii de limitările existenţei egoiste (păcatul) şi de moarte ca negare a vieţii (cf. 1 Corinteni 15, 26).

În contextul epistemologic actual, în cadrul relației dintre teologie, filosofie și știință, transcen­dența este o realitate presupusă implicit sau explicit. Însă asumarea eclesială a dialogului dintre teologie, filosofie și știință implică o depășire a înțelegerii transcen­denței doar ca o realitate abstractă, fără referinţă la Persoana divină transcendentă. Există riscul de a reduce, prin instrumentalizarea unei cunoașteri exclusiv discursive, lumina transcendenței doar la o perspectivă progresivă în cunoașterea imanentului.

Din perspectiva teologiei eclesiale patristice, deschiderile și referințele științei în raport cu transcendența pot fi împlinite doar prin comuniunea harică sau spirituală cu Persoana transcendentă în evenimente de viață (o atitudine specifică vieţii sacramentale). „Chiar dacă unele părți ale discursului științific conțin retorica transcendenței, cercul hermeneutic nu poate fi rupt ontologic. Breșa ontologică ar putea surveni numai dacă știința ar fi restabilită la nivelul comuniunii. În mod corespunzător, numai în acest caz ar depăși dialogul dintre teologie și știință chiar hermeneutica trans­cendenței și ar avea implicații existențiale. Diferența dintre teologie și știință în poziția lor cu privire la posibilitatea transcendenței devine clară: teologia eclesială, experiențială afirmă că este cu putință să reții acele semne absolute, necondiționate de gândire sau vorbire, ale prezenței divinului, darul și revelația Sa în evenimentele de comuniune, adică să reții transcendența în imanență a lui Dumnezeu. Această afirmație devine totuși problematică nu numai în știință, ci chiar în teologie, atunci când este considerată doar în modul unei filosofii abstracte.” (Alexei Nesteruk, Transcen­dența de la patristica creștină la cosmologia postmodernă, în revista Sinapsa,nr. 7, 2011, p. 20).

Prin faptul că în cadrul perspectivei eclesiale se afirmă inadecvarea reducerii relației dintre teologie, filosofie și știință la o schemă mediatoare și integratoare, se evidențiază imposibilitatea epuizării Adevărului în tipare conceptuale. Adevărul nu se epuizează în formularea lui. Pe această linie nu se resimte nici un fel de nevoie de acomodare a Adevărului Revelației în cadrul unei anumite teorii, oricare ar fi anvergura acesteia. Prin urmare, teologia eclesială ortodoxă nu invocă doar formal creștinismul, sau mai precis Ortodoxia, ci cultivă o experiență creștină care nu este disociată de Persoana Fiului lui Dumnezeu întrupat ca Om, mărturisindu‑L pe Iisus Hristos ca fiind „Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 6), precum şi „Lumina lumii” (Ioan 8, 12), adică sensul prim şi ultim al Universului, creat spre a participa la viaţa şi iubirea eternă a Preasfintei Treimi.

Creștinismul fără Hristos este o formă secularizată a unei gândiri dezîntrupate, adaptată la spiritul gnostic care contaminează lumea contemporană. O astfel de teologie abdică de la vocația ei mărturisitoare, neputând elibera știința de pretenția ei totalizatoare, de tip gnostic, de a crede că poate cuprinde adevărul lumii exclusiv la nivelul minții.

Recunoașterea, trăirea și mărturisirea lui Hristos ca Adevăr, Viață și Lumină a lumii ne ajută să depășim himerele generate de anumite concepții raționaliste autonome şi autosuficiente, reduc­ționiste, care supraevaluează propriile forțe, în a înțelege și a exprima realitățile lumii și ale vieții. În acest sens, rămân de o mare actualitate cuvintele trăite și mărturisite de Părintele Dumitru Stăniloae când spunea: „În felul acesta am cunoscut Adevărul. Nu mai socotim ca adevăr ultim lumea, ci pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Creatorul lumii și al oamenilor, Mântuitorul (Eliberatorul, n.n.) acestora de sub puterea morții și de perspectiva întunericului iadului. L‑am cunoscut pe Hristos ca Lumină, dar în sensul pozitiv al lumii și al oamenilor. Am cunoscut că El este Adevărul din care și spre care sunt duse toate. Am cunoscut că cei care socotesc lumea ca ultimul adevăr sunt într‑o minciună, luând întunericul unei culturi atee drept lumină” (Pr. Dumitru Stăniloae, Iisus Hristos – Lumina lumii și îndumnezeitorul Omului, Ed. Basilica, București, 2014, pp. 78‑79).

O dezvoltare a cercetării interdisciplinare referitoare la dialogul dintre teologie, filosofie și știință se cultivă acum inclusiv în cadrul Universității Politehnice din București. Sunt mulți absolvenți ai Politehnicii care au urmat și cursurile Facultăților de Teologie Ortodoxă. Totodată, există manifestări academice și proiecte de cercetare în domeniul interdisciplinar. Merită semnalat faptul că prin activitatea Centrului de Dialog și Cercetare în Teologie, Filosofie și Știință al Facultății de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul a Universității din București există o cooperare cu profesori de la alte universități (Universitatea de Medicină și Farmacie, Academia de Științe Economice), inclusiv cu cadre didactice de la Universitatea Politehnica din București. Nu în ultimul rând, este de apreciat că existența bisericii cu hramul Sfântul Grigorie Palama (un reprezentant semnificativ al mărturisirii patristice în domeniul relației dintre credință și rațiune) în campusul universitar al Universității Politehnice poate constitui un spațiu de întâlnire pentru cultivarea unei conștiințe deopotrivă dialogice și mărturisitoare, în cadrul relației dintre teologie, filosofie și știință, dintre Universitate, Biserică şi societate.

 

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel – doctor honoris causa al Universității Politehnica

Universitatea Politehnica din Bucureşti a acordat joi, 14 aprilie, în Reşedinţa Patriarhală, titlul academic doctor honoris causa Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Însemnele academice au fost acordate de preşedintele Senatului Universităţii Politehnica din Bucureşti, prof. ing. dr. Ecaterina Andronescu, şi de rectorul Universităţii Politehnica din Bucureşti, Mihnea-Cosmin Costoiu.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mulţumit pentru acordarea titlului academic, pe care l-a primit și pentru a sublinia importanța legăturii dintre Şcoală şi Biserică, dintre Universitate şi Biserică, pentru binele comun al societății noastre. Prelegerea pregătită pentru primirea acestui titlu academic a fost intitulată „Importanţa dialogului dintre teologie, filosofie şi ştiinţă”.

 

Dimensiunea religioasă a operei lui Dimitrie Cantemir. Dimitrie Cantemir – principe român și cărturar de talie europeană

Prelegere susținută cu ocazia decernării titlului de doctor honoris causa, din partea Universității Creștine „Dimitrie Cantemir” din București (22 martie 2016)

Prin grija tatălui său, domnitorul Constantin Cantemir, copilul Dimitrie a beneficiat de timpuriu de o formare intelectuală prin care au fost cultivate darurile sale înnăscute pentru cunoaștere. Când evocă viața tatălui său, Dimitrie Cantemir își exprimă recunoștința pentru formarea primită, pentru că i s‑a îngăduit să învețe și să aprofundeze latina, greaca și slavona. Totodată, este evidențiată dimensiunea religioasă existentă încă dintru început în formarea sa. Astfel, Dimitrie Cantemir își amintește de nopțile de iarnă petrecute în palatul de la Iași, când, tânăr fiind, îi traducea tatălui său din cărțile sfinte scrise în slavonă și îi citea predicile Sfântului Ioan Gură de Aur. Este relevant faptul că în fosta bibliotecă Lenin din Moscova s‑a găsit un exemplar din Biblia tradusă şi tipărită pentru prima dată integral în română în anul 1688, în Muntenia, care îi aparținuse până în anul 1693 bătrânului Constantin, ulterior trecând în posesia fiului său Dimitrie. Acesta o va păstra de‑a lungul întregii sale vieți, constituind o bogată și vie sursă de inspirație pentru reflecțiile sale.

Dimitrie Cantemir își continuă formarea la Constantinopol, unde începe apoi şi redactarea operei sale. Între anii 1693 și 1710 sunt redactate aproape 2.000 de pagini. Performanța ca autor nu constă doar în numărul și diversitatea operelor, ci și în originalitatea remarcabilă pentru epoca respectivă. Este semnificativ faptul că primele lucrări încearcă să valorifice potențialul limbii române.

Există o strânsă legătură între erudiţia sa impresionantă şi preocupările politice ale acestui ilustru principe român şi cărturar european, membru al Academiei din Berlin. Între opera istorică, ilustrată prin lucrările Descrierea Moldovei, Istoria Imperiului otoman, Hronicul vechimei a romano‑moldo‑vlahilor, Viața lui Constantin Cantemir, Evenimentele Cantacuzinilor și Brâncovenilor, Cercetarea naturală a monarhiilor, și demersurile politice ale lui Dimitrie Cantemir există o strânsă legătură, reflectată prin aspirațiile puternice de dobândire a indepen­denței în raport cu Imperiul otoman. Atât scrisul său, cât și acțiunea sa explicit politică sunt pentru Dimitrie Cantemir manifestări ale slujirii sale față de țară, într‑un efort consecvent de întărire a demnității și culturii naționale.

În acest sens, istoricul Alexandru Zub menționează: „Cărturar de vast orizont și domn cu înalte răspunderi, Cantemir semnifică în durata noastră forța intelectuală și cutezanța politică. Amândouă i‑au asigurat priorități ce nu pot fi trecute cu vederea. Una l‑a dus la creații remarcabile în multiple domenii, plasându‑l pe calea regală a unui enciclopedism românesc; cealaltă l‑a prefăcut în simbol al luptei pentru eliberarea patriei, pusă mai presus de orice vanități personale. Este ceea ce l‑a întărit pe principele cărturar în acțiunea din 1711, al cărei sens avea să‑l fixeze chiar el, lapidar și obiectiv, ca într‑un epitaf: Lăsând toate măririle și foloasele pentru o singură mărire, a trecut cu oștile sale de partea creștinilor (Descrierea Moldovei). Mărirea căutată atunci era demnitatea țării, libertatea ei, o mărire pe care, după neizbânda de la Prut, Cantemir avea să o servească doar cu mijloacele erudiției”(Acad. Alexandru Zub, „Dimitrie Cantemir, erudit și om politic” în Dimitrie Cantemir (1673‑1723). Principe român și cărturar european, volum colectiv, Ed. Trinitas, Iași, 2003, p. 11).

 

Repere filosofice ale operei lui Dimitrie Cantemir

În anul 1700, Dimitrie Cantemir redactează în șase luni o lucrare intitulată Imaginea de nedescris a științei sacre, iar un an mai târziu, opusculul denumit Prescurtare a sistemului logicii generale. Din nefericire, ele nu au fost publicate imediat, ci doar în secolul 19, respectiv 20. Autorul ilustrează în aceste lucrări filosofice nu doar o temeinică erudiție în istoria ideilor filosofice, ci și o capacitate de analiză dublată de subtilitatea unei exprimări structurate prin imagini metaforice.

Dimitrie Cantemir depășește deopotrivă atitudinea filosofilor din Antichitate care elogiau puterea rațiunii în domeniul cunoașterii, precum și poziția filosofiei empirice a modernității care exacerbează rolul sim­țurilor în epistemologie. Totodată, el critică teoria dublului adevăr, dezvoltată de gândirea scolastică, sintetizează și exprimă duhul Tradiției, exprimat în evlavia și ethosul Bisericii, într‑o manieră lipsită de complexe în fața diferitelor teorii filosofice. Arătând simplitatea și profunzimea Adevărului, întemeiate pe o credință de nezdruncinat în Adevărul Hristos și întărită printr‑o viață de evlavie și de rugăciune, însoțită de lectura Sfintei Scripturi, Dimitrie Cantemir respinge cu fermitate eroarea teoriei dublului adevăr afirmând: „Nu e deloc așa. Căci simplu e Dumnezeu, simplu e cuvântul lui Dumnezeu și simplu e adevărul care nu se găsește în altă parte decât în simpla lui Dumnezeu știință” (Tudor Dinu, Dimitrie Cantemir și Nicolae Mavrocordat, Ed. Humanitas, București, 2011, p. 69).

După publicarea lucrării sale Divanul sau gâlceava înţeleptului cu lumea, în anul 1698, lucrările imediat următoare manifestă interesul lui Dimitrie Cantemir față de filosoful flamand Jan Baptist van Helmont (1580‑1644). Acesta era deopotrivă fizician și medic. Cantemir îi atribuie lui Van Helmont meritul de a fi arătat falsificarea adevărului prin scolastică sub influența filosofiei greceşti din Antichitate. Însă pe Dimitrie Cantemir nu‑l preocupă principiile fizice dezvoltate de filosoful Van Helmont, ci teoriile sale despre nemurirea sufletului, în concordanță cu învățătura creștină.

Pe această linie, Cantemir va redacta în latină lucrarea Ima­ginea de nedescris a ştiinţei sacre (Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago). În această lucrare, Cantemir arată că o cunoaștere autentică nu provine din rațiune, așa cum au susținut în principiu filosofii greci, nici din simțuri, cum pretind „învățații secolului acestuia care proclamă în gura mare că toată știința omenească pleacă de la simțuri”. Adevărul este relaționat cu lumina imaterială, prin care omul poate să contemple în parte slava lui Dumnezeu Care a creat lumea şi o transcende. În acest sens, autoritatea adevăratei cu­noașteri se întemeiază pe Revelație.

Există o solidaritate între concepția lui Cantemir și cea a lui Van Helmont, însă abordările și motivațiile sunt diferite. „Pe câtă vreme Van Helmont urmărește o descătușare față de scolastică și știința în forma ei aristotelică deductivă în vederea promovării unor interpretări științifice de un tip nou, bazate pe experiment și pe intuiție, Cantemir se străduiește ca, asigurându‑și ajutorul aceleiași științe de tip nou a veacului său, să consolideze credința religioasă și s‑o sustragă influenței scolasticii vetuste și sterile” (Van Helmont realizează o critică a logicii formale, a rațiunii discursive, arătând că această rațiune este incapabilă să descopere adevărul, rolul său fiind doar de a demonstra ceea ce inteligența intuitivă știe deja. „Cantemir opune și el știința izvorâtă din intelect, care cunoaște adevărul simplu (adică nemijlocit) și știința rațională compusă (discursivă și mediată). În Sacrosanctae, Cantemir combate scolastica pe care o consideră un vehicul al ateismului” (Dan Bădărău, Filosofia lui Dimitrie Cantemir, Ed. Academiei Române, București, 1964, p. 311).

 

Dimensiunea religioasă a gândirii lui Dimitrie Cantemir, reflectată în lucrarea Divanul sau gâlceava înțeleptului
cu lumea sau giudețul sufletului cu trupul

În prima sa lucrare, intitulată Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea sau giudețul sufletului cu trupul, scrisă în doar câteva luni (decembrie 1697 – iunie 1698), Dimitrie Cantemir exprimă într‑un mod existențial perspectiva evanghelică a cunoaşterii care subliniază distincția dintre Duhul lui Dumnezeu și duhul lumii. Sunt oferite repere concrete care să‑i ajute pe oameni în identificarea priorităților autentice, astfel încât printr‑o viață evlavioasă și prin cultivarea sau practicarea virtuților să dobândească viața veșnică. Lucrarea este structurată în trei părți: în prima parte se evidențiază dialogul cu tendințe polemice, purtat între înțelept și lume. În a doua parte este dezvoltată viziunea înțeleptului, aplicată la situații concrete de viață și argumentată prin texte vetero și nou‑testamentare. În cea de‑a treia parte este tradus tratatul de etică al teologului Andreas Wissovatius, intitulat Îndemnul la virtute, frână împotriva păcatului (Stimuli virtutum, fraena peccatorum). Ediția bilingvă (ro­mână‑greacă) a Divanului a fost publicată la 30 august 1698 la tipografia domnească din Iași.

Tipărită în anul 1698, copiată aproape din deceniu în deceniu până în anul 1846, retipărită în anii 1865, 1878, 1969, 1974, analizată în diferite manuale sau studii, prima scriere a lui Dimitrie Cantemir rămâne o mărturie semnificativă a umanismului românesc. De la apariție și până la mijlocul secolului 19, Divanul face parte dintr‑un fond literar circulant, fiind citită şi prin manuscrise copiate. Ea îndeplinește o funcție de operă etică, valorificând aspectele educației religioase și ale reflecției filosofice. Prin republicarea lucrării, în anul 1865, Bogdan Petriceicu Hașdeu redescoperă importanţa Divanului pentru istoriografia culturală și pentru filologia română. Iar retipărirea Divanului în anul 1878 se face în contextul reeditării întregii opere a lui ­Dimitrie Cantemir de către Academia Română.

Este de semnalat caracterul complex al Divanului, o mărturie reprezentativă a gândirii ro­mânești din secolul 17, care‑și păstrează actualitatea atât în domeniul etic‑religios, filosofic, precum și pentru cercetarea filologică. În acest sens, istoricul şi teologul Virgil Cândea preciza: „Divanul  este o operă de gândire, și sub acest raport interesează pe cercetătorii filosofiei noastre, una din vechile opere de exprimare în limba română într‑o formă artistică – ceea ce îi justifică atenția filologiei și istoriografiei literare – și, totodată, unul dintre izvoarele prețioase de informație asupra cunoștințelor variate ale cărturarilor români din secolul al 17‑lea și ale cititorilor lui. El interesează deci, în egală măsură, istoria culturii române vechi. Această întreită valoare a Divanului îi îndrep­tă­țește pentru totdeauna prețuirea iubitorilor de cultură și atenția cercetătorilor” (Acad. Virgil Cândea, „Divanul în cultura românească și în cultura europeană” în Dimitrie Cantemir (1673‑1723). Principe român și cărturar european, Ed. Trinitas, Iaşi, 2003, p. 18).

Divanul se încadrează perfect în genul lucrărilor focalizate pe disputa dintre suflet și trup, existentă din Antichitatea târzie și continuând în Evul Mediu. Aceste lucrări au apărut atât în lumea apuseană (Boethius, Bernard de Clairvaux, Hidelbert), cât și în cea răsăriteană (Sfântul Grigorie Teologul, Sfântul Efrem Sirul). Trebuie precizat însă că înțeleptul ilustrat în Divanul  nu optează pentru o retragere din lume, pentru o asceză solitară, ci pentru rămânerea în viața lumii și transfigurarea acesteia prin trăirea virtuților propovăduite de Evanghelia lui Hristos.

Prin contribuția sa specifică se poate afirma că „…Divanul a marcat un însemnat pas înainte pentru tânăra literatură de limbă română. Acesta constituia prima carte originală de gândire etico‑religioasă, mult mai interesantă pentru public decât tot ce se publicase în veacul 17. Și acest lucru este dovedit fără putință de tăgadă de succesul înregistrat de opera lui Cantemir în cele două secole succesive, în care a cunoscut o largă difuzare în tot spațiul românesc (inclusiv în Transilvania), atât sub formă tipărită, cât și manuscrisă” (Tudor Dinu, Dimitrie Cantemir și Nicolae Mavrocordat, Ed. Humanitas, București, 2011, pp. 65‑66).

Pe lângă operele din tradiția antică și medievală care au constituit posibile surse de inspiraţie pentru Dimitrie Cantemir în redactarea Divanului, poate fi semnalată și lucrarea Cercetarea ştiinţelor (Venatio scientiarum)scrisă de Jan Baptist van Helmont, autor preferat al cărturarului moldovean. În lucrarea respectivă este prezentată disputa dintre două personaje alegorice: Sufletul și Rațiunea. Însă în Cercetarea ştiinţelor abordarea temei se realizează în plan gnoseologic, pe când în Divanul  discuția e purtată într‑o perspectivă etică. Se poate face o apropiere între cele două lucrări prin aparatul formal și procedeul utilizat, nu însă prin conținut, întrucât perspectivele de abordare sunt diferite.

Încă de la prima sa lucrare, se observă predilecția spre filosofie a lui Dimitrie Cantemir. În acest sens, Dan Bădărău afirmă: „Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea, prima scriere a lui Dimitrie Cantemir, dovedește, ca și lucrările imediat următoare, că problemele filosofice generale au fost cele dintâi care l‑au atras pe învățatul moldovean. Ea nu este o carte bisericească, ci o carte a unui laic, scrisă pe pozițiile eticii creștine și stoice în scopuri educativ‑morale în cadrul societății feudale. Ea este cea dintâi încercare în domeniul eticii făcută de un cugetător român în limba română, potrivit cu împrejurări socotite specifice societății românești din acele vremuri, această critică a moralei lumești fiind și o critică transparentă a egoismului și a lăcomiei boierimii” (Dan Bădărău, Filosofia lui Dimitrie Cantemir, Ed. Academiei Române, București, 1964, p. 125).

Dimitrie Cantemir își asumă în mod explicit și cu mândrie identitatea creştin‑ortodoxă a credinței sale. La începutul Divanului el adresează un cuvânt de laudă fratelui său Antioh. În acest context, Dimitrie Cantemir „… se mândrește în primul rând că nu este păgân, ci creștin, în al doilea rând că nu altei Biserici, ci a Răsăritului este următor; iar în al treilea rând este o fericire pentru el că se trage dintr‑un părinte și‑o maicăcu Antioh” (Dimitrie Cantemir, Divanul, ediție îngrijită, studiu introductiv și comentarii de Virgil Cândea, Ed. Academiei Române, București, 1974, p. 195).

 

Dimensiunea morală a lucrărilor lui Cantemir și vocația unei sinteze între Răsărit și Apus

Lucrarea Divanul evidențiază la Dimitrie Cantemir capacitatea unei reflecții filosofice și vocația realizării unei sinteze creatoare între tradiția culturală a Răsăritului și cea a Apusului. Spirit enciclopedic și analist fin, Dimitrie Cantemir manifestă o vocație certă a asumării dimensiunii universale a culturii, dar care se întrupează concret într‑o sinteză specifică rezultată prin capacitatea de articulare a tradițiilor distincte din Orient și din Occident.

Rezumând elogiile aduse lui Dimitrie Cantemir de mari oameni de cultură români, academicianul Eugen Simion arată că Hasdeu îl consideră pe Dimitrie Cantemir cel dintâi istoric al românilor; Blaga îl numește ca fiind „întâiul spirit al nostru de dimensiuni europene”, Iorga remarcă la el „nesfârșita tinerețe de suflet”, iar G. Călinescu îl denumește „Lorenzo de Medici al nostru”. Constantin Noica vede în Cantemir un înaintaș în „cercetarea cuvântului”.

Indiferent de accentul specific care definește o anumită lucrare a lui Cantemir, se distinge în ansamblul său dimensiunea morală a operelor sale, precum și dorinţa eruditului principe de a stabili punți de legătură între tradiția culturală a Orientului și cea a Occidentului. În acest sens, academicianul Eugen Simion precizează: „… observăm că autorul Divanului este, înainte de orice, un bun moralist. Orice ar scrie (o istorie a Imperiului otoman, o biografie, un roman alegoric sau un eseu pe teme religioase), el gândește și se exprimă ca un moralist, adică un observator atent al vieții oamenilor și un spirit care meditează la destinul omului în scurta trecere pe pământ. Un moralist născut, crescut și format intelectual în spațiul de întâlnire dintre mai multe culturi: cultura sud‑est-europeană (balcanică), cu o puternică cultură bizantină, cultura Orientului apropiat, cultura propriu‑zis a estului (Rusia) și, prin intermediul lecturilor și al contactelor cu oamenii din Franța și Germania, cultura Occidentului european” (Acad. Eugen Simion, „Cantemir moralistul”, în Dimitrie Cantemir, volum colectiv, Ed. Biblioteca Bucureștilor, București, 2011, pp. 15‑16).

În cartea sa Divanul, Dimitrie Cantemir realizează o meditație amplă, în duhul Sfintei Scripturi, dar fără să se limiteze la citarea unor texte biblice. El folosește și autori greci și latini, cu precădere pe stoici. Citează des din Cicero, Seneca, Epictet, Fericitul Augustin. Autorul merge pe linia Sfintei Scripturi, însă interiorizează textul în cadrul unor reflecții personale remarcabile. Firul călăuzitor al gândirii din lucrareaDivanul este dat de afirmația Ecleziastului din Sfânta Scriptură prin care se subliniază că lumea se laudă cu trufia ei, cu bogăția și frumusețile sale. Însă înțeleptul, cu luciditate, exprimă caracterul trecător sau efemer al realităţilor percepute în duh lumesc, materialist. Dialogul dintre lume și înțelept se poartă cu argumente și subtilități.

Dimitrie Cantemir exprimă prin vocea înțeleptului că avuțiile lumii sunt fum, bunurile au devenit praf, iar desfătările s‑au transformat în „pulbere de vânt ridicate”.  Inclusiv cinstea și slava lumii devin „ocară și defăimare”. Totodată, înțeleptul mărturisește că numai prin lumina credinței se ajunge la adevăr, ca sens ultim al existenței, depășindu‑se întunericul igno­ranței. În acest sens, pentru a trăi cu dreaptă măsură, omul trebuie să reflecteze în mod consecvent la trei realități: moartea, învierea și dreapta judecată. Se poate observa în Divanul tendința lui Cantemir de a parafraza epistolele Sfântului Apostol Pavel, structurând lucrarea sa într‑un fel de manual de morală practică.

Academicianul Eugen Simion semnalează actualitatea me­ditației din lucrarea Divanul pentru cititorul contemporan care poate aprecia în această lucrare capacitatea „… de a cuprinde și de a da o explicație a lumii, pornind de la adevărurile biblice, și de a construi, în cele din urmă, o etică a omului virtuos. O etică bazată pe preceptele religiei creștine răsăritene și, totodată, în funcție de modelul lumii medievale. În centrul lui se află omul cumpătat și virtuos, nu retras din lume, ci înțelept și moral în mijlocul unei lumi în care mișună poftele necurate și voința crâncenă de înavuțire și putere. Este, apoi, în dialogul cantemiresc ceva ce place la lectură și este demn de admirat: finețea gândului și simțul creației. Acesta este semnul cel mai puternic al talentului de moralist în scrierile acestui moldovean ivit la locul de întâlnire a mai multor culturi” (Acad. Eugen Simion, „Cantemir moralistul”, pp. 26-27).

În lucrarea Divanul, Dimitrie Cantemir evidențiază conflictul dintre: lume și înțelept, trup și suflet, care exprimă două realități: cea hedonistă şi cea ascetică. Personajele care polemizează în cartea lui Cantemir sunt Lumea și Înțeleptul. Înțeleptul denunță trufia și vremelnicia lumii. Lumea își descrie avantajele sale, în logica țintuită de o filosofie a lucrurilor pământești. Înțeleptul, bazându‑se pe autoritatea Sfintei Scripturi, pe autori patristici și pe anumiți filosofi (în mod special pe cei stoici), dezvoltă o amplă și nuanțată pledoarie care îi dă câștig de cauză în fața lumii.

Prin lucrarea Divanul, Dimitrie Cantemir se înscrie într‑o continuitate de gândire cu tradiția bizantină și cea medievală. Ca model al Divanului a fost indicată cartea Dioptra a monahului bizantin Filip Solitarul din secolul 11. În acea lucrare, dialogul polemic se purta între trup și suflet. Însă Divanul are o dezvoltare proprie, deoarece Cantemir nu oferă ca soluție ieșirea din lume și practicarea unei asceze solitare, ci promovarea unui mod de viață cumpătat și virtuos în interiorul vieții cetății. Divanul a fost relaționat și cu o altă lucrare, intitulată Personificările, atribuită lui Mihail Choniates, un autor din secolul 12.

Academicianul Virgil Cândea evidențiază, pe de o parte, continuitatea gândirii lui Cantemir cu tradiția medievală, pe de altă parte, elementele înnoitoare, cu accent modern, prezente în cartea Divanul. În același timp se poate observa încă din această primă lucrare vocația lui Dimitrie Cantemir de a realiza o sinteză creatoare între tradiția culturală a Orientului și cea a Occidentului.

În acest sens, Virgil Cândea precizează: „La hotarele dintre două gândiri, cea tradițională a Orientului ortodox și a Occidentului medieval, pe de o parte, cea nouă a zorilor raționa­lismului, pe de alta, Divanul ajută la reconstituirea fizionomiei cărturarului român și, în general, sud‑est european, de la sfârșitul secolului al 17‑lea… Opera învățatului moldovean rămâne un prețios document, atât prin contactele dintre două mari zone de cultură, cât și pentru epoca – decisivă în evoluția civilizației europene – de afirmare a raționalismului în interiorul vechii gândiri medievale” (Virgil Cândea, Dialogul Orient‑Occident, tradiție‑inovație în Divanul lui Cantemir, București, 1964, pp. 49‑50).

Divanul  nu reprezintă doar o lucrare semnificativă pentru cultura română, ci are o dimensiune europeană și constituie totodată o mărturie a întâlnirii diferitelor tradiții din Orient și Occident. Virgil Cândea mențio­nează în acest sens: „Scris într‑un centru important de cultură sud‑est europeană, asociind elemente de gândire din răsăritul și apusul continentului, publicat și în limba greacă, Divanul aparține prin temă, geneză și destinație tezaurului comun al literaturii europene. Cantemir însuși considera că prima lui scriere poate interesa cercul învățaților de la Academia din Berlin… Sensul pe care Cantemir îl dă Divanului, ca gen literar, face din opera sa un document al schimburilor culturale Orient‑Occident. Apelul la autorități din gândirea clasică sau medievală – păgâne, catolice, unitariene – într‑o carte de etică ortodoxă este plin de semnificație pentru lărgirea orizontului cultural sud‑est european în pragul epocii moderne. Iată tot atâtea motive care conferă primei scrieri a lui Cantemir o însemnătate ce depășește granițele culturii românești” (Dimitrie Cantemir, Divanul, ediție îngrijită, studiu introductiv și comentarii de Virgil Cândea, Ed. Academiei Române, București, 1974, pp. 92‑93).

În concluzie, vocaţia lui Dimitrie Cantemir de‑a realiza sinteze între diferite culturi, păstrând totodată identitatea spiritual‑religioasă proprie, într‑un dialog critic şi creator, poate fi înţeleasă şi ca o vocaţie a multor români azi în context european sau universal. În acest sens, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” confirmă prin însuși proiectul său iniţial această vocaţie.

 

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Un far al ştiinţei şi culturii româneşti

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, la sărbătorirea a 150 de ani de la înființarea Academiei Române, luni, 4 aprilie 2016

Ca și aniversarea zilei de naștere a unei persoane, celebrarea unui eveniment care a dat naștere unei instituții, adică unei comunități de persoane unite prin gânduri și obiective comune, este un moment de sărbătoare.

Împlinirea a 150 de ani de existență a Academiei Române (1866‑2016) este un moment semnificativ în viața științifică și culturală românească, un prilej de omagiere a ctitorilor și a personalităților care au onorat acest for reprezentativ de știință și cultură al României, cunoscut fiind rolul elitei intelectuale românești, mai ales în cultivarea conștiinței naționale și a dorinței de unitate națională, având drept rezultat făurirea statului român modern.

Genericul aniversar „150 de ani în serviciul Națiunii Române” ne arată că această prestigioasă instituție a poporului român a contribuit în mod deosebit la cultivarea și promovarea identității, unității şi demnității neamului românesc.

Academia Română a rămas de‑a lungul unui secol și jumătate cel mai important for al excelenței științifice și culturale românești, deși a cunoscut, asemenea tuturor instituțiilor de cultură ale României, vitregiile regimului comunist totalitar. Ne bucurăm că, în vremurile de libertate, Academia Română a colaborat cu Biserica Ortodoxă Română, iar printre membrii ei s‑au aflat în trecut şi există şi astăzi mai mulţi slujitori ai Bisericii.

Având nu doar vocația de a recunoaște și consacra perso­nalități culturale și științifice, ci şi de a fi un spațiu al dialogului, al cercetării şi cooperării academice și al solidarității pentru binele național, Academia Română contribuie şi la promovarea științei românești pe plan internațional.

Istoria şi devenirea, impor­tanța şi relevanța Academiei Române trebuie cunoscute şi prețuite, ca fiind parte esențială în cunoașterea identității şi demnității poporului român, dar şi o expresie a contribuției româneşti la îmbogățirea circuitului valorilor perene universale.

Felicităm pe domnul acad. Ionel Valentin Vlad, președintele Academiei Române, pe toţi membrii Academiei Române şi în mod deosebit pe toți organizatorii ceremoniei de sărbătorire a 150 de ani de la înființarea Academiei Române.

Ne rugăm Milostivului Dumnezeu să binecuvânteze și să ajute cu harul Său pe toți cei care au lucrat şi lucrează în această instituție emblematică a culturii şi ştiinţei românești spre binele României de ieri, de azi şi de viitor.

 

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Precizări ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române privind anul electoral 2016

În perspectiva alegerilor locale şi legislative din anul 2016, din dorinţa de a face cât mai clară atitudinea Bisericii Ortodoxe Române faţă de viaţa politică şi campaniile electorale, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române face următoarele precizări:

  1. În calitate de cetăţean şi de părinte duhovnicesc al tuturor enoriaşilor săi, indiferent de orientarea lor politică, preotul are libertatea, binecuvântarea şi îndatorirea de a participa la viaţa cetăţii, sprijinind activităţile menite să promoveze binele comun. În vederea respectării opţiunilor politice ale credincioşilor săi, preotul are obligaţia de a păstra neutralitatea în timpul campaniilor electorale, atât în declaraţiile publice, cât şi în activitatea practică faţă de problemele cu caracter politic. Opţiunea politică a preotului va fi exprimată doar prin votul personal secret.
  2. În conformitate cu Sfintele Canoane,arhiereului, preotului, diaconului, monahului şi monahiei din Biserica Ortodoxă Română le este interzis să facă politică partinică, să fie membri ai unui partid politic, să candideze la alegerile parlamentare sau locale, să participe la campanii electorale şi să ocupe funcţii de demnitar/ înalt funcţionar public la nivel central sau local.
  3. Clericul sau monahul care se implică în politică în calitate de membru sau de candidat al unui partid încalcă legământul depus la hirotonie, hotărârile Sfântului Sinod şi regulamentele bisericeşti, caz în care va trebui să aleagă între cariera politică şi misiunea clericală/ viaţa monahală. Abaterile de acest fel vor fi judecate în consistoriile eparhiale.
  4. Totuşi, Sfântul Sinod, aplicând principiul iconomiei(dispensă), în vederea împlinirii misiunii sociale la care sunt chemaţi clericii în viaţa comunităţilor pe care le păstoresc, a aprobat ca, în situaţii excepţionale, preoţii şi diaconii să candideze, însă doar ca independenţi şi doar pentru calitatea de consilier local şi consilier judeţean în România, cu aprobarea scrisă a ierarhilor lor.
  5. În acest caz, preoţii şi diaconii care au obţinut, în mod excepţional, aprobarea bisericească de a candida pentru a deveni membri în consiliul local sau consiliul judeţean vor fi suspendaţi de la slujirea liturgică pe întreaga perioadă a campaniei electorale(pentru evitarea oricăror suspiciuni referitoare la folosirea de mijloace pastorale în campania electorală) vor adopta în timpul campaniei electorale un comportament adecvat demnităţii preoţeşti, vor respecta legislaţia în vigoare privind campaniile electorale şi alegerea autorităţilor administraţiei publice locale şi nu vor folosi în scopuri electorale locaşurile de cult.
  6. Sfântul Sinod reînnoieşte apelul său către liderii partidelor politice din România de a nu permite recrutarea de membri din rândurile clerului şi nici folosirea în scopuri politice a persoanelor, spaţiilor, slujbelor şi însemnelor bisericeşti.
  7. Sfântul Sinod reaminteşte faptul că Biserica Ortodoxă Română nu susţine vreun partid politic sau vreo ideologie politică, însă îi îndeamnă pe toţi cetăţenii să‑i aleagă pe acei candidaţi care arată credinţă în Dumnezeu şi responsabilitate faţă de comunitate, apără şi susţin demnitatea vieţii umane, a familiei tradiţionale şi promovează educaţia şcolară integrală care îmbină cunoaşterea intelectuală cu formarea morală şi spirituală.