Proclamarea canonizării Sfântului Ioan Iacob în Patriarhia Ierusalimului

La Mănăstirea Sfântului Gheorghe din Hozeva a avut loc duminică, 31 ianuarie 2016, proclamarea canonizării Sfântului Ioan Iacob de la Neamț în Patriarhia Ierusalimului. La acest eveniment au participat sute de pelerini români, precum și o delegație a Patriarhiei Române, condusă de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, care a slujit împreună cu Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului, Sfânta Liturghie solemnă de proclamare a canonizării cuviosului român.

Cu strălucire patriarhală și cântări de laudă și de cinstire, Patriarhia Ierusalimului a adus omagiu și recunoaștere oficială Sfântului Ioan Iacob de la Neamț care s-a nevoit zeci de ani în pustiul Hozeva din Israel. După 24 de ani de la trecerea lui în rândul sfinților în calendarul Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhia Ierusalimului a proclamat oficial sfințenia Cuviosului Ioan Iacob, ale cărui sfinte moaște se găsesc la Mănăstirea Sfântului Gheorghe din Hozeva. În noaptea de sâmbătă spre duminică a avut loc rânduiala Privegherii în cinstea sfântului român. Duminică dimineață, la biserica mănăstirii din Hozeva, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului, înconjurat de un sobor de arhierei din care a făcut parte și Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. Din soborul ierarhilor au făcut parte și reprezentanți ai Patriarhiei Ecumenice și ai Patriarhiei Alexandriei și a Întregii Africi. La evenimentul festiv au participat peste 1.000 de credincioși ortodocși, pelerini români, precum și din alte țări, atrași de sfințenia Sfântului Ioan Iacob. „Când primele raze de soare străluceau peste Hozeva, un grup numeros de pelerini din România și români care locuiesc în Țara Sfântă au venit la Mănăstirea Sfântului Gheorghe pentru a-l cinsti din nou aici pe pământul unde s-a nevoit și și-a încheiat viața Sfântul Ioan Iacob Românul sau Noul Hozevit, așa cum a fost numit de Patriarhia Ierusalimului. Poate niciodată aici, atât de numeroși români nu s-au adunat împreună în același timp la o slujbă pentru a-l cinsti pe sfântul nostru compatriot. În ultima perioadă, pelerini din Grecia, Serbia și Rusia, și în special din România au venit pentru a-l cinsti pe Sfântul Ioan Iacob“, ne-a spus Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul.

La Sfânta Liturghie au fost prezenți stareții marilor lavre monahale din Patriarhia Ierusalimului, alături de starețul Constantin al Mănăstirii Sfântului Gheorghe din Hozeva. La sfârșitul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului, a citit actul sinodal de recunoaștere a sfințeniei Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamț, care este trecut în calendarul Bisericii Ierusalimului cu numele de Sfântul Ioan Noul Hozevit, având ca dată de prăznuire ziua de 28 iulie. „Creștinii care l-au cunoscut pe Cuviosul Ioan și trăiesc încă astăzi dau mărturie despre viața sa cuvioasă și despre ajutorul primit de la el prin rugăciunea și povățuirea sa duhovnicească. Alții mărturisesc, de asemenea, că după adormirea sa, au avut parte de vindecarea ne­pu­tințelor lor prin mijlocirile cuviosului. Prin acestea, Dumnezeul nostru, Cel Ce face lucruri minunate întru Sfinții Săi, ni-l descoperă pe cuvios, încredințându-ne prin nestricăciunea cinstitelor sale moaște, pe care Dumnezeu i le-a dăruit, fiindcă «toată darea cea bună și tot darul desăvârșit de sus este, coborând de la Părintele Luminilor». Pentru aceste motive, spre zidirea credincioșilor Bisericii-Mamă a Sionului și a celor din întreaga lume care ajung la sfânta mănăstire din Hozeva ca închinători și spre slava veșnică a Dumnezeului nostru închinat în Treime, părutu-s-a Duhului Sfânt și Sfântului nostru Sinod să urmeze conștiinței profunde a Bisericii privind sfințenia Sfântului Ioan Noul Hozevit și să o adeverească și să-l treacă pe el în sinaxarul (calendarul) Bisericii Ierusalimului, iar pomenirea sa să se săvârșească în fiecare an în data de 28 iulie, ziua descoperirii cinstitelor sale moaște“, s-a arătat în actul sinodal al Patriarhiei Ierusalimului. După citirea tomosului patriarhal, cei prezenți s-au închinat la moaștele Sfântului Ioan Iacob, s-au cântat troparul și condacul sfântului și s-a făcut rânduialacolivei, adică o rugăciune de mulțumire adresată Cuviosului Ioan Iacob, potrivit rânduielii Bisericii Ierusalimului.

Duminică noaptea, la peștera de la Hozeva unde a viețuit Sfântul Ioan Iacob, slujba Privegherii și Sfânta Liturghie au fost oficiate de către Înaltpreasfințitul Părinte Timotei, Mitropolit de Vostra, din cadrul Patriarhiei Ierusalimului. Delegația Patriarhiei Române, condusă de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, a fost primită sâmbătă, 30 ianuarie, de Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului, care a oferit ierarhului român un set de engolpioane, iar arhimandriților și preoților din delegație, cruci pectorale și icoane cu chipul Maicii Domnului.

La rândul său, Preasfințitul Părinte Timotei a oferit Patriarhului Ierusalimului o icoană cu chipul Sfântului Ioan Iacob și o icoană cu chipul Sfântului Cuvios Teofil Mărturisitorul. Luni, delegația Patriarhiei Române a vizitat marile lavre monahale ale Sfântului Sava cel Sfințit și ale Sfântului Teodosie, de la Locurile Sfinte, precum și cetatea Betleemului. Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat pe Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț în anul 1992, având ca dată de prăznuire în calendarul nostru ziua de 5 august.

 

2016 – Anul omagial al educaţiei religioase a tineretului creştin ortodox şi Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, rostit la 1 ianuarie 2016, în Catedrala Patriarhală, cu prilejul proclamării anului 2016 drept Anul omagial al educaţiei religioase a tineretului creștin ortodox şi Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti în Patriarhia Română

La propunerea noastră, în şedinţa de lucru din 28‑29 octombrie 2014, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2016 drept Anul omagial al educaţiei religioase a tineretului creștin ortodox şi Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti  în Patriarhia Română.

 

I. De ce este importantă educaţia religioasă a tineretului?

1) Religia este lumină pentru înțelegerea universului şi a vieţii, ca dar al lui Dumnezeu, pentru a pro­mova valorile familiei, ospi­talității, dreptății, păcii, solidarităţii, înțelegerii și comuniunii între oameni.

2) Credința în Dumnezeu este cea mai mare zestre spirituală pe care Familia, Biserica, Școala și Comunitatea o pot transmite copiilor, pentru că ea îi ajută pe tineri să facă deosebire între valori eterne și valori efemere, şi le formează personalitatea, învăţându‑i să cultive bunătatea şi omenia, iubirea de Dumnezeu şi de semeni, recunoştinţa faţă de generaţiile trecute şi responsabilitatea faţă de prezent şi de viitor.

3) Valorile oferite de educaţia religioasă sunt reper spiritual esenţial şi liant existenţial  între toate cunoştinţele dobândite prin studiul celorlalte discipline școlare.

4) Predarea religiei în școală are valenţe educaţionale profunde, prin rolul ei formativ în viaţa copiilor și a tinerilor, demonstrat şi de studiile educaţionale şi sociologice în domeniu. Ora de religie contribuie la reducerea efectelor negative ale crizei contemporane de identitate şi de orientare, întrucât propune modele viabile de bunătate, sfinţenie și conviețuire umană.

5) Întrucât libertatea reprezintă un mare Dar oferit de Dumnezeu omului, educația religioasă trebuie asumată în mod liber, conform dorinţei părinţilor şi a copiilor. Libertatea însă nu este indiferență spirituală, ci capacitate a omului de a alege valori spirituale, care îmbogățesc viaţa persoanei şi a comunității umane (a se vedea LUMINĂ PENTRU VIAȚĂ. Importanța orei de Religie pentru educația copiilor și tinerilor, Apelul Consiliului Consultativ al Cultelor din România – 28.02.2015).

Promovarea educației religioase, care include deopotrivă evi­den­țierea unor repere spirituale ca lumină pentru viață și a unei elementare culturi religioase, constituie şi un act de mărturisire a identității profunde a sufletului fa­miliei românești și a tradiției în­vățământului românesc, care a început în școlile înființate de Biserică în apropierea locașurilor de cult.

Părinții copiilor înțeleg necesitatea intensificării cooperării dintre Familie, Biserică şi Şcoală, astfel încât educația religioasă primită acasă să fie consolidată în mod complementar prin edu­cația copiilor şi a tinerilor în Şcoală şi în viaţa Bisericii. În această perspectivă, poate fi valorificat şi materializat cadrul oferit de parteneriatul dintre parohie şi școală, pentru ajutorarea elevilor din familiile sărace şi pentru desfăşurarea de activităţi educaționale artistice, social‑culturale şi social‑filantropice, mai ales în timpul vacanțelor şi al unor evenimente solemne cu semnificație națională sau patriotică.

În completarea orei de religie, Patriarhia Română, prin proiectele „Hristos împărtăşit copiilor“ şi „Alege şcoala!“, doreşte să cultive legătura copiilor cu o comunitate vie, rugătoare, mărturisitoare şi solidară cu oamenii aflați în dificultate. Prin aceste proiecte ea se străduieşte să cultive în copii şi tineri duhul prieteniei și al comuniunii, să prevină abandonul şcolar în familiile sărace şi în cele în care părinţii sunt plecaţi la muncă în străinătate. Prin birourile de cateheză parohială, prin taberele de copii pe care le organizează în cadrul acestor proiecte, Biserica doreşte să suplinească lipsa de afecţiune părintească, lipsa atmosferei de familie, descoperă copii talentaţi şii încurajează săşi cultive talantul în folosul Bisericii și al societății.

Pentru Biserică şi societate, familia are un rol esenţial în stabilirea reperelor valorice ale copiilor. Familia creştină, compusă din bărbat, femeie şi copii, reprezintă spaţiul intim cel mai de preţ pentru cultivarea iubirii conjugale, a iubirii părinteşti, a iubirii filiale şi a iubirii frăţeşti. Lipsa de iubire şi comuniune în familie duce la înstrăinarea între membrii acesteia, la violenţă conjugală, la violenţă domestică, la divorţ, care are efecte dramatice pentru copii, la abandonul şcolar, la alcoolism şi la alte rele. De aceea, în educaţia copiilor şi a tinerilor, este mare nevoie de cooperare între Familie, Şcoală şi Biserică.

 

II. Cine a fost Sfântul Antim Ivireanul şi de ce este importantă comemorarea sa?

Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul s‑a născut în Georgia (circa 1650) și a fost stareţ al Mănăstirii Snagov (16941704), Episcop al Râmnicului (17051708) și Mitropolit al Ţării Româneşti (17081716). Deşi de ­neam georgian, el a fost deosebit de ataşat de Biserica Ortodoxă din Ţara Românească. Lucrarea sa pastorală cea mai intensă a constat în editarea cărților liturgice, a lucrărilor de învățătură adresate poporului dreptcredincios și conducătorilor acestuia, dar și a cărţilor de îndrumare pentru preoți. Cărțile tipărite de Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, în total 63 de volume, dintre care 21 în limba română, iar celelalte în greacă, slavonă, arabă şi georgiană, confirmă virtuțile şi calitățile sale de tipograf, prin nivelul desăvârşit al caligrafiei, al gravurii, al miniaturilor, dar mai ales prin profunzimea şi acurateţea teologică. A activat ca sfătuitor de în­cre­dere al Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu (1688‑1714) și coordonator în tipografii nou-întemeiate, precum Tipografia domnească din Bucu­rești (1691‑1694) sau tipografiile de la Mănăstirea Snagov (1694-1701), Bucureşti (1701-1705), Râmnic (1705‑1708) şi Târgoviște (1708‑1715, mutată la Bucureşti în anul 1715).

Cărțile de cult tipărite de Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, în special Molitfelnicul de la Râmnic (1706) şi primul Liturghier complet în limba română, tipărit la Târgoviște în anul 1713, au marcat deplina biruinţă a limbii române în cultul Bisericii, înfă­ţișându‑l pe Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul drept un veritabil creator de limbă liturgică și de literatură oratorică.

Sfântul Antim Ivireanul şi‑a dedicat eforturile atât pentru educaţia clerului, prin lucrări precum Învățătură bisericească la cele mai trebuincioase și mai de folos pentru învățătura preoților (Târgo­viște, 1710), cât şi pentru catehizarea credincioșilor, mai ales prin tezaurul său omiletic reprezentat de faimoasele sale Didahii, cuvinte de învățătură care au luminat pe credincioșii timpului său şi, în egală măsură, pe cei de astăzi, prin interpretări scripturistice pastorale şi prin îndemnul stăruitor de a citi permanent, de a înțelege şi a aprofunda cuvântul Sfintei Evanghelii. Sfântul Antim Ivireanul a tipărit și lucrări adresate clasei intelectuale și politice a vremii sale, precum Învățăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon (București, 1691) sau pro­pria sa carte intitulată Sfătuiri creștine politice către Preacredinciosul Domn Ștefan Cantacuzino (Bucu­rești, 1715).

Dimensiunea panortodoxă a activităţii culturale a Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul se descoperă şi în rolul pe care l‑a avut prin acordarea unui ajutor deosebit altor popoare creştinortodoxe, aflate sub stăpânire otomană, pentru dezvoltarea culturală și spirituală a acestora, prin cărți tipărite în limbile greacă și slavonă, prin punerea bazelor primei tipografii cu caractere georgiene întemeiată la Tbilisi (circa 1709) și prin dăruirea unei tipografii cu caractere arabe Patriarhiei de Antiohia (circa 1706), după ce a tipărit la Mănăstirea Snagov prima carte în limba arabă din lume, Liturghierul greco‑arab (1701).

Se cuvine a aminti și vrednicia deosebită a Sfântului Ierarh Antim Ivireanul în ceea ce privește gospodărirea, administrarea și restaurarea locașurilor de cult din Țara Românească, printre care se regăsește Mănăstirea Snagov – reparată în timpul păstoririi sale ca egumen (1696‑1704), dar și mănăstirile Strehaia, Surpatele, Cozia și Govora, de care s‑a îngrijit în timpul păstoririi sale ca Episcop al Râmnicului (1705‑1708), încheindu‑și activitatea cu ctitorirea monumentalei Mănăstiri a Tuturor Sfinților din București (1713‑1715), zidire de suflet care a rămas cunoscută sub numele de Mănăstirea Antim, pentru care a realizat el însuși planul arhitectural al locașului de cult.

Pentru toate aceste lucrări de povățuire, de zidire sufletească și materială în cuprinsul Țării Românești şi în alte ţări, precum și ca o recunoaștere a vieții sale jertfelnice curmate prin moarte martirică pe malul râului Tungia (Bulgaria), petrecută în luna septembrie a anului 1716, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în şedinţa sa din data de 1920 iunie 1992, canonizarea acestui mare ierarh. Proclamarea solemnă sa făcut la data de 27 septembrie 1992, ziua prăznuirii sale.

În contextul în care efectele pozitive ale apariţiei tiparului şi ale circulaţiei mult mai facile a cărţii erau valorificate în Occidentul creştin prin tipărituri laice, în Răsăritul ortodox, activitatea de editare sa axat mai ales pe cărţi religioase, liturgice şi biblice, marcând definitiv profilul spiritual şi cultural al întregului spaţiu ortodox. Astfel, tiparul a slujit Bisericii şi Biserica a slujit întregului popor prin ridicarea nivelului de cultură şi de spiritualitate. Se cuvine să amintim aici opera de cultură şi teologie a tipografilor bisericeşti din spaţiul românesc (Ţara Românească, Moldova şi Transilvania) care s‑au ostenit, în condiţii foarte dificile, să editeze cuvântul Sfintei Scripturi, cărţi de cult şi de învăţătură în limba română.

Lucrării de povățuire și zidire sufletească a tinerilor prin participarea acestora la Sfintele Taine, prin catehizare continuă și prin implicarea lor activă în lucrarea misionară a Bisericii, i se adaugă, așadar, și prețuirea marilor tipografi bisericeşti care s‑au îngrijit de‑a lungul secolelor de tipărirea de lucrări de certă valoare duhovnicească și de creșterea nivelului de educaţie a poporului român.

Urmând vrednicilor înaintași care au contribuit la formarea spirituală a copiilor, tinerilor şi adul­ților, să fim, la rândul nostru, exemple vii de educatori şi mărturisitori ai Evangheliei iubirii milostive a lui Iisus Hristos şi ai tradiţiei culturale ortodoxe româneşti, pentru ca astăzi cât mai mulţi ­tineri ortodocși români să sporească în credinţă şi sfinţenie, în bucurie și fapte bune, spre slava lui Dumnezeu și folosul Bisericii Sale dreptmăritoare.

 

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Reconciliere în Biserica Cehiei şi a Slovaciei

În zilele de 12-13 ianuarie, la sediul Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol au avut loc discuţii între ierarhii Bisericii Ortodoxe din Ţinuturile Cehiei şi din Slovacia pentru a se reglementa situaţia în care se afla Sinodul acestei Biserici, anunţă romfea.gr. În urma demisiei fostului Întâistătător al Bisericii Ortodoxe din Ţinuturile Cehiei şi din Slovacia, noul Mitropolit Primat ales, Rastislav, nu fusese recunoscut de către toţi membrii Adunării Elective, fapt care a dus la o situaţie tensionată în rândul clericilor şi credincioşilor din această Biserică soră.

La apelul frăţesc al Sanctităţii Sale Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, ierarhii Bisericii Ortodoxe din Ţinuturile Cehiei şi din Slovacia s-au reunit la Istanbul şi, în prezenţa IPS Mitropolit Ioan al Pergamului, s-au înţeles în legătură cu aspectele neclare referitoare la alegerea noului Primat. Astfel, alegerea noului Mitropolit Primat Rastislav a fost confirmată de către toţi ierarhii Bisericii din Cehia şi Slovacia, iar relaţiile de dragoste şi frăţietate, restabilite.

 

Declaraţie comună a Patriarhului Kiril și a Papei Francisc

Vineri, 12 februarie, s‑au întâlnit în capitala Cubei, Havana, Preafericitul Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, și Sanctitatea Sa, Papa Francisc, conducătorul Bisericii Catolice. Cei doi Întâistătători au semnat o declarație comună în care este afirmată necesitatea oferirii unui răspuns comun al credincioșilor ortodocși și catolici la problemele lumii contemporane.

În cadrul întâlnirii istorice dintre un patriarh rus și un papă, cei doi au lansat un apel către comunitatea internațională de a se implica în rezolvarea conflictelor și încetarea persecuției creștinilor din Orientul Mijlociu. În cadrul declarației comune, s‑a evidențiat și faptul că familia tradițională se întemeiază pe căsătorie ca act liber și credincios de iubire dintre un bărbat și o femeie.

La întrunire au mai participat Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, președintele Departamentului pentru relații externe bi­se­ricești al Patriarhiei Moscovei, și cardinalul Kurt Koch, președintele Consiliului papal pentru promovarea unității creștine.

În continuare, puteți citi textul integral al declarației comune, semnat de cei doi Întâistătători de Biserici creștine:

„Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți“ (2 Corinteni 13, 13).

  1. Prin voia lui Dumnezeu Tatăl, de la Care vine tot darul, în numele Domnului nostru Iisus Hristos și cu ajutorul Duhului Sfânt, Mângâietorul, noi, Papa Francisc și Kiril, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, ne‑am întâlnit astăzi în Havana. Îi aducem mul­țumire lui Dumnezeu, slăvit în Preasfânta Treime, pentru această întâlnire, prima din istorie.

Cu bucurie ne‑am regăsit ca frați în credința creștină care se întâlnesc pentru a „vorbi gură către gură“ (2 Ioan 12), de la inimă la inimă, și să discute despre relațiile reciproce dintre Biserici, despre problemele esențiale ale fraților noștri și de perspectivele de dezvoltare a civilizației umane.

  1. Întâlnirea noastră fraternă a avut loc în Cuba, la răscrucea dintre Nord și Sud, între Est și Vest. Din această insulă, simbol al speranțelor „Lumii Noi“ și al evenimentelor dramatice din istoria secolului XX, adresăm cuvintele noastre tuturor popoarelor din America Latină și de pe celelalte continente.

Ne bucurăm că credința creș­tină este în creștere aici într‑un mod dinamic. Puternicul potențial religios al Americii Latine, tradiția sa creștină multiseculară, făurită prin experiența personală a milioane de oameni, sunt garanția unui mare viitor pentru această regiune.

  1. Întâlnindu‑ne departe de vechile dispute din „Lumea Veche“, simțim cu o forță deosebită necesitatea unei lucrări comune între catolici și ortodocși, care sunt chemațisă răspundă cu blândeţe şi respect înaintea lumii despre speranța care este în noi (cf. 1 Petru 3, 15).
  2. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru darurile primite de la venirea în lume a unicului Său Fiu. Împărtășim aceeași Tradiție spirituală a primului mileniu creștin. Martorii acestei Tradiții sunt Preasfânta Maică a lui Dumnezeu, Fecioara Maria, și Sfinții pe care îi cinstim. Printre aceștia se află nenumărați martiri care au dat mărturie pentru fidelitatea lor față de Hristos și au devenit „sămânță a creștinilor“.
  3. În ciuda acestei Tradiții comune a primelor zece secole, catolicii și ortodocșii, de aproape o mie de ani, sunt lipsiți de comuniunea în Euharistie. Suntem despărțiți de rănile provocate de conflictele mai vechi sau mai recente, de divergențele moștenite de la străbunii noștri, în înțe­legerea și manifestarea credinței noastre în Dumnezeu, Unul în Trei Persoane, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Deplângem pierderea uni­tății, consecință a slăbiciunii umane și a păcatului, care a avut loc în ciuda rugăciunii lui Hristos Mântuitorul: „Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M‑ai trimis“ (Ioan 17, 21).
  4. Conștienți de persistenţa a numeroase obstacole, ne dorim ca întâlnirea noastră să contribuie la refacerea acestei unități voite de Dumnezeu, pentru care S‑a rugat Hristos. Fie ca această întâlnire a noastră să stimuleze pe creștinii din întreaga lume să se roage Domnului cu fervoare reînnoită pentru unitatea deplină a tuturor ucenicilor Săi. Într‑o lume care așteaptă de la noi nu doar cuvinte, dar şi acțiuni concrete, fie ca această întâlnire să devină un semn de speranță pentru toți oamenii de bunăvoință!
  5. În hotărârea noastră de a face tot ce este necesar pentru a depăși divergențele istorice pe care le‑am moștenit, vrem să ne unim eforturile pentru a da mărturie despre Evanghelia lui Hristos și despre patrimoniul comun al Bisericii din primul mileniu, răspunzând împreună la provocările lumii contemporane. Ortodocșii și catolicii trebuie să învețe să dea o mărturie unită în domeniile în care acest lucru este posibil și necesar. Civilizația umană a intrat într‑o perioadă de schimbări epocale. Conștiința noastră creștină și responsabilitatea noastră pastorală ne obligă să nu rămânem nepăsători în fața provocărilor care necesită un răspuns comun.
  6. Atenţia noastră se îndreaptă în primul rând către regiunile lumii în care creștinii sunt victime ale persecuției. În multe țări din Orientul Mijlociu și din nordul Africii, familii, sate și orașe întregi ale fraților și surorilor noastre în Hristos sunt exterminate. Bisericile lor au fost devastate și jefuite în mod barbar, obiectele lor sacre au fost profanate, iar monumentele lor, distruse. În Siria, Irak și în alte țări din Orientul Mijlociu, constatăm cu durere exodul masiv al creștinilor din țara din care credința noastră s‑a răspândit pentru prima dată și în care ei au trăit încă din timpul apostolilor, împreună cu alte comunități religioase.
  7. Chemăm comunitatea inter­națională să acționeze de urgență pentru a preveni expulzarea în continuare a creștinilor din Orientul Mijlociu. Ridi­cân­du‑ne glasul în apărarea creș­ti­nilor persecutați, vrem să ne exprimăm compasiunea pentru suferința îndurată de credincioșii altor tradiții religioase care au devenit, de asemenea, victime ale războiului civil, haosului și violenței teroriste.
  8. În Siria și Irak, violența a provocat deja mii de victime, lăsând milioane de oameni fără adăpost și resurse pentru a supravieţui. Îndemnăm comunitatea inter­na­țională să facă efort pentru a pune capăt violenței și terorismului și, în același timp, pentru a contribui prin dialog la restabilirea rapidă a păcii civile. Este esențial să se asigure, la scară largă, un ajutor umanitar populațiilor suferinde și numeroșilor refugiați din țările învecinate.

Cerem tuturor celor care pot influența soarta persoanelor răpite, printre care se numără Mitropoliții de Alep Pavel și Ioan Ibrahim, răpiți în aprilie 2013,  să facă orice efort pentru eliberarea rapidă a acestora.

  1. Înălțăm rugăciunile noastre la Hristos, Mântuitorul lumii, pentru restabilirea păcii în Orientul Mijlociu, care este „rodul dreptății“ (cf. Isaia 32, 17), pentru a se întări conviețuirea frățească între diferitele populații, Biserici și religii, pentru întoarcerea refugiaților la casele lor, vindecarea rănilor și odihna sufletelor celor nevinovați care au fost uciși.

Ne îndreptăm, cu un apel stăruitor, către toate părțile care pot fi implicate în conflicte să dea dovadă de bunăvoință și să se așeze la masa negocierilor. În același timp, comunitatea internațională trebuie să întreprindă orice efort posibil pentru a pune capăt terorismului, cu ajutorul unor acțiuni comune, unite și coordonate. Facem apel la toate țările implicate în lupta împotriva terorismului pentru a acționa în mod responsabil și prudent. Îi îndemnăm pe toți creștinii și pe toți cei care cred în Dumnezeu să se roage cu ardoare Creatorului providenţial al lumii ca să ferească creația Sa de distrugere și să nu îngăduie un nou război mondial. Pentru ca pacea să fie solidă și de durată, sunt necesare eforturi specifice menite să redescopere valorile comune care ne unesc, întemeiate pe Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos.

  1. Ne închinăm în fața martiriului celor care, cu prețul vieții lor, au dat mărturie despre adevărul Evangheliei, alegând moartea în locul lepădării de Hristos. Credem că acești martiri ai timpului nostru, care aparțin diferitelor Biserici, dar care sunt uniți printr‑o suferință comună, reprezintă o chezăşie a unității crești­ni­lor. Vouă, celor care suferiți pentru Hristos, vă este adresat acest cuvânt al apostolului: „Prea­iubiților, (…) întrucât sunteţi părtaşi la suferinţele lui Hristos, bucuraţi‑vă, pentru ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare“ (1 Petru 4, 12‑13).
  2. În această perioadă zbuciumată, dialogul interreligios este indispensabil. Diferențele în ceea ce privește înțelegerea adevărurilor religioase nu trebuie să împiedice oamenii de diferite credințe să trăiască în pace și în armonie. În contextul nostru actual, liderii religioși au o responsabilitate specială în a‑i educa pe credincioșii lor într‑un spirit de respect față de convingerile celor care aparțin altor tradiții religioase. Sunt întru totul inacceptabile încercările de justificare a actelor criminale prin sloganuri religioase. Nici o crimă nu poate fi comisă în numele lui Dumnezeu, pentru că „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii“ (1 Corinteni 14, 33).
  3. În afirmarea înaltei valori a libertății religioase, Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru reînnoirea fără precedent, în prezent, a credinței creștine în Rusia și în multe țări din Europa de Est, unde regimurile atee au dominat timp de decenii. Astăzi, lanțurile ateismului militant s‑au sfărâmat și în multe locuri creștinii pot mărturisi liber credința lor. În ultimul sfert de secol s‑au construit mii de noi biserici și s‑au deschis sute de mănăstiri și școli teologice. Comunitățile creștine întreprind o importantă activitate caritabilă și socială, oferind o asistență diversificată celor nevoiași. Catolicii și ortodocșii de multe ori lucrează împreună. Ei atestă existența unor temelii spirituale comune ale conviețuirii umane, dând mărturie a valorilor Evangheliei.
  4. În același timp, suntem preocupați de situația din multe țări unde creștinii se confruntă din ce în ce mai des cu o limitare a libertății religioase, a dreptului de a‑și mărturisi credința și posibilitatea de a trăi în conformitate cu acestea. În special, constatăm că transformarea unor țări în societăți secularizate, străine de orice referință la Dumnezeu și la adevărul Său constituie o gravă amenințare pentru libertatea religioasă. Limitarea actuală a drepturilor creștinilor, dacă nu chiar discriminarea lor, este pentru noi o sursă de neliniște, atunci când unele forțe politice, susținute de o ideologie secularistă adesea foarte agresivă, încearcă să‑i împingă la marginea vieții publice.
  5. Procesul de integrare europeană, care a început după secole de conflicte foarte sângeroase, a fost întâmpinat de mulți cu speranță, ca o garanție a păcii și securității. Cu toate acestea, este necesar să rămânem vigilenți față de o integrare care nu ar respecta identitățile religioase. Păstrând deschiderea față de contribuția altor religii la civilizația noastră, suntem convinși că Europa trebuie să rămână fidelă rădăcinilor sale creștine. Cerem creștinilor din Estul şi din Vestul Europei să se unească pentru a da împreună mărturie despre Hristos și despre Evanghelia Sa, astfel încât Europa să‑și păstreze sufletul său format de două mii de ani de tradiția creștină.
  6. Ne îndreptăm atenţia spre oamenii aflaţi în situații foarte dificile, care trăiesc în condiții de mari lipsuri și de sărăcie extremă, în timp ce bogăția materială a umanității este în creștere. Nu putem rămâne indiferenți față de soarta a milioane de migranți și refugiați care bat la ușa țărilor bogate. Consumerismul fără limite din unele țări mai dezvoltate epuizează treptat resursele planetei noastre. Inegalitatea crescândă în distribuția bunurilor materiale mărește sentimentul de nedreptate față de sistemul de relații internaționale care s‑a dezvoltat.
  7. Bisericile creștine sunt chemate să apere cerințele dreptății, respectarea tradiției popoarelor și solidaritatea autentică cu toți cei care suferă. Noi, creștinii, nu putem uita că „Dumnezeu Şi‑a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei înţelepţi; Dumnezeu Şi‑a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le ruşineze pe cele tari; Dumnezeu Şi‑a ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele nebăgate în seamă, pe cele ce nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt, ca nici un trup să nu se laude înaintea lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 1, 27‑29).
  8. Familia este centrul natural al vieții umane și al societății. Suntem preocupați de criza familiei din multe țări. Ortodocșii și catolicii împărtășesc aceeași învăţătură despre familie și sunt chemați să dea mărturie că aceasta este o cale spre sfințenie, dovedind fidelitatea soților în relațiile lor reciproce, deschiderea lor spre procreare și educarea copiilor lor, solidaritatea între generații și respectul pentru cei mai slabi.
  9. Familia se întemeiază pe căsătorie, un act liber de iubire fidelă dintre un bărbat și o femeie. Iubirea este cea care pecetluieşte unirea lor și îi învață să se accepte unul pe altul ca un dar. Căsătoria este o școală de iubire și fidelitate. Regretăm că alte forme de con­vie­țuire sunt puse acum pe același nivel al acestei uniuni, în timp ce conceptul de paternitate și maternitate ca vocație particulară a bărbatului și a femeii în căsătorie, consfințită de tradiția biblică, este îndepărtat din conștiința publică.
  10. Facem apel la toți oamenii să respecte dreptul inalienabil la viață. Milioane de copii sunt lipsiți de însăși posibilitatea de a se naște în lume. Glasulsângelui copiilor nenăscuți strigă către Dumnezeu (cf. Facerea 4, 10).

Apariţia așa‑numitei eutanasii face ca astfel persoanele în vârstă și cei infirmi să înceapă să se simtă o povară excesivă pentru familiile lor și pentru societate, în general.

Suntem, de asemenea, preo­cupați de dezvoltarea tehnicilor de reproducere asistată medical, pentru că manipularea vieții umane reprezintă un atac la bazele existenței omului, creat după chipul lui Dumnezeu. Credem că este de datoria noastră să reafirmăm caracterul imuabil al principiilor morale creștine, bazate pe respectarea demnității omului chemat la viață, după planul Creatorului.

  1. Astăzi, dorim să ne adresăm în mod special tinerilor creștini. Voi, tineri, aveți îndatorirea de a nu ascunde talantul în pământ(cf. Matei 25, 25), ci a utiliza toate capacitățile pe care Dumnezeu vi le‑a dat pentru a mărturisi în lume adevărul lui Hristos, pentru a întruchipa în viața voastră poruncile evanghelice ale iubirii de Dumnezeu și de aproapele. Nu vă fie teamă să mergeți împotriva curentului, apărând adevărul lui Dumnezeu, faţă de care normele seculare de astăzi sunt departe de a se conforma.
  2. Dumnezeu vă iubește pe fiecare și așteaptă de la voi să fiți ucenicii și apostolii Săi. Fiți lumina lumii pentru ca cei din jurul vostru, văzând faptele voastre cele bune, săL preamărească pe Tatăl vostru Cel din ceruri(cf. Matei 5, 14, 16). Educați‑vă copiii în credința creștină, transmiteți‑le mărgăritarul de preț al credinței (cf. Matei 13, 46) pe care ați primit‑o de la părinții și înaintaşii voștri. Amintiți‑vă că „ați fost cumpărați cu preț“ (1 Corinteni 6, 20), cu prețul morții pe cruce a Omului‑Dumnezeu, Iisus Hristos.
  3. Ortodocșii și catolicii sunt uniți nu doar de aceeași Tradiție a Bisericii primului mileniu, dar și de misiunea de a predica Evanghelia lui Hristos în lumea de azi. Această misiune presupune respectul reciproc față de membrii comunităților creștine și exclude orice formă de prozelitism.

Nu suntem concurenți, ci frați, și această viziune trebuie să călăuzească toate acțiunile noastre reciproce și cele față de lumea din afară. Îi îndemnăm pe catolicii și ortodocșii din toate țările să învețe să trăiască împreună în pace și iubire și „a gândi la fel unii pentru alţii“ (Romani 15, 5). De aceea, nu putem accepta folosirea mijloacelor necinstite pentru a‑i incita pe credincioși să treacă de la o Biserică la alta, negându‑le libertatea religioasă și tradițiile. Suntem chemați să punem în practică porunca apostolului Pavel: „Râvnind astfel să binevestesc acolo unde Hristos nu fusese numit, ca să nu zidesc pe temelie străină“ (Romani 15, 20).

  1. Sperăm ca întâlnirea noastră să contribuie, de asemenea, la reconciliere acolo unde există tensiuni între greco‑catolici și orto­docși. Astăzi este clar că metoda «uniatismului» din trecut, înțe­leasă ca unire a unei comunități la alta, separând‑o de Biserica sa, nu este calea de restabilire a unității. Cu toate acestea, comu­nitățile bisericești care au apărut în aceste circumstanțe istorice au dreptul de a exista și de a întreprinde tot ceea ce este necesar pentru a satisface nevoile spirituale ale credincioșilor lor, căutând în același timp să trăiască în pace cu vecinii lor. Ortodocșii și greco‑catolicii au nevoie de reconciliere și de a găsi forme reciproc acceptate de coexistenţă.
  2. Deplângem confruntarea din Ucraina care a provocat deja multe victime și nenumărate răni pentru locuitorii pașnici și a aruncat societatea într‑o criză economică și umanitară gravă. Îndemnăm toate părțile implicate în conflict la prudență, solidaritate socială și acțiune pentru a construi pacea. Îndemnăm Bisericile noastre din Ucraina să lucreze pentru a se ajunge la armonie socială, să se abțină de la participarea în confruntări și să nu susțină o escaladare a conflictului.
  3. Sperăm ca schisma dintre credincioșii ortodocși din Ucraina să fie depășită pe baza normelor canonice existente, ca toți creștinii ortodocși din Ucraina să trăiască în pace și armonie, iar comu­ni­tățile catolice din țară să contribuie în așa fel încât să fie evidentă din ce în ce mai mult fraternitatea creștină.
  4. În lumea contemporană, cu multiple dimensiuni și totuși unită printr‑un destin comun, catolicii și ortodocșii sunt chemați să coopereze frățește în vestirea Evangheliei mântuirii, pentru a mărturisi împreună demnitatea morală și libertatea autentică a persoanei „pentru ca lumea să creadă“ (Ioan 17, 21). Această lume, din care dispar treptat pilonii spirituali ai existenței umane, așteaptă de la noi o puternică mărturie creștină în toate domeniile vieții personale și sociale. De capacitatea noastră de a da mărturie împreună în aceste timpuri dificile pentru Duhul adevărului depinde în mare măsură viitorul omenirii.
  5. Fie ca în această mărturie îndrăzneață pentru adevărul lui Dumnezeu și pentru Evanghelia mântuirii Omul‑Dumnezeu Iisus Hristos, Domnul şi Mântuitorul nostru să ne ajute, Cel Care ne întărește spiritual cu făgăduința Sa de neclintit: „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia“ (Luca 12, 32)!

Hristos este izvor de bucurie și speranță. Credința în El transformă viața umană, o umple de sem­nificație. De acest fapt au ajuns să se convingă, prin intermediul experienței, toți cei cărora li se potrivesc cuvintele apostolului Petru: „Voi care odinioară nu eraţi popor, iar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; voi care odinioară n‑aveaţi parte de milă, iar acum sunteţi miluiţi“
(1 Petru 2, 10).

Pătrunși de recunoștință pentru darul înțelegerii reciproce, manifestat în timpul întâlnirii noastre, privim cu speranță la Preasfânta Maică a lui Dumnezeu, chemând‑o în ajutor prin cuvintele acestei străvechi rugăciuni: „Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu!“. Fie ca, prin mijlocirea ei, Preasfânta Fecioară Maria să‑i încurajeze la frăţietate pe cei care o cinstesc, pentru ca toți să fie uniți din nou, la vremea hotărâtă de Dumnezeu, în pace și armonie, într‑un singur popor al lui Dumnezeu, spre gloria Prea­sfintei și nedespărțitei Treimi!

† Francisc
Episcopul Romei,
Papa Bisericii Catolice

† Kiril
Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii

12 februarie 2016, Havana (Cuba)

 

Cuvântul Patriarhului României la Institutul de la Bossey

După încheierea lucrărilor Sinaxei întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe autocefale de marţi, 26 ianuarie, ierarhii au vizitat Institutul Ecumenic de la Bossey, institut la care Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a fost profesor între anii 1980 şi 1988. La rugămintea Sanctităţii Sale Bartolomeu, Arhiepiscop al Constantinopolului – Noua Romă şi Patriarh Ecumenic, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a vorbit, în cadrul vizitei, în numele tuturor invitaţilor la cina din seara zilei de 26 ianuarie 2016, oferită de Rev. Dr. Olav Fykse Tveit, Secretarul General al Consiliului Mondial al Bisericilor.

În primul rând, mulțumim Rev. Dr. Olav Fykse Tveit, Secretarul General al Consiliului Mondial al Bisericilor, pentru invitația de‑a participa la această cină oferită la Institutul de la Bossey.

Acest institut, fondat în 1946, adică doi ani înainte de crearea Consiliului Mondial al Bisericilor (1948), a avut și are și astăzi o semnificație deosebită pentru educația tinerilor pentru dialog intercreștin, pentru întâlnirile clericilor și laicilor din toate Bisericile angajate în promovarea unității creștine. Printre multele conferințe, seminarii, întâlniri și evenimente organizate de Institutul de la Bossey, seminarul de teologie și spiritualitate ortodoxă a avut o continuitate rodnică.

La acest seminar au participat îndeosebi creștini catolici și protestanți care au dorit să cunoască mai bine teologia și spiritualitatea ortodoxă. Oratorii invitați să vorbească în timpul lucrărilor acestui seminar au fost teologi ortodocși foarte cunoscuți pentru opera teologică și viața lor duhovnicească.

Timp de opt ani (între 1980 și 1988) am organizat personal un astfel de seminar în fiecare an, pentru a facilita par­tici­panților o cunoaștere mai profundă a teologiei și spiritualității ortodoxe. Printre directorii Institutului de la Bossey care au activat înaintea noastră, menționăm numele profesorului Nikos Nissiotis (din Grecia), iar în prezent pe părintele Ioan Sauca (din România). În ultimul deceniu, mai multe clădiri ale Institutului Ecumenic de la Bossey au fost modernizate pentru a permite o activitate bogată și variată a institutului.

Mulți tineri ortodocși care au studiat la Institutul Ecumenic de la Bossey în ultimii 60 de ani au devenit episcopi (inclusiv actualul Patriarh Ecumenic Bartolomeu), preoți, profesori și misionari laici ai Bisericilor Ortodoxe.

Pentru toate acestea exprimăm recunoștința noastră și dorim ca lucrarea prezentă și viitoare a Institutului de la Bossey să fie una bogată și dinamică pentru binele tuturor Bisericilor.

 

† Daniel
Patriarhul României

Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștină (18-25 ianuarie 2016)

Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștină s-a desfăşurat anul acesta, în perioada 18-25 ianuarie,
și în București. Rugăciunea pentru unitate la care au participat reprezentanții bisericilor și cultelor tradiționale din România, a debutat luni-seară, 18 ianuarie, la Catedrala Patriarhală din București. La slujba Vecerniei, săvârșită de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, a participat Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, și au fost prezenți de asemenea și Preasfințitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal; monseniorul Miguel Maury Buendía, Nunţiu Apostolic în România din partea Bisericii Ro­mano-Catolice; Victor Opaschi, secretar de stat pentru Culte, din partea Guvernului României, precum și preoți din cadrul Admi­nistrației Patriarhale. Tema Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştină din anul 2016 a fost inspirată din textul scripturistic: „Ca să vestiţi în lume bunătăţile Celui ce v-a chemat“ (1 Petru 2, 9). După slujba Vecerniei, meditația serii a fost rostită de Preasfințitul Episcop Datev Hagopian, Întâistătătorul Bisericii Armene din România. La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a spus în cuvântul de învățătură că prin cultivarea iubirii și a armoniei frățești creștinii afirmă în lume unitatea pe care trebuie să o aibă ade­vă­rații ucenici ai Domnului Iisus Hristos. „Această seară binecuvântată din cadrul Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștină arată dorința creștinilor de a împlini rugăciunea Mântuitorului Iisus Hristos referitoare la ucenicii Săi. Mai întâi El le-a recomandat să se iubească unii pe alții și să trăiască în unitate și în pace, ca lumea să creadă în Dumnezeu și pentru ei. Ori de câte ori căutăm unitatea între creștini prin reconciliere, coresponsabilitate și cooperare, noi de fapt încercăm să împlinim rugăciunea Mântuitorului Iisus Hristos despre iubirea frățească și a căutării armoniei și conlucrării folositoare pentru mântuirea lumii“, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștină s-a desfășurat în continuare în Capitală după următorul program: marţi, 19 ianuarie, la Biserica Reformată Calvineum din strada Luterană 13 bis; miercuri, 20 ianuarie, la Catedrala Episcopală Evanghelică Luterană din strada Luterană 1; joi, 21 ianuarie, la Catedrala Episcopală greco‑catolică „Sfântul Vasile cel Mare“ din strada Polonă 50; vineri, 22 ianuarie, la Catedrala Episcopală armeană „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ din bulevardul Carol I; sâmbătă, 23 ianuarie, la Biserica Anglicană din strada Xenopol; duminică, 24 ianuarie, fiecare Biserică a săvârșit rugăciuni pentru unitatea creştină în cadrul slujbelor duminicale; luni, 25 ianuarie, la Catedrala romano‑catolică „Sfântul Iosif“ din strada General Berthelot.

 

Agenda Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

ZL_PF_Daniel_1_ianuarie_2016Vineri, 1 ianuarie

A săvârşit Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală şi a rostit cuvânt de învăţătură. Împreună cu Preafericirea Sa, au slujit Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, şi Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

După Sfânta Liturghie, a asistat la slujba de Te Deum pentru începerea Anului Nou 2016, oficiată de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul.

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a proclamat în mod oficial anul omagial și comemorativ 2016, rostind cuvântul: „2016 – Anul omagial al educaţiei religioase a tineretului creştin ortodox şi Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti“.

 

Duminică, 3 ianuarie

A participat la Sfânta Liturghie şi a rostit cuvânt de învăţătură în biserica Mănăstirii Pasărea din judeţul Ilfov.

 

Marţi, 5 ianuarie

A primit la Reşedinţa Patriarhală pe Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.

A primit la Reşedinţa Patriarhală soborul Catedralei Patriarhale cu Ajunul Bobotezei.

 

Miercuri, 6 ianuarie

A săvârşit Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală şi a rostit cuvânt de învăţătură. Împreună cu Preafericirea Sa, a slujit Prea-
sfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepis-
copiei Bucureştilor.

După Sfânta Liturghie, a oficiat slujba Aghiasmei celei Mari, în faţa Reşedinţei Patriarhale, şi a rostit cuvânt de învăţătură.

 

Joi, 7 ianuarie

A participat la Sfânta Liturghie şi a rostit cuvânt de învăţătură în Paraclisul Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul din Reşedinţa Patriarhală.

 

Duminică, 10 ianuarie

A participat la Sfânta Liturghie şi a rostit cuvânt de învăţătură în biserica Mănăstirii Christiana din Bucureşti.

 

Marţi, 12 ianuarie

A prezidat şedinţa de lucru a Permanenţei Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

A primit la Reşedinţa Patriarhală pe Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh patriarhal.

 

Miercuri, 13 ianuarie

A prezidat şedinţa de lucru a Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc.

 

Joi, 14 ianuarie

A participat, în Catedrala Patriarhală, la slujba de Te Deum pentru deschiderea lucrărilor Sfântului Sinod.

A prezidat şedinţa de lucru a Sfântului Sinod, în Sala Sinodală din Reşedinţa Patriarhală.

 

Vineri, 15 ianuarie

A participat, în Aula Academiei Române, la sesiunea solemnă dedicată Zilei Culturii Naţionale şi poetului Mihai Eminescu.

Cu acest prilej, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, membru de onoare al Academiei Române, a rostit cuvântul intitulat „Biserica Ortodoxă Română şi conştiinţa naţională a poporului român“.

 

Sâmbătă, 16 ianuarie

A primit la Reşedinţa Patriarhală pe Preasfinţitul Părinte Qais (Sadiq), Episcop de Erzurum, Biserica Ortodoxă a Antiohiei.

 

Duminică, 17 ianuarie

A săvârşit Sfânta Liturghie şi a rostit cuvânt de învăţătură în biserica Parohiei „Sfântul Antonie cel Mare“ – Curtea Veche, Protopopiatul Sector 3 Capitală, cu ocazia serbării celui de-al doilea hram, Sfântul Cuvios Antonie cel Mare.

A adresat un mesaj de binecuvântare, intitulat Sărbătoare la 40 de ani de slujire ortodoxă românească în Bavaria“, la împlinirea a 40 de ani de la înfiinţarea Parohiei ortodoxe româneşti „Nașterea Domnului“ din München, Germania.

 

Luni, 18 ianuarie

A primit, la Reşedinţa Patriarhală, în vizită de prezentare pe Excelenţa Sa Monseniorul Miguel Maury Buendía, noul Nunţiu Apostolic în România.

A participat la Rugăciunea pentru unitatea creştinilor, în Catedrala patriarhală, şi a rostit cuvânt de învăţătură.

 

Marți, 19 ianuarie

A lecturat şi avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate de Permanenţa Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

 

Joi, 21 ianuarie

A lecturat şi avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate de Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc.

A adresat un mesaj de condoleanţe la aflarea veştii trecerii din această viaţă a tinerei Angela Oprea, internată în stare gravă la Spitalul de Arşi din Bucureşti în urma incendiului din Chişinău din ziua de 9 ianuarie 2016.

 

Vineri, 22 ianuarie

A adresat un mesaj, intitulat: Activităţi ale slujitorilor Bisericii pentru Unirea Principatelor Române“ la Sesiunea aniversară 24 ianuarie 1959 – Unirea Principatelor Române, organizată de Academia Română. Delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la acest eveniment a fost Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal.

A adresat un mesaj de condoleanţe, intitulat „Ostenitor înţelept în slujirea credincioşilor“, la slujba de înmormântare a Părintelui Ilie Petre (1934-2016), preot îmbisericit la Parohia „Sfântul Sava“, Protopopiatul Ploiești Sud.

În perioada 22-29 ianuarie 2016, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a efectuat o vizită în Elveţia, unde a participat la Sinaxa întâistătătorilor şi reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe autocefale surori, care s-a desfăşurat în perioada 22-27 ianuarie 2016 la Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice de la Chambésy-Geneva.

La Sinaxă, din delegaţia Bisericii Ortodoxe Române condusă de Patriarhul României au făcut parte: Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif, Mitropolitul ortodox român a Europei Occidentale şi Meridionale, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh patriarhal, preacucernicii părinţi Michael Tiţa şi Ştefan Ababei, consilieri patriarhali, precum şi pr. prof. Viorel Ioniţă, consilier patriarhal onorific.

Lucrările Sinaxei au început vineri, 22 ianuarie 2016, la ora 15:00, în Catedrala stavropighială din Chambésy a Patriarhiei Ecumenice, având hramul Sfântul Apostol Pavel, cu o slujbă de Te Deum oficiată de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic. Apoi, Sanctitatea Sa Patriarhul Bartolomeu a rostit un cuvânt de deschidere a Sinaxei.

În continuare, fiecare dintre întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe surori au luat cuvântul, în ordinea dipticelor, şi au transmis salutul Bisericilor pe care le reprezintă în cadrul Sinaxei. Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a rostit în plenul Sinaxei discursul intitulat „O viziune pastorală dinamică asupra sinodalităţii“.

 

Sâmbătă, 23 ianuarie

A participat la lucrările Sinaxei întâistătătorilor şi reprezentanților Bisericilor Ortodoxe autocefale surori, în Catedrala stavropighială din Chambésy a Patriarhiei Ecumenice.

Seara, programul Sinaxei a cuprins slujba Vecerniei, oficiată în Catedrala Sfântul Apostol Pavel din cadrul Centrului Ortodox al Patriarhiei Ecumenice de la Chambésy, la care au participat mai mulţi întâistătători şi reprezentanţi ai Bisericilor Ortodoxe surori.

 

Duminică, 24 ianuarie

În dimineaţa zilei de duminică, 24 ianuarie 2016, cei 11 întâistătători şi şefi ai delegaţiilor, prezenţi la lucrările Sinaxei întâistătătorilor şi reprezentanților Bisericilor Ortodoxe autocefale surori, împreună cu ierarhi şi clerici ai Bisericilor Ortodoxe autocefale surori, au concelebrat Sfânta Liturghie, în Catedrala Sfântul Apostol Pavel de la Chambésy.

După Sfânta Liturghie, Patriarhul României a vizitat Paraclisul Centrului Ortodox al Patriarhiei Ecumenice de la Chambésy unde este îmbisericită Parohia ortodoxă română Învierea Domnului. Preafericirea Sa a adresat un cuvânt părintesc de binecuvântare credincioşilor prezenţi.

În după-amiaza acestei zile, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a participat la lucrările Sinaxei, care au continuat în acelaşi cadru.

 

Luni, 25 ianuarie

A participat la lucrările Sinaxei întâistătătorilor şi reprezentanților Bisericilor Ortodoxe autocefale surori, în Catedrala stavropighială din Chambésy a Patriarhiei Ecumenice.

 

Marți, 26 ianuarie

A participat la lucrările Sinaxei întâistătătorilor şi reprezentanților Bisericilor Ortodoxe autocefale surori, în Catedrala stavropighială din Chambésy a Patriarhiei Ecumenice.

A participat la un dineu oferit, la Institutul de la Bossey, lângă Geneva, în onoarea delegaţiilor Bisericilor Ortodoxe autocefale, de către Rev. Dr. Olav Fykse Tveit, Secretarul General al Consiliului Mondial al Bisericilor.

 

Miercuri, 27 ianuarie

A participat la lucrările Sinaxei întâistătătorilor şi reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe autocefale surori, în Catedrala stavropighială din Chambésy a Patriarhiei Ecumenice. Lucrările Sinaxei s-au încheiat în seara acestei zile.

 

Joi, 28 ianuarie

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, aflat la Geneva cu prilejul participării la Sinaxă, s-a întâlnit joi seară, 28 ianuarie 2016, cu preoţii Protopopiatului Elveţiei cărora le-a adresat un cuvânt de binecuvântare.

La încheierea întâlnirii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oferit clericilor prezenţi câte un calendar agendă şi unul de birou, precum şi Medalia omagial-comemorativă 2015 cu chipul Sfântului Ioan Gură de Aur şi a binecuvântat grupul de credincioşi ortodocşi români prezenţi la întâlnire.

 

Vineri, 29 ianuarie

După-amiază, Patriarhul României, împreună cu delegaţia însoţitoare, s-a întors la Bucureşti, din vizita făcută la Chambésy-Geneva, unde a participat la Sinaxa întâistătătorilor şi reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe autocefale surori.

La Bucureşti, în Paraclisul istoric Sfântul Mare Mucenic Gheorghe al Reşedinţei Patriarhale a fost oficiată o slujbă de mulţumire de către Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal şi Secretarul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. La finalul slujbei de mulţumire, Patriarhul României a rostit un cuvânt în care vorbit pe scurt despre lucrările Sinaxei şi despre viitorul Sfânt şi Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe, precizând că acesta se va desfăşura la Academia Ortodoxă din Chania, Creta, în zilele de 18-27 iunie 2016, iar temele aprobate oficial pentru a fi examinate şi adoptate de Sfântul şi Marele Sinod sunt: Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană; Diaspora ortodoxă; Autonomia şi modul proclamării acesteia; Sfânta Taină a Cununiei şi impedimentele la aceasta; Importanţa postului şi a respectării acestuia astăzi; Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine.

 

Sâmbătă, 30 ianuarie

A participat la Sfânta Liturghie şi a rostit cuvânt de învăţătură în Paraclisul Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul din Reşedinţa Patriarhală.

A fost prezent, în Aula Dumitru Stăniloae a Facultăţii de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din Bucureşti, la concertul de muzică religioasă susţinut de corul bărbătesc al facultății, organizat cu ocazia pomenirii Sfinților Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, ocrotitorii spirituali ai instituțiilor de învățământ teologic ortodox din toată lumea.

 

Duminică, 31 ianuarie

A săvârşit Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală şi a rostit cuvânt de învăţătură. Împreună cu Preafericirea Sa, a slujit Preasfin-
ţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal.

 

Marţi, 2 februarie

A participat la Sfânta Liturghie şi a rostit cuvânt de învăţătură în Paraclisul Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul din Reşedinţa Patriarhală.

 

Miercuri, 3 februarie

A lecturat şi avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate de Permanenţa Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

A primit în audienţă pe PCuv. arhim. Iustin Dragomir, Stareţul Mănăstirii Bogdana – Rădăuți.

 

Vineri, 5 februarie

A lecturat şi avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate de Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc.

A adresat un mesaj de compasiune şi solidaritate cu familiile victimelor accidentului de circulaţie de la Ploieşti din ziua de 5 februarie 2016.

 

Duminică, 7 februarie

A participat la Sfânta Liturghie şi a rostit cuvânt de învăţătură în Paraclisul Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul din Reşedinţa Patriarhală.

 

Marţi, 9 februarie

A prezidat şedinţa de lucru a Permanenţei Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

A primit, la Reşedinţa Patriarhală, în vizită de prezentare, pe Excelenţa Sa Doamna Stella Ronner-Grubačić, Ambasadorul Olandei în România.

 

Miercuri, 10 februarie

A primit, la Reşedinţa Patriarhală, vizita unor reprezentanţi ai Carrefour România. Întâlnirea a marcat extinderea Programului social-filantropic „Masa Bucuriei“.

A primit, la Reşedinţa patriarhală, în vizită de prezentare, pe Excelenţa Sa Doamna Tamar Samash, Ambasadorul Israelului la Bucureşti.

 

Joi, 11 februarie

A prezidat şedinţa de lucru a Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc.

A primit, la Reşedinţa Patriarhală, pe Excelenţa Sa Domnul Grigorios Vassiloconstandakis, Ambasadorul Republicii Elene în România.

A adresat un mesaj de condoleanţe, intitulat „Un ilustru istoric şi arheolog român“, la slujba de înmormântare a Domnului Academician Alexandru Vulpe (1931-2016).

 

Sâmbătă, 13 februarie

A prezidat şedinţa de lucru a Adunării eparhiale a Arhiepis copiei Bucureştilor, în Sala Sfântului Sinod a Reşedinţei Patriarhale.

În deschiderea şedinţei, Preafericirea Sa a prezentat raportul-sinteză privind activitatea Centrului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor în anul 2015, intitulat: „Misiune și filantropie în Arhiepiscopia Bucureștilor“.

 

Duminică, 14 februarie

A participat la Sfânta Liturghie şi a rostit cuvânt de învăţătură în biserica Parohiei Vatra Luminoasă, Protopopiatul Sector 2 Capitală. Cu această ocazie, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oferit bisericii o racla cu un fragment din moaştele Sfântului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, al doilea ocrotitor al bisericii parohiale.

Luni, 15 februarie

A primit în audienţă pe PCuv. arhim. Melchisedec Velnic, stareţul Mănăstirii Putna.

 

Marţi, 16 februarie

A lecturat şi avizat rapoartele sectoarelor administrative aprobate de Permanenţa Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

A primit în audienţă pe domnul Marcel Şlacman Shai, profesor emerit la Colegiul Reali din Haifa, Israel, pe domnul Grigore Popescu, inginer, nepotul Mitropolitului Tit Simedrea, şi pe domnul Sergiu Iosipescu, profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti.

 

Miercuri, 17 februarie

A prezidat şedinţa de lucru a Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc.

A adresat un mesaj de mângâiere și compasiune familiilor copilașilor din județul Argeș ai căror prunci au decedat sau au suferit în spitale din cauza unor afecţiuni neidentificate.

 

Joi, 18 februarie

A primit, la Reşedinţa Patriarhală, pe Înaltpreasfinţitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, însoţit de mai mulţi preoți din Arhiepiscopia Romanului și Bacăului.

De asemenea, Preafericirea Sa a primit în Muzeul Patriarhilor din Reşedinţa Patriarhală pe copiii membri ai grupurilor „Mugurelul“ şi „Meleagurile Letene“ din judeţul Bacău.

Înaltpreasfinţitul Părinte Ioachim împreună cu preoţi din Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului şi credincioşi din parohiile pe care aceştia le păstoresc au efectuat un pelerinaj în Bucureşti.

A săvârşit slujba de sfinţire a noului sediu al Protopopiatului Sector 6 Capitală, împreună cu Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

După slujba de sfințire, Preafericirea Sa l-a hirotesit iconom stavrofor pe părintele Iustin Gheorghe Manta, inspector eparhial, fost secretar al Protoieriei Sector 6 Capitală. De asemenea, Patriarhul României a acordat Ordinul „Sfântul Ștefan cel Mare“ pentru clerici părintelui protopop Costel Burlacu, precum şi alte ordine, diplome sau distincţii persoanelor care au ajutat în mod deosebit la construirea noului sediu al protoieriei.

A adresat un mesaj de condoleanţe, cu titlul „Ostenitor smerit în slujirea aproapelui“, la slujba de înmormântare a Părintelui Gheorghe Tudorache (1957-2016), preot paroh la Parohia „Cuvioasa Parascheva și Sfântul Ioan Rusu“, Protoieria Sector 5 Capitală.

 

Vineri, 19 februarie

A adresat un mesaj, avânt titlul „Minoritatea Romilor, de la robie la libertate şi speranță“, cu ocazia împlinirii a 160 de ani de la Dezrobirea Romilor în Principatele Române, eveniment organizat de Departamentul pentru Incluziune Socială şi Drepturile Omului din cadrul Guvernului României, la Muzeul Național de Artă al României.

 

Duminică, 21 februarie

A săvârşit Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală şi a rostit cuvânt de învăţătură. Împreună cu Preafericirea Sa, a slujit Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal.

În timpul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel l-a hirotonit preot pe părintele arhidiacon Ioan Dragomir, consilier patriarhal la Cabinetul Patriarhal, iar Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul l-a hirotonit diacon pe tânărul Mihai Sfarghie, secretar la Cabinetul patriarhal.

 

Marţi, 23 februarie

A prezidat şedinţa anuală de lucru a Consiliului Naţional Bisericesc, în Sala Sfântului Sinod din Reşedinţa Patriarhală.

În raportul-sinteză, intitulat Fapte ale credinţei şi iubirii milostive, Patriarhul României a prezentat activitatea internă şi externă a Bisericii Ortodoxe Române în anul 2015, proclamat în Patriarhia Română „Anul omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi“ şi „Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii“.

 

Miercuri, 24 februarie

A participat, în Catedrala Patriarhală, la slujba de Te Deum pentru deschiderea lucrărilor Adunării Naţionale Bisericești.

A prezidat şedinţa anuală de lucru a Adunării Naţionale Bisericeşti, în sala de conferinţe a Centrului Naţional pentru formare continuă „Dumitru Stăniloae“, din clădirea Centrului cultural-social „Justin Patriarhul“, Bucureşti.

A prezidat şedinţa de lucru a Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei, la Reşedinţa Patriarhală.

 

Joi, 25 februarie

A participat, în Catedrala Patriarhală, la slujba de Te Deum pentru deschiderea lucrărilor Sfântului Sinod.

A prezidat şedinţa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în Sala Sfântului Sinod din Reşedinţa Patriarhală.

 

Vineri, 26 februarie

A primit la Reşedinţa Patriarhală pe Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului.

Sfintire_Afumati (9)_28februarieDuminică, 28 februarie

A săvârşit slujba de sfinţire a picturii bisericii Parohiei Afumaţi 2, Protopopiatul Ilfov Nord, şi a rostit cuvânt de învăţătură. Împreună cu Preafericirea Sa, a slujit Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Cu această ocazie, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel l-a hirotesit iconom stavrofor pe părintele paroh Florin Ionică de la Parohia Afumaţi 2 şi întru sachelar pe Părintele Alexandru Cristian, coslujitor. De asemenea, Preafericirea Sa a oferit ordine, diplome sau distincţii persoanelor care au contribuit în mod deosebit la înfrumuseţarea bisericii.

A adresat un mesaj de binecuvântare, având titlul „Comuniune frăţească în diaspora română“, cu ocazia târnosirii bisericii româneşti „Acoperământul Maicii Domnului și Sfinții Cuvioși Daniil Sihastrul și Paisie de la Neamț“din oraşul Jönköping, Suedia.

 

 

A consemnat:

Protos. Andrei Anghel

Secretar, Cabinetul Patriarhal

A fost întronizat noul Mitropolit de Zambia

Duminică, 21 februarie, în capitala Zambiei, Lusaka, a avut loc ceremonia de întronizare a noului Mitropolit de Zambia şi Malawi, Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan. Slujba a fost săvârşită de Înaltpreasfinţitul Părinte Macarie, Mitropolit de Nairobi, care l-a întronizat pe noul mitropolit în numele Preafericitului Părinte Teodor al II-lea, Papă şi Patriarh al Alexandriei şi al Întregii Africi, în Catedrala „Sfântul Alexandru“ din Lusaka. La slujbă au participat locţii­torul Mitropolitului de Johannesburg şi Pretoria, Înaltprea­sfinţitul Părinte Damaschin, precum şi Înalt­preasfinţiţii Arhiepiscopi Ieronim de Mwanza și Meletie de Katanga și Preasfinţiţii Episcopi Inochentie de Burundi şi Rwanda şi Atanasie al Kenyei de Vest.

La ceremonie a asistat şi ministrul dezvoltării din Zambia, domnul Emerine Kabanshi, care a transmis mesajul de felicitare al preşedintelui ţării. Deoarece ierarhii din Patriarhia Alexandriei sunt în majoritate de origine greacă, la întronizare au sosit din Grecia mai mulţi parlamentari şi reprezentanţi ai autorităţilor centrale şi locale.

Noul Mitropolit de Zambia a subliniat, în cuvântarea sa: „Sunt chemat de Dumnezeu să reprezint cu demnitate Patriarhia Alexandriei şi a Întregii Africi, care îşi desfăşoară de douăzeci de veacuri activitatea în spaţiul african. Vă asigur că sunt aici ca să slujesc tuturor, să le ascult nevoile, să-i ajut în căderile şi urcuşurile lor și să transmit mesajul Evangheliei lui Hristos“.

 

Colocviul coordonatorilor Nepsis MOREOM

Coordonatorii asociaţiilor Nepsis din cadrul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale (MOREOM) s-au întrunit în perioada 18-21 februarie, la Torrent, Spania, pentru a dezbate noi abordări în derularea de activităţi cu tinerii. De asemenea, au fost prezentate detalii despre viitoarele evenimente ale Nepsis MOREOM.

La cel de-al treilea colocviu Nepsis MOREOM au participat preoţi şi tineri coordonatori din ţări precum Belgia, Anglia, Italia, Franța și Spania, iar întrunirea a avut loc la Casa de spiritualitate „Padres Dominicos“ din oraşul spa­niol Torrent. Prima sesiune a colocviului a fost dedicată prezentării participanţilor şi temelor de lucru, iar în cadrul următoarelor sesiuni au avut loc ateliere tematice.

Sesiunile colocviului au continuat sâmbătă, 20 februarie, cu o sesiune dedicată prezentării aspectelor organizatorice ale evenimentelor viitoare ale Nepsis MOREOM, dar şi ale Congresului Nepsis la nivel de mitropolie şi viitoarele întâlniri ale coordonatorilor MOREOM.

Întrunirea coordonatorilor Nepsis MOREOM s-a încheiat duminică, 21 februarie, prin participarea la Sfânta Liturghie, săvârşită în biserica Parohiei „Sfântul Efrem cel Nou“ din Torrent, iar apoi cu vizita în orașul Valencia.

Nepsis este numele generic al diferitelor asociaţii sau grupuri ale tinerilor ortodocşi din Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale. Asociaţia tinerilor ortodocşi Nepsis MOREOM a fost înfiinţată în anul 1999, la iniţiativa Înaltpreasfinţitului Părinte Iosif, Arhiepiscopul ortodox român al Europei Occidentale şi Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale şi Meridionale.

 

Primul centru social pentru românii din Italia

Episcopia Ortodoxă Română a Italiei a inaugurat joi, 11 februarie, primul centru social al eparhiei, a cărui destinaţie este ajutarea românilor din Roma şi împrejurimi. Aşezământul social a primit hramurile „Sfântul Alexie, Omul lui Dumnezeu“ şi „Sfântul Mucenic Laurenţiu Arhidiaconul“, iar sediul se află în apropierea Paraclisului episcopal „Sfântul Alexie, Omul lui Dumnezeu“ din Torre Spaccata, Roma.

La finalul slujbei de binecuvântare, Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul ortodox român al Italiei, i-a felicitat pe părintele Gabriel Popescu, consilier social eparhial, pe toţi cei care au contribuit la realizarea acestei lucrări social-filantropice şi a explicat necesitatea centrului social pentru persoanele aflate în situaţii-limită. „De multă vreme am făcut demersuri la autorităţile de la Roma pentru a obţine un spaţiu destinat unui centru special, unde oamenii să poată să vină să-şi spună necazurile, problemele, să primească o îndrumare, o orientare, o soluţie, o haină, un aliment. Adică, să găsească o uşă deschisă, dar, mai ales, o inimă deschisă. A lucra în slujirea celor neputincioşi este una dintre cele mai nobile slujiri în Biserica noastră, fiindcă a sluji pentru cei săraci, lipsiţi şi străini înseamnă a sluji pe Hristos Domnul Însuşi“, a precizat Preasfinţitul Părinte Episcop Siluan.

La buna organizare şi funcţionare a centrului social vor contribui voluntar persoane specializate şi credincioşi din parohiile ortodoxe româneşti din Roma şi împrejurimi.

 

Comuniune frăţească în diaspora română

Mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Patriarhul României, transmis la târnosirea bisericii româneşti cu hramurile „Acoperământul Maicii Domnului“ și „Sfinții Cuvioși Daniil Sihastrul și Paisie de la Neamț“ din oraşul Jönköping, Suedia, duminică, 28 februarie 2016

Sfinţirea bisericii cu hramurile „Acoperământul Maicii Domnului“ și „Sfinții Cu­vioși Daniil Sihastrul şi Paisie de la Neamț“ din orașul suedez Jönköping, Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord, este un eveniment mare şi binecuvântat pentru Biserica noastră în general, dar în mod special pentru comunitatea ortodoxă română din acest oraş.

Deşi departe de locurile natale, românii din această parte a lumii sunt aproape de ţara lor prin fiecare Sfântă Liturghie săvârşită în limba română, unde ascultă Sfânta Evanghelie şi se împărtăşesc cu Hristos Domnul. Prin distanţa de ţara lor şi de cei dragi ai lor, românii trăitori printre străini înţeleg mai bine cuvintele Scripturii: „nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie“ (Evrei 13, 14).

Comunitatea ortodoxă românească din Jönköping, prin acordarea celor trei hramuri bisericii lor, se află sub Acoperământul Maicii Domnului, sunt întăriţi de rugăciunile Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul de la Voroneț şi luminaţi de învăţăturile Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț. Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul a povăţuit Moldova şi pe Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, prin cuvântul său înţelept, prin rugăciune, sfat şi exemplu. De aceea, Mănăstirea Voroneţ rămâne până astăzi o rază a sfințeniei lăsată de duhovnicul din munții Moldovei. Sfântul Paisie de la Neamț a fost un pelerin, asemănându‑se prin aceasta, oarecum, multor români plecaţi departe de casa lor. El și‑a pregătit în ultima parte a vieții sale pământești cetatea veșniciei din frumoasa Mănăstire Neamţ din Moldova. Această mănăstire, cunoscută ca un important centru cultural, prin traducerile cărților duhovnicești şi diversitatea etnică a monahilor de aici, a marcat, datorită lucrării harnicilor ucenici ai Sfântului Paisie, toată Europa de Est, transmițând învățătura filocalică, a iubirii de frumuseţe spirituală netrecătoare.

Astăzi, comunitatea românească din Suedia este întărită, la împlinirea a peste patruzeci de ani de slujire românească la Stockholm, de modelul de slujire și cultură al vrednicilor de pomenire pr. prof. dr. Alexandru Ciurea, pr. prof. dr. Ștefan Sandu și pr. Anton Poşircă. Aceşti preoţi vrednici au făcut misiune până la numirea în slujirea de paroh a părintelui Toader Doroftei, în anul 1990. Nu le‑a fost ușor să vină periodic de la Stockholm la Jönköping, însă osteneala acestora a fost covârşită de vrednicia şi hărnicia românilor de aici, care au rădăcini adânci în Banatul sârbesc.

Odată cu alegerea și întronizarea Preasfințitului Părinte Macarie Drăgoi ca cel dintâi Episcop al nou-înființatei Episcopii Ortodoxe Române a Europei de Nord, a fost numit în noua parohie de la Jönköping tânărul preot Ovidiu Teodor Băncilă, care a continuat și dezvoltat proiectele duhov­nicești și culturale ale înaintașilor, menținând frumoase legături cu multe parohii din România, promovând astfel valorile Ortodoxiei românești în spațiul scandinav.

Cu ocazia sfinţirii bisericii cu hramurile „Acoperământul Maicii Domnului“ şi „Sfinții Cuvioși Daniil Sihastrul şi Paisie de la Neamț“, felicităm pe Preasfinţitul Părinte Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord, pentru întreaga activitate pe care o desfăşoară în Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord, precum şi pe părintele paroh Ovidiu Teodor Băncilă.

Felicităm, de asemenea, toată comunitatea ortodoxă română din Jönköping, luminată de evlavie creştină şi simţire românească, pe toţi binefăcătorii şi ajutătorii acestui sfânt locaş, precum şi pe toţi clericii şi credincioşii mireni prezenţi la acest eveniment sfânt şi solemn de spiritualitate şi demnitate creştină.

Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos să ocrotească această biserică şi pe toţi închinătorii şi binefăcătorii ei, dăruindu‑le pace şi bucurie, sănătate şi mântuire, spre slava Preasfintei Treimi şi bucuria Bisericii lui Hristos.

 

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Sărbătoare la 40 de ani de slujire ortodoxă românească în Bavaria

Mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Patriarhul României, adresat la împlinirea a 40 de ani de la înfiinţarea Parohiei Ortodoxe Româneşti „Nașterea Domnului“ din München, Germania, 17 ianuarie 2016

Cu aleasă bucurie, ne adresăm tuturor creștinilor ortodocși români din München, la împlinirea a 40 de ani de la recunoaș­terea oficială a primei parohii ortodoxe românești din Landul Bavaria, Germania (1976‑2016), parohia cu hramul „Nașterea Domnului“.

Înfiinţarea acestei parohii, sub îndrumarea pr. prof. dr. Mircea Basarab, s‑a realizat cu patru decenii în urmă la inițiativa unui grup de credincioși ortodocși români din München. Începând cu anul 1994, această parohie a fost integrată în jurisdicția Mitropoliei Ortodoxe Române a Germaniei, Europei Centrale și de Nord.

De‑a lungul timpului, în cei 40 de ani de existență, la această parohie a fost desfășurată o bogată activitate pastoral‑misionară, cultural‑socială şi de reprezentare, ceea ce reliefează vrednicia clericilor slujitori şi a credincioșilor români care, deși departe de țară, s‑au străduit să păstreze credința ortodoxă stră­moșească, identitatea şi cultura românească.

În diaspora română, biserica este spaţiul binecuvântat unde românii aflați departe de ța­ra‑mamă își păstrează adevărata identitate etnică şi spirituală şi unde își exprimă deopotrivă comuniunea cu cei rămași acasă. De cele mai multe ori, dorul de casă, de tradițiile şi obiceiurile românești, de mărturisirea comună a dreptei credințe îi aduce pe românii din diasporă în biserica în care se slujește în limba lor maternă.

Acum, la împlinirea a 40 de ani de la recunoașterea oficială a primei parohii ortodoxe ro­mânești din Landul Bavaria, felicităm pe Înaltpreasfinţitul Părinte Serafim, Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, pe Preasfinţitul Părinte Sofian Braşoveanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei și Luxemburgului, pe cei doi preoţi slujitori ai acestei parohii, PC pr. prof. dr. Mircea Basarab (1976‑2013), cunoscut ca fiind un distins teolog român, şi PC preot paroh Alexandru Nan (2013‑prezent), pentru lucrarea lor pastorală şi misionară, precum şi pe toţi enoriașii acestei parohii.

Ne rugăm Milostivului Dumnezeu să vă dăruiască tuturor, la început de An Nou 2016, sănătate şi mântuire, pace şi fericire, dimpreună cu bucuria de‑a cultiva comuniunea şi cooperarea frățească românească şi bunele relații cu alte Biserici din Germania.

Cu aleasă prețuire şi părintească binecuvântare,

 

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

40 de ani de slujire românească în Bavaria

Parohia Ortodoxă Română „Nașterea Domnului“ din München a sărbătorit 40 de ani de la înființarea oficială. Evenimentul a avut loc duminică, 17 ianuarie, când a fost săvârşită Sfânta Liturghie de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Serafim, împreună cu Preasfințitul Episcop-vicar Sofian Brașoveanul, înconjuraţi de un sobor de preoți, în prezenţa a numeroși credincioși și oaspeți.

În cuvântul de în­vă­ță­tură, Înaltpreasfințitul Părinte Serafim, Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord, a spus că Biserica, pentru mulți români plecați în Occident, este „casă“ și „mamă“, precum odinioară scria poetul Mihai Eminescu. Ierarhul a lăudat activitatea misionară de-o viață a părintelui Mircea Basarab, a parohului actual, părintele Alexandru Nan, și a mulțumit gazdelor, cre­din­cioșii din comunitatea vechi-catolică din München, care oferă locașul spre slujire.

După împărtășirea credin­cio­și­lor și încheierea Sfintei Jertfe, Preasfințitul Părinte Sofian Bra­șo­veanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului, a rostit mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la împlinirea a 40 de ani de slujire românească în Bavaria. Apoi au fost citite mesajele de felicitare de către repre­zentanți ai Bisericilor Ortodoxe surori. Invitații din partea Bisericilor Romano-Catolică, Evan­ghelică și Vechi-Catolică, AcK Bavaria au mulțumit pentru buna colaborare cu reprezentanții românilor ortodocși din München, iar prof. dr. Konstantinos Nikolakopoulos a felicitat parohia românească din partea corpului profesoral al Facultății de Teologie Ortodoxă din München, unde părintele Mircea Basarab a predat mulți ani la Catedra de Vechiul Testament.

În cuvântul său, părintele Mircea Basarab, fondator al parohiei, a evocat momente din istoria acestei comunități româ­nești, amintind de bucuriile și greutățile vieții parohiale de-a lungul a aproape 40 de ani.

Pr. Alexandru Nan a mul­țumit și numeroșilor colaboratori și ostenitori ai parohiei, iar apoi IPS Serafim a înmânat gramate de binefăcători membrilor consiliului parohial și altor oameni de suflet ai co­munității, ca semn de mulțumire pentru dragostea de Biserică. Totodată, Înaltprea­sfinția Sa i-a conferit titlul de iconom stavrofor părintelui Alexandru Nan, pentru activitatea administrativă, culturală, misionară și inter­creștină, ca preot paroh și protoiereu al Bavariei. La final, au avut loc agapa şi un program artistic.

 

Românii din Leverkusen au o nouă biserică

Parohia Ortodoxă Româ­nească „Sfânta Mare Mu­ceniță Ecaterina“ din Leverkusen, Germania, a trăit recent momente de bucurie, odată cu mutarea într-un nou loc de slujire și rugăciune, Biserica „Sfântul Aloysius“, oferită de Ordinariatul catolic al orașului german. Cu ocazia acestui eveniment, comunitatea a fost vizitată și binecuvântată de Înaltpreasfințitul Părinte Serafim, Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord.

Până de curând credincioșii ortodocși români din orașul german Leverkusen s-au adunat la Sfânta Liturghie și la celelalte slujbe ortodoxe la capela Spitalului „Sfântul Remigius“ din oraș, oferită ca loc de găzduire de parohia catolică omonimă. La sfârșitul anului 2015, pentru nevoile comunității crescânde de români, parohia românească a primit un locaș mai generos ca dimensiuni și potrivit noilor cerințe, Biserica „Sfântul Aloysius“, ridicată în 1904 pentru Gimnaziul Aloysianum.

După lucrări de amenajare a bisericii pentru a putea găzdui slujbele ortodoxe, comunitatea românească din Leverkusen a primit în noul locaș vizita și binecuvântarea chiriarhului locului, Înaltpreasfințitul Părinte Serafim, Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord. Ierarhul a slujit Vecernia din seara zilei de 9 ianuarie 2016, înconjurat de un sobor din care au făcut parte părintele Adi Andrei Neștian, parohul Parohiei ortodoxe românești din Leverkusen; părintele Cătălin Preda, de la Parohia ortodoxă românească din Bonn; părintele Nicolae Abuziloaie de la Parohia ortodoxă românească din Duisburg; arhidiaconul Martin Lissmann de la Köln și diaconul Dumitru Dura, secretar eparhial, precum și numeroși credincioși și oaspeți, se arată pe site-ul mitropolia-ro.de. La slujba Vecerniei au fost prezenți și prelații romano-catolici Heinz-Peter Teller, domcapitular al ora­șului Leverkusen, Michael Otters­bach, parohul Parohiei „Sfântul Aloysius“, precum și dl Rainer Schiefer, primarul sectorului II al orașului Leverkusen, care s-au bucurat de primirea călduroasă a comunității românești. În cuvântul de învățătură, Înalt­preasfințitul Părinte Mitropolit Serafim a mulțumit gazdelor care au oferit cu generozitate locașul de cult românilor ortodocși. După slujba Vecerniei, toți cei prezenți au participat la agapa frățească, organizată de parohie.

Parohia Ortodoxă Românească „Sfânta Mare Mucenică Ecaterina“ are al doilea ocrotitor pe Sfântul Ierarh Remigius de Reims (†533), un sfânt foarte iubit în Leverkusen, care este sărbătorit la 13 ianuarie. Ca urmare a creșterii numărului de români în acest important oraș al landului Renania de Nord-Westfalia, parohia a fost înființată pe 1 iunie 2014, fiind păstorită de atunci de părintele Adi Andrei Neștian. La sfârșitul anului 2014 orașul număra 170.000 locuitori, cu o prezență românească de peste 1.000 de persoane în localitate și suburbii.

 

Patriarhul României s-a întâlnit cu preoţii din Elveţia

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, s-a întâlnit joi, 28 ianuarie 2016, cu preoţii din Protopopiatul Elveţiei. La întâlnire au fost prezenţi Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale şi Meridionale, şi Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh patriarhal.

În cadrul întrevederii, Patriarhul României a apreciat activitatea comunităților ortodoxe românești din diaspora ca fiind bogată, înțeleaptă și dinamică. De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a îndemnat pe preoţii prezenţi la o mai mare grijă față de copii și tineret și a încurajat învățarea limbii române, pe lângă limba statului în care locuiesc. „Ne bucurăm că numărul parohiilor a crescut şi aceasta înseamnă o realizare misionară, pastorală, deoarece a crescut şi numărul credincioşilor români care au venit în Elveţia. Cunoaştem că activitatea pe care o desfăşuraţi este una dinamică, bogată şi în acelaşi timp înţeleaptă, fiindcă nu se pot face toate lucrările imediat exact cum am dori, ci trebuie şi insistenţă, dar şi răbdare. Iar din punctul de vedere al contactelor cu credincioşii, importante sunt legătura aceasta de la om la om şi, desigur, comunitatea adunată în rugăciune. Este important să avem o grijă deosebită şi pentru copiii care se nasc aici, să nu înveţe doar limba ţării respective, ci şi limba maternă. Aceasta este o problemă pe termen lung, dar foarte importantă şi trebuie şi o cooperare mai intensă a statului cu diaspora, cu Biserica în diaspora pentru că trebuie organizate şcoli duminicale, dacă nu se pot organiza cursuri la şcolile publice oficiale, deoarece trebuie transmisă credinţa noii generaţii şi mai este şi o problemă de comunicare dintre părinţi şi copii din punct de vedere religios. Desigur, experienţa aceasta a diasporei pentru noi într-o formă atât de masivă este o experienţă relativ nouă. Au fost tot timpul români care au plecat în stră­i­nă­tate, dar nu într-un număr atât de mare şi cele 3-4 milioane de români sunt foarte mult din punct de vedere numeric. În ţară se vede lipsa românilor plecaţi în afara graniţelor, mai ales în localităţile rurale unde populaţia a îm­bă­trâ­nit“, a subliniat Preafericirea Sa.

În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a precizat că imigraţia, dincolo de motivaţia materială, reprezintă o misiune spirituală, „o mărturie adusă într-o Europă din ce în ce mai secularizată. Faptul că multe biserici sunt închise sau nu mai sunt folosite, dar cerute de co­mu­nităţi ortodoxe, care au emigrat în Occident, arată că este necesară această mărturie a noastră ortodoxă. Edificarea spirituală a persoanei contribuie tainic la edificarea spirituală a comunităţii. Această creştere spirituală nu se vede cu ochiul liber, la început, dar se simte în consecinţele ei comunitare. Avem nevoie, deci, de o gândire mai mult pastorală. Trebuie să vedem în mijlocul di­fi­cul­tă­ţilor şi şanse sau posibilităţi. Diaspora nu e o simplă problemă pen­tru noi, este şi o şansă. ­Depinde de noi cum folosim şansa“, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

La final, Preafericirea Sa le-a oferit Medalia omagială „Sfântul Ioan Gură de Aur“ tuturor preoților din Protopopiatul Elveției.

 

Patriarhul României a vizitat comunitatea românilor din Chambésy

Duminică, 24 ianuarie, după Sfânta Liturghie, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a vizitat Parohia Ortodoxă Română „Învierea Domnului“ din Chambésy, Geneva, unde a fost întâmpinat în Capela „Învierea Domnului“ de pr. paroh Vergil Vâlcu, precum şi de numeroşi credincioşi români, care au participat la Sfânta Liturghie. „Suntem bucuroşi că activităţile continuă aici şi că aceasta este o parohie care întinereşte din ce în ce mai mult. Este o dinamică în toată diaspora română. Avem speranţa că Sfântul şi Marele Sinod se va ţine în luna iunie, în Creta, deoarece se doreşte să se desfăşoare într-o ţară ortodoxă. De asemenea, sperăm ca în următoarele zile să finalizăm textele asupra cărora încă nu s-a ajuns la un consens şi să încheiem această lucrare, care durează de 50 de ani. Am precizat că acest Mare Sinod Ortodox nu este ultimul, nu este un Sinod eshatologic, care precede sfârşitul lumii, ci un început bun pentru alte sinoade, o dată la cinci, șapte sau 10 ani, pentru că au apărut probleme noi. De pildă, a apărut problema familiei într-o vreme a secularizării, problema vieţii parohiilor, a mănăstirilor, problema imigraţiei masive din cauza conflictelor militare şi a crizei economice etc. Avem deci speranţa că întrunirea de la Chambésy va permite convocarea Sfântului şi Marelui Sinod anul acesta“, a precizat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. În semn de preţuire şi binecuvântare pentru activitatea desfăşurată la Parohia „Învierea Domnului“, Preafericirea Sa i-a oferit părintelui paroh Vergil Vâlcu o cruce de binecuvântare, realizată la atelierele Patriarhiei Române, precum şi mai multe cărţi de cult. Toţi credincioşii prezenţi au primit din partea Patriarhului României iconiţe cu chipul Mântuitorului Iisus Hristos. Parohia Ortodoxă Română „Învierea Domnului“ din Geneva-Chambésy a fost înfiinţată în anul 1975.

 

140 de ani de la naşterea marelui sculptor Constantin Brâncuşi

Vineri, 19 februarie, s-au împlinit 140 de ani de la naşterea marelui sculptor Constantin Brâncuşi. Cu acest prilej au fost organizate mai multe evenimente festive în comuna Peştişani, judeţul Gorj, la şcoala unde a învăţat artistul, la Hobiţa, localitatea natală, şi la Târgu Jiu.

Arhiepiscopia Craiovei a găzduit mai multe evenimente culturale, academice şi comemorative dedicate marelui sculptor Constantin Brâncuşi, la împlinirea a 140 de ani de la nașterea sa. Primele momente festive au avut loc la Craiova, în ziua de joi, 18 februarie, când Facultatea de Teologie din Cetatea Băniei împreună cu Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman“ au organizat Simpozionul internaţional „Constantin Brâncuşi – artistul tuturor culturilor“.

Preţ de o zi, Centrul de restaurare, conservare şi vizualizare al Facultăţii de Teologie din Craiova a devenit locul cel mai important de întâlnire al iubitorilor artei şi personalităţii sculptorului cu rădăcini gorjeneşti, Constantin Brâncuşi. Astfel, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, mai multe personalităţi de rezonanţă naţională şi internaţională au poposit în Cetatea Băniei pentru a-l evoca pe „părintele sculpturii moderne“. Lucrările au fost deschise în Aula „Nestor Vornicescu“ a Centrului de restaurare, de faţă fiind IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei, PS Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, PS Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, Ion Prioteasa, preşedintele Consiliului Judeţean Dolj, conf. dr. Simona Moise, subprefect de Dolj, Lia Olguţa Vasilescu, primarul municipiului Craiova, şi dr. Lucian Dindirică, directorul Bibliotecii Judeţene „Aman“.

În deschiderea lucrărilor simpozionului, IPS Părinte Irineu a oferit, din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Diploma şi Medalia omagială „Sfântul Ioan Gură de Aur“ pentru următorii colaboratori ai „Ziarului Lumina“: dr. Toma Rădulescu, istoric, dr. Tudor Nedelcea, cercetător la Centrul Academic „C.S. Nicolaescu Plopşor“ din Craiova, şi dr. Lucian Dindirică, directorul Bibliotecii Judeţene.

A doua zi, 19 februarie, evenimentele comemorative au continuat pe meleagurile natale ale artistului. Prima locaţie a fost şcoala generală din Peştişani, acolo unde Brâncuşi a pornit pe drumul învăţăturii. Luările de cuvânt au avut loc în sala festivă a şcolii, de faţă fiind prezenţi reprezentanţi ai autorităţilor locale şi de stat, delegaţi ai instituţiilor forurilor culturale din ţară şi de peste hotare, oameni de cultură, scriitori etc. Ziua a continuat prin organizarea de evocări şi momente comemorative la Hobiţa şi Târgu Jiu.

Cu prilejul evenimentelor organizate în cinstea marelui artist, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, a fost prezent în mijlocul credincioşilor gorjeni, luând parte mai întâi la comemorarea din Şcoala Peştişani. De la Peştişani, IPS Părinte a mers la Hobiţa, unde a vizitat Casa memorială „Constantin Brâncuşi“, după care a participat la şedinţa solemnă comună a Primăriei Municipale şi Consiliului Judeţean Gorj, care a avut loc la Teatrul „Elvira Godeanu“ din Târgu Jiu. În acest context, IPS Părinte Irineu a vorbit celor prezenţi despre legătura strânsă pe care Brâncuşi a creat-o prin opera sa cu spiritul tradiţiei ortodoxe în care a crescut şi s-a format.

La evenimentele organizate în cinstea marelui sculptor în judeţul Gorj, au participat, ca delegaţi din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pr. Mihai Hau, consilier patriarhal, şi pr. protoiereu Ion Popescu.

 

A fost sfințit sediul Protoieriei Sector 6 Capitală

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a sfințit joi, 18 februarie, noul sediu administrativ al Protoieriei Sector 6 Capitală. La slujba de sfințire și inaugurare a noului sediu al Protoieriei Sector 6 Capitală, de pe bulevardul Uverturii din București, au participat Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor; părintele Dumitru Ștefănescu, consilier administrativ-bisericesc al Arhiepiscopiei Bucureștilor; părintele Costel Burlacu, protoiereu al Protopopiatului Sector 6 Capitală; părintele Vasile Dumitru, protoiereu al Protopopiatului Sector 5 Capitală; părintele Florin Busuioc, protoiereu al Protopopiatului Sector 3 Capitală, preoți din sectorul 6 al Bucu­reștilor; angajații Protoieriei Sectorului 6, reprezentanți ai Primăriei, ai Consiliului local și ai Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 6 (DGASPC).

„Felicităm pe cei care s-au ostenit sau au contribuit financiar și material la realizarea acestui nou sediu al Protoieriei Sector 6 Capitală, și ne rugăm lui Dumnezeu să fie aici desfășurată o lucrare ziditoare de suflete, dar și o lucrare de încurajare socială, pentru că noi legăm întotdeauna spiritualitatea cu lucrarea socială. Orice sfințire de biserică și de casă este o lucrare de binecuvântare asupra celor care lucrează acolo, dar și asupra zonei respective. Considerăm că proximitatea aceasta între sediul Protoieriei Sector 6 și Centrul Multi­func­țional de Sănătate «Sfântul Nectarie», unde se află și o capelă, este o lucrare misionară și o cooperare frumoasă, deodată spirituală și socială“, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

După slujba de sfințire, Preafericirea Sa a acordat rangul de iconom stavrofor părintelui Iustin Manta, secretar al Protopopiatului Sector 6 Capitală. În semn de apreciere, Patriarhul Ro­mâniei a acordat următoarele distincții: Ordinul „Sfântul Ște­fan cel Mare“ pentru clerici părintelui protoiereu Costel Burlacu; Ordinul „Sfântul Ștefan cel Mare“ pentru mireni lui Rareș Mănescu, primar al sectorului 6, și lui Marius Lăcătuș, director general al DGASPC Sector 6; Diploma omagială „Sfântul Ierarh Antim Ivireanul“ Gabrielei Schmu­tzer, director general adjunct al DGASPC Sector 6. Pentru noul sediu al protoieriei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a dăruit o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus, Biblia în format mare și mai multe cărți de folos liturgic, pastoral și teologic, apărute recent la Editurile Patriarhiei Române, iar preoților și celor prezenți la acest moment de rugăciune le-a dăruit iconițe cu chipul Mântuitorului Iisus Hristos.

„Este o zi de bucurie și binecuvântare pentru că înscriem în cartea istoriei Protoieriei Sector 6 Capitală unul dintre obiectivele importante pe care Preafericirea Voastră ni le-ați încredințat. De asemenea, ne-ați dat ascultarea să întărim relațiile cu auto­ri­tă­țile locale, care iată prind contur și în urma acestei sfințiri. Vă mulțumim pentru încrederea acordată și imboldul de a sluji în ogorul Domnului“, a spus părintele protoiereu Costel Burlacu.

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, a vizitat și capela Centrului Multifuncțional de Sănătate „Sfântul Nectarie“. Noul sediu a fost construit de Protoieria Sector 6 Capitală, în colaborare cu Primăria, Consiliul local și DGASPC ale Sectorului 6.

Misiune şi filantropie în Arhiepiscopia Bucureştilor

Expunere sintetică asupra activității desfășurate în Arhiepiscopia Bucureștilor în anul 2015

În anul 2015, în cadrul Arhiepiscopiei Bucu­reștilor au funcționat 13 protopopiate, care totalizează un număr de 706 parohii (323 urbane și 383 rurale), 42 filii și 109 paraclise. La acestea se adaugă un număr de 43 unități monahale și 536 cimitire. Numărul de angajați clerici care de­servesc aceste unități de cult a fost de 1.162 preoți și 101 diaconi. În anul 2015 au fost hirotoniți 54 preoți și 13 diaconi, care au fost numiți în posturile vacante prin concurs. Alături de aceștia, în instituțiile socio‑medicale, structurile de apărare ale statului și cimitirele de stat și‑au desfășurat activitatea 126 preoți de caritate. În ceea ce privește personalul din unitățile monahale, în anul 2015 au fost închinoviați un număr de 31 viețuitori, au fost săvârșite patru rasoforii, 15 tunderi în monahism și au fost hirotoniți 3 ieromonahi și 4 ierodiaconi, numărul total al viețuitorilor din mănăstiri fiind de 757 persoane.

I. Activitatea administrativ‑pastorală și economică‑patrimonială

Începând cu 1 ianuarie 2015, fostul Protopopiat Ploiești a fost reorganizat prin înființarea protoieriilor Ploiești Nord și Ploiești Sud, precum și prin rearondarea parohiilor din fiecare protopopiat, pe principiul proximității.

În anul 2015 în Arhiepiscopia Bucureștilor au fost înființate 3 parohii, târnosite 10 biserici și sfințite cu agheasmă 6 loca­șuri de cult și o capelă, unele dintre acestea fiind resfințite în urma recepționării lucrărilor de consolidare, restaurare sau renovare. La acestea se adaugă pune­rea pietrei de temelie pentru 5 biserici noi și o capelă mortuară, lucrările la cele 56 de biserici și 13 capele aflate în construcție și la cele 91 biserici la care se execută lucrări de consolidare sau restaurare, precum și 207 biserici în curs de pictare sau restaurare a picturii (în anul 2015 au fost angajate prin licitație un număr de 46 de lucrări noi de pictură sau restaurare a picturii). În anul 2015 au fost recepționate lucrările de pictură la 26 de biserici.

Referitor la bunurile imobile bisericești, în anul 2015 au fost continuate lucrările topo‑cadastrale efectuate la mai multe obiective de interes eparhial și național (Catedrala Mântuirii Neamului, Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul, Centrul cultural‑misionar Familia, mănăstiri și parohii), au fost intabulate drepturi de proprietate asupra unor bunuri imobile parohiale pentru 13 unități de cult, iar Parohia Brebu I, Protoieria Câmpina, a primit în folosință gratuită de la primăria din localitate o suprafață de teren pentru extinderea curții bisericii.

De asemenea, Arhiepiscopia Bucureștilor a preluat Palatul Nifon de la Așezămintele „Nifon Mitropolitul“ și a obținut Autorizația de construire pentru consolidarea acestuia. Totodată a fost obținută și Autorizația de construire pentru consolidarea și reabilitarea sediului administrativ al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Arhiepiscopia a susținut financiar, de asemenea, ample lucrări de consolidare și restaurare a Reședinței Patriarhale și lucrări de sistematizare a parcului adiacent, precum și ample lucrări de renovare a Facultății de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul și a căminului studențesc, paralel cu lucrările de consolidare, restaurare și dotare a Bisericii Sfânta Ecaterina, paraclis studențesc.

În cadrul Cooperativei agricole Via Domnului (Mănăstirea Sfânta Maria – Urlați) a fost extinsă hala secției de vinificație prin construirea unui depozit pentru produsul finit și dotarea acestuia. Cooperativa a obținut medalia de argint pentru soiul Cabernet Sauvignon (producție 2014) la Concursul Internațional de Vinuri organizat la București în anul 2015, iar vânzarea de vin bisericesc pentru parohii și mănăstiri a crescut cu 13% față de anul 2014.

Din punct de vedere financiar, Fabrica de lumânări Făclia Sfinților Români s‑a menținut și în anul 2015 ca principală sursă de venituri a Arhiepiscopiei Bucureștilor. Alături de aceasta, Serviciul colportaj a înregistrat o creștere a volumului de vânzări.

Veniturile obținute de Arhiepiscopia Bucureștilor din toate aceste activități economice sunt folosite pentru a susține activitățile culturalmisionare, educaționale și socialfilantropice începute în anii precedenți, precum și altele noi, organizate conform noilor cerințe.

Arhiepiscopia Bucureștilor, prin Centrul eparhial, protoieriile și parohiile sale, a continuat să fie și în anul 2015 cel mai mare susținător financiar al Ziarului Lumina, al postului Radio TRINITAS și al postului TV TRINITAS. Totodată, această arhiepiscopie este și cea mai darnică eparhie în susținerea financiară a lucrărilor de construire a Catedralei Mântuirii Neamului.

II. Activitatea cultural‑misionară și educativă

În anul 2015 Editura Cuvântul Vieții a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a publicat un număr mare de volume, broșuri, calendare, pliante, mape ș.a. Dintre publicații, amintim, în contextul Anului omagial al misiunii parohiei și mănăstirii azi, volumele Chipuri de lumină (volumul I: Renumiți monahi din trecutul Arhiepiscopiei Bucureștilor, volumul II: Renumiți preoți de mir din trecutul Arhiepiscopiei Bucureștilor), monografia Mănăstirea Brebu. Tradiție și continuitate, lucrarea Sfinții Părinți despre discernământ (primul volum al colecției Sfinții Părinți pe înțelesul tuturor), primele două volume din seria Florilegii hrisostomice (Sfântul Ioan Gură de Aur. Despre familia creștină și Sfântul Ioan Gură de Aur. Despre comportamentul creș­tinului în biserică și societate) și albumul comemorativ Viața și activitatea Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica.

În anul 2015 a fost încheiat un acord de parteneriat cu Biblioteca Națională a României și a fost organizat un mic paraclis în incinta instituției, ca loc de rugăciune și spațiu de găzduire a unor proiecte și evenimente culturale comune, închinat Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamț, protectorul bibliotecarilor. În perioada 26 octombrie – 26 noiembrie 2015, în incin­ta Bibliotecii Naționale a României, a fost organizată o expo­ziție dedicată tradiției și istoriei sărbătorii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou în cetatea Bucu­rești­lor. Arhiepiscopia Bucureș­tilor a sprijinit proiectul Centrului Cultural Carmen Sylva Sinaia, instituție publică de cultură subordonată Consiliului Local Sinaia, pentru înființarea unui muzeu al orașului Sinaia. Muzeul a fost inau­gurat în data de 17 decembrie 2015.

În ceea ce privește învăță­mântul teologic, la încheierea anului universitar 2014‑2015 erau înscriși la toate specializările Facultății de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul a Univer­sității din București 1.035 stu­denți. La aceștia se adaugă și 462 masteranzi și doctoranzi. La Seminarul Teologic Liceal Ortodox Nifon Mitropolitul din București au fost înscriși 202 elevi pentru anul școlar 2014‑2015. La Seminarul Teologic Liceal Ortodox Sfânta Filofteia – Mănăstirea Pasărea au fost înscrise 78 eleve pentru anul școlar 2014‑2015. În învățământul religios din școlile de stat activează 736 profesori de religie, majoritatea având o rodnică activitate în rândul tinerilor.

Centrul eparhial a manifestat o atenție deosebită pentru activi­tățile cu tineretul, desfă­șurate pe grupe de vârstă corespunzătoare ciclurilor de învăță­mânt, dar și prin colaborarea cu principalele organizații de tineri orto­docși: ASCOR, LTCOR și ASTO, precum și prin continuarea celor opt programe ecleziale pentru tineri (Tinerii în areopag. Dialoguri religiosculturale, Tinerii solidari în fața suferinței, Pelerinajul cale spre cunoaștere și întărire în credință, Să adoptăm un bunic, Bucuria credinței, Pe munte, spre Cruce!, Natura darul lui Dumnezeu pentru oameni și Viața în Hristos calea spre adevărata fericire).

III. Activitatea social‑filantropică

Cel mai important proiect social‑filantropic al Centrului eparhial s‑a concretizat în anul 2015 prin înființarea a 6 cantine sociale ale protopopiatelor în cele 6 sectoare ale Capitalei. În urma colaborării dintre autoritățile locale și protopopiatele din București, au fost deja sfințite și funcționează patru cantine sociale (Sfânta Ana, Protoieria Sector 2, Sfânta Maria, Protoieria Sector 3, Cantina socială a Protoieriei Sector 5 și Casa Barnabas, Protoieria Sector 6), celelalte fiind în proces de amenajare.

Unitățile de asistență socială și medicală ale Centrului eparhial sunt: 1. Centrul de Îngrijiri Paliative Sfântul Nectarie; 2. Așeză­mântul social Justinian Patriarhul; 3. Căminul de Bătrâni Pasărea; 4. Centrul de Zi pentru Copii Sf. Mc. Sofia; 5. Cantina medico‑socială a Centrului eparhial; 6. Farmacia socială Vasiliada din Bucu­rești; 7. Centrul de găzduire Sf. Ierarh Nicolae de la Câmpina.

Unitățile sociale acreditate/autorizate reprezentative care funcționează ca ONG‑uri aflate sub oblăduirea Bisericii sau pe lângă parohiile din Arhiepiscopia Bucureștilor sunt: 1. Fundația Sfânta Macrina; 2. Fundația Bucuria Ajutorului – Filiala Urlați; 3. Asociația Sfântul Arhidiacon Ștefan; 4. Fundația Sfântul Spiridon Vechi; 5. Asociația Sfântul Silvestru – Centrul rezidențial pentru persoane vârstnice; 6. Asociația Comitetul de Binefacere Icoana; 7. Căminul pentru persoane vârstnice Christiana; 8. Așezământul social – Parohia Precupeții Vechi; 9. Asociația Diaconia – Cantina socială Sf. Ana, sector 2 București. La acestea se adaugă mai multe cabinete medicale și cantine sociale organizate de către parohii, mai ales în București.

În cursul anului 2015, resursele financiare folosite în domeniul caritabil de instituțiile filantropice ale Arhiepiscopiei Bucureștilor au înregistrat o creștere semnificativă, ajungând la suma 8.583.023 lei.

Activitățile și cheltuielile instituțiilor enumerate mai sus nu cuprind activitățile social‑filantropice educaționale desfășu­rate prin școlile teologice, școlile și grădinițele patronate de Arhiepiscopia Bucureștilor, nici programele afterschool și taberele pentru copii și tineri organizate de mai multe parohii.

De asemenea, nu sunt menționate nici cheltuielile privind o mulțime de activități caritabile ale parohiilor și mănăstirilor în favoarea bolnavilor și săracilor, care nu au fost cuantificate financiar și ca atare nici raportate Centrului eparhial.

În sprijinul celor aflați în suferință, internați în unitățile social‑medicale ale statului, își desfășoară activitatea 110  preoți de caritate care slujesc în 109 locașuri de cult construite sau amenajate în curtea sau în interiorul unităților social medicale amintite.

Centrul eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor a sprijinit victimele accidentului de la Clubul Colectiv din Capitală, alocând un fond de urgență în cuantum de 200.000 lei. Un număr de 70 de persoane afectate de acest eveniment au beneficiat de sprijin financiar de urgență, iar unele dintre acestea sunt ajutate social și pastoral în continuare.

Multiplele activități pastorale, misionare, culturale și social‑filantropice ale Arhiepiscopiei Bucureștilor au fost susținute în anul 2015 cu multă jertfelnicie de clerici și credincioși mireni, uneori și cu sprijinul autorităților de stat centrale și locale, precum și al unor sponsori, care din nefericire sunt tot mai puțini astăzi. Numărul bolnavilor, bătrânilor și al tinerilor săraci care fac apel la ajutorul Bisericii este tot mai mare, mai ales în mediul rural, unde populația îmbătrânește în mod alarmant după ce tinerii au plecat la muncă în străinătate. În acest context, sunt necesare în continuare programe de solidaritate și ajutorare frățească pentru a aduce speranță și bucurie celor aflați în dificultate.

Mulțumim tuturor celor care sprijină Biserica în activitățile sale spirituale și sociale spre binele poporului român.

 

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Sinod mitropolitan întrunit la Timișoara

Joi, 11 februarie, la Reședința Mitropolitană din Timișoara s-a întrunit Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Banatului, sub președinția Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului. Alături de Înaltpreasfinția Sa au participat Înaltpreasfințitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, Preasfințitul Părinte Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, și clerici din administrația celor trei centre eparhiale.

Pe ordinea de zi a lucrărilor Sinodului mitropolitan s-au aflat mai multe subiecte importante privitoare la viața bisericească din Mitropolia Banatului, precum și hotărâri ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române referitoare la activitatea pastoral-misionară și social-filantropică din Patriarhia Română, ce trebuie aplicate la nivelul fiecărei eparhii.

A fost evaluată situația învățământului teologic preuniversitar și universitar din Mitropolia Banatului, fiind luate mai multe hotărâri în privința institutelor de teologie de la Timișoara, Arad și Caransebeș.

Un alt aspect important de pe ordinea de zi a întâlnirii a vizat analizarea situației parohiilor misionare și susținerea activi­tă­ții acestora cu sprijinul parohiilor de la oraș. Au fost făcute propuneri pentru o mai mare prezență a Bisericii în mediul medical, în cel al asistenței sociale, al îngrijirii copiilor din centrele de plasament și bătrânilor din parohiile rurale. De asemenea, s-au propus câteva proiecte cu privire la intensificarea activi­tății catehetice cu tineretul pentru o promovare pozitivă a lucrării Bisericii și a prezenței slujitoare a acesteia atât în mediul laic, cât și în cadrul sistemului educațional.

 

Ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucureşti, în vizită la Mănăstirea Putna

Joi, 21 ianuarie 2016, ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucureşti, domnul Hans Klemm, a vizitat Mănăstirea Putna, după ce cu o zi înainte s-a aflat la Universitatea „Ştefan cel Mare“ din Suceava, unde le-a vorbit studenţilor cu ocazia împlinirii a 87 de ani de la naşterea lui Martin Luther King Jr.

La Mănăstirea Putna, ambasadorul a fost întâmpinat de părintele stareţ Melchisedec Velnic, fiind impresionat de istoricul aşezării monahale, precum şi de picturile interioare şi exterioare. În cadrul vizitei în Bucovina, domnul ambasador Hans Klemm a fost însoţit şi de soţia sa, doamna Mari Klemm. După ce a vizitat Mănăstirea Putna, ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucureşti a trecut şi pe la Mănăstirea Suceviţa.

Mănăstirea Putna sărbătoreşte în acest an, pe 10 iulie, 550 de ani de la punerea pietrei de temelie de către primul ei ctitor, Sfântul Voievod Ştefan cel Mare (1457-1504). Ea adăposteşte mormântul marelui domn şi al altor membri ai dinastiei Muşatine. În 1871, la iniţiativa lui Mihai Eminescu, la Putna a avut loc Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni şi Primul Congres al Studenţilor Români, în care s-a discutat problema unirii teritoriilor româneşti într-o singură ţară.

 

Sediul Protoieriei Câmpina a fost binecuvântat

Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a binecuvântat joi, 28 ianuarie, sediul Protoieriei Câmpina din județul Prahova, la care s-au efectuat lucrări de renovare.

Sediul Protoieriei Câmpina se află într-o clădire generoasă construită la 1937. Cu trecerea timpului, edificiul a suferit unele stricăciuni și în ultima perioadă au fost efectuate lucrări de renovare și modernizare.

La finalul slujbei de binecuvântare, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a acordat Ordinul „Sfântul Ștefan cel Mare“ părintelui Grigore Melnic, protoiereu al Protopopiatului Câmpina. La slujba de binecuvântare au slujit părintele arhimandrit Veniamin Goreanu, consilier patriarhal la Cancelaria Sfântului Sinod; părintele Dumitru Ștefănescu, consilier administrativ-bisericesc al Arhiepiscopiei Bucureștilor; părintele Florin Busuioc, protoiereu al Protopopiatului Sector 3 Capitală; părintele Costel Burlacu, protoiereu al Protopopiatului Sector 6 Capitală; părintele Adrian-Cosmin Matei, protoiereu al Protopopiatului Ploiești-Nord; părintele Mihăiță Stroe, protoiereu al Protopopiatului Ploiești-Sud; părintele Ionuț Negoiță, protoiereu al Protopopiatului Urlați. A urmat o ședință administrativă cu clericii din Protopopiatul Câmpina. În cadrul acestei întâlniri, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a acordat Ordinul „Sfântul Ștefan cel Mare“ părintelui Pavel Andrei de la Parohia Provița de Jos, pentru întreaga activitate depusă ca preot paroh.

 

Şedinţa anuală a Adunării eparhiale a Arhiepiscopiei Bucureştilor

Membrii Adunării eparhiale a Arhiepiscopiei Bucureştilor, clerici şi mireni, s-au întrunit sâmbătă, 13 februarie, la Reşedinţa Patriarhală, în şedinţa anuală de lucru. Întrunirea a fost precedată de slujba de Te Deum, săvârşită de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, în Catedrala Patriarhală, în prezenţa Episcopilor-vicari patriarhali Varlaam Ploieşteanul şi Ieronim Sinaitul, dar şi a membrilor Adunării eparhiale, clerici şi mireni. Întrunirea a fost prezidată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a rostit, în deschiderea evenimentului, o expunere sintetică asupra activității desfășurate în Arhiepiscopia Bucureștilor în anul 2015, intitulată „Misiune și filantropie în Arhiepiscopia Bucureștilor“. Sesiunea Adunării eparhiale a continuat pe comisii de lucru, în cadrul cărora au fost examinate rapoartele sectoarelor Centrului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor şi supuse la vot rapoartele prezentate, cât şi raportul privind activitatea financiar-contabilă desfăşurată pe anul 2015 şi a proiectului de buget pentru anul 2016.

 

Activităţi ale slujitorilor Bisericii pentru Unirea Principatelor Române

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, transmis la sesiunea aniversară 24 ianuarie 1959 – Unirea Principatelor Române, Aula Academiei Române, 22 ianuarie 2016

Contribuţia Bisericii româneşti la păstrarea şi cultivarea conştiinţei originii daco‑romane şi a unităţii poporului român începe deodată cu apariţia în istorie a acestuia. Academicianul Radu Vulpe afirma cu multă convingere acest adevăr prin cuvintele: „…dacă poporul nostru n‑ar fi român, ci ar fi fost orice altceva, ar fi devenit totuşi creştin, ca şi neamurile străine din vecinătatea sa, dar dacă n‑ar fi fost creştin atunci, în acel moment de răscruce, este îndoielnic că ar mai fi rămas român“.

Originea etnică daco‑romană comună şi credinţa creştină răsăriteană comună reprezintă temele abordate constant în atitudinile, cuvântările, predosloviile şi lucrările ierarhilor şi cărturarilor ortodocşi români din toate cele trei principate româneşti.

În anul 1507, Mitropolitul Ţării Româneşti Maxim Brancovici († 1516) atrage atenţia domnilor Bogdan cel Orb al Moldovei şi Radu cel Mare al Munteniei, aflaţi în pragul unui conflict armat, că sunt creştini şi de aceeaşi seminţie.

De la tipăriturile lui Coresi din a doua jumătate a secolului al XVI‑lea şi până la publicaţiile unor ierarhi, călugări cărturari sau preoţi din ajunul Unirii de la 1859, ideea unităţii de neam, a unităţii de limbă şi a unităţii de credinţă creştină străbate ca un filon de aur întreaga literatură bisericească ortodoxă.

Exemplificăm folosind cuvintele Sfântului Mitropolit Varlaam al Moldovei din Predoslovia (Prefaţa) sa la Cartea care se cheamă răspunsul împotriva catihismului calvinesc din anul 1645: „Credincioşi pravoslovnici şi adevăraţi fii ai svintei noastre Beseareci apostoleşti, iubiţi creştini şi cu noi de un neam român, pretutindenea tuturor ce se află în părţile Ardealului ce sunteţi cu noi întro credinţă, cu direptatea Dumnedzăului şi a Mântuitorului Iisus Hristos“ (Varlaam, Opere. Răspuns împotriva catehismului calvinesc, ediţie critică, studiu filologic şi studiu lingvistic de Mirela Teodorescu, Editura Meridiane, Bucureşti, 1984, p. 185).

La fel de inspirat îşi intitulează şi Sfântul Ierarh Dosoftei al Moldovei Predoslovia la Dumnedzăiasca Liturghie tipărită în anul 1679: Cuvânt dempreună către toată seminţia rumânească, în care spune: „Luminatul întru pravoslovenie şi credincios (…) Ioan Duca Voievoda, cu mila lui Dumnedzău Domn şi oblăduitor a toată Ţara Moldovei, dar, milă, pace, sănătate a toată seminţia românească, tutinderea ce se aflăntraceastă limbă pravoslavnici, cu toată inema cerem de la Domnul Dumnedzău şi izbăvitorul nostru Iisus Hristos. Din cât sau îndurat Dumnedzău de nea dăruit mila Sa, dăruim şi noi deodată acest dar limbii româneşti, svânta Liturghie, scoasă pre limba rumânească…“ (Dosoftei, Dumnedzăiasca Liturghie (1979), ediţie critică de N. A. Ursu, Iaşi, 1980, p. 5)

Mitropolitul Teodosie Veştemeanul în a sa Istorie a Ţării Româneşti (N. A. Ursu, Teodosie Veştemeanul, adevăratul autor al Istoriei Ţării Româneşti atribuită stolnicului C. Cantacuzino (I), în Cronica, anul XVII, 1982, nr. 32, pp. 5-8; (II), nr. 33, pp. 5, 8) subliniază de asemenea unitatea tuturor românilor: rumâni înţeleg nu numai aceştia de aici, ce şi din Ardeal, cari încă şi mai neaoşi sunt, şi moldovenii, şi toţi câţi şi întraltă parte se află şi au această limbă, măcar fie şi ceva şi mai osebită în nişte cuvinte den amestecătura altor limbi…, iar tot unii (una) sunt (Constantin Cantacuzino, Istoria Ţării Româneşti, ediţie îngrijită şi comentată de Nicolae Cartojan şi Dan Simonescu, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1944, p. 70).

Prefaţa Sfântului Simeon Ştefan la Noul Testament de la Bălgrad – 1648, ca şi Dedicaţia adresată lui Şerban Vodă Cantacuzino din Biblia de la Bucureşti – 1688 („Vrednic de mii de laude este măria ta, care la un norod întreg dai cuvântul lui Dumnedzău ca oarecare lumină fiind până acum sub acoperământ şi o pui în sfeşnic să lumineze tuturor den casă ai besericii noroade: rumânilor, moldovenilor şi ungrovlahilor“, Biblia, Dumnezeiasca Scriptură veche şi nouă, Iaşi, 1988, p. 147), ambele arhicunoscute, subliniază acelaşi adevăr cultivat mereu de către Biserica noastră românească.

Însăşi bogata şi neîntrerupta circulaţie a tipăriturilor bisericeşti în toate provinciile locuite de români a constituit un mijloc discret, dar foarte eficient al consolidării unităţii lingvistice şi spirituale a tuturor românilor şi al păstrării vii a conştiinţei originii comune, a continuităţii şi a unităţii poporului român.

În secolul al XIXlea, cu precădere în timpul şi după Revoluţia de la 1848, ideea unităţii poporului român sa intensificat.

La Conferinţa de la Viena din anul 1855, problema Unirii Principatelor Române a fost pusă pentru prima oară în discuţie într‑un for european, iar Tratatul de la Paris din 18/30 martie 1856 dintre Anglia, Austria, Franţa, Prusia, Rusia, Sardinia şi Turcia a stabilit deja primii paşi în vederea realizării ei.

Deodată cu aceste evenimente internaţionale favorabile românilor, Biserica Ortodoxă Română, prin slujitorii ei, a iniţiat o veritabilă campanie de susţinere a Unirii prin scrieri, cuvântări, declaraţii publice şi implicare politică.

În martie 1856 (în acelaşi timp cu încheierea Tratatului de la Paris), arhimandritul Neofit Scriban, profesor la Seminarul de la Socola – „Sorbona românilor“, cum a fost denumit de către academicianul Constantin Erbiceanu, a publicat la Iaşi lucrarea Unirea şi neunirea Principatelor în care combate temeinic opiniile separatiştilor, subliniază uriaşele avantaje pe care le‑ar aduce unirea şi încheie cu aceste cuvinte: Între moarte şi lumină, o, Moldovă, alege! (arhim. Neofit Scriban, Unirea şi neunirea Principatelor, Iaşi, 1856, p. 27). În iulie, acelaşi an, arhim. Neofit scrie în revista Zimbrul articolul Foloasele Unirii Principatelor Române, în care demonstrează că prin unire se va ajunge la prosperitatea economică şi la o mai bună organizare administrativă.

Atât de cunoscute au devenit aceste scrieri, încât la Congresul de la Paris s‑a ţinut seama de ele.

Tot el a publicat în aceeaşi revistă, Zimbrul, poezia sugestiv intitulată La unirea românilor, iar la Paris, sub pseudonimul Sanjouand, i‑a apărut lucrarea Principatele Române înaintea Europei, în care susţinea drepturile Principatelor şi mai ales legitimitatea istorică a Unirii.

Ideile unioniste ale fraţilor Neofit şi Filaret Scriban au fost preluate de cei peste 3.000 de preoţi absolvenţi ai Seminarului de la Socola şi răspândite în toată Moldova. Academicianul Constantin Erbiceanu, fost elev al seminarului, mărturiseşte: „Am văzut adesea întruninduse ca nişte conspiratori, noaptea şi în amurgul zilei, între anii 54 şi 57 pe Kogălniceanu, Mălinescu, Alecsandri, Negri şi alţii în via Prea Sfinţiei Sale de la Socola unde locuia şi mă miram atunci. Am văzut întruniri de bărbaţi de Stat, pe întunecate în valea Socolei, prin vii, şi numi puteam da seama. Am scris sub dictatele Prea Sfinţitului Neofit Scriban şi rescris şi eu şi mulţi alţi elevi hârtii politice privitoare la Unirea Românilor… Astăzi pricep totul, înţeleg că acea ligă, că acele întruniri secrete erau schimbările în perspectivă de dezvoltare, de unde a răsărit unitatea naţională“ (Constantin Erbiceanu, Viaţa şi activitatea Prea Sfinţitului Neofit Scriban, Episcop de Edesa, Bucureşti, 1888, p. 20).

După ce a rostit la 29 iunie 1856 o însufleţitoare cuvântare în favoarea Unirii cu prilejul hramului Catedralei din Huşi, rectorul Seminarului din Huşi, viitorul Episcop Melchisedec Ştefănescu, a publicat lucrarea Jertfă pentru Unirea Principatelor cu un larg ecou în rândul românilor.

În ziua de 25 mai/6 iunie 1856, la Mănăstirea Socola s‑a înfiinţat un Comitet al Unirii, iar actul de constituire a acestuia, trimis tuturor districtelor Moldovei, a încurajat constituirea de comitete unioniste în fiecare capitală de district în care membrii clerului – din mănăstiri şi de la parohii – au avut un rol esenţial.

Amintim doar câteva nume foarte cunoscute: arhim. Victor Lemeni, arhim. Dionisie Romano, stareţul Mănăstirii Neamţ, iconomul Dimitrie Matcaş, arhiereul Calinic Miclescu, egumenul Mănăstirii Slatina, arhiereul Filaret Scriban, egumenul de la Mănăstirea Socola împreună cu profesorii seminarului, Inochentie Moisiu, viitorul Episcop al Romanului.

Prin firmanul din 13 ianuarie 1857, Poarta Otomană de la Constantinopol dispune convocarea Divanurilor AdHoc. Adunările sau Divanurile Ad‑Hoc au fost adunări consultative convocate în 7 octombrie 1857 în Moldova şi în 8 octombrie 1857 în Valahia, cu scopul de a exprima voinţa populaţiei cu privire la organizarea definitivă a principatelor. Ele erau alcătuite din reprezentanți ai Bisericii, ai marii boierimi, ai burgheziei şi ai ţărănimii clăcaşe.

Mitropoliţii erau preşedinţi ai Divanurilor, episcopii erau membri de drept, iar egumenii mănăstirilor închinate şi neînchinate aveau dreptul de a alege câte doi reprezentanţi. Participarea majorităţii clerului a fost obstrucţionată intenţionat de autorităţile ostile Unirii, cunoscute fiind convingerile unioniste ale clerului. Au urmat şi o mulţime de abuzuri şi încercări de intimidare a ierarhilor şi preoţilor, însă reacţia acestora a fost neaşteptat de energică. Au fost adresate scrisori de protest Comisiei Europene de la Bucureşti, Ministerului Cultelor, Ministerului de Interne.

În Moldova, Mitropolitul Sofronie a convocat la Iaşi Divanul pentru ziua de 22 septembrie/4 octombrie 1857 după ce mai înainte alcătuise o ectenie specială tipărită şi distribuită tuturor parohiilor pentru a fi rostită în ziua deschiderii Divanului. El însuşi a oficiat slujba de Te Deum în Biserica Sfântul Nicolae Domnesc, în cadrul căreia arhimandritul Neofit Scriban a rostit o cuvântare mobilizatoare care a făcut o impresie deosebită asupra tuturor.

În cuvântul de deschidere al Divanului, Mitropolitul Sofronie al Moldovei a spus printre altele: „Moldoromânii de astăzi sunt toţi una, ei au o origină, un sânge, o Patrie, o istorie, o credinţă, un Dumnezeu. Să ne silim să fim aşa, ca să fim vii şi ca să învieze între noi iubita noastră Patrie“ (Acte şi documente relative la istoria Renaşterii României, vol. V, pp. 690-691).

Tot cu slujbă de Te Deum s‑au deschis şi lucrările Divanului din Muntenia convocat pentru 30 septembrie 1857.

Hotărârile celor două Adunări aveau, cu redactări uşor diferite, solicitări comune:

‑ respectarea vechilor capitulaţii dintre ţările române şi Înalta Poartă, din 1393, 1460, 1513 şi 1634, care prevedeau că acestea sunt teritorii neocupate şi independente;

‑ unirea Principatelor într‑un singur stat, cu numele de România;

‑ neutralitatea pământului Principatelor (Adunarea AdHoc a Moldovei);

‑ o Adunare obştească pe bază electorală cât mai largă (ambele adunări) „după datinele cele mai vechi ale ţării“ (Adunarea AdHoc a Valahiei).

Aceste propuneri au fost discutate la Conferinţa miniştrilor de externe ai Puterilor Garante, la Paris, în vara anului 1858.

Adunările elective din ianuarie 1859 prezidate de cei doi Mitropoliţi, Sofronie al Moldovei şi Nifon al Ţării Româneşti, au ales domnitor pe colonelul Alexandru Ioan Cuza, în 5 ianuarie la Iaşi şi în 24 ianuarie la Bucureşti. Această dublă alegere a lui Alexandru Ioan Cuza a fost de facto momentul Unirii Principatelor.

Şi de această dată rolul Bisericii a fost major. Întreaga ierarhie a celor două provincii româneşti, cu excepţia Episcopului Nectarie Hermeziu al Huşilor, şi majoritatea covârşitoare a preoţimii au susţinut alegerea aceluiaşi domn în ambele Principate prin publicaţii, cuvântări, manifestări publice.

Mai mult, după alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca Domn al Moldovei, ideea alegerii aceluiaşi domn şi la Bucureşti a fost îmbrăţişată de Mitropolitul Nifon al Ţării Româneşti, care, în dimineaţa zilei de 24 ianuarie, după oficierea slujbei de Te Deum în vederea deschiderii lucrărilor Adunării elective a Munteniei, convocată în vederea alegerii domnului, a cerut membrilor Adunării să jure pe Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce în faţa Icoanei Preasfintei Treimi că la lucrările din dupăamiaza aceleiaşi zile vor vota pe Alexandru Ioan Cuza Domn al Munteniei. Acest demers liturgic al Mitropolitului Nifon a asigurat alegerea lui Cuza la Bucureşti cu unanimitate de voturi.

Ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute să păstrăm şi să cultivăm darul unităţii naţionale ca fiind un simbol al demnităţii poporului român!

 

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Biserica Ortodoxă Română şi conştiinţa naţională a poporului român

Cuvântul rostit de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în cadrul Adunării Generale a Academiei Române, cu prilejul Zilei Culturii Naționale, ziua de naștere a poetului naţional Mihai Eminescu, vineri, 15 ianuarie 2016

Sărbătoarea Zilei Culturii Naționale, organizată cu solemnitate și demnitate de Academia Română, ne ajută să înțelegem că celebrarea marilor simboluri și valori ale neamului românesc este o datorie permanentă a tuturor, mai ales într‑o vreme când instituții importante din societatea românească nu mai cultivă gesturi comemorative naţionale.

Tema din acest an, identitatea națională, este foarte vastă și poate fi privită din mai multe puncte de vedere. Noi vom ilustra doar câteva note și elemente specifice ale credinței ortodoxe din spațiul românesc, care a contribuit la cultivarea și promovarea continuității, unității și iden­tității neamului românesc.

Termenul de identitate națională, care descrie sentimentul de apartenență etnică autohtonă, este intim fiecărei persoane și depinde de felul în care persoana interiorizează reperele sale identitare cele mai importante: limbacultura și credința.

De‑a lungul timpului, expresia identitate naţională a cunoscut la mulți dintre gânditorii  nea­mului românesc mai multe formulări: specific naţional a numit‑o Garabet Ibrăileanu, spiritualitate românească – Mircea Vulcănescu, spirit românesc sau conștiință naţională – Nae Ionescu, românismul sau etnicul românesc – Constantin Rădulescu‑Motru, spațiu mioritic – Lucian Blaga, fenomenul românesc este denumirea dată de Mihail Ralea, ortodoxie o numea Nichifor Crainic, suflet românesc – Constantin Noica, sau specificul naţional – George Călinescu (cf. Constantin Schifirneț „Identitatea românească în contextul modernității tendențiale“, Revista Română de Sociologie, serie nouă, anul XX, nr. 5‑6, p. 471, București, 2009).

Părintele Dumitru Stăniloae a numit‑o echilibrul românesc și a arătat, într‑un mod propriu, că acest echilibru al poporului român, așezat, așa cum spunea şi Mihai Eminescu, „ca o muchie de despărțire, între furtuna ce vine din Apus spre a întâmpina pe cea din Răsărit“, a generat o mare putere de sinteză culturală, definitorie pentru identitatea naţională românească.

Părintele Dumitru Stăniloae formula lapidar această sinteză creștinată, spunând că noi, românii, avem simțul misterului din tradiția creștină ortodoxă răsăriteană şi luciditatea latină. „Spiritul de sinteză complexă al neamului nostru – spune el – nu se explică numai din persistența lui din veacuri ime­morabile în spațiul de mijloc între Occident şi Orient, ci şi în îmbinarea în el a caracterului latin şi a creștinismului ortodox. De altfel, caracterul nostru latin nu e străin de vechimea ființei noastre de traci, care nu sau mutat niciodată din acest spaţiu de mijloc între Occident şi Orient, ci şi din îmbinarea în el a caracterului latin şi a creștinismului ortodox“ (Dumitru Stăniloae, „Reflexii despre spiritualitatea poporului român“, Editura Scrisul Românesc, Craiova 1992, p. 14).

Biserica Ortodoxă Română a avut o contribuție majoră la promovarea conștiinței unității spirituale a neamului românesc. Ea a cultivat în sufletele credincioșilor români conștiința trează că ei au aceeași obârșie, ca neam, aceeași limbă şi aceeași credință creștină. Mitropoliile Ţării Româneşti şi Moldovei erau în strânse legături cu Mitropolia Transilvaniei, răspândirea cărţilor bisericeşti, ajutorarea frăţească în timp de prigoană, corespondenţa între ierarhi, contacte personale între preoţi, călugări şi credincioşi pelerini fiind adesea practicate de o parte şi de alta a munţilor Carpaţi.

Conștiința unității de neam a fost întărită mai ales prin traducerea şi tipărirea cărţilor bisericeşti în limba română pentru „întreaga seminție românească“, punându‑se astfel bazele limbii române literare, care a consolidat şi mai mult conștiința unității de neam a tuturor românilor. Biserica a dăruit cărți de slujbă şi de învățătură în limba poporului, înțeleasă de toți, care au circulat în toate provinciile românești, afirmând, adesea, în predosloviile acestor cărți unitatea bisericească şi naţională a tuturor românilor.

Diaconul Coresi, care a plecat la jumătatea secolului al XVI‑lea de la Târgoviște la Brașov, a desfășurat o bogată activitate tipografică de peste două decenii tipărind cele dintâi cărți bisericeşti. El are marele merit de a fi introdus limba română în Biserică. Lui îi datorăm primul Liturghier tipărit în românește (1570). Apoi Cazania Mitropolitului Varlaam al Moldovei, din 1643, intitulată sugestiv „Carte românească de învățătură“, care s‑a răspândit în sute de exemplare în Transilvania, întărește şi mai mult conștiința unității de neam a românilor despărțiți fără voia lor în provincii separate politic. În prefața acestei cărți, domnitorul Vasile Lupu al Moldovei exprima vizionar convingerea că, prin carte, Biserica se adresa nu doar cititorilor din principatul moldav, ci „la toată seminția românească pretutindenea ce se află pravoslavnici întraceastă limbă“. Şi, într‑adevăr, istoria confirmă circulația Cazaniei  Sfântului Mitropolit Varlaam al Moldovei în Transilvania şi în toate ținuturile locuite de români, ajutândui să își păstreze în același timp credința, identitatea şi unitatea etnică. Nu se poate trece cu vederea tipărirea Noului Testament de la Bălgrad (Alba Iulia), în anul 1648, în predoslovia căruia Sfântul Mitropolit Simion Ștefan al Transilvaniei exprima ideea unității naționale şi necesitatea stabilirii unei limbi literare pe care să o înțeleagă toți românii. De asemenea, Sfântul Mitropolit Dosoftei al Moldovei scria în predoslovia Liturghierului (său) din 1683 că l‑a tradus în românește ca „săînțeleagă toți“, declarând că săvârșirea sfintelor slujbe în limba înțeleasă de popor este în duhul tradiției Sfintelor Scripturi şi al Bisericii Ortodoxe.

Mihai Eminescu, cunoscând bine viața şi istoria poporului român, precum şi rolul Bisericii şi al credinței în dezvoltarea culturii şi a limbii române ca veșmânt viu al învățăturilor de credință şi al cultului liturgic, a numit Biserica Ortodoxă „maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbii şi unitatea etnică a poporului (…) (Mihai Eminescu, Timpul, 14 august 1882, în „Opere“, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1989, vol. 13, pp. 168‑169); fiind „păs­trătoarea elementului latin (…) care a stabilit şi a unificat limba noastră întrun mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriuzise (…)“ (Mihai Eminescu, Liber‑cugetător, liberă‑cugetare“, Timpul, 2 februarie 1879, în „Opere“, Editura Academiei Române, București, 1989, vol. 10, p. 187).

Liturghia săvârșită în limba română în toate provinciile locuite de români a devenit, astfel, un factor de unificare spirituală naţională, de dezvoltare a identității şi conștiinței naționale şi a culturii românești.

Pe de altă parte, Școala ­Ardeleană şi Biserica GrecoCatolică au contribuit şi ele la cultivarea conștiinței unității de neam şi limbă, ca bază a realizării unității statale românești de mai târziu.

Așadar, limba română și credința creștină românească sunt componente fundamentale ale ființei și identității poporului român. De aceea, negarea uneia din aceste componente reprezintă de fapt un atac asupra identității poporului român.

Astăzi, într‑o lume globalizată şi secularizată, nivelatoare de identităţi culturale pentru câștig de capital financiar imediat, România trebuie să își păstreze identitatea şi să îşi promoveze simbolurile şi valorile spirituale. Deși există unele beneficii ale globalizării mai ales în domeniul informatic şi în cel economic, totuşi piața globală şi sistemul informațional mondial nu pot suplini pierderea identității spirituale a unui popor. În acest sens, este mereu actuală întrebarea: „Ce îi folosește omului să câștige lumea întreagă, dacăşi pierde sufletul?“ (Marcu 8, 36).

Doar o mai bună cunoaștere a identității şi a demnității naţionale ajută un popor să se dezvolte şi să dăinuie în istorie, intrând în dialog demn şi creator cu alte popoare.

Diminuarea sau slăbirea identității naționale, la care conduce impactul unei globalizări agresive, motivată de eficiență şi succes economic imediat, nu este benefică nici pe plan local, nici la nivel universal. Există astăzi țări integrate de decenii în toate structurile Uniunii Europene, sau țări fondatoare ale proiectului globalist, care conștientizează importanța prezervării sau reinventării propriei identități naționale. Degradarea identității naționale trebuie oprită prin cultivarea culturii naționale, a credinței și a tradițiilor populare în cadrul cooperării globale, prin susținerea și promovarea simbolurilor și proiectelor culturale de afirmare a identității naționale. În acest sens, este esențial să redescoperim elementele esențiale ale identității românești pentru a transmite lumii un mesaj pozitiv despre România şi despre spiritul sau etosul poporului român.

În încheiere, dorim să prezentăm un citat dintr‑o cuvântare a Patriarhului Ecumenic, Sanctitatea Sa Bartolomeu al Constantinopolului, care este de fapt un elogiu adus păstrării identității poporului român creștin:

Ne miră şi naște în noi o admirație nespusă faptul că aproape o mie de ani după martiriul Sfântului Sava (†372), populația acestor ținuturi, după nenumărate peripeții şi prigoane, şia păstrat credinţa ortodoxă şi limba latină. Este vorba de o adevărată minune a istoriei. Având în vedere mărimea actuală a Bisericii României, suntem neputincioși în a explica cum acest mare popor ortodox a ieșit deodată din întunericul istoriei în secolul al XIVlea pentru a asigura omenirea întreagă de faptul că supraviețuise ca popor unitar, deși aproape necunoscut timp de secole întregi. Ca un nou Ulise întors în Itaca, scăpând de curse şi primejdii, poporul român sa întors în lumina istoriei evitând alienarea culturală şi asimilarea sa de către alte popoare străine. Poate că secretul acestei minuni se află în credinţa puternică şi neclintită a acestui popor“ (din cuvântul Patriarhului Ecumenic Bartolomeu al Constantinopolului, susţinut în Catedrala Patriarhală din București, duminică, 22 octombrie 1995, cu ocazia vizitei prilejuite de sărbătorirea a 110 ani de Autocefalie şi a 70 de ani de Patriarhat ai Bisericii Ortodoxe Române).

Această constatare a Patriarhului Ecumenic, împreună cu explicația pe care o dă, ne arată că rezistența prin credință statornică în fața tuturor răutăților este un factor de unitate şi de putere spirituală, care ne ajută în cultivarea şi promovarea continuității, unității şi identităţii naţionale.

Adresăm mulțumiri domnului Ionel-Valentin Vlad, președintele Academiei Române, pentru invitația de a participa la această sesiune științifică dedicată Zilei Culturii Naționale, felicităm și binecuvântăm pe toți cei care contribuie prin multiplele lor eforturi ca această Zi a Culturii Naționale să devină o sărbătoare a afirmării tuturor valorilor spirituale, a identității și demnității poporului român.

 

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Ziua Culturii, sub semnul identităţii naţionale

Academia Română a organizat vineri, 15 ianuarie, în aula prestigioasei instituţii, sesiunea ştiinţifică dedicată Zilei Culturii Naţionale, cu tema „Identitate naţională“. Au participat domnul Klaus Werner Iohannis, preşedintele României, miniştri ai Guvernului României, academicieni, ierarhi, preoţi, oaspeţi din ţară şi din străinătate.

Sesiunea solemnă a fost ­deschisă de acad. Ionel-Valentin Vlad, preşedintele Academiei ­Române, care a reiterat faptul că declararea zilei de naştere a lui Mihai Eminescu ca Ziua ­Culturii Naţionale este o iniţiativă a înaltului for pe care îl conduce. De aceea, Academia Română are un rol deosebit de important în apărarea identităţii naţionale şi în cultivarea marilor valori ale culturii române. ­Preşedintele Academiei Române a mai subliniat că „cei doi stâlpi ai dăinuirii poporului român, ai culturii noastre, în același timp elemente esențiale prin care ne-am integrat în cultura și civilizația europeană“, sunt „credința noastră creștină de aproape 2.000 de ani și limba română“. De asemenea, a mai afirmat academicianul Ionel-Valentin Vlad, apropierea de Mihai Eminescu, cum a spus şi Nicolae Iorga, este „însuşi drumul înspre sănătate al poporului român“.

Sesiunea a continuat cu ­discursul preşedintelui României, Klaus Werner Iohannis, care a reliefat semnificaţia zilei. Au urmat alocuţiunile rostite de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, membru de onoare al Academiei Române, intitulată „Biserica Ortodoxă Română și conștiința naţională a poporului român“; acad. Dan Berindei, preşedinte de onoare al Secţiei de ştiinţe istorice şi arheologie, cu tema „Identitatea naţională, factor esenţial de coeziune şi solidaritate“; prof. univ. dr. Vlad Alexandrescu, ministrul culturii, care a reliefat rolul patrimoniului cultural naţional în definirea identităţii naţionale; fostul preşedinte al României Emil Constantinescu, care a evidenţiat necesitatea iniţierii unui nou proiect naţional, bazat pe identitatea naţională, care să-i cuprindă şi pe românii din afara graniţelor; prof. univ. dr. Adrian Curaj, ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice, care a explicat rolul culturii, în special al educaţiei, pentru afirmarea identităţii naţionale; acad. Eugen Simion, preşedintele Secţiei de filologie şi literatură, care a punctat rolul intelectualităţii în păstrarea identităţii naţionale; acad. Ioan-Aurel Pop, rectorul Universităţii ­„Babeş-Bolyai“ din Cluj, care a vorbit despre latinitate ca element fundamental al identităţii naţionale.

Programul sesiunii omagiale a Zilei Culturii Naţionale de la Academia Română a mai cuprins alocuţiunile academicienilor Răzvan Theodorescu, preşedintele Secţiei de artă, arhitectură şi audiovizual, Nicolae Breban, Secţia de filologie şi literatură, Alexandru Zub, Secţia de ştiinţe istorice şi arheologie, dar şi ale prof. univ. dr. Mihai Cimpoi şi Vasile Tărâţanu, membri de onoare ai Academiei Române. Evenimentul s-a încheiat cu un moment artistic susţinut de maestrul Dorel Vişan.

Noi hotărâri ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

În ziua de 25 februarie 2016, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române s‑a reunit în şedinţă de lucru la Reşedinţa Patriarhală.

Dintre hotărârile luate de Sfântul Sinod menţionăm:

  1. A aprobat canonizarea Cuvioşilor Neofit şi Meletie de la Mănăstirea Stânişoara, judeţul Vâlcea, cu ziua de pomenire 3 septembrie, şi a Cuvioşilor Daniil şi Misail de la Mănăstirea Turnu, cu ziua de pomenire 5 octombrie;
  2. A reafirmat importanţa patrimoniului cultural-religios şi obligaţia conservării, consolidării şi restaurării bisericilor monumente istorice, precum şi necesitatea continuării lucrărilor începute de construire a unor locaşuri de cult, deşi sprijinul statului în acest sens s‑a diminuat în mod îngrijorător;
  3. A stabilit etapele de pregătire a Întrunirii internaţionale a tineretului ortodox, care va avea loc la Bucureşti, în perioada 1-4 septembrie 2016, eveniment organizat de Patriarhia Română și Arhiepiscopia Bucureștilor;
  4. A acordat binecuvântare unui grup de jurişti ortodocşi români pentru înfiinţarea Asociaţiei juriştilor ortodocşi, cu scopul apărării şi susţinerii instituţiei Bisericii şi a activităţilor ei în societate;
  5. A instituit bursa de merit „Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul“ pentru elevi şi studenţi cu rezultate şcolare deosebite, dar care aparţin unor familii cu venituri reduse;
  6. A luat act cu apreciere de activitatea pastorală a ierarhilor din afara graniţelor ţării în anul 2015, cu perspectiva înfiinţării unor noi unităţi bisericeşti;
  7. A stabilit criteriile de selectare a membrilor delegaţiei Bisericii Ortodoxe Române la Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, care se va desfăşura la Academia Ortodoxă din Chania, Creta, în perioada 18‑27 iunie 2016.

Hotărâri ale Sfântului Sinod luate în cadrul şedinţei de lucru din 14 ianuarie 2016

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, s-a întrunit joi, 14 ianuarie, în şedinţă de lucru.

Dintre hotărârile luate de Sfântul Sinod menţionăm:

  1. A încredinţat mandatul său Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru susţinerea poziţiei Bisericii Ortodoxe Române la Sinaxa întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe, care va avea loc între 22 şi 28 ianuarie 2016 la Centrul de conferinţe al Patriarhiei Ecumenice de la Chambésy (lângă Geneva, Elveţia). Scopul acestei sinaxe a fost de a evalua şi valida textele propuse spre aprobare la viitoarea întrunire a Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, anunţată pentru luna iunie 2016, în preajma sărbătorii Rusaliilor.
  2. A reînnoit apelul de ajutorare a comunităţilor parohiale cu venituri reduse, în special din mediul rural, de către parohiile cu posibilităţi financiare mai mari, precum şi de identificarea unor noi modalităţi şi mijloace de întrajutorare frăţească.
  3. A solicitat eparhiilor să examineze impactul pe care îl au noile reglementări privind sprijinul acordat de stat cultelor recunoscute din România asupra activităţilor edilitare şi social-filantropice ale Bisericii.
  4. A luat act cu apreciere de iniţiativa cetăţenească pentru amendarea articolului 48 din Constituţia României, în sensul precizării că familia este constituită prin căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie. Această iniţiativă a mirenilor aparţinând mai multor culte este sprijinită de Biserica Ortodoxă Română, pentru că exprimă învăţătura acesteia despre familie, precum şi poziţia sa constantă din punct de vedere juridic.

Şedinţa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a fost precedată de Sfânta Liturghie şi slujba de Te Deum, care au fost oficiate în Catedrala Patriarhală de Prea­sfinţitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, înconjurat de un sobor de slujitori ai catedralei.

Fapte ale credinţei şi iubirii milostive

Activitatea internă şi externă a Bisericii Ortodoxe Române în anul 2015, proclamat în Patriarhia Română Anul omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi şi Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii, este sintetizată şi prezentată din punct de vedere pastoral‑liturgic, cultural‑misionar şi social‑filantropic.

 

I. ACTIVITATEA PASTORAL-LITURGICĂ

Printre evenimentele importante din viața Bisericii Ortodoxe Române în anul 2015, din punct de vedere pastoral‑liturgic, evocăm:

– vizita la Patriarhia Română a unei delegații de la Mănăstirea Sfântul Pavel din Muntele Athos, care a adus, spre închinare, racla cu moaștele Sfinţilor Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor (24‑29 octombrie);

– organizarea unor procesiuni‑pelerinaj cu moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur, ale Sfântului Efrem cel Nou sau ale Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina în București și în țară;

– înscrierea Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul (12 iulie) şi a Sfântului Cuvios Gheorghe Mărturisitorul din Drama (4 noiembrie) în calendarul Bisericii Ortodoxe Române;

– mai multe vizite ale unor ierarhi din alte Biserici Ortodoxe surori;

– 208 sfințiri de biserici noi și 241 resfințiri de biserici restaurate;

– alegerea de către Sfântul Sinod a Preasfințitului Părinte Andrei Făgărășeanul, Episcopvicar al Arhiepiscopiei Sibiului, în demnitatea de Episcop al Covasnei și Harghitei, în ziua de 5 februarie 2015; întronarea sa a avut loc în ziua de duminică, 15 februarie 2015, la Miercurea Ciuc, în Catedrala Episcopală;

– alegerea de către Sfântul Sinod, în ziua de 3 iunie 2015, a Preacuviosului Părinte Arhimandrit Ilarion (Ioan) Urs, Exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Sibiului, în postul vacant de Episcopvicar al Arhiepiscopiei Sibiului, cu titulatura Făgărăşeanul, hirotonia acestuia întru arhiereu fiind oficiată în data de 7 iunie 2015, la Mănăstirea Brâncoveanu, din localitatea Sâmbăta de Sus, județul Braşov, de către un sobor de arhierei în frunte cu Înaltprea­sfinţitul Părinte Laurenţiu, ­Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului;

– vizitele canonice ale Preafericitului Părinte Patriarh Daniel: în Arhiepiscopia Clujului, Mara­mureșului și Sălajului (Cluj, 4‑7 septembrie), în Arhiepiscopia Iașilor (Botoşani şi Zosin, 7‑8 noiembrie) și în Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților (Rădăuţi, 6‑7 noiembrie), când a oficiat slujba de sfințire a Așezământului de copii „Sfântul Ierarh Leontie“ (Rădăuți, județul Suceava), slujba de târnosire a bisericii Mănăstirii „Intrarea Maicii Domnului în Biserică“ (Rădăuți, județul Suceava) şi slujba de târnosire a bisericii Mănăstirii Zosin (judeţul Botoșani);

– declararea de către Sfântul Sinod a anului 2017 ca Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi al pictorilor bisericeşti și Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română.

În cadrul Oficiului canonicojuridic s‑au elaborat: documentaţii, propuneri de amendamente şi intervenţii către Parlament, Guvern, ministere și alte instituții competente, în ceea ce privește diferite proiecte de acte normative aflate în dezbatere în cadrul acestora (privind Consti­tuția României, ora de religie, ­cimitirele etc.).

 

II. ACTIVITATEA CULTURALMISIONARĂ

Principalele activități ale Bisericii Ortodoxe Române desfă­șurate prin Sectorul relații bisericeşti şi interreligioase, pe plan extern, au vizat, pe de o parte, legăturile sale tra­diționale cu Bisericile Ortodoxe surori, iar pe de altă parte, promovarea relaţiilor de respect şi cooperare intercreştină şi interreligioasă, inclusiv prin in­termediul comu­nităților orto­doxe române din străinătate, după cum urmează:

– Participări ale unor ierarhi şi profesori de teologie la evenimente organizate de celelalte Biserici Ortodoxe surori: lucrările Comitetului special interortodox pentru pregătirea Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe (Chambésy, Elveția, 29 martie – 3 aprilie şi Atena, Grecia, 15‑19 decembrie); sărbătorile dedicate împlinirii a 1.150 de ani de la creștinarea bulgarilor (Pliska, Bulgaria 1‑3 mai); congresul dedicat Sfântului Apostol Pavel (Veria, Grecia, 26‑29 iunie); comemorarea solemnă a 1.000 de ani de la mutarea la Domnul a Sfântului Vladimir, Botezătorul Rusiei (Moscova, Federaţia Rusă, 27-28 iulie); lucrările celei de‑a 5‑a Conferinţe Panortodoxe Presinodale (Chambésy, Elveţia, 10‑17 octombrie); sărbătorirea a 400 de ani de existenţă a Academiei Teologice din Kiev (Kiev, Ucraina, 8‑9 noiembrie).

– Participări ale unor reprezentanţi ai Patriarhiei Române la conferinţe şi simpozioane ştiinţifice şi întâlniri bilaterale intercreştine: lucrările celei de‑a 16‑a întruniri a Comisiei Mixte de Dialog Teologic dintre Biserica Ortodoxă şi Federaţia Luterană Mondială (Rhodos, Grecia, 28 aprilie – 5 mai); întâlnirea Comitetului mixt al Conferinţei Bisericilor Europene (KEK) şi al Consiliului Conferinţelor Episcopale din Europa (CCEE), (Roma, Italia, 6‑8 mai); întrunirea Comisiei pentru Credinţă şi Constituţie a Consiliului Mondial al Bisericilor (Mănăstirea Caraiman, 17‑24 iunie); întrunirea Comisiei Internaționale de Dialog Teologic între Biserica Ortodoxă și Comuniunea Anglicană (Buffalo, SUA, 19‑25 septembrie).

Grija şi preocuparea Bisericii pentru diaspora ortodoxă română s‑a concretizat şi în anul 2015 prin: sprijinirea
construirii de biserici noi sau reabilitarea celor existente, prin hirotonirea de clerici care să răspundă nevoilor spirituale, prin organizarea de evenimente religioase şi culturale pentru promovarea valorilor creştine şi a identităţii româneşti
.

Între realizările şi nevoile diasporei ortodoxe române enumerăm:

– Edificarea unui locaş de cult, care a fost sfinţit, la Dubocica, în Protopopiatul Ortodox Român al Episcopiei Dacia Ripensis şi construirea unei săli multi­funcționale în Malainiţa. De asemenea, a fost târnosită Biserica Sfântul Mucenic Ioan Valahul din Negotin şi au fost efectuate lucrări de consolidare, renovare şi pictare la bisericile din Negotin, Bor şi Isacova.

– În Episcopia Ortodoxă Română a Italiei au fost sfinţite 3 biserici româneşti şi s‑a pus piatra de temelie pentru construirea unui nou locaş de cult; au fost efectuate lucrări de renovare şi amenajare la 28 de parohii, un schit şi o mănăstire; au fost organizate diferite activităţi social‑filantropice, culturale, educaţionale şi catehetice.

– În Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei şi Portugaliei au continuat lucrările de construcţie la Catedrala ortodoxă română de la Madrid (ajunsă la cota + 16,75) şi la alte două biserici.

– Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale şi de Nord a obţinut statutul de Corporaţie de drept public în landul Nordrhein‑Westfalen şi a reuşit cumpărarea unei proprietăţi în Leipzig pentru edificarea unei biserici şi a unui aşezământ multifuncţional. Totodată, a finalizat lucrările de amenajare a bisericii mari din Berlin. Este necesară continuarea demersurilor pentru identificarea de fonduri pentru edificarea Aşezământului bisericesc din München, care a primit autorizarea de construire la data de 1 decembrie 2015.

– În anul 2015, în Arhiepiscopia Ortodoxă Română a celor două Americi, a avut loc sfinţirea bisericilor din Las Vegas, Nevada, şi Philadelphia, precum şi achiziţionarea unui spaţiu pentru organizarea de tabere pentru copii şi tineri, în Allegan, Michigan.

– Episcopia Ortodoxă Română a Australiei şi Noii Zeelande a reuşit amenajarea proprietăţii achiziţionate în anul 2014 pentru Parohia Ortodoxă Română din Auckland, Noua Zeelandă, şi au fost iniţiate demersuri pentru construirea bisericii şi a unui centru pastoralmisionarcultural la această parohie. Este necesară intensificarea demersurilor pentru obţinerea finanţării atât pentru construirea Centrului eparhial al Episcopiei Australiei şi Noii Zeelande, cât şi pentru parohiile din Auckland (Noua Zeelandă) şi Sydney (Australia).

– Reprezentanța Patriarhiei Române la Locurile Sfinte (Așezământul Românesc de la Ierusalim şi Așezământul Românesc de la Ierihon) a desfășurat o bogată activitate pastoral‑liturgică şi filantropică pentru pelerini, precum şi una de reprezentare. De asemenea, se continuă lucrările de renovare a spațiilor interioare şi acoperiș la Așezământul de la Ierusalim şi de finisare la Așezământul de la Ierihon, pentru care este necesară identificarea unor noi surse de finanțare.

– În anul 2015 a fost semnat acordul de prelungire a contractului de folosire a Bisericii Sfânta Muceniţă Paraschevi, a Comunităţii Ortodoxe Române din Turcia (Istanbul), pentru perioada 2015‑2020.

– Comunitatea Ortodoxă Română din Africa de Sud (Johannesburg) a finalizat edificarea bisericii parohiale, care a fost dotată cu mobilier bisericesc, cu sprijinul integral al unui binefăcător din România. În prezent, sunt necesare fonduri pentru demararea lucrărilor de pictură la această biserică.

– În anul 2015 au început, iar acum trebuie continuate demersurile pentru achiziționarea, de la Arhiepiscopia Romano‑Catolică din Tokyo, a unui imobil, care cuprinde un spaţiu liturgic şi un centru social‑cultural, pentru Comunitatea Românească din Tokyo, Japonia.

Dintre activitățile Sectorului teologiceducațional în anul 2015 menționăm:

– elaborarea documentului Plan strategic pentru creșterea calității educației religioase;

– alcătuirea, împreună cu Cancelaria Sfântului Sinod, a Regulamentului pentru organizarea şi funcționarea seminariilor teologice ortodoxe din cuprinsul Patriarhiei Române, aprobat prin hotărârea Sfântului Sinod nr. 357/2015;

– revizuirea programelor școlare pentru disciplinele teologice de către grupurile de lucru constituite prin hotărârea Sfântului Sinod nr. 205/2014;

– publicarea Îndrumătorului tematic pentru cursurile preoțești în vederea dobândirii gradelor profesionale;

– Concursul național de ma­teri­ale didactice Educația reli­gi­oa­să – tra­diție și actualitate (2 februarie – 7 iunie 2015);

– Concursul național Icoana ortodoxă – lumina credinței, ediția a IV‑a (2 februarie – 21 mai 2015);

– Simpozionul național de pedagogie creștină Repere ale educației creștine în teologia Sfântului Ioan Gură de Aur, actualizate în relația BisericăFamilieȘcoală din contextul contemporan (Centrul naţional pentru formare continuă Dumitru Stăniloae din Bucureşti, 27‑30 aprilie 2015); publicarea volumului corespondent;

– Congresul internațional de teologie Relația dintre parohie și școală în viața și misiunea Bisericii din contextul actual (Centrul naţional pentru formare continuă Dumitru Stăniloae din Bucureşti, 18‑21 octombrie 2015); publicarea volumului corespondent;

– Concursul național de muzică bisericească Lăudați pe Domnul!, ediția a VIII‑a (1 martie – 27 octombrie 2015); etapa finală a avut loc la Sala Radio a Societății Române de Radiodifuziune;

– continuarea proiectului Alege şcoala!, finanţat de Uniunea Europeană prin Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, care a ajuns la etapa a treia;

– desfăşurarea proiectului Calea Mântuirii, adresat catehizării adulţilor, în toate eparhiile din ţară;

– organizarea Concursului naţional de miniproiecte cu caracter misionar‑filantropic Mâini întinse spre lucrarea poruncilor lui Dumnezeu (15 decembrie 2014 – 21 mai 2015), la care au participat aproximativ 100.000 de copii, în trei etape de desfăşurare: protopopiat, eparhie şi naţională;

– organizarea Congresului naţional Hristos împărtăşit copiilor, ediția a VIII‑a (Mănăstirea Caraiman, 22‑23 septembrie 2015);

– în anul şcolar 2015‑2016 predau disciplina religie 6.559 de profesori, dintre care 4.216 titulari, 156 titulari de altă specialitate care au avut în completarea normei ore de religie și 2.187 suplinitori; 1.297 profesori de religie sunt clerici, 5.089 laici cu studii teologice şi 173 laici cu alte studii. Dintre profesorii de religie, 1.076 sunt debutanți, 1.718 au obţinut definitivarea în învăţământ, 1.653 gradul didactic II, 1.961 gradul didactic I, iar 151 au doctoratul în teologie. În inspectoratele școlare județene şi‑au desfăşurat activitatea specifică 42 de inspectori de specialitate, dintre care 40 au studii teologice şi 2 alte studii;

– pentru dezvoltarea cooperării în vederea susținerii și îmbu­nătățirii orei de religie, la nivelul întregii ţări s‑au încheiat 5.642 de parteneriate între parohii și școli, în cadrul cărora s‑au desfășurat activități școlare și extrașcolare diverse;

– în cadrul Patriarhiei Române funcţionează 28 de seminarii teologice, cu diferite speciali­zări – Teologie pastoralăTeologie patrimoniu culturalGhid turism religiosFilologieŞtiinţele naturii, Ştiinţe sociale7 licee teologice ortodoxeun liceu pedagogic şi un liceu tehnologic, având clase de teologie. În anul şcolar 2014‑2015 au fost şcolarizaţi 5.650 de elevi la nivel liceal; din 1.462 de elevi în clasa a XII‑a, 1.095 au obţinut diplomă de bacalaureat. În şcolile teologice preuniversitare au fost şcolarizaţi 75 de elevi din afara graniţelor României57 provenind din Republica Moldova, 14 din Ucraina, 2 din Serbia, 1 din Spania şi 1 din Statele Unite ale Americii. În anul şcolar 2015‑2016 au fost înscrişi în clasa a IX‑a 1.416 elevi, iar pentru anul şcolar 2016‑2017 au fost solicitate 1.794 de locuri;

– în cadrul unităţilor de învăţământ teologic ortodox preuniversitar îşi desfăşoară activitatea didactică 898 de profesori; dintre aceştia 491 sunt titular şi 407 sunt suplinitori. Fondurile alocate acestor
şcoli în anul şcolar 2014‑2015 au fost în valoare totală de 1.812.338 de leidintre care 1.049.338 de lei au fost alocaţi de centrele eparhiale;

– în cuprinsul Patriarhiei Române funcţionează 11 facultăţi de teologie (Bucureşti, Constanţa, Târgovişte, Piteşti, Iaşi, Sibiu, Alba Iulia, Cluj‑Napoca, Oradea, Craiova, Arad) şi 4 departamente de teologie, incluse în cadrul altor facultăţi (Galaţi, Baia Mare, Timişoara şi Reşiţa);

– în anul universitar 2014‑2015, au fost şcolarizaţi 5.363 de studenţi. În anul 2015 au absolvit 1.163 de studenţi, iar în anul universitar 2015‑2016 s‑au înscris 1.501. În cadrul specializării Teologie pastorală au fost şcolarizaţi 3.831 stu-
denţi
, iar 758 absolvenţi au obținut diplomă de licenţă. În anul universitar 2014‑2015, numărul masteranzilor a fost de 2.122, dintre care 881 absolvenți, iar în anul universitar 2015‑2016 s‑au înscris 1.149 masteranzi. Studiile de doctorat se organizează în opt centre universitare, fiind înscrişi în prezent 335 doctoranzi, dintre care 158 în anul universitar 2015‑2016. În anul universitar 2014‑2015, 72 de doctoranzi au obţinut titlul de doctor în teologie;

– în anul universitar 2014‑2015, 372 de cadre didactice au activat în cadrul învăţământului teologic superior, dintre care 88 profesori, 75 conferenţiari, 134 lectori, 67 asistenţi.

În contextul Anului omagial al misiunii parohiei și mănăstirii azi în Patriarhia Română și al Anului comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur și al marilor păstori de suflete din eparhiiSectorul cultură şi patrimoniu religios a realizat mai multe emisiuni tematice la Radio TRINITAS şi TV TRINITAS, iar în cooperare cu Sectorul teologic-educațional a fost organizat Concursul „Icoana ortodoxă – lumina credinței“, ediția a IV‑a; în domeniul formării profesionale, în cadrul Centrului pentru patrimoniu „Sfântul Constantin Brâncoveanu“ a fost reacreditat cursul Conservator bunuri culturale de către Agenția Națională de Calificări.

Laboratorul de restaurare icoană și lemn policrom al Centrului pentru patrimoniu „Sfântul Constantin Brâncoveanu“ a realizat intervențiile de conservare‑restaurare și documentația tehnică aferentă pentru 29 de icoane aparținând Așezământului Brâncovenesc Biserica Domnița Bălașa, Paraclis Patriarhal, și 3 tablouri pe pânză din Sala Sinodală a Reședinței Patriarhale.
În cadrul Laboratorului de restaurare carte veche au fost restaurate 4 volume de carte veche aparținând Arhi­episcopiei Bucureștilor și un document pe pergament, Hrisovul Mănăstirii Cernica.

În Patriarhia Română fun­­c­țio­nează, în prezent, 317 unităţi cu activitate în domeniul patrimoniului bisericesc mobil, cu peste 600 de angajaţi, din care 277 sunt muzee şi colecţii muzeale şi 42 centre de ocrotire a patrimoniuluiComisia de pictură bisericească a organizat în anul 2015 două sesiuni de examene pentru pictorii bise­ricești.

În perspectiva organizării evenimentelor prilejuite de Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul s‑au desfășurat multiple activități legate de valorificarea patrimoniului aflat în muzeul și depozitul din incinta Mănăstirii Antim.

În anul 2015, Radio TRINITAS şi‑a desfășurat activitatea în patru studiouri: București, Iași, Craiova și Sibiu, cu 31 de angajați și 26 de colaboratori. În cadrul proiectului „Identitatea românească în lume“, finanțat de Ministerul Afacerilor Externe – Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni, au fost prezentate, în cadrul emisiunilor și buletinelor informative, 21 de comunități ortodoxe românești din 3 țări: Italia, Marea Britanie și Austria. Au fost difuzate peste 200 de interviuri și reportaje realizate de reporterii Radio TRINITAS în cele trei țări.

Televiziunea TRINITAS a Patriarhiei Române a informat opinia publică despre evenimentele bisericeşti, lucrarea pastoral‑misionară, socială, educaţională şi culturală a Bisericii, aducând în atenția publicului istoria, cultura şi tezaurul de credinţă şi spiritualitate creștină românească în context european. Din categoria emisiunilor sociale, grila TRINITAS TV a fost îmbogățită cu trei emisiuni noi: România creștină, Să cultivăm recunoștința! și Magazin folcloric. De asemenea, a continuat emisiunea Pre­oți slujitori în parohii sărace, care se bucură de o atenţie deosebită, fiind realizate peste 50 de ediții în diferite parohii din țară. Au fost realizate mai multe transmisiuni în direct de la hramuri, pelerinaje, sărbători, precum şi transmisiunea directă de la Mormântul Domnului din Ierusalim a momentului Pogorârii Sfintei Lumini de la Ierusalim.

Activitatea Publicaţiilor LUMINA din anul 2015 s‑a materializat prin ediţiile tipărite şi prezenţa virtuală pe site‑ul www.ziarullumina.ro. În anul 2015 a fost publicat suplimentul lunar „Lumina Educaţiei“, în cooperare cu Sectorul teologic‑educaţional şi susţinerea campaniei pentru ora de religie în şcolile publice, mediatizarea activităţii APOR; au fost realizate noi versiuni ale site‑urilor Ziarul LuminaVestitorul Ortodoxiei şi Fototeca Ortodoxiei; De asemenea, s‑a încercat o prezentare sistematică a aşezămintelor social‑filantropice ale unităţilor bisericeşti şi a activităţilor concrete de întrajutorare a semenilor.

Activitatea Agenţiei de ştiri BASILICA s‑a concretizat în numărul mare de ştiri, interviuri, documentare şi fotografii publicate pe site‑ul www.basilica.ro. Răspunzând cerinţelor jurnalistice actuale, Agenţia de știri BASILICA este prezentă, începând cu luna octombrie 2015, şi în reţelele de comunicare socială (social media). Paginile oficiale de Facebook (Agenţia de Ştiri Basilica; Basilica News Agency),Twitter(@AgentiaBasilica; Twitter@BasilicaNews), Instagram (@agentiadestiribasilica) şi Google+ (Agenţia Basilica) ajută la diseminarea evenimentelor religioase, sociale şi culturale, cu precădere în rândul tinerilor, sprijinind astfel misiunea mediatică a Bisericii.

Biroul de presă şi relaţii publice al Patriarhiei Române a redactat peste 80 de comunicate de presă, ştiri, documentare, drepturi la replică şi precizări. La 1 noiembrie 2015, Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc a desemnat consilier patriarhal coordonator al Biroului de presă şi relaţii publice şi purtător de cuvânt al Patriarhiei Române pe domnul Vasile Bănescu. În noul an 2016, Biroul de presă şi relaţii publice al Patriarhiei Române îşi propune promovarea unei comunicări publice prompte şi eficiente a mesajului Bisericii în spaţiul public, consolidarea cooperării cu birourile şi serviciile de presă ale eparhiilor Patriarhiei Române pentru o strategie de comunicare unitară a Bisericii Ortodoxe Române şi, nu în ultimul rând, o prezenţă mai susţinută a mesajelor şi a ştirilor despre misiunea şi activitatea Bisericii în societate, în mediul digital şi în special pe reţelele de comunicare socială.

Editurile Patriarhiei Române (Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Editura BASILICA şi Editura TRINITAS) au publicat 13 volume noi consacrate Anului omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi, precum şi 17 volume dedicate Anului comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii. În cursul anului 2015 au fost tipărite 109 titluri noi de carte şi 14 numere noi din revistele centrale. În total, Tipografiile Patriarhiei Române au tipărit, împreună, 448.584 de exemplare carte (256.914 exemplare carte şi 191.670 reviste).

Între lucrările mai importante de la Atelierele Institutului Biblic în anul 2015 menționăm: realizarea a două racle din argint de dimensiuni mari pentru Mănăstirea Neamț – racla Sf. Paisie Velicicovschi şi pentru Mănăstirea Tismana – racla Sf. Nicodim de la Tismana şi două racle din argint de dimensiuni medii pentru moaștele Sf. Ioan Gură de Aur și Sf. Efrem cel Nou de la Reședința Patriarhală. De asemenea, au fost realizate ferecături de Evanghelie din argint și argint filigran (pentru: Așe­zămintele românești din Țara Sfântă, Parohia Moncalieri – Italia, Mănăstirea Bogdana – Rădăuți, Parohia Valea Cetății – Brașov), precum şi alte comenzi speciale.

Sectorul pelerinaje a desfă­șurat în cursul anului 2015 activităţi misionare, de pelerinaje, cu destinaţii în ţară şi în afara graniţelor ţării (Israel, Iordania, Egipt, Turcia, Grecia, Bulgaria, Italia, Cipru, Malta), prin participarea a peste 32.500 de pelerini (422 pelerinaje interne şi 242 pelerinaje externe). De asemenea, au fost deschise două noi sedii, în Suceava şi Reşiţa.

Sectorul monumente şi construcţii bisericeşti al Patriarhiei Române a desfăşurat în anul 2015 importante lucrări pentru edificarea Catedralei Mântuirii Neamului. În cursul anului 2015 au fost finalizate în proporție de 95% lucrările de realizare a suprastructurii catedralei între cotele +18,00m ÷ +27,00m și în proporție de 55% cele situate între cotele +27,00m ÷ +36,00m. Toate aceste lucrări sunt recepționate din punct de vedere calitativ, iar plățile efectuate corespund stadiilor fizice.

La Centrul de conferinţe – Palatul Patriarhiei au continuat lucrările de restaurare, consolidare şi protecție a Palatului Patriarhiei, cu fi­nanțare europeană. În conformitate cu prevederile contractului de finanțare și contractului de execuție, în data de 28 decembrie 2015, constructorul a anunțat finalizarea lucrărilor, iar în cursul lunii ianuarie 2016 a fost efectuată recepția. La această dată se lucrează la remedierea aspectelor menționate în procesulverbal de recepție. În același timp, spațiile interioare sunt pregătite în vederea inaugurării și introducerii în circuitul turistic.

Sectorul stavropighii patriarhale şi centre sociale, prin echipa de întreținere ARCADA, a efectuat lucrări de renovare, reamenajare şi dotare tehnică la: Centrul socialcultural „Sfântul Apostol Andrei“, Reședința Patriarhală, Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul“ ş.a. De asemenea, au fost continuate lucrările de renovare şi modernizare la Centrul culturalmisionar „Familia“ – Casa „Sfântul Pantelimon“. În anul 2015 s‑au amplificat activităţile de renovare a spaţiilor interioare la Centrul socialpastoral „Sfânta Maria“ – Techirghiol şi de extindere a activităţilor în favoarea pelerinilor.

 

III. ACTIVITATEA SOCIALFI­LANTROPICĂ

În anul 2015, în lucrarea socialfilantropică și medicală la nivelul structurilor eparhiale au fost implicate 10.484 de persoane, după cum urmează: 29 consilieri eparhiali, 24 inspectori de specialitate și eparhiali, 440 asistenţi sociali, 1.475 personal cu diverse specializări (cadre didactice, cadre medicale, juriști, psihologi, personal administrativ), 8.516 voluntari.

În cursul anului 2015, atât în Bucureşti, cât şi în diferite localităţi din cuprinsul eparhiilor, s‑a desfășurat activitate filantropică în cadrul a 766 de instituţii și servicii sociale. Având în vedere diversificarea continuă a serviciilor oferite, precum şi extinderea şi acreditarea centrelor, s‑a impus o reorganizare integrată a activităţilor pe criterii de competenţă. Diagrama aşezămintelor social‑filantropice arată astfel: 150 cantine sociale și brutării, 52 instituții ce oferă servicii medicale și farmacii, 97 centre de zi pentru copii, 16 centre de zi pentru vârstnici, 50 centre rezidențiale vârstnici, 25 centre comunitare, 37 centre de tip familial, 40 grădinițe sociale și afterschool, 14 locuințe protejate, 78 centre de informare, de consiliere și centre de resurse, 2 instituții de învățământ pentru adulți, 16 centre de urgență (pentru persoane fără adăpost, pentru victime ale violenței domestice, pentru victime ale traficului de persoane), 9 campusuri de tabără, 54 centre educaționale și alte 126 instituții cu specific diferit.

În cuprinsul eparhiilor se află în derulare 489 de proiecte și programe sociale, din care: 35 cu finanţare externă, 41 cu finanţare publică, 326 finanţate din fonduri proprii şi 87 cu finanţare mixtă.

Atât în cadrul aşezămintelor, cât şi prin intermediul programelor și proiectelor sociale, au primit asistenţă 88.536 de beneficiari, după cum urmează: a) 31.498 copii din aşezămintele sociale ale Bisericii, dar mai ales din familii sărace şi fără posibilităţi de întreţinere, sau cu părinţii aflaţi la muncă în alte ţări; b) 3.707 persoane cu dizabilităţi, cu deficienţe de vorbire, vedere şi auz, consumatori de droguri sau alte tipuri de dependenţe, persoane infectate cu HIV/SIDA; c) 21.010 persoane vârstnice din aşezămintele de protecţie socială bisericeşti, din centrele sociale de tranzit şi adăposturi de noapte, bătrâni singuri, nedeplasabili, abandonaţi de familie şi care prezentau grave probleme de sănătate; d) 23.934 şomeri, adulți în dificultate, victime ale traficului de persoane, victime ale violenței familiale, deţinuţi eliberaţi, victime ale calamităților naturale; e) 8.387 alte categorii.

Asistenţa religioasă în unităţile militare, penitenciare, spitale şi aşezăminte de ocrotire socială este asigurată de 504 preoţi, dintre care: 19 în unități ale Ministerului Afacerilor Interne, 77 în unităţi militare, 25 în sistemul penitenciar şi 383 în spitale, aşezăminte de ocrotire socială, unități de învățământ etc. În toate unităţile menţionate mai sus există în prezent 443 de biserici şi capele sfințite, altele 95 aflându‑se în diferite stadii de construcţie şi amenajare. De asemenea, au fost deblocate și bugetate 14 posturi de preot în sistemul penitenciar, care urmează să fie ocupate prin concurs la începutul anului 2016.

În cadrul activităţii filantropice s‑au acordat ajutoare financiare directe în valoare de 11.605.048 lei şi ajutoare materiale în valoare estimată de 22.912.063 lei.

În total, pentru susţinerea întregii activităţi de asistență socială și filantropică şi pentru sprijinirea sinistraților, în anul 2015, la nivelul Patriarhiei Române, sau cheltuit 122.807.914 lei și 1.231 euro.

Ca o concluzie la această prezentare succintă, putem spune că grija faţă de sănătatea sufletească şi trupească a omului a fost şi este o preocupare constantă a Bisericii noastre, urmând îndemnul Evangheliei iubirii milostive a lui Hristos şi practica tradiţiei ortodoxe. Sfânta Evanghelie şi Tradiţia Bisericii subliniază cât de necesară este legătura dintre viaţa spirituală şi activitatea socială a omului, dintre rugăciune şi acţiune, dintre evlavie şi dărnicie, dintre Liturghie şi Filantropie. Astăzi, Biserica Ortodoxă Română încearcă să contribuie tot mai mult la alinarea suferinţei atât prin lucrarea ei liturgică, duhovnicească şi pastorală, cât şi prin lucrarea ei filantropică şi social‑medicală.

Mulțumim în mod deosebit tuturor celor care ajută Biserica noastră în lucrarea ei misionară, clerici şi credincioşi mireni, autorităţi centrale şi locale, sponsori şi voluntari. Totodată, îi îndemnăm să continue şi să sporească lucrarea lor socială şi misionară, pentru a‑i ajuta pe cei aflați în dificultate: bolnavi, bătrâni, orfani, săraci şi neajutorați.

Ne rugăm lui Dumnezeu să dăruiască sănătate şi mântuire, ajutor şi bucurie tuturor celor care iubesc Biserica lui Hristos din poporul român şi sprijină activitatea ei de mărturisire şi slujire, prin cuvânt şi faptă, a iubirii milostive a lui Hristos pentru toți oamenii!

 

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Sinteza activităților Bisericii Ortodoxe Române în anul 2015

Miercuri, 24 februarie, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la Centrul naţional pentru formare continuă „Dumitru Stăniloae“ din Ca­pitală, s‑a desfăşurat şedinţa anuală a Adunării Naţionale Bisericeşti. Membrii Adunării Naţionale Bisericeşti au examinat şi aprobat Raportul general anual al Consiliului Naţional Bisericesc şi rapoartele comisiilor Adunării asupra activităţii Bisericii Ortodoxe Române în anul 2015 în ceea ce privește lucrarea pastoralliturgică şi socialfilantropică, viaţa monahală, învăţământul teologic şi predarea religiei în şcolile publice, activitatea editorialtipografică şi massmedia, patrimoniu culturalbisericesc, construcţiile de noi locașuri de cult, relaţiile cu alte culte, grija pentru comunităţile ortodoxe româneşti din străinătate, relaţiile interbisericeşti şi interreligioase etc. Documentul, intitulat „Fapte ale credinţei şi iubirii milostive“, a fost citit de către Părintele Patriarh Daniel marţi, 23 februarie, în cadrul şedinţei anuale de lucru a Consiliului Naţional Bisericesc al Bisericii Ortodoxe Române, prezidată de către Preafericirea Sa la Reşedinţa Patriarhală.

 

Cuviosul român care a căutat sfințenia în Pustiul Hozevei

Interviu cu Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor realizat de diac. Ciprian Bâra

 

La Mănăstirea Sfântului Gheorghe din Hozeva a avut loc duminică, 31 ianuarie 2016, proclamarea canonizării Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamț în Patriarhia Ierusalimului. La acest eveniment au participat sute de pelerini români, precum și o delegație a Patriarhiei Române, condusă de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. Despre acest moment solemn, despre smerenia și nevoința cuviosului în pustiu, precum și despre evlavia pelerinilor care vin în număr foarte mare la Hozeva, ne-a vorbit Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Preasfinția Voastră, recent a avut loc proclamarea canonizării Sfântului Ioan Iacob în Patriarhia Ierusalimului, după mulți ani de recunoaștere a sfințeniei lui în România! De ce s-a întâmplat acum acest moment sărbătoresc?

proclameare_Sf_Ioan_Iacob_ierusalim (6)Patriarhia Ierusalimului a considerat că acum este momentul, deși l-a cinstit propriu-zis în ultimii 36 de ani. Îndată după aflarea moaștelor sale, în peștera unde s-a și nevoit, starețul Amfilohie, în anul 1980, cu acordul Patriarhiei Ierusalimului, respectiv
al fericitului întru pomenire Patriarhul Diodor, a mutat din peșteră trupul neputrezit al Cuviosului Ioan Iacob într-un paraclis al mănăstirii. Acesta a fost de fapt primul semn de recunoaștere a sfințeniei și a vieții frumoase, pilduitoare şi speciale pe care a avut-o Sfântul Ioan Iacob. Încă de atunci putem spune că a fost vorba de un act de cinstire a acestui cuvios care, deși nu era din neamul celor majoritari ai Frăției Sfântului Mormânt, a strălucit prin smerenie, priveghere, rugăciune, post și mai ales printr-o discreție filocalică. El a fost foarte puțin cunoscut. A avut puține legături, dintre care amintim doar câțiva români din Ierihon: familia Samoilă, care a și dăruit proprietatea sa din Ierihon pentru a se construi o biserică românească; câteva maici din Ierihon, stabilite din anii ’30-’40 în vechea cetate biblică, și ucenicul său, Ioanichie Pârâială, cu sora lui, monahia Magdalena. Toți aceștia au mărturisit că Ioan Iacob era un monah cu o rară trăire duhovnicească.

Cuviosul Ioan Iacob se înscrie în rândul altor pust­nici români care au fost iubitori ai Locurilor Sfinte. Amintiți-ne câteva nume care au rămas în memoria poporului.

Au mai fost şi alți călugări de aceeași trăire spirituală. Dumnezeu știe care a fost adevărata lor nevoință. Oamenii nu știu decât foarte puțin sau deloc din viața monahilor, atât de bine chivernisită și ascunsă de ochii celor mulți. Sfântul Ioan Iacob a fost asemenea cu Iuvenalie Străinul, care a trăit o parte a vieții sale la Muntele Sinai și altă parte la râul Iordan. Îi mai amintim pe arhi­mandriții Ermoghen Buhuș și Irinarh Roseti, cu aproximativ un veac înaintea Sfântului Ioan Iacob, dar și Damian Stog, care s-a nevoit o perioadă la râul Iordan și a fost omorât în timpul conflictelor de după 1967 din zona de graniţă. Mărturisesc din expe­riența mea ca Reprezentant al Patriarhiei Române la Locurile Sfinte că, întâlnindu-mă de câteva ori cu unul dintre cei mai venerabili călugări ai Frăției Sfântului Mormânt, stareț al mănăstirii de pe muntele Eleonului, numită „Mica Galilee“, unde se află și mormintele patriarhilor Ierusalimului, arhimandritul Antimos, acesta mi-a mărturisit că în ti­nerețea sa, cu 40-50 de ani în urmă, a cunoscut la Ierihon călu­gă­rițe „cu viață sfântă“. Una dintre acestea era vestita Galineea, care printre alții l-a primit și pe părintele Cleopa în vizita sa la Locu­rile Sfinte în anii ’70. Au fost foarte mulți călugări români care au iubit acele locuri, unde s-au nevoit, au făcut fapte de milostenie și mai ales fapte de pocăință. Așa au fost și câteva călugărițe pe muntele Ierihonului, la mănăstirea de lângă locul Înălțării Domnului, schimonahiile Tomaida și Acachia, dar și alții asemenea.

Evlavia populară manifestată pentru Sfântul Ioan Iacob mărturisește și minuni întâmplate la Ierusalim, la peștera cuviosului?

S-au întâmplat și foarte multe minuni. Unele dintre ele sunt amintite într-o lucrare recentă, alcătuită de arhimandritul Constantinos, care de câțiva ani este starețul Lavrei Sfântului Gheorghe Hozevitul. Acesta a cules foarte multe informații, care nu erau cunoscute, mai ales din perioada viețuirii sale în Țara Sfântă. Sunt câțiva părinți de la Ierusalim care mărturisesc că cei care au fost împotriva Sfântului Ioan Iacob, inclusiv câțiva stareți și viețuitori ai mănăstirii, au sfârșit în mod tragic. Între informațiile consemnate sunt și multe minuni pe care Sfântul Ioan Iacob le-a făcut în ultima perioadă și ajutorul pe care multe persoane l-au primit din partea sfântului: vindecări şi chiar arătări. Sunt, de asemenea, persoane care l-au cunoscut personal pe Sfântul Ioan Iacob și care mărturisesc despre trăirea, smerenia și viața lui îmbunătățită, dar și despre ajutorul venit în urma rugăciunilor fierbinţi.

Sunteți iubitor de manuscrise, le descoperiți, le arătați și le așezați în pagină. Există manuscrise ale Sfântului Ioan Iacob nedescoperite, necercetate?

Referitor la corespondenţa pe care Cuviosul Ioan Iacob a avut-o cu unii oameni, există mărturie și o pagină de filocalie recentă pe care, prin rânduiala lui Dumnezeu, am primit-o cu ceva timp în urmă. Este o scrisoare în original a Sfântului Ioan Iacob. Această epistolă în manuscris, datată 26 decembrie 1958 și adresată tocmai familiei de români din Ierihon (Samoilă), spune printre altele: „Fraților întru Hristos Constantine, Dimitrie și soră Elena, din smerita mea peșteră mă duc cu gândul la sfânta peșteră din Vitleem, unde S-a născut Împăratul Păcii și Mântuitorul nostru. El a plecat cerul, ca să ne ridice pe noi spre cele de sus, a venit în lume ca să ne aducă pace, dar iată că lu­mea de azi nu prețuiește nici sfânta Lui pogorâre și nici pacea pe care au vestit-o îngerii la Vitleem“.

În încheierea răvaşului, părintele Ioan Iacob scria acestei ­familii: „Să iubim și noi necazurile și prigoanele, căci din ele a băut Domnul Slavei. Să gustăm din oțetul și din fierea Lui, ca să ne îndulcim și din Slava Lui cea sfântă. Pentru rugăciunile Preacuratei Sale Maici care L-a născut cu trupul pentru mântuirea noastră. Al frățiilor voastre smerit rugător către Domnul, ieroschimonah I. Iacob“. Acest manuscris l-am publicat în urmă cu puțin timp în paginile „Ziarului Lumina“. Epistola a fost scrisă cu creionul pe o foaie modestă, dar arată că avea preocuparea scrisului cu folos sufletesc. Se poate să mai existe manuscrise nepublicate ale Sfântului Ioan Iacob, întrucât, în urmă cu mulți ani, aflându-mă la Mănăstirea Neamț, acum aproximativ 30 de ani, arhimandritul Claudiu Derevleanu, care a fost prietenul sfântului și împreună-călător cu el în anul 1936 către Țara Sfântă, îmi mărturisea că Sfântul Ioan Iacob i-a trimis câteva scrisori în versuri. Subliniez că arhimandritul nemțean a fost singurul român căruia Sfântul Ioan Iacob i-a mai scris de la plecarea din țară. Deci, vreme de 24 de ani, din 1936 până în 1960, n-a mai scris altcuiva. Doar lui. Ce s-a întâmplat? Părintele Claudiu a păstrat aceste scrisori. Într-o zi, cineva de la Securitate a venit la el în chilie și i-a spus să-i deschidă sertarul, nu știu care sertar… Acolo erau scrisorile Sfântului Ioan Iacob. Cu puțin timp înainte le arătase cuiva. Scrisorile au fost confiscate, iar părintele Claudiu a fost interogat de mai multe ori. După evenimentele din 1989, în prima parte a anului, într-o perioadă de libertate, părintele Claudiu s-a adresat auto­rităților, dar n-a reușit să le recupereze. S-ar putea deci să mai existe pe undeva câte o scrisoare. Poate și câteva versuri. Deși versurile par simple la prima vedere, au adevăruri profunde și lucruri de mare frumusețe și sensibilitate. Avea, între altele, și talantul poeziei.

Vorbiți-ne despre evlavia pelerinilor români care vin în Țara Sfântă la peștera Sfântului Ioan Iacob.

Conform celor mărturisite de unii părinți greci din Patriarhia Ierusalimului, cei mai mulți pelerini sunt la Hozeva. Numărul acestora este alcătuit în cea mai mare parte din români, dar și din ruși, ucraineni, greci, sârbi și chiar credincioși din diferite colțuri ale lumii. Recent, sfintele moaște ale Sfântului Ioan au fost mutate, dintr-un paraclis, în biserica centrală a mănăstirii. Foarte multe lucrări de reparație s-au făcut în ultimii ani cu ajutorul românilor, veșminte foarte frumoase, acoperământul raclei, brodat în România. Cred că nu este grup de pelerini români care să nu poposească la Mănăstirea Sfântului Gheor­ghe, respectiv la moaștele Cuviosului Ioan.

Ați fost delegatul Patriarhului României la evenimentul proclamării canonizării Sfântului Ioan Iacob. Relatați-ne momentul solemn ce a avut loc recent la Ierusalim.

proclameare_Sf_Ioan_Iacob_ierusalim (3)Sfântul Sinod al Patriarhiei Ierusalimului a hotărât în luna decembrie a anului 2015 acest moment solemn al proclamării canonizării Sfântului Ioan Iacob. Hotărârea sinodală a avut loc în 9/22 decembrie 2015. S-a hotărât ca acest eveniment să aibă loc pe 18/31 ianuarie 2016, ziua pomenirii, după calendarul ierusalimitean, a Sfinților Ierarhi Atanasie și Chiril. Au fost prezenți foarte mulți români. Aceștia au aflat de eveniment prin comunicatul de presă al Patriarhiei Române. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a hotărât ca o delegație din România să participe la acest moment sărbătoresc. La inițiativa Preafericirii Sale au fost prezenți la Hozeva arhimandriți, profesori de teologie, clerici, monahi, monahii și credincioși din mai multe eparhii ale țării. Amintesc în primul rând prezența preotului din satul natal al Sfântului Ioan Iacob, din Crăinicenii Dorohoiului, apoi a protopopului din zona lui natală, de la Darabani, a starețului Mănăstirii Neamț, unde Sfântul Ioan Iacob a fost călugărit, a starețului Mănăstirii Turnu din Arhiepiscopia Râmnicului, unde a viețuit o perioadă de timp, a unor profesori de teologie, directori de seminarii care au o legătură cu Sfântul Ioan Iacob, precum și reprezentanți ai unor parohii și mănăstiri care îl au ocrotitor. Din Arhiepiscopia Bucureștilor au participat aproximativ 15 clerici și credincioși. Astfel, a fost reprezentată întreaga Patriarhie Română. A fost prezentă și diaspora românească, întrucât au fost pelerini veniți din Italia, Spania, Olanda, Franța și chiar din America. Numărul clericilor și al monahilor români prezenți acum la Ierusalim a fost de peste 100, în total, împreună cu credincioși, vreo 800, poate chiar mai mulţi.

Au fost prezenți și mulți ierarhi ortodocși. În soborul prezidat de Patriarhul Teofil al III-lea al Ierusalimului au slujit reprezentanți ai Patriarhiei Ecumenice, ai Patriarhiei Ierusalimului, ai Patriarhiei Alexandriei și ai Patriarhiei Române. Împreună cu Preafericitul Părinte Teofil au slujit în ordinea așezată de Patriarhul Ierusalimului: Mitropolitul Chiriac al Nazaretului; Mitropolitul Arsenie al Austriei și Ungariei (Patriarhia Ecumenică); Episcopul Timotei Prahoveanul, Reprezentantul Patriarhiei Române; Mitropolitul Isihios de Capitoliada, Exarh patriarhal și Epitrop al Patriarhiei Ierusalimului; Mitropolitul Timotei de Vostra, Reprezentantul Patriarhiei Ierusalimului pe lângă Biserica Ciprului; Arhiepiscopul Aristarhos de Constantina, Secretarul Patriarhiei Ierusalimului; Arhiepiscopul Teodosie de Sevastia și Samaria; Arhiepiscopul Dimitrios de Lida, Secretarul Sfântului Sinod al Patriarhiei Ierusalimului; Arhiepiscopul Filumenos de Pela și Episcopul Ioachim de Zambia.

Cu acest prilej sărbătoresc în cinstea Cuviosului Ioan Iacob, ce proiecte speciale se desfășoară în Patriarhia Română?

În primul rând, subiectul se află și în atenția Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ca o informare a celor petrecute la Hozeva. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și-a exprimat dorința de a se confecționa în Atelierele Patriarhiei Române o raclă de argint pentru moaștele sfântului, ca dar al Patriarhiei Române pentru Patriarhia Ierusalimului, respectiv pentru Mănăstirea Sfântului Gheorghe din Pustiul Hozeva.

Se dorește realizarea unui film cu momentul proclamării canonizării sfântului la Ierusalim, dar și o ediție jubiliară a vieții și a Acatistului Sfântului Ioan Iacob. Un semn de cinstire este și faptul că în ambele biserici românești de la Locurile Sfinte, respectiv în biserica Reprezentanței Române din Ierusalim, dar și la Ierihon, Cuviosul Ioan Iacob este cinstit ca un ocrotitor, cu toate că hramul principal la Ierusalim este închinat Sfântului Gheorghe, iar la Ierihon, Nașterii Mântuitorului. În România avem deja o părticică din sfintele sale moaşte, degetul lui, oferit de Mitropolitul Irineu de Neapolis, care a venit însoțit de Mitropolitul Nazaretului în 1992 ca delegați ai Patriarhului Diodor al Ierusalimului la momentul proclamării canonizării Sfântului Ioan Iacob, de sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, la Iași, în luna octombrie. Delegația ierusalimiteană a venit la invitația Mitropolitului de atunci al Moldovei, Daniel, care îl cinstește în mod deosebit pe cuviosul român nevoitor în Țara Sfântă.

 

Un martor preţios

Foarte puțini sunt cei care l-au „prins“ în viață pe Sfântul Ioan Iacob. Chiar în timpul vieții sale a avut foarte puțini prieteni și cunoscuți, între acești foarte puțini aflându-se ucenicul său, monahul Ioanichie Pârâială, și sora lui, schimonahia Magdalena. De asemenea, familia Samoilă din Ierihon și maicile române care trăiau în aceeași cetate biblică. Sfântul Ioan Iacob a fost un călugăr solitar, de aceea s-a și spus că el a schimbat dorul de țară cu dor după Dumnezeu.

La sărbătoarea proclamării canonizării Cuviosului Ioan Iacob din Patriarhia Ierusalimului – 18/31 ianuarie 2016, am avut bucuria să slujesc în soborul numeros de arhierei, preoți și diaconi cu bătrânul preot Vasileios Vakras din Grecia, originar din satul Myloi, insula Samos. În anul 1960, acest preot care nu împlinise încă 20 de ani era student al Școlii Patriarhale de pe Sion, unde Patriarhia Ierusalimului își pregătește slujitorii. El este martorul prețios al vieții Sfântului Ioan Iacob. Poate chiar ultimul.

Arhimandritul Constantin, starețul Lavrei „Sfântul Gheor­ghe“-Hozeva, l-a descoperit pe acest martor prețios al ultimelor ceasuri din viața Sfântului Ioan Iacob. Unii studenți ai școlii patriarhale ierusalimitene de pe muntele Sion rămâneau în vacanțe pentru a ajuta frăția Sfântului Mormânt. Așa a făcut în acel an și tânărul Vasileios Vakras. A rămas pentru o lună să-l ajute pe starețul Amfilohie, arhimandritul de la Mănăstirea „Sfântul Gheorghe“-Hozeva. Pe valea mănăstirii trăiau atunci trei călugări asceți. Tânărul student avea datoria să le ducă acestora cel puțin o dată pe săptă­mâ­nă pâine și puține fructe pentru hrană. Într-una din zile, ajungând lângă peștera Sfântului Ioan Iacob, după ce a strigat de mai multe ori, nu a primit nici un răspuns. Întorcându-se la mă­năstire, i-a zis starețului că nu i-a răspuns nimeni. Starețul l-a însoțit până la peșteri, pentru că asceții nu-l cunoșteau. L-a prezentat spunându-le că fratele Vasileios este cel care va aduce pâinea în fiecare sâmbătă și atunci sihaștrii au coborât coșurile. Înainte de a-și încheia perioada de ascultare de la Hozeva, tânărul student, în ziua de 1 august, s-a dus, după obicei, să le ducă hrana. La peștera Cuviosului Ioan Iacob l-a găsit slăbit trupește și acesta i-a spus: „Zi-i egumenului să vină miercuri să mă împărtășească și apoi să mă îngroape“. Părintele Vasileios Vakras își amintește că starețul l-a ascultat cu seriozitate și că, într-adevăr, în ziua de miercuri a pornit de la mănăstire dis-de-dimineață împreună cu părintele Ioanichie și cu tânărul student. Primul avea Euharistia, al doilea un rucsac plin cu pământ. Studentul ținea candela aprinsă ce însoțea mereu Sfânta Împărtășanie. Când au ajuns acolo, au întâlnit un om îngenuncheat, cu mâinile pe piept în semnul Sfintei Cruci, care se ruga în fața unui mormânt deschis. Părea în vârstă, deși avea doar 47 de ani. Inima îi bătea cu putere sub cămașă, făcând o mișcare epui­zantă de a lua binecuvântare de la arhimandritul Amfilohie și abia a putut să rostească cuvintele: „Iertare, Părinte“. Egumenul l-a împăr­tășit cu Preasfintele Taine. Bătăile repezite ale inimii au început să se micșoreze, iar după câteva minute s-au stins definitiv. Sufletul lui se despărțise de trup și zburase către ceruri. Părintele Ioanichie l-a îmbrăcat cu rasa și cu epitrahilul și după aceea i-au citit slujba de Înmormântare, așezându-i trupul în mormântul pregătit de cuviosul nevoitor. Părintele Ioanichie i-a acoperit cu pământ trupul, iar egumenul a poruncit să ducă la mănăstire gențile ce se aflau în peșteră. Era acolo opera scrisă a Cuviosului Ioan. Tânărul student a răsfoit în grabă un manuscris ce avea o poezie-dialog cu Preasfânta Năs­că­toare. I-a plăcut mult poezia, încât a cerut permisiunea de a păstra manuscrisul. S-a întâlnit însă cu refuzul egumenului, care i-a spus că acesta aparține mă­năs­tirii și acolo trebuie să ră­mână. Părintele Vasileios Vakras își amintește că arhimandritul Amfilohie a rămas mai multe zile tăcut și îngândurat. Mărturisește, de asemenea, că până astăzi, deși au trecut atâția ani, nu poate uita chipul cuvios al ascetului și mulțumește lui Dumnezeu pentru acest mare dar.

După ce cuviosul părinte și-a încredințat sufletul Domnului, cei doi părinți și studentul l-au îmbrăcat și l-au pregătit după rânduiala monahală, l-au dus în prima încăpere a peșterii și pe la ora unsprezece a început sluj­ba Înmormântării. S-a păstrat mărturia părintelui egumen Amfilohie: „Cum am început slujba, un cârd imens de păsări sălbatice a intrat în peșteră. Am crezut că au venit pentru pes­meții ce-i împărțea cu generozitate cuviosul. Am aruncat niște pesmeți, însă nu mâncau defel. Loveau cu aripioarele deasupra sfintelor moaște, se așezau când pe cap, când pe piept sau la picioarele sfântului, țipând fie toate împreună, fie fiecare în parte. În orice caz, împiedicau citirea slujbei; stingeau lumânările, cu bătăile aripilor ne închideau cărțile. Dumnezeu le trimisese. Veniseră să își ia rămas-bun de la binefăcătorul și părintele lor pământesc. La sfârșitul slujbei am așezat cuviosul trup în mormântul pregătit de însuși părintele Ioan, mormânt în care mai fuseseră așezați asceți necu­noscuți nouă. Am închis mormântul cu scânduri și l-am lipit bine cu lipici din pământ cu apă. Atunci au plecat și păsările“.

Sfintele moaște ale cuviosului nevoitor au rămas în liniștea Peșterii „Sfânta Ana“ douăzeci de ani. La ceva timp după adormirea sa au fost niște discuții, în sensul că ar trebui să se deschidă mormântul și să fie mutate moaștele după tipicul monahal, dar mai ales din pricina vânătorilor de comori care circulau prin zonă și deschideau orice mormânt în vederea descoperirii unor obiecte prețioase. Chiar beduinii care trăiesc prin aceste zone pustii mărturiseau că vedeau deseori noaptea, și înainte, și după adormirea cuviosului, o lumină puternică ieșind din peșteră. Cu toate acestea, părintele stareț Amfilohie ezita și spunea că este de preferat să lăsăm pustnicii „întru liniștea lor“; era de altfel și tradiția locală a Lavrei Hozeva.

Prima surpriză s-a produs în octombrie 1979, când sosi la mă­năstire un grup mic de elino-americani, însoțiți de arhimandritul Pantelimon, care îl cunoscuse, laic fiind, personal pe cuvios și avusese binecuvântarea să se spovedească la acesta. Pelerinii și-au manifestat dorința: „Părinte stareț, dacă este cu binecuvântare, să mergem jos la peșteri, să ne închinăm la mormântul părintelui duhovnic Ioan Iacob“.

Egumenul, deși nu fusese inițial de acord, mai ales din pricina prăpăstiilor din zonă, într-un final și-a dat acordul. Au mers la peșteră, iar după o scurtă pomenire și-au exprimat o altă dorință: „Părinte stareț, dă-ne binecuvântare să deschidem mormântul, să ne închinăm sfintelor moaște“. Deși ezita, părintele Amfilohie le dădu binecuvântarea, fiindcă își aminti că sfântul îi arătase în vis monahului Ioanichie că va avea loc mutarea trupului său. Au scos scândura. Priveliștea le tăie respirația! Trupul întreg, neatins de stricăciune, așa cum îl puseseră înainte cu douăzeci de ani.

Locul acela se umplu de mireasmă deosebită. Se închinară cu evlavie, închiseră mormântul și se grăbiră să îl înștiințeze pe Patriarhul Ierusalimului. Chiar dacă Patriarhul Ierusalimului cu drag le dădu binecuvântarea de a face strămutarea oficială a moaștelor, erau diverse piedici practice, mai ales că era timpul ploilor torențiale. Nivelul apei în albia torentului Horath urca îngrijorător și astfel părinții mănăstirii fuseseră obligați să aștepte până în vară pentru a putea traversa în siguranță albia torentului; nu exista altă cale de acces.

Ne aflăm în 28 iulie 1980. Trecuseră deja opt luni de la prima surpriză… Redăm în continuare exact descrierea făcută de părintele stareț Amfilohie: „Ne-am dus la Ierusalim, am cumpărat un coșciug și am mers la peșteră cu funii, cu grinzi, cu laici și cu destui părinți. Am ajuns acolo, am coborât coșciugul în albia torentului și l-am deschis pentru închinare. Îl vedeam pe cuvios întreg, cum îl pusesem. Aveai impresia că are doar câteva ore acolo. Nici măcar ore, cum l-au pus, așa l-am găsit. Fără să fie alterat chipul său, hainele lui, barba lui, părul, rasa, pantofii. Purta bocanci de la militarii greci din război, parcă erau noi-nouți. Schima mare de pe piept și epitrahilul, curate, cu culorile păstrate perfect. Toate ca și noi! Ne-a străpuns un fior și am strigat: «Doamne, miluiește-ne pe noi, păcătoșii!» Fantezie este sau realitate?… Eu l-am luat ușor de omoplați, părinții de mijloc, alții de picioare, de gambe, alții de bocanci și l-am pus în coșciugul adus de noi. Am scos pieptănul din buzunar și i-am pieptănat barba și părul. I-am pus culionul și camilafca, după rânduială. Fața îi era impecabilă! Parcă dormea nepăsător. Doar pe frunte avea o linie neagră, urmă lăsată de culion, trecuseră atâția ani. L-am coborât ușor-ușor, l-am adus în mănăstire și l-am așezat în biserica mare“.

 

† Timotei Prahoveanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor

18 februarie 2016

 

Comunicat de presă al Secretariatului Sinaxei privind Sinaxa întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe, Chambésy, 21-27 ianuarie 2016

La invitaţia Sanctităţii Sale Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, Sinaxa întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe autocefale a avut loc la Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice de la Chambésy-Geneva, în perioada 21-28 ianuarie 2016. La Sinaxă au fost prezenţi următorii Întâistătători:

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu

Patriarhul Teodor al Alexandriei

Patriarhul Teofil al Ierusalimului

Patriarhul Kirill al Moscovei

Patriarhul Irinej al Serbiei

Patriarhul Daniel al României

Patriarhul Neofit al Bulgariei

Patriarhul Ilia al Georgiei

Arhiepiscopul Hrisostom al Ciprului

Arhiepiscopul Anastasie al Albaniei

Arhiepiscopul Rastislav al Ţinuturilor Cehe şi Slovaciei

Următorii Întâistătători nu au putut fi prezenţi: Preafericirile Lor Patriarhul Ioan X al Antiohiei şi Mitropolitul Sava al Varşoviei şi al întregii Polonii, din motive de sănătate, şi Arhiepiscopul Ieronim al Atenei şi al întregii Elade, din motive personale. Totuşi, toţi cei trei Primaţi au fost reprezentaţi de către delegaţiile oficiale ale Bisericilor lor.

Primaţii Bisericilor Ortodoxe s-au întâlnit pentru a finaliza textele destinate Sfântului şi Marelui Sinod. În cadrul Sinaxei, duminică, 24 ianuarie, a fost oficiată Sfânta Liturghie la Sfânta Biserică stavropighială Sfântul Pavel. Împreună cu Patriarhul Ecumenic, care a prezidat Liturghia, Preafericirile Lor şi şefii delegaţiilor Bisericilor Ortodoxe au conslujit liturghia, cu excepţia conducătorului delegaţiei Patriarhiei Antiohiei.

În timpul Sinaxei, ale cărei sesiuni au fost ţinute în duhul apostolic al „adevărului în iubire“ (Efeseni 4, 15), în acord şi înţelegere, Întâistătătorii au afirmat decizia lor de a convoca Sfântul şi Marele Sinod. Sinodul va avea loc la Academia Ortodoxă din Creta, în perioada 16-27 iunie 2016. În acest sens, Întâistătătorii cheamă, cu smerenie, harul şi binecuvântarea Preasfintei Treimi şi solicită rugăciunile stăruitoare ale pleromei Bisericii, ale clericilor şi laicilor, pentru perioada rămasă până la Sfântul şi Marele Sinod, precum şi pe durata lucrărilor acestuia.

Temele aprobate oficial pentru a fi examinate şi adoptate de Sfântul şi Marele Sinod sunt: Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană, Diaspora ortodoxă, Autonomia şi modul proclamării acesteia, Sfânta Taină a Cununiei şi impedimentele la căsătorie, Importanţa postului şi a respectării acestuia astăzi, Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine. La hotărârea Primaţilor, toate documentele aprobate vor fi făcute publice.

Întâistătătorii au discutat şi hotărât, de asemenea, înfiinţarea unui Secretariat Panortodox, regulamentul de funcţionare a Sinodului, participarea observatorilor eterodocşi la începerea şi încheierea lucrărilor, precum şi acoperirea cheltuielilor Sinodului.

De asemenea, Întâistătătorii şi-au exprimat susţinerea faţă de creştinii prigoniţi din Orientul Mijlociu şi preocuparea constantă faţă de cei doi Mitropoliţi răpiţi: Paul Yazigi, din partea Patriarhiei Antiohiei, şi Gregorios Yohanna Ibrahim, din partea Arhiepiscopiei Siro-iacobite.

Lucrările Sinaxei s-au încheiat în seara zilei de miercuri, 27 ianuarie 2016, prin discursul de încheiere al Sanctităţii Sale Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, Preşedintele Sinaxei.

Dat la Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice din Chambésy-Geneva, în data de 27 ianuarie 2016

 

 

„Un eveniment important pentru a dezvolta practica sinodalităţii la nivel panortodox“

Cuvânt rostit de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, în cadrul lucrărilor Sinaxei întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe – Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice de la Chambésy, Geneva, Elveția, vineri, 22 ianuarie 2016

ZL-Sinaxa-2Sanctitatea Voastră,
Preafericirile Voastre,
Înaltpreasfinţiile Voastre,
Preasfinţiile Voastre,
Dragi fraţi în Hristos,

Mai întâi mulţumim lui Dumnezeu pentru acest eveniment binecuvântat care ne permite să exprimăm coresponsabilitatea noastră pentru viaţa întregii Ortodoxii şi de a lucra împreună pentru întrunirea viitorului Sfânt şi Mare Sinod Ortodox.

Suntem recunoscători Sanctităţii Sale Patriarhului Ecumenic Bartolomeu pentru că ne‑a invitat la această Sinaxă (Adunare) a întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe la Centrul ortodox al Patriarhiei Ecumenice de la Chambésy (Elveţia).

Apreciem, de asemenea, lucrarea pe care au realizat‑o reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe la ultimele întâlniri ale Comisiei speciale pregătitoare şi în timpul Conferinţei preconciliare (a V‑a), chiar dacă mai există încă probleme de clarificat sau de rezolvat privind forma finală a textelor.

Raportul introductiv al Patriarhului Ecumenic ne arată că pregătirea finală a Sfântului şi Marelui Sinod Ortodox este o sarcină dificilă, dar nu imposibilă dacă cerem ajutorul lui Dumnezeu şi lucrăm împreună cu mare responsabilitate.

Lumea întreagă a fost deja informată privind întrunirea Sfântului şi Marelui Sinod Ortodox în luna iunie din anul acesta, 2016.

Pe de altă parte, există unii teologi, monahi şi laici ortodocşi care consideră că un Sinod Pan­ortodox nu este necesar în acest moment sau că acesta nu a fost suficient pregătit (deşi au trecut mai bine de 50 de ani de pregătire).

Pentru a sublinia necesitatea întrunirii viitorului Sfânt şi Mare Sinod, trebuie să amintim că sinodalitatea (conciliaritatea) este o regulă (normă) canonică a vieţii eclesiale în toate Bisericile Ortodoxe autocefale. Astăzi, însă, sinodalitatea trebuie să devină, de asemenea, o regulă a Ortodoxiei la nivel universal, de întruniri sinodale periodice (la fiecare cinci, şapte sau zece ani). Din acest punct de vedere, trebuie să considerăm viitorul Sfânt şi Mare Sinod nu ca fiind un eveniment eshatologic (care precede sfârşitul lumii), ci un eveniment istoric important pentru a dezvolta practica sinodalităţii la nivel panortodox. Mai precis, viitorul Sinod Panortodox trebuie urmat în etape succesive de alte sinoade panortodoxe, pentru a discuta temele asupra cărora nu am ajuns acum la un consens sau alte teme noi legate de probleme actuale din viaţa Bisericii sau a societăţii, cum ar fi: viaţa familiei, viaţa parohiilor şi a mănăstirilor, confruntate cu fenomenul secularizării, problema migraţiei masive, cauzată mai ales de conflictele militare sau de criza economică, solidaritatea cu creştinii persecutaţi azi în lume şi alte teme majore referitoare la misiunea pastorală și socială a Bisericii în lume.

Deci, trebuie să avem o viziune pastorală dinamică asupra sinodalităţii, care se manifestă în etape succesive sau periodice la fiecare cinci, şapte sau zece ani, pentru binele întregii Ortodoxii.

 

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Sinaxa întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe autocefale

La Centrul Ecumenic de la Chambésy, Geneva, Elveţia, sa desfăşurat în perioada 21-27 ianuarie 2016, Sinaxa întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe autocefale, privitoare la pregătirea Sfântului şi Marelui Sinod. În cadrul sesiunilor, care au fost ţinute în duhul apostolic al „adevărului în iubire“ (Efeseni 4, 15), în acord şi înţelegere, Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe au afirmat decizia lor de a convoca Sfântul şi Marele Sinod. Acesta va avea loc la Academia Ortodoxă din Creta, în perioada 16-27 iunie 2016.

O încununare a lucrărilor sinaxei a fost Sfânta Liturghie, oficiată de Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe autocefale, în Duminica a 31‑a după Rusalii, în Biserica „Sfântul Apostol Pavel“, catedrală stavropighială a Patriarhiei Ecumenice. La Sfânta Liturghie, Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscop al Constantinopolului şi Patriarh Ecumenic, a rostit un cuvânt de învăţătură, în care a subliniat importanţa coliturghisirii şi a lucrărilor Sinaxei întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe autocefale, care s-a desfăşurat la Chambésy, cu misiunea pregătirii Sfântului şi Marelui Sinod. „Astăzi noi punem un jalon istoric şi încredinţăm rugăciunii unui mare număr de oameni evenimentul apropiat al Sfântului şi Marelui Sinod. Suntem fideli continuităţii teologice a credinţei noastre în Iisus Hristos, care se exprimă în acelaşi timp prin învăţătura Bisericii Apostolice şi a Sfinţilor Părinţi ai Bisericii. Întrucât Tradiţia noastră este bogată şi foarte vie, ea trebuie să afle cuvintele potrivite pentru a răspunde provocării timpului nostru. Sfântul şi Marele Sinod Ortodox va marca o etapă decisivă în viaţa Bisericii noastre. El nu se limitează la momentul în sine, ci trebuie înţeles ca un proces în desfăşurare, început în trecut şi care continuă în viitor. Deci, suntem hotărâţi să proclamăm mesajul Ortodoxiei“, a spus Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarh Ecumenic.

În cadrul Sinaxei, Patriarhul Ecumenic a vorbit despre cele 10 teme care au fost stabilite la prima Conferinţă Panortodoxă Presinodală din anul 1976. Deoarece, din cele 10 teme adoptate în 1976, numai 8 au fost discutate, iar 2 teme nu au întrunit până acum unanimitate (autocefalia şi dipticele), Patriarhul Ecumenic a propus ca aceste teme să nu mai facă parte din lista de teme pentru Sfântul şi Marele Sinod, ci să fie discutate ulterior.

Temele aprobate oficial pentru a fi examinate şi adoptate de Sfântul şi Marele Sinod sunt: Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană, Diaspora Ortodoxă, Autonomia şi modul proclamării acesteia, Sfânta Taină a Cununiei şi impedimentele la căsătorie, Importanţa postului şi a respectării acestuia astăzi, Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine. Un punct foarte important pe care la manţionat Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecmenic, a fost acela privitor la conceptul de unanimitate sau modalitatea de adoptare a textelor. Sanctitatea Sa a precizat că unanimitatea nu trebuie înțeleasă ca ceva strict matematic (dacă unul nu este de acord, atunci nu este unanimitate). Dacă există persoane individuale sau grupări care nu sunt de acord cu unele texte, poziţia acestora să fie semnalată, consemnată, dar textul în cauză să fie totuşi adoptat. De asemenea, s-a hotărât: înfiinţarea unui Secretariat Panortodox, regulamentul de funcţionare a Sinodului, participarea observatorilor eterodocşi la începerea şi încheierea lucrărilor, precum şi costurile bugetare privitoare la Sinod.

La Sinaxă au fost prezenţi următorii Întâistătători: Patriarhul Ecumenic Bartolomeu; Patriarhul Teodor al Alexandriei; Patriarhul Teofil al Ierusalimului; Patriarhul Kiril al Moscovei; Patriarhul Irinej al Serbiei; Patriarhul Daniel al României; Patriarhul Neofit al Bulgariei; Patriarhul Ilia al Georgiei; Arhiepiscopul Hrisostom al Ciprului; Arhiepiscopul Anastasie al Albaniei; Arhiepiscopul Rastislav al Ţinuturilor Cehe şi Slovaciei.

Alţi trei Întâistătători nu au putut fi prezenţi: Patriarhul Ioan X al Antiohiei şi Mitropolitul Sava al Varşoviei şi al întregii Polonii, din motive de sănătate, şi Arhiepiscopul Ieronim al Atenei şi al întregii Elade, din motive personale. Totuşi, toţi cei trei Primaţi au fost reprezentaţi de către delegaţiile oficiale ale Bisericilor lor.

Patriarhul României s-a întâlnit cu Patriarhul Ecumenic
În data de 25 ianuarie 2016, Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic, Bartolomeu al Constantinopolului, l-a primit la reşedinţa Sa din Chambésy pe Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României. În timpul acestei întâlniri, Patriarhul României i-a oferit Patriarhului Ecumenic Ordinul „Sfântul Ioan Gură de Aur“, precum şi Medalia Omagială „Sfântul Ioan Gură de Aur“ şi o icoană a sfântului, ca urmare a faptului că anul 2015 a fost Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur în Patriarhia Română. Arhiepiscopul Constantinopolului, Patriarhul Ecumenic, a mulţumit pentru darurile oferite şi a apreciat contribuţia delegaţiei Patriarhiei Române la lucrările Sinaxei întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe, care se desfăşoară în prezent la Chambésy.

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a fost însoţit de o delegaţie din care au făcut parte: Înaltpreasfin-
ţitul Părinte Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Centrale şi Meridionale; Înaltprea-
sfinţitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh patriarhal; pr. Michael Tiţa, consilier patriarhal coordonator al Sectorului relaţii bisericeşti, interreligioase şi comunităţi bisericeşti externe al Patriarhiei Române, şi pr. prof. dr. Viorel Ioniţă, consilier patriarhal onorific.