Manifestări prilejuite de sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor

Manifestările prilejuite de sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor organizate ca în fiecare an de Patriarhia Română şi Arhiepiscopia Bucureştilor, s-au desfăşurat în perioada 2328 octombrie.

ZL_RN_Procesiune_1Procesiunea „Calea Sfinților“

Credincioși din capitală şi din toată ţara au arătat recu­noș­tință și fidelitate față de Sfân­tul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, participând la procesiunea „Calea Sfinților“.

Vineri, 23 octombrie, moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, de la Catedrala Patriarhală, au fost purtate în procesiune prin centrul Capitalei împreună cu moaștele Sfinților Împărați Constantin și Elena, cărora li s-au adăugat moaștele Sfin­ților Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur.

Racla cu fragmente din cinstitele moaște ale Sfinților Trei Ierarhi a fost adusă în București, joi 22 octombrie, de la Mănăstirea „Sfântul Pavel“ din Sfântul Munte Athos, de o delegație a Bisericii Ortodoxe a Greciei, condusă de Înalt­prea­sfințitul Părinte Pavel, Mitropolit de Drama. Delegaţia greacă a fost întâmpinată, în cadrul unei ceremonii, în Salonul Oficial al Aeroportului Internațional „Henri Coandă“ din Otopeni, de o delegaţie a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, condusă de Înalt­prea­sfințitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târ­go­viștei și Exarh patriarhal.

Aşadar, vineri la orele prânzului clopotele Catedralei Patriarhale şi ale Catedralei Mitropolitane „Sfântul Spiridon“-Nou au anunţat simultan începutul unui eveniment deosebit care a marcat debutul sărbătoririi Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor. La fel ca și anul trecut, procesiunea „Calea Sfinţilor“ a început din două locuri. S-a plecat de pe Colina Patriarhiei, de la Catedrala Patriarhală. Moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou au fost scoase de către slujitorii catedralei și, precedate de către preoți, monahi, monahii și cântăreți, au fost purtate pe partea de sud-vest a Dea­lului Patriarhiei până la Biserica „Sfântul Nicolae“-Vlădica, apoi pe Bulevardul Regina Maria spre Piața Unirii. Procesiunea cu moaștele sfântului cuvios, condusă de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucu­reștilor, a reunit preoții din protopopiatele sectoarelor 4, 5 și 6 ale Capitalei şi din Protopopiatul Ilfov Sud, preoții de caritate și cei de la capelele militare, precum și consilierii patriarhali. La procesiune au participat și maici de la mănăstirile Christiana și Țigănești, precum și stareți și starețe de la mănăstirile din Arhiepiscopia Bucu­reștilor. În cadrul procesiunii au fost purtate, pe lângă racla sfântului, o icoană de lemn cu chipul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, precum și Sfânta Cruce, steaguri și ripide, iar şase maici de la mănăstirea ilfoveană Țigănești au tămâiat tot drumul de la Catedrala Patriarhală spre Piața Unirii. În cadrul procesiunii, Grupul psaltic „Tronos“ al Catedralei Patriarhale a cântat troparul Cuviosului Dimitrie și alte imne bisericești.

ZL_George Ionita-14În sunet de clopote, bătăi de toacă şi cântări duhovniceşti, un alt alai al pelerinilor a plecat de la Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiridon“-Nou, purtând în procesiune moaştele Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena pe Calea Şerban Vodă, strada Bibescu Vodă până la poalele Colinei Patriarhiei. Împreună cu pelerinii au fost și eleve de la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sfânta Filofteia“-Pasărea din comuna ilfoveană Brăneşti, elevi de la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Nifon Mitropolitul“ din Bucureşti, clerici din protopopiatele sectoarelor 1, 2 şi 3 ale Capitalei şi Protopopiatul Ilfov Nord, maici şi părinţi stareţi de la mănăstiri din Arhiepiscopia Bucureştilor, con­si­lieri eparhiali şi Preasfinţitul Părinte Qais, Episcop de Erzurum, din partea Patriarhiei Antiohiei și a Întregului Orient.

 

Întâlnirea celor două procesiuni pe Colina Patriarhiei
Cele două procesiuni s-au întâlnit la Crucea brâncovenească de piatră de la baza Colinei Patriarhiei. Aici, reunite, au așteptat și au întâmpinat racla cu moaștele Sfinților Trei Ierarhi, adusă de Înaltpreasfințitul Părinte Pavel, Mitropolit de Drama, însoţit de slujitori din cadrul Bisericii Ortodoxe a Greciei și monahi de la Mănăstirea „Sfântul Pavel“ din Athos. Delegația a fost însoțită de Înaltprea­sfințitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei și Exarh patriarhal. După primirea solemnă a raclei cu moaștele Sfinților Trei Ierarhi și a ierarhilor și slujitorilor greci, procesiunea „Calea Sfinților“ a continuat spre Altarul de vară de lângă Catedrala Patriarhală. Aici, racla cu moaştele Sfinţilor Trei Ierarhi a fost întâmpinată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Preasfinţitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul ortodox român din Ungaria, şi Preasfinţitul Părinte Mihail, Episcopul ortodox român al Australiei şi Noii Zeelande, iar cele două racle cu moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou și ale Sfinților Împărați Constantin și Elena, precum și icoanele acestor sfinți au fost așezate spre cinstire în noul baldachin de lângă Catedrala Patriarhală.

După slujba de Polihroniu, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit cuvântul intitulat „Sfinţii Trei Ierarhi, învăţători, rugători şi ocrotitori ai Ortodoxiei“: „Astăzi, prin voia lui Dumnezeu, avem bucuria de a întâmpina pe Colina Patriarhiei, alături de moaștele Sfântului Ioan Gură de Aur, şi moaștele Sfântului Vasile cel Mare şi ale Sfântului Grigorie Teologul, aduse într‑o raclă comună de la Mănăstirea „Sfântul Pavel“ din Sfântul Munte Athos, de o delegație a Bisericii Ortodoxe a Greciei, condusă de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Pavlos (Pavel) de Drama, un prieten al Bisericii noastre şi al sfinţilor. Prezenţa în aceste zile de sărbătoare, la București, în perioada 23-28 octombrie, a moaștelor Sfinţilor Trei Ierarhi, alături de moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou şi ale Sfinţilor Împărați Constantin şi Elena, este o mare binecuvântare pentru noi toţi: ierarhi, cler, vie­țuitori ai mănăstirilor, cre­din­cioși pelerini din România şi din străinătate, dar şi un semn de comuniune frățească între ortodocșii greci şi ortodocșii români, între Grecia şi România, între Sfântul Munte Athos, aparținând Patriarhiei Ecumenice, şi Patriarhia Română. De asemenea, această comuniune a sfinţilor este şi un prilej de a marca două aniversări importante din viaţa Bisericii Ortodoxe Române: împlinirea a 130 de ani de la recunoașterea Autocefaliei (aprilie 1885) şi 90 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie (februarie 1925). (…) Bucuria duhovnicească de a vedea așezate împreună cinstitele moaște ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucu­reștilor, și cele ale Sfinților Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, ne îndeamnă să împlinim în viața noastră cuvintele şi faptele sfinţilor, să avem în mintea noastră gândurile lor curate și să urmăm lui Hristos asemenea lor. Astfel, vom deveni noi înșine cu adevărat creștini, adică mărturisitori ai iubirii milostive a lui Hristos în viaţa noastră, precum au fost apostolii, martirii, cuvioșii şi toţi creștinii jertfelnici şi milostivi“.

ZL_Procesiune_3_MihneaÎnaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Pavel de Drama a vorbit despre Sfântul Ioan Gură de Aur ca fiind unul dintre cei mai mari predicatori ai lumii, un sfânt care a rămas viu în conştiinţa Bisericii prin Liturghia alcătuită de el şi scrierile sale nemuritoare. „Cei care îl ascultau spuneau că mai bine ar fi să se întunece soarele decât să se închidă gura lui Hrisostom, iar glasurile lor au fost ascultate. Soarele ce se numeşte «Ioan Gură de Aur» nu a apus, gura lui şi cuvântul său cel de aur nu au fost pece-tluite. Este contemporan prin ce a scris şi ce a spus cu fiecare generaţie, şi în special cu generaţia noastră. Cuvintele sale teologice, dogmatice, sociale, antropologice şi hristologice sunt necesare pentru creştini, ştiinţă, societate, teologie, preoţie, politică şi pentru toate dimensiunile de exprimare ale vieţii omeneşti, însă, în special, Sfântul Ioan Hrisostom este dascălul milosteniei şi al rugăciunii. Duşmanii lui au reuşit să-l înlăture de pe tronul Bisericii din Constantinopol şi l-au exilat, însă nu au reuşit un singur lucru, şi anume să-l înlăture de pe tronul sfinţeniei. Teologia se mândreşte cu dânsul, predicatorii cuvântului îl au drept model, iar poporul binecredincios îl consideră un autentic învăţător al evlaviei. Prin această lume deznădăjduită au trecut mulţi ritori şi predicatori, dar nu a mai existat nici unul de talia Sfântului Ioan Hrisostom, considerat «privighetoarea amvonului», fiindcă a fost unic şi irepetabil“, a explicat Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Pavel.

Venirea în România a delegaţiei greceşti la sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, a mai subliniat mitropolitul grec, se datorează legăturilor istorice şi frăţeşti dintre cele două Biserici Ortodoxe. În acest sens, Înaltpreasfinţitul Pavel a amintit de începutul legăturilor dintre Mănăstirea „Sfântului Pavel“ din Muntele Athos cu Ţările Române încă din anul 1501, prin jupânul Barbu Banul, dar şi prin boierii şi domnitorii Ţărilor Române care au ajutat financiar mănăstirea, între care Sfântul Voievod Neagoe Basarab şi Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu. „Pe toţi aceştia, dimpreună cu ceilalţi binefăcători ai mănăstirii noastre, îi pomenim zilnic la sfintele slujbe, ţinând astfel vii legăturile noastre de rudenie duhovnicească. Tot de mănăstirea noastră ţine şi Schitul românesc «Sfântul Dimitrie»-Lacu, care încă din secolul al X-lea este vatră monahală vie, ascunsă printre piscurile Muntelui Athos şi ale Muntelui Antiathos. Încă de la începuturile secolului al XVIII-lea, monahi din Moldova şi Ţara Românească, dorindu-şi o viaţă monahală mai ascetică, s-au aşezat în aceste locuri şi după ani de vieţuire athonită au creat acest schit măreţ şi iubitor de isihasm. Pentru acest schit, mănăstirea noastră a cheltuit o sumă importantă de bani şi a rezidit din temelie biserica centrală a schitului. Astăzi, această aşezare monahală, cu binecuvântarea Sanctităţii Sale, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, şi a stareţului nostru, părintele arhimandrit Partenie, trece printr-o perioadă de bunăstare, şi, dacă acum câţiva ani se afla în declin, astăzi toate chiliile au fost restaurate şi, mai important, au fost populate cu monahi buni şi râvnitori, de origine română, care s-au încadrat pe deplin în comunitatea monahală şi tradiţia athonită. Bătrânii noştri care astăzi sunt aici de faţă, părinţii Gherasim şi Nicodim, se străduiesc din răsputeri să ajute schitul pentru propăşirea materială şi duhovnicească a acestuia. Aşadar, astăzi şi aici, nu ne simţim străini printre voi, ci ne simţim fraţi adevăraţi, datorită celor pe care le-am enumerat mai înainte, şi în special datorită credinţei noastre ortodoxe. Ne înclinăm cu respect filial Preafericirii Voastre şi, totodată, mărturisim admiraţia pentru misiunea Preafericirii Voastre şi Vă dorim ca ocrotitoarea noastră, a Sfântului Munte Athos, Prea­sfânta Născătoare de Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului Ioan Gură de Aur, să mijlocească pentru Preafericirea Voastră şi pentru poporul român cel dreptcredincios, astfel încât, ca un alt Moise, să conduceţi pe cei pe care îi arhipăstoriţi pe calea Împărăţiei cerurilor!“, a încheiat Înaltpreasfinţitul Părinte Pavel, Mitropolit de Drama.

La final, racla cu moaştele Sfinţilor Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, a fost aşezată în baldachinul nou de pe esplanada Catedralei Patriarhale, alături de cele două racle cu odoare duhovniceşti, la care s-au închinat apoi soborul de ierarhi, clericii, monahii şi monahiile din Arhiepiscopia Bucureştilor, rămânând spre venerare pentru pelerinii care s-au așezat la rând deja în număr mare.

Pentru a veni în sprijinul pelerinilor sosiți din toată țara la București să participe la sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucu­reștilor, Arhiepiscopia Bucureștilor a pregătit mai multe locuri în care pe­lerinii s-au putut adăposti noaptea. De a­se­me­nea, au fost desemnați diaconi care să aștepte pelerinii în gară și să îi ajute cu informații, indicându-le în același timp unde pot să se odihnească pe timpul nopții.

 

Sfinte Liturghii arhiereşti în zilele sărbătorilor

Sâmbătă, 24 octombrie 2015, Prea-sfințitul Părinte Mihail, Episcopul ortodox român al Australiei şi Noii Zeelande, a săvârşit Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, iar duminică, 25 octombrie 2015,  la Altarul de vară de lângă Catedrala Patriarhală, mii de pelerini au participat la slujba Sfintei Liturghii arhierești, săvârșită de către Prea­sfințitul Părinte Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord.

Delegația Bisericii Ortodoxe a Greciei, condusă de IPS Pavel, Mitropolit de Drama, a efectuat în zilele de vineri și sâmbătă, 23 și 24 octombrie 2015, vizite la biserici și așezăminte monahale reprezentative din Arhiepiscopia Bucureștilor, între care amintim mănăstirile Antim și Radu Vodă, biserica „Sfântul Gheor­ghe“-Nou, șantierul Catedralei Mântuirii Neamului și Mănăstirea Pasărea.

Duminică, 25 octombrie, IPS Pavel, Mitropolit de Drama, a săvârșit Sfânta Liturghie împreună cu PS Siluan, Episcopul românilor ortodocși din Ungaria, și cu PS Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, la Mănăstirea Radu Vodă din Capitală.

Prăznuirea duhovnicească a Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, a început la Catedrala Patriarhală duminică seara, cu slujba Privegherii, săvârșită la Altarul de vară de pe Colina Patriarhiei de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de slujitori.

Luni, 26 octombrie, credincioşii prezenţi au avut bucuria de a participa la Sfânta Liturghie săvârşită la Altarul de vară din vecină­tatea Catedralei Patriarhale de Înaltpreasfin­ţitul Părinte Pavel, Mitropolit de Drama, înconjurat de un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi.

Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Pavel i-a îndemnat pe toţi creştinii ortodocşi români ca, asemenea Mucenicului Dimitrie, să rămână devotaţi Bisericii lui Hristos, deoarece aceasta este instituţia divi­no-umană care niciodată nu şi-a trădat poporul dreptcredincios.

Din soborul de ierarhi care au slujit de sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie au făcut parte Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului; Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul ortodox român al Ungariei, Preasfinţitul Părinte Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord, şi Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul psaltic „Tronos“ al Catedralei Patriarhale.

 

Cinstire luminoasă adusă Cuviosului Dimitrie cel Nou

În ajunul sărbătorii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocro­titorul Bucureştilor, slujba Privegherii a fost oficiată întru cin­s­tirea sfântului de Prea­sfinţitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.

În ziua de prăznuire a Sfân­tului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, Sfân­ta Liturghie a fost săvârșită, la Altarul de vară de pe Colina Patriarhiei, de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu 37 de ierarhi. Veniţi din întreaga ţară la hramul Catedralei Patriarhale, credincioșii au adus laudă duhovnicească și mulțumire lui Dumnezeu pentru binecuvântările și binefacerile revărsate asupra lor prin sfintele moaște ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ale Sfinților Trei Ierarhi și ale Sfinților Împărați Constantin și Elena.

Împreună cu Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Sfânta Liturghie s-au rugat IPS Părinte Pavel, Mitropolit de Drama și Exarh al Macedoniei; IPS Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei; IPS Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului; IPS Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului; IPS Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei; IPS Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului; IPS Părinte Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale și Meridionale; IPS Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei și Exarh patriarhal; IPS Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului; IPS Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei; IPS Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului; IPS Părinte Ioachim, Arhiepis-copul Romanului și Bacăului; IPS Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului; IPS Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei; IPS Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos; IPS Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului; PS Părinte Corneliu, Episcopul Hușilor; PS Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului; PS Părinte Sofronie, Episcopul ortodox român al Oradiei; PS Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei; PS Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor; PS Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei; PS Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului; PS Părinte Visarion, Episcopul Tulcii; PS Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului; PS Părinte Siluan, Episcopul ortodox român din Ungaria; PS Părinte Siluan, Episcopul ortodox român al Italiei; PS Părinte Timotei, Episcopul ortodox român al Spaniei și Portugaliei; PS Părinte Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord; PS Părinte Mihail, Episcopul ortodox român al Australiei și Noii Zeelande; PS Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal; PS Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor; PS Părinte Ilarion Făgărășeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului; PS Părinte Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei; PS Părinte Sofian Brașoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei și Luxemburgului; PS Părinte Emilian Lovișteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmni­cului; PS Părinte Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului. La Sfânta Liturghie au participat și călugări din obștea Mănăs­tirii „Sfântul Pavel“ din Athos, preoţi din cadrul Administrației Patriarhale şi al Administraţiei eparhiale, slujitori de la Catedrala Patriarhală și diaconi. Cântările liturgice au fost date de Corala „Nicolae Lungu“ a Patriarhiei Române.

 

Cuvântul de învățătură adresat credincioșilor și clericilor de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel

După citirea Evangheliei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat credincioșilor și clericilor de pe Colina Patriarhiei un cuvânt de învăţătură. Preafericirea Sa a spus că Dumnezeu dăruiește pacea și odihna Sa oamenilor care în timpul vieții s-au ostenit mult pentru a dobândi o stare duhovnicească înaltă: „Pericopa evanghelică pe care am auzit-o acum a fost rânduită spre a fi citită la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou și se referă în general la viața celor care s-au nevoit mult, care s-au rugat mult, care au postit mult. Aceștia au fost în primul rând sfinții cuvioși, monahi și monahii. Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, a fost un om al multor nevoințe, al multor postiri, al ascezei, al multor rugăciuni și a trăit o viață în sărăcie și simplitate. Astfel de oameni, care s-au ostenit mult, sunt chemați de Hristos la odihnă. Cei care se nevoiesc prin osteneli duhovnicești și cei împovărați uneori prin suferință, prin chinuri, prin încercările grele ale vieții, găsesc odihnă la Hristos Mântuitorul. De aceea, El spune: «Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi». Hristos Domnul dăruiește odihna Sa, pacea Sa, prezența Sa sfințitoare și iubitoare și tuturor pelerinilor care se ostenesc, care vin de la distanțe mari și așteaptă mult la rând pentru a cinsti moaștele sfinților sau sfintele icoane făcătoare de minuni“.

Parcursul vieții pământești a Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou a început în sudul Dunării în timpul formațiunii statale cunoscute în istorie ca Imperiul vlaho-bulgar. „Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou a trăit în secolul al XIII-lea, în timpul Țaratului sau Imperiului româno-bulgar, care a fost înființat de frații Petru și Asan. După tradiția bulgară, acest sfânt a trăit mai târziu, în secolul al XVII-lea. Nu avem consemnat precis timpul în care el a trăit, dar știm, din tradiția și evlavia poporului, că a fost un om simplu care s-a născut într-o familie cu părinți credincioși. El s-a născut în satul Basarabi sau Basarabov, pe malul râului Lom, care este un afluent al fluviului Dunărea. Localitatea era aproape de orașul bulgar numit astăzi Ruse. Sfântul Dimitrie cel Nou a fost păstor de oi și vite și se hrănea din ceea ce îi dădeau sătenii ca răsplată pentru lucrarea sa. Acest sfânt era un om care a trăit mult în natură, văzând frumusețile cerului și ale pământului, s-a rugat mult lui Dumnezeu și a citit în creație ca într-o carte sfântă, bunătatea, frumusețea și milostivirea lui Dumnezeu față de tot ceea ce este viu. Așa a progresat în viața duhovnicească petrecută în singurătate, iar mai târziu dorul de rugăciune mai multă și nevoință mai mare l-au făcut să meargă într-o mănăstire din apropiere, unde a stat o vreme și apoi s-a retras într-o peșteră. Acolo s-a nevoit în rugăciune, post și priveghere toată viața“, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Pentru sfințenia vieții lui, Dumnezeu i-a dăruit trupului său, după moarte, darul nestricăciunii, al facerii de minuni și al ajutorării celor care îi cer ajutorul. Sfântul s-a aflat după moarte și în evlavia și atenția domnitorilor români care au auzit istoria vieții lui, dar și a descoperirii minunate a sfintelor sale moaște. „Tradiția spune că unul dintre domnitorii din familia Basarabilor din Țara Românească a construit o biserică mai mare în satul Basarabi sau Basarabov din sudul Dunării, unde moaștele au fost venerate mai multă vreme până în timpul Războiului ruso-turc din 1768-1774, când armatele rusești au ajuns în Bulgaria. Pentru ca moaștele Sfântului Dimitrie să nu fie profanate de turci, armata rusă le-a luat pentru a le duce în Rusia. Ajungând la București, un om credincios și înstărit, Hagi Dimitrie, se pare că aromân de origine, l-a rugat pe generalul rus Petru Saltîkov să lase moaștele în București ca un fel de răsplătire și mângâiere pentru multele daune și suferința pe care le-a pricinuit războiul ruso-turc. În cele din urmă, generalul rus s-a înduplecat și a lăsat moaștele în anul 1774. Ele au fost așezate în Catedrala Mitropolitană de atunci, acum Catedrală Patriarhală. Evlavia poporului s-a înmulțit foarte mult, iar sfântul a făcut multe minuni. A făcut minuni în timpul ciumei, în timpul secetei și a dăruit sănătate multor oameni bolnavi care au venit să cinstească sfintele sale moaște și să se roage. În scurt timp, a fost considerat, alături de Sfântul Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, ocotitor al orașului București și, astfel, el este și ocrotitor al Țării Românești, alături de Sfânta Muceniță Filofteia de la Curtea de Argeș“, a spus Patriarhul României.

Cinstirea Sfântului Cuvios Dimitrie a fost generalizată în țara noastră în anul 1950. „În anul 1950, Patriarhul Justinian al României și Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române au trecut în rândul sfinților din calendar mai mulți sfinți români și au generalizat cultul unor sfinți locali. Ceremoniile privind generalizarea cultului unor sfinți locali au avut loc exact cu 60 de ani în urmă, la 27 octombrie 1955. Au venit atunci ierarhi din țară și străinătate și cu multă bucurie și cu multă cinstire s-a arătat pre­țuirea ierarhilor, clerului, monahilor și credincioșilor față de sfinții al căror cult a fost generalizat, dar mai ales pentru Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor“, a explicat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.

În cuvântul de învățătură, Patriarhul României a spus că prin cinstirea sfintelor moaște se aduce laudă sfinților lui Dumnezeu și se dobândește ajutorul și mijlocirea lor. „Când cinstim moaștele sfinților, noi nu cinstim oase, cum greșit spun cei nepregătiți, neinformați și rău intenționați, ci noi ne întâlnim cu sfântul ale cărui moaște se află în fața noastră. Când cinstim sfintele icoane, noi nu cinstim lemnul, ci cinstim persoana care este reprezentată în icoană; de aceea, credincioșii evlavioși care au simțul prezenței harului Duhului Sfânt lucrător în sfinți se bucură, iar cei care nu au credință și evlavie se tulbură când se întâlnesc cu icoanele sfinților și cu moaștele sfinților. Sfinții nu concurează pe Hristos, ci arată că sfințenia Celui ce este Unul Sfânt se împărtășește oamenilor care cred în El și îl iubesc pe El. Noi nu cinstim în sfinți natura umană, ci harul lui Dumnezeu Cel Sfânt și Sfințitor, prezent și lucrător în natura umană“, a explicat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.

De asemenea, Preafericirea Sa a spus că nevoința pelerinilor care așteaptă ore întregi pentru a se închina sfinților iubiți este de neînțeles pentru oamenii care nu au duhul rugăciunii și al evlaviei către sfinți: „Sfântul Apostol Pavel spune că omul lumesc, trupesc, autosuficient nu înțelege lucrurile duhovnicești. Numai omul duhovnicesc, care este legat prin credință și iubire de Dumnezeu, poate înțelege lucrurile du­hov­nicești, și aici se vede această legătură pe fețele pelerinilor care, după ce stau ore întregi așteptând în rugăciune și cu evlavie să se închine moaștelor sfinților, au o bucurie atât de mare, încât uită de osteneală, de frig, de oboseala care s-a acumulat prin venirea de la distanță aici. Această bucurie din bucuria Duhului Sfânt este secretul mare al mulțimii cre­dincioșilor care-i iubesc pe sfinți și îi cinstesc“.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a îndemnat pe credincioși să aibă în minte mai multe lucrări duhovnicești ale pelerinajului la sfintele moaște. „Când facem un pelerinaj trebuie să ne gândim la aceste aspecte importante. Pelerinajul este căutarea sfințeniei. Pelerinajul se face pentru a ne întări în credință, chiar și din credința altora când vedem oameni mai rugători, mai cre­dincioși, mai smeriți decât noi. Învățăm, aşadar, din evlavia altora. Pelerinajul este și un moment de recunoștință adusă lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El. Pelerinajul este și un act de pocăință pentru păcate și cererea iertării. Este un prilej de a cere sfinților să ne ajute să-L iubim pe Dumnezeu așa cum L-au iubit și ei și să ne dăruiască putere ca, fiind călători în lumea aceasta, să ajungem în cele din urmă la patria cerească, la cetatea definitivă din ceruri“, a arătat Preafericirea Sa.

 

Mulțumiri și daruri pentru oaspeții din Grecia

La finalul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh ­Daniel a mulțumit oaspeților din Grecia care au adus credincioșilor din Capitală spre cinstire moaștele Sfinților Trei Ierarhi de la Mănăstirea „Sfântul Pavel“ din Athos. Sfintele odoare au fost aduse în România cu binecuvântarea Sanctității Sale Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic şi Arhiepiscopul Constantinopolului, prin bunăvoința Înaltpreasfințitului Părinte Pavel, Mitropolit de Drama și Exarh al Macedoniei, și prin generozitatea părintelui stareț Partenie și a obștii Mănăstirii „Sfântul Pavel“ din Athos.

În semn de prețuire și binecuvântare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a acordat Înalt­preasfințitului Mitropolit Pavel de Drama Ordinul „Sfântul Ioan Gură de Aur“ și o icoană pictată pe lemn cu chipul sfântului ierarh. „Mănăstirea «Sfântul Pavel» este cea mai deschisă mănăstire din Sfântul Munte pentru români, pentru că pe teritoriul ei se află Schitul Lacu, unde viețuiesc peste 50 de călugări români. Mai există în Sfântul Munte Schitul Prodromu, care este organizat ca o cetate, dar Schitul Lacu este organizat ca o misiune pe mai multe chilii, adică locuințe ale călugărilor cu mai multe biserici. Mănăstirea «Sfântul Pavel» a fost ajutată de mulți domnitori români din Țara Românească și Moldova, iar mănăstirea, la rândul ei, a dorit să acorde re­cunoștință mai ales pentru acei domnitori care între timp au ajuns sfinți. Sfântul Neagoe Basarab a făcut turnul mănăstirii, Sfântul Constantin Brâncoveanu a făcut Paraclisul «Sfinții Îm­pă­rați Constantin și Elena» și a repa­rat chiliile, dar au fost și alți domnitori care au ajutat mănăstirea, inclusiv Sfântul Ștefan cel Mare și Dabija Vodă din Moldova“, a explicat Patriarhul României.

În continuare, Înaltprea­sfin­țitul Părinte Mitropolit Pavel de Drama a mulțumit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru primirea călduroasă în România și pentru împreuna-slujire și i-a dăruit o cruce pectorală, replică după crucea-relicvar care conține un mare fragment din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci, care se află la mănăstirea athonită „Sfântul Pavel“, precum și un engolpion arhieresc. „Cu adâncă emoție, doresc să exprim din partea părintelui stareț, arhimandritul Partenie, și a delegației sfintei stavropighii patriarhale a Mănăstirii «Sfântul Pavel» din Sfântul Munte Athos respectul nostru pe care îl nutrim față de persoana Preafericirii Voastre, precum și dragostea noastră pentru poporul român ortodox care, în aceste zile, îşi manifestă în mod evident evlavia și credința sa. Poporul acesta nobil are nevoie de astfel de momente duhovnicești și, de aceea, Preafericirea Voastră, ca un păstor bun, sunteți părtaș obiceiurilor și următor al Sfinților Trei Ierarhi, din viața și opera cărora Vă inspirați pentru trebuințele poporului pe care îl păstoriți. Nu Vă limitați la marea și importanta pregătire teologică a Preafericirii Voastre, care este, fără îndoială, un element constitutiv al personalității Voastre, ci, dacă ar fi să cercetăm adâncul cel de taină, îi vom descoperi acolo pe bătrânii isihaști Ilie Cleopa și Paisie Olaru, exponenți ai curentului isihast ortodox“, a spus Înaltpreasfințitul Mitropolit Pavel.

 

A VIII-a ediţie a Concursului naţional de muzică bisericească

De asemenea, marţi, 27 octombrie 2015, la ora 19:00, la Sala Radio din Bucureşti a avut loc etapa finală a celei de a opta ediţii a concursului coral național de muzică bisericească intitulat Lăudați pe Domnul!, organizat de Patriarhia Română în parteneriat cu Societatea Română de Radiodifuziune.

Au participat 6 coruri ale mănăstirilor din mitropoliile ţării. Ca şi la ediţiile precedente, Concursul național de muzică bisericească „Lăudați pe Domnul!“ a avut două secţiuni: „Interpretare“ şi „Compoziţie muzicală“. La prima secţiune, marele premiu a fost câştigat de Grupul psaltic al Mănăstirii Nera din Episcopia Caransebeșului (Mitropolia Banatului), dirijat de monahia Nectaria Pruteanu. Premiul a fost în valoare de 4.000 de lei, sumă necesară pentru înregistrarea unui CD cu muzică bisericească. Premii speciale, în valoare de 3.000 de lei, au fost acordate celorlalte cinci coruri, enumerate în ordinea dipticelor: Grupul psaltic „Ion Popescu Pasărea“ al Mănăstirii Pasărea din Arhiepiscopia Bucureștilor (Mitropolia Munteniei și Dobrogei), dirijat de arhid. Constantin-Răzvan Ștefan; Corul „Cuviosul Iosif de la Văratec“ al Mănăstirii Văratec din Arhiepiscopia Iașilor (Mitropolia Moldovei și Bucovinei), dirijat de monahia Elefteria Balcoși; strana Mănăstirii Oașa din Arhiepiscopia Alba Iuliei (Mitropolia Ardealului), condusă de ieromonahul Gheorghe Sas; Grupul vocal al Mănăstirii „Naşterea Maicii Domnului“-Piatra Fântânele din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului (Mitropolia Clujului, Maramu­reșului și Sălajului), dirijat de pr. Gabriel Doroftiese; Grupul psaltic „Sfântul Grigorie Decapolitul“ al Mănăstirii Bistrița-Vâlcea din Arhiepiscopia Râmnicului (Mitropolia Olteniei), dirijat de monahia Siluana Muicaru.

La secţiunea „Compoziţie muzicală“, premiul I, în valoare de 2.500 de lei, a fost acordat lui Victor Stoica, din București; premiul al II-lea (2.000 de lei) arhidiaconului Constantin-Răzvan Ștefan, din București; premiul al III-lea (1.000 de lei) lui Alexandru-Ștefan Murariu, din județul Cluj, şi lui Horațiu Alexandrescu, din județul Constanța, iar menţiunea, în valoare de 500 de lei, a fost acordată lui Cătălin Cernătescu, din Bucu­rești. Compozițiile muzicale care au obținut premiile I, al II-lea și al III-lea vor fi publicate în revista „Ortodoxia“ a Patriarhiei Române.

Invitaţi speciali la acest concurs naţional de muzică bisericească au fost actrița Ana Calciu, care a interpretat poezii religioase, şi Corul de Copii Radio, dirijat de Voicu Popescu, care a susţinut un scurt recital. În semn de apreciere pentru activitatea depusă în promovarea teatrului creştin, respectiv pentru educarea prin muzică a copiilor, actriţa Ana Calciu şi dirijorul Voicu Popescu au primit, din partea Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Diploma omagială „Sfântul Ioan Gură de Aur“. După ceremonia de premiere şi acordarea distincţiilor, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit cuvântul „Cultivarea comuniunii frăţeşti prin muzica bisericească“.

 

Moaștele Sfinților Trei Ierarhi s-au întors în Grecia

Delegația condusă de Mitropolitul Pavel de Drama s-a întors în Grecia în după-amiaza zilei de miercuri, 28 octombrie. Înainte de plecare, în Salonul Sfinților Români din Re­ședința Patriarhală, Preaferici­tul Părinte Patriarh Daniel a a­dre­sat mulțumiri IPS Mitropolit Pavel pentru această bucurie deose­bită și mare binecuvântare de a fi adus în România moaștele Sfin­ților Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, pentru mai multe zile, arătând că „acestea au sporit bucuria pelerinilor care au venit să aducă cinstirea lor Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou. Această comuniune a sfinților din veacuri diferite și din țări diferite este forța Ortodoxiei. Noi mai întâi avem speranță în ajutorul lui Dum­nezeu și al sfinților Săi, și apoi speranță în ajutorul oamenilor. Mulțumim Înaltprea­sfințitului Părinte Pavel, Mitropolit de Drama și Exarh al Macedoniei, și delegației de la Mănăstirea «Sfântul Pavel» din Sfântul Munte Athos. Aceasta arată în plus legătura dintre Sfântul Munte Athos și România“. De a­semenea, Preafericirea Sa a transmis mul­țu­miri Sanctității Sale, Patriarhul Ecumenic, pentru că a dat binecuvântarea ca aceste sfinte moaște de la Muntele Athos să fie aduse în București la sărbătoa­rea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou.

 

Şedinţă comună a Sinoadelor mitropolitane din Transilvania

Ierarhii din Sinodul Mitropoliei Ardealului şi din Sinodul Mitropoliei Clujului, Maramureşului şi Sălajului s-au întrunit joi, 26 noiembrie în şedinţă de lucru comună, la sediul Episcopiei Devei şi Hunedoarei. Ierarhii au discutat diverse aspecte ale vieţii bisericeşti din eparhiile transilvănene.

Lucrările şedinţei comune a celor două Sinoade Mitropolitane au fost prezidate de Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, şi de Înaltpreasfinţitul Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului. În cadrul şedinţei au fost analizate o serie de propuneri ale eparhiilor din cuprinsul celor două mitropolii din Transilvania şi, la hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, s-a înfiinţat o comisie de cercetare în vederea canonizării părintelui Arsenie Boca. Un punct important al discuţiilor a fost dialogul şi rezolvarea litigiilor cu Biserica Greco-Catolică.

„Prima problemă de pe ordinea de zi a fost evaluarea situaţiei privind litigiile dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Greco-Catolică, a solicitărilor în instanţă atât a locaşurilor de cult, cât şi a terenurilor, o situaţie care a devenit foarte acută, mai ales în Eparhia Devei şi Hunedoarei, unde doar în această lună au apărut 56 de noi procese. S-a hotărât să trimitem o scrisoare semnată de toţi ierarhii din Ardeal către Întâistătătorul Bisericii Greco-Catolice de la Blaj, solicitând o implicare în accentuarea dialogului pentru rezolvarea problemelor litigioase în comisiile de dialog. La solicitarea Preasfinţitului Gurie s-a alcătuit o comisie de teologi şi de oameni de ştiinţă care să studieze viaţa şi activitatea părintelui Arsenie în vederea alcătuirii unui referat general, a unui studiu-document pe care apoi Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Ardealului să-l propună, dacă este cazul, aprobării Sfântului Sinod, în vederea canonizării părintelui Arsenie“, ne-a spus IPS Mitropolit Laurenţiu.

 

Misiune comună

De asemenea, membrii celor două Sinoade mitropolitane au discutat şi adoptat o serie de propuneri ale eparhiilor pentru ca viaţa bisericească din Ardeal să se desfăşoare în mod unitar.

„Întâi de toate, această întâlnire are o importanţă deosebită din punct de vedere duhovnicesc. Comuniunea dintre cei ce se străduiesc să facă misiunea Domnului Iisus Hristos în eparhiile din Transilvania este foarte importantă. Au fost şi lucruri punctuale care au trebuit discutate. Deşi s-au aplanat foarte multe diferende dintre Biserica noastră şi Biserica Greco-Catolică, mai sunt foarte multe lucruri de rezolvat. Se pare că în ultima vreme, cele mai multe probleme sunt intentate parohiilor din Episcopia Devei şi Hunedoarei. De aceea, întâlnirea de la Deva a fost de bun augur, pentru că noi, sinodalii, printr-o scrisoare irenică ne-am adresat Înaltpreafinţitului Lucian de la Blaj, rugându-l să se aplece asupra acestor situaţii, pentru că ele pot fi rezolvate creştineşte. Există un mai vechi proiect prin care cerem amendarea Decretului 126 din 1990. În articolul 3 al acestui decret se spune că înainte de a se apela la instanţe, o comisie mixtă a celor două culte trebuie să se pronunţe asupra situaţiei juridice a bisericii, casei parohiale, a cimitirului. Am insistat ca acest lucru să fie luat în vedere, dar am mai adăugat o propunere a noastră, de la Cluj. La biserici, case parohiale, cimitire să se adauge şi proprietăţile forestiere şi terenurile agricole, pentru că dacă o parohie în majoritate astăzi este ortodoxă, chiar dacă în istorie a fost greco-catolică, credem că nu e drept ca proprietăţile să le moştenească după foaia funciară numai una dintre confesiuni sau totalmente confesiunea greco-catolică. Credem că o misiune bine-făcută, şi a noastră, şi a preoţilor pe care noi îi povăţuim, o misiune bine făcută într-o lume în care sunt probleme poate duce la rezultate frumoase. Credem că această întâlnire de astăzi a fost cu folos“, ne-a spus IPS Mitropolit Andrei.

La final, ierarhii au discutat şi câteva probleme de ordin disciplinar şi administrativ din eparhiile sufragane celor două mitropolii.

 

Un prieten al Sfinţilor Părinţi şi al oamenilor

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, transmis la slujba de Înmormân­tare a părintelui arhidiacon Constantin Voicu, fost profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna“ din Sibiu, luni, 16 noiembrie 2015

Am aflat cu multă durere că, în dimineaţa zilei de 13 noiembrie 2015, a trecut din această viaţă părintele arhidiacon Constantin Voicu, fost profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna“ din Sibiu.

Părintele Constantin Voicu s‑a născut în data de 5 decembrie 1929 în oraşul Braşov. După ce a urmat Liceul „Andrei Şaguna“ din localitatea natală (1940‑1948), a studiat teologia la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti (1948‑1952); datorită bunelor sale rezultate şi dragostei pentru operele Sfinţilor Părinţi, tot la Bucureşti, a obţinut în anul 1975 titlul de doctor în teologie, beneficiind de îndrumările unor reputaţi profesori din acea vreme. Pentru perfecţionarea intelectuală şi lărgirea orizontului său cultural‑spiritual, a primit o bursă, pentru a urma cursuri de specializare, la Facultăţile de Teologie Protestantă din Geneva şi Neuchâtel (1977‑1978). Însă, cel mai important filon al vieţii sale avea să se contureze începând cu anul 1952, când a devenit bibliotecar la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, an în care a primit hirotonia întru diacon prin mâinile Mitropolitului Nicolae Bălan, al cărui ucenic apropiat a fost. În anul 1959, a fost numit secretar‑şef la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, urcând mai târziu, în mod firesc, toate treptele carierei universitare: în anul 1973 a devenit lector la Catedra de patrologie, în anul 1975 conferenţiar, iar în anul următor, 1976, profesor titular de Patrologie şi prorector. În anul 1976, în semn de recunoaştere a meritelor sale deosebite, Mitropolitul Nicolae Mladin i‑a acordat rangul de arhidiacon. Simţul practic arătat în activităţile administrative ale facultăţii, relaţiile cordiale cu profesorii şi atenta preocupare pentru pregătirea temeinică a studenţilor săi au făcut ca în anul 1979 să fie ales rector al prestigioasei instituţii de învăţământ teologic universitar din Sibiu. În această demnitate s‑a afirmat cu responsabilitate, ostenind cu mult curaj şi fără odihnă timp de 13 ani (1979‑1992). Trebuie menţionat că părintele arhidiacon profesor Constantin Voicu, în pofida asprelor dispoziţii ale regimului totalitar de atunci, primea la institut, cu riscuri mari, monahi şi monahii, dar şi absolvenţi de liceu, nu doar absolvenţi de seminar. În acelaşi timp organiza cursurile de îndrumare pastorală şi misionară a preoţilor, iniţiate de Patriarhul Justinian Marina.

De asemenea, părintele arhidiacon profesor Constantin Voicu a fost delegat din partea Bisericii Ortodoxe Române la multe conferinţe şi întruniri internaţionale, din care amintim: Congresele Profesorilor de Teologie Ortodoxă de la Atena (1976) şi Boston (1987), A VII‑a Adunare Generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor (Canberra, 1991) etc.

Îndelungata sa carieră universitară, precum şi caracterul său paşnic şi blând l‑au recomandat să fie chemat să organizeze, ca profesor şi decan, activităţile unor noi facultăţi de teologie, ca de pildă la Alba Iulia (1994‑2000) şi la Oradea (2000‑2004).

Activitatea sa academică s‑a materializat în numeroase studii şi lucrări de istorie şi patrologie, în limba română și în limbi de circulaţie internaţională. Dintre acestea, amintim în special teza sa de doctorat:Teologia muncii la Sfântul Ioan Gură de Aur şi actualitatea ei (publicată în 1975, în revista Mitropolia Ardealului, nr. 3‑5, pp. 195‑326 şi în extras). Unele dintre cercetările sale teologice şi patristice au fost publicate în anul 2004, la Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, într‑un volum intitulat Studii de Teologie Patristică, în acelaşi an fiind tipărit şi un manual de Patrologie pentru Seminariile Teologice, elaborat împreună cu pr. conf. dr. Nicu Dumitraşcu. Deşi retras la pensie şi atins de neputinţele bătrâneţii, părintele arhidiacon profesor Constantin Voicu a lucrat intens la elaborarea unui curs academic de Patrologie în trei volume, pe care l‑a publicat la Editura Basilica a Patriarhiei Române, între anii 2009 şi 2010. O ediţie extinsă şi îmbunătăţită a acestui curs cu bibliografia adusă la zi a văzut lumina tiparului la aceeaşi editură, în două mari volume, chiar anul acesta, 2015. Menţionăm că pentru realizarea acestei lucrări a fost cooptat unul dintre ucenicii săi, pr. lect. dr. Lucian Dumitru Colda, titularul Catedrei de patrologie a Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia.

Pentru activitatea sa didactică, ştiinţifică şi administrativă, părin­tele arhidiacon profesor Constantin Voicu a fost distins cu „Crucea Patriarhală“ de către Patriarhii: Justinian Marina (1976), Iustin Moisescu (1982), Teoctist Arăpaşu (1988 şi 2001). Pe lângă alte numeroase titluri academice onorifice, părintele profesor Constantin Voicu a primit şi înalte distincţii de stat, precum Ordinul „Meritul cultural“ în grad de Ofiţer (2004).

Cunoscând îndeaproape că, prin rodnica sa activitate didactică şi teologică, părintele profesor Constantin Voicu a contribuit la dezvoltarea şi modernizarea învăţământului teologic universitar românesc, precum şi la formarea unei întregi pleiade de teologi şi slujitori ai Altarului, în anul 2009, i‑am acordat şi noi „Crucea Patriarhală“ în ediţie nouă.

Cele mai mari calităţi ale părintelui arhidiacon profesor Constantin Voicu au fost dragostea, înţelegerea şi răbdarea pe care le‑a manifestat fără încetare faţă de toţi cei care i‑au cerut sprijinul academic şi părintesc. Aceste trăsături sufleteşti l‑au făcut căutat şi preţuit de toţi ucenicii săi care au devenit ierarhi, profesori, clerici și buni slujitori ai Bisericii.

Chemat la veşnicele locaşuri în ziua pomenirii celui mai mare Sfânt Părinte al Bisericii, Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur, la acest ceas de vremelnică despărţire, întru aşteptarea Învierii de obşte, adresăm, cu părintească dragoste, cuvânt de condoleanţe, binecuvântare şi consolare, atât soţiei sale, doamna profesoară Virginia Voicu, cât şi tuturor celor care l‑au cunoscut şi l‑au preţuit.

Ne rugăm Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel înviat din morţi, să aşeze sufletul părintelui arhidiacon profesor Constantin Voicu în ceata sfinţilor Săi slujitori, în lumina şi pacea Împărăţiei cerurilor!

Veşnica lui pomenire din neam în neam!

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Părintele Constantin Voicu a fost condus pe ultimul drum

Luni, 16 noiembrie 2015, Catedrala mitropolitană din Sibiu, locaşul unde părintele arhidiacon Constantin Voicu a slujit ani de zile, a fost loc de priveghere şi de prohodire a celui care şi-a dedicat  viaţa catedrei şi formării viitorilor preoţi.

Slujba de înmormântare a fost  oficiată de un sobor de arhierei format din Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, Înaltpreasfinţitul Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, Înaltpreasfinţitul Ioan, Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului, Preasfinţitul Sofronie, Episcopul Oradiei, Preasfinţitul Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, Preasfinţitul Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, Preasfinţitul Visarion, Episcopul Tulcii, şi Preasfinţitul Ilarion Făgărăşeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului. Numeroşi preoţi aflaţi la chemări de înaltă slujire au venit să-l prohodească pe cel ce le-a fost profesor şi îndrumător, amintind aici pe pr. Ioan Sauca, secretar-general executiv al Consiliului Mondial al Bisericilor, pr. Alexandru Moţoc, inspector-general bisericesc la Patriarhia Română, stareţi şi monahi, precum şi numeroşi profesori de teologie din ţară şi din străinătate.

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, intitulat „Un prieten al Sfinţilor Părinţi şi al oamenilor“ a fost citit de PS Episcop Sofronie. Au fost transmise mesaje de condoleanţe din partea ierarhilor, din partea Universităţii „Lucian Blaga“ din Sibiu, a secretarului general al Consiliului Mondial al Bisericilor, Olav Fykse Tveit, şi a autorităţilor locale şi judeţene. La final, s-a înconjurat locaşul de cult şi s-a mers la cimitirul municipal din Sibiu, unde a fost îngropat trupul neînsufleţit al arhidiaconului Constantin Voicu.

 

Ctitorul unei eparhii reînviate

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel transmis la împlinirea a 25 de ani de la reînfiinţarea Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului şi de la întronizarea Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Justinian în demnitatea de arhipăstor al acestei eparhii, sâmbătă, 21 noiembrie 2015

Anul acesta se împlinesc 25 de ani de la reînfiinţarea Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, prin hotărârea Sfântului Sinod din 12 februarie 1990, şi tot atâţia ani de la întronizarea Înaltpreasfinţitului Părinte Justinian în demnitatea de arhipăstor al acestei eparhii (11 noiembrie 1990).

Înfruntând, de‑a lungul istoriei, numeroase vi­tregii, Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului a fost cotropită de imperiul habsburgic în anul 1688 şi trecută prin dureroasa dezbinare bisericească a românilor transilvăneni în perioada 1698‑1701; desfiinţată abuziv în anul 1740, cu interdicţia de a avea episcop ortodox; reînfiinţată, pentru puţin timp, în anul 1937, prin decret regal; înstrăinată apoi prin cedarea Ardealului de Nord‑Vest, între anii 1940 şi 1944; desfiinţată din nou, în anul 1948, de regimul comunist ateu, Episcopia Maramureşului şi Sătmarului a cunoscut pătimirile şi răstignirea unei istorii duşmănoase, timp de mai multe secole.

De aceea, reînfiinţarea Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului în anul 1990, când Biserica Ortodoxă Română a avut posibilitatea de a se organiza în libertate, precum şi alegerea şi întronizarea Înaltpreasfinţitului Părinte Justinian la cârma ei, a fost un act de dreptate, recu­noștință şi cinstire faţă de toți cei care au luptat şi sau jertfit pentru ca dreapta cre­dință să dăinuie dea lungul secolelor în aceste ținuturi româneşti.

Înzestrat cu un profund spirit misionar, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Justinian s‑a preocupat dintru început de re­ctitorirea acestei eparhii, care nu avea nici reședință episcopală şi nici catedrală adecvată. Depă­șind multe greutăți, cu răbdare constantă şi înţelepciune practică, cu ajutorul lui Dumnezeu, Eparhia Maramureşului şi Sătmarului are acum o reședință frumoasă şi o catedrală impunătoare, aflată în curs de finalizare. De asemenea, în această perioadă s‑a pus piatra de temelie pentru mai mult de 130 de biserici noi, au fost înființate peste 20 de mănăstiri, trei protopopiate noi: Vişeu, Chioar şi Oaş, iar sute de biserici au fost sfinţite sau resfinţite.

Cunoscând râvna misionară a Înaltpreasfinţitului Părinte Justinian, înțelepciunea sa pastorală şi dăruirea sa jertfelnică pentru Biserică, i‑am conferit, cu aprobarea Sfântului Sinod, rangul de Arhiepiscop onorific al Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi Sătmarului, în luna decembrie 2009.

Conştiinţa misionară a Înaltpreasfinţitului Părinte Justinian îmbină evlavia ierarhului harnic şi milostiv cu lucrarea dinamică pentru binele comun; preţuirea faţă de trecutul istoric şi năzuințele înaintașilor săi cu sentimentul datoriei morale de a continua lucrarea lor.

Astăzi, la ceas aniversar, aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru darurile revărsate asupra Înaltpreasfinţitului Părinte Justinian şi a clerului şi credin­cioșilor din eparhia pe care o păstorește. Totodată, îl felicităm şi pe Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul, Arhiereu‑vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, vrednic ucenic şi harnic colaborator al Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Justinian.

Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, „Păstorul Cel Bun“ (Ioan 10, 11) şi „Arhiereul mărturisirii noastre“ (Evrei 3, 1), să dăruiască Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Justinian sănătate şi bucurii, păstrând aceeași râvnă sfântă pentru Biserică şi Neam, întru mulți şi binecuvântați ani!

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Episcopia Maramureşului şi Sătmarului la ceas aniversar

La Baia Mare a avut loc vineri, 20 noiembrie 2015, simpozionul „Un sfert de veac de învăţământ teologic în Episcopia Ortodoxă a Maramureşului şi Sătmarului“, dedicat împlinirii a 25 de ani de la reactivarea acestei eparhii, organizat de Domeniul de Teologie Ortodoxă a Centrului Universitar „Nord“ din Baia Mare. La lucrările simpozionului au luat parte Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, cadre didactice din învăţământul universitar şi preuniversitar, preoţi şi elevi. Mesajul Înaltprea­sfin­țitului Părinte Arhiepiscop Justinian, Episcopul ortodox român al Maramureşului şi Sătmarului, a fost citit de lect. univ. dr. Eusebiu Borca. În cuvântul rostit cu această ocazie, Preasfințitul Iustin Sigheteanul a făcut o prezentare a dezvoltării învăţământului teologic de-a lungul celor 25 de ani, prin înfiinţarea Seminarului Teologic „Sfântul Iosif Mărturisitorul“ din Baia Mare, a învăţământului teologic universitar la Universitatea de Nord, iar apoi prin înfiinţarea Liceului Teologic „Nicolae Steinhardt“ din Satu Mare, care este prima şcoală confesională din România postdecembristă.

Sâmbătă, 21 noiembrie, când Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Intrarea Maicii Domnului în biserică, Episcopia Maramureşului şi Sătmarului a aniversat 25 de ani de la reactivare. Momentul a fost marcat prin Sfânta Liturghie arhierească, oficiată de Înaltpreasfinţia Sa Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sătmarului, înconjurat de PS Petroniu, Episcopul Sălajului, şi PS Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, şi de un sobor de peste 30 de preoţi şi diaconi slujitori, preoţi cadre didactice din învăţământul universitar şi preuniversitar, preoţi invitaţi. Sfânta Liturghie a fost săvârşită în Catedrala Epis-copală „Sfânta Treime“ din Baia Mare, în prezenţa unui mare număr de credincioşi veniţi de pe cuprinsul eparhiei şi din alte episcopii. Cuvântul de învăţătură rostit de IPS Andrei a avut ca idee centrală pericopa evanghelică a Sfintei Evanghelii a sărbătorii şi a fost intitulat „Să ne curăţim coliba sufletului“. După oficierea Te Deum-ului, PS Petroniu, Episcopul Sălajului, a dat citire mesajului de felicitare al PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, intitulat „Ctitorul unei Eparhii reînviate“. Referindu-se la momentul festiv dedicat împlinirii unui sfert de veac de la reactivarea Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Andrei a transmis felicitări IPS Arhiepiscop Justinian, Întâistătătorul Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, PS Arhiereu-vicar Iustin Sigheteanul, Permanenţei eparhiale, preoţilor protopopi, clerului şi tuturor credincioşilor, adică celor care şi-au dorit reactivarea Sfintei Eparhii. „Cea mai importantă realizare din eparhie este Catedrala Episcopală «Sfânta Treime» din Baia Mare“, a spus IPS Andrei. Un cuvânt duhovnicesc a adresat credincioşilor din catedrală IPS Arhiepiscop Justinian. Un succint istoric al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, cu specificarea celor mai importante repere din existenţa sa de până acum, a prezentat PS Arhiereu-vicar Iustin Sigheteanul, pornind de la începuturile grele, când un an episcopia a funcţionat fără reşedinţă, lucru foarte grav, şi până la faptul că toate evenimentele majore organizate de episcopie, de la înfiinţare până în prezent, s-au răsfrânt pozitiv, au avut ecou şi au marcat existenţa locuitorilor judeţului. Eparhia Maramureşului şi Sătmarului este una din cele mai vechi din ţară, existenţa arhiereilor locali fiind pomenită încă în 1391, la mănăstirea din Peri, azi localitate în Ucraina. Importanţa duhovnicească a episcopiei pentru credincioşii din judeţele Maramureş şi Satu Mare este deosebit de importantă: numărul preoţilor a crescut de la 300 la aproape 600 în prezent, iar al mănăstirilor, de la 4 aşezăminte monahale la 30 de mănăstiri şi 10 schituri. A crescut şi numărul protopopiatelor, iar acum se află în fază finală de redactare monografiile complexe ale celor 8 protopopiate şi a apărut recent un volum, de multe sute de pagini, în care este cuprinsă istoria aşezămintelor mănăstireşti şi a schiturilor. Nu au fost neglijaţi nici tinerii, noua catedrală este Catedrala Tinerilor din Episcopie, iar ziua Sfântului Arhidiacon Ştefan a fost declarată Ziua Tinerilor din Eparhie. Pentru tineri au fost organizate două întruniri, una naţională şi una internaţională, în premieră naţională, cu participarea a peste 3.000 de tineri, cu impact naţional şi internaţional semnificativ. Pentru merite deosebite în calitate de membri ai primei Adunări eparhiale, domnilor Dumitru Lupşa şi Vasile Dragoş le-au fost înmânate de PS Iustin Sigheteanul „Crucea Voievodală Maramureşeană“, cea mai înaltă distincţie a eparhiei, şi Gramata Episcopală, plus placheta aniversară. Gramata Episcopală şi placheta aniversară au fost înmânate Prefecturii, Consiliului Judeţean, Primăriei Baia Mare, ca principală colaboratoare, prin primarul Cătălin Cherecheş, la Reuniunea Tinerilor Ortodocşi, la ridicarea Catedralei Episcopale, dar şi a evenimentelor majore din viaţa municipiului Baia Mare. Placheta aniversară şi Gramata Episcopală au primit principalele instituţii judeţene colaboratoare. Ca răspuns, IPS Justinian a primit din partea Consiliului Judeţean o Diplomă de Excelenţă, precum şi o Diplomă de Recunoştinţă din partea Ansamblului Folcloric Naţional Transilvania.

 

Distincţie academică pentru Mitropolitul Andrei

Marți, 10 noiembrie, Înaltpreasfin-ţitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, a primit, la propunerea Facultăţii de Geodezie din Bucureşti, titlul de doctor honoris causa din partea Universităţii Tehnice de Construcţii din Capitală. Delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la acest eveniment a fost Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal.

Evenimentul solemn al decernării titlului de doctor honoris causa Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Andrei s-a desfăşurat în Sala „Anghel Saligny“ din cadrul Facultăţii de Căi Ferate, Drumuri şi Poduri a Universităţii Tehnice de Construcţii din Bucureşti, facultate pe care Înaltpreasfinţia Sa a absolvit-o în anul 1972. Din prezidiu au făcut parte: prof. dr. ing. Anton Anton, preşedintele Senatului Universităţii Tehnice de Construcţii din Bucureşti; prof. dr. ing. Iohan Neuner, rectorul Universităţii Tehnice de Construcţii din Bucureşti; prof. dr. ing. Laurenţiu Rece şi prof. dr. ing. Radu Sârghiuţă, prorectori ai Universităţii Tehnice de Construcţii din Bucureşti, şi prof. dr. ing. Dumitru Onose, decanul Facultăţii de Geodezie din Bucureşti.

Titlul de doctor honoris causa a fost conferit Înaltpreasfinţiei Sale „în semn de înaltă preţuire pentru contribuţiile remarcabile din ultimele patru decenii la dezvoltarea vieţii sociale din România, pentru contribuţia deosebită adusă dezvoltării învăţământului, ca autor a numeroase cărţi şi monografii de specialitate, drept recunoaştere a modului strălucit de îmbinare a teoriei cu practica, prin participare directă şi responsabilă la realizarea unor şcoli de teologie, cât şi ca întemeietorul unor centre de cercetare în teologie, pentru modul cum reprezintă în ţară şi străinătate comunitatea academică din Facultatea de Căi Ferate, Drumuri şi Poduri şi din Facultatea de Geodezie ale Universităţii Tehnice de Construcţii Bucureşti“, după cum a precizat prof. dr. ing. Anton Anton.

IPS_ANDREI_DHC_1În continuare, IPS Mitropolit Andrei a rostit cuvântul intitulat „Oamenii preocupaţi de ştiinţele exacte pot avea şi o viaţă religioasă profundă, pentru că între spirit şi materie este complementaritate şi nu antagonism“, în care a punctat trei probleme ce frământă societatea contemporană: „Omul, materie şi spirit“; „Cunoaşterea ştiinţifică şi cunoaşterea religioasă“; „Semne încurajatoare în ceea ce priveşte raportul între ştiinţă şi religie“. „Cei cinci ani pe care i-am petrecut aici au fost binecuvântaţi de Dumnezeu. Pe lângă cunoştinţele tehnice acumulate, m-am legat sufleteşte de colegii mei a căror prezenţă mă însoţeşte şi mă va însoţi până în eternitate. Apoi, cu toate că eram în plină epocă comunistă, în Bucureşti pulsa o viaţă spirituală profundă (…), cu toate că ideologia oficială era cea marxistă, oamenii îşi aveau viaţa lor spirituală. Pe furiş, chiar şi cadrele didactice de aici puteau fi observate la biserică. Paradoxal, acum, în deplină libertate, se observă o atitudine a unora potrivnică credinţei. Li se pare poate că nu e corect politic să fie aşa de mare procentul celor care au încredere în Biserică, nu e european şi nu e în ton cu vremurile“, a arătat Înaltpreasfinţia Sa.

 

 

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a vizitat Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, s-a aflat în zilele de 6 şi 7 noiembrie în Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor. În prima zi a vizitei, Întâistătătorul Bisericii noastre a sfinţit Aşezământul de copii „Sfântul Ierarh Leontie“ din Rădăuţi, județul Suceava, iar în a doua zi a târnosit biserica Mănăstirii „Intrarea Maicii Domnului în biserică“ din Rădăuţi.

 

Centru pentru copii, sfinţit de Patriarhul României

Patriarhul României a fost întâmpinat în după-amiaza zilei de vineri, 6 noiembrie, în Biserica „Acoperământul Maicii Domnului“ din incinta Aşezământului de copii „Sfântul Ierarh Leontie“ din Rădăuţi, de către Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Înaltprea­sfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, Preasfinți­tul Părinte Corneliu, Episcopul Huşilor, Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord, Prea­sfințitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, dar și de reprezentanţi ai autorităţilor centrale şi locale, stareţi, stareţe, monahi, monahii, preoţi şi numeroşi credincioşi de la mănăstirile şi parohiile Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor. După săvârşirea slujbei de Polihroniu, IPS Arhiepiscop Pimen, chiriarhul locului, a adresat Preafericitului Părinte Patriarh Daniel un cuvânt de bun venit şi a prezentat pe scurt aşezământul de copii, construit la iniţiativa arhimandritului Iustin Dragomir, stareţul Mănăstirii Bogdana din Rădăuţi, care oferă, încă din luna septembrie a anului 2011, copiilor orfani, lipsiţi de mijloace de existenţă şi celor din familii dezorganizate găzduire, îngrijire şi educaţie. Preaferi­cirea Sa a mulţumit pentru frumoasa primire, a apreciat şi a felicitat modul de organizare a aşezământului, datorită construirii în jurul bisericii cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului“ a 11 vile de tip familial, dar şi a alte 12 clădiri, cum sunt cantina, sediul administrativ şi alte anexe.

„Este o mare binecuvântare să vedem un așezământ pentru copii atât de frumos, atât de bine organizat. Este cel mai bine organizat şi cel mai frumos din întreaga Românie. De aceea, am venit cu bucurie aici, cunoscând lucrarea părintelui stareţ Iustin şi cunoscând şi dărnicia multor oameni care au ajutat, fiindcă, foarte adesea, este mai uşor să înfiinţezi o instituţie decât să o menţii. Menţinerea unor instituţii importante presupune o grijă deosebită şi, în acelaşi timp, eforturi deosebite mai ales dacă dorim ca instituţiile înfiinţate să fie la înălţime din punctul de vedere al vieţii spirituale, al vieţii materiale şi mai ales din punctul de vedere al educaţiei“, a precizat Părintele Patriarh Daniel.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oficiat slujba de sfinţire a vilelor aşezământului şi a explicat importanţa unui asemenea aşezământ pentru copii, care este „o adevărată mândrie a bucovinenilor, model pentru întreaga ţară“, fiindcă, prin viaţa duhovnicească intensă şi educaţia aleasă, prin unirea credinţei şi culturii, „ridicăm o generaţie cu demnitate, cu oameni harnici şi darnici, respectuoşi faţă de contemporanii şi înaintaşii lor“.

În semn de preţuire şi binecuvântare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a dăruit părintelui stareţ Iustin Dragomir o cruce de binecuvântare, pentru biserica aşezământului cărţi liturgice şi de învăţătură creştin-ortodoxă, pentru aşezământ o icoană a Maicii Domnului, iar celor prezenţi iconiţe ale Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuţi.

Aşezământul „Sfântul Ierarh Leontie“ din Rădăuţi funcţionează în urma unui protocol încheiat între Mănăstirea Bogdana şi Consiliul Judeţean Suceava. De serviciile aşezământului beneficiază 163 de copii, dintre care o parte sunt studenţi, dar sumele alocate de ambele instituţii nu acoperă cheltuielile aşezământului, mai ales în timpul sezonu­lui rece. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a dăruit din partea Patriarhiei Române şi a Arhiepiscopiei Bucureştilor un ajutor financiar pentru ca aşezământul să poată achita cele necesare în perioada sezonului rece şi a oferit copilaşilor din cadrul aşezământului daruri, constând în haine, jucării şi dulciuri.

 

Un nou aşezământ
monahal în Rădăuți

Sâmbătă, 7 noiembrie, în pofida vremii foarte reci, sute de credincioşi bucovineni au venit împreună cu copiii şi nepoţii lor la Mănăstirea „Intrarea Maicii Domnului în biserică“ din Rădăuţi pentru a participa la slujba de târnosire a bisericii mănăstirii. Slujba de târnosire a fost săvârşită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu un sobor de șapte ierarhi: IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, IPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanu­lui şi Bacăului, PS Corneliu, Episcopul Huşilor, PS Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord, PS Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, şi PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor. După stropirea cu apă sfinţită şi ungerea cu Sfântul Mir a bisericii cu hramul „Intrarea Maicii Domnului în biserică“, Patriarhul României, împreună cu soborul ierarhilor, înconjuraţi de numeroşi preoţi şi diaconi, a săvârşit Sfânta Liturghie pe un podium amenajat în incinta mănăstirii.

După rostirea Sfintei Evanghelii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că, în biserică, sufletul omorât de păcat înviază şi se pregăteşte pentru învierea cea de obşte. De aceea, o biserică târnosită este, după cum ne învaţă Sfântul Maxim Mărturisitorul, „laboratorul învierii“. „Astăzi am simţit că cerul s-a coborât spre noi prin sfinţii rugători, ca pe noi să ne înalţe la ceruri, și Sfânta Treime ne primeşte în iubirea Sa pentru că toată lucrarea s-a făcut cu vrerea Tatălui, cu lucrarea Fiului şi cu desăvârşirea Duhului Sfânt, iar noi am împrumutat mâinile noastre lui Hristos pentru a zidi biserica. Fericite sunt mâinile care au lucrat, fie direct, fie prin donaţie de bani sau de materiale pentru zidirea unei biserici! De aceea, în slujbele noastre se spune când pomenim pe ctitori: «Fericiţii şi pururi pomeniţii ctitori» şi atunci când nu mai au rude, când nu mai au pe nimeni, vor fi pomeniţi de cei care se roagă în biserica zidită de aceştia“, a explicat Întâistătătorul Bisericii noastre.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mai subliniat că la pomenirea de obşte a celor trecuţi la Domnul, zi de sâmbătă numită şi Moşii de toamnă, se fac rugăciuni de iertare a păcatelor tuturor celor care au trecut la Domnul într-o formă neaşteptată, surprinzătoare şi violentă, precum tinerii de la clubul bucureştean Colectiv. De aceea, în cadrul Sfintei Liturghii au fost rostite ectenii şi o rugăciune de pomenire pentru tinerii adormiţi în Domnul, dar şi ectenii pentru vindecarea şi întărirea celor aflaţi în suferinţă pe paturile din spitale. Preafericirea Sa a vorbit despre semnifi­caţiile teologice şi duhovniceşti ale pomenirii de obşte a celor adormiţi, subliniind că „Biserica Ortodoxă a dezvoltat o comuniune şi o cultură a recunoştinţei faţă de îna­intaşi. De aceea, un popor care nu-şi mai pomeneşte pe cei trecuţi la Domnul nu mai are demnitate suficientă. Noi arătăm gradul de civilizaţie după modul cum ne comportăm cu copiii, bătrânii şi cu mormintele celor adormiţi“.

man-radauti1La finalul Sfintei Liturghii, Patriarhul României a oferit următoarele distincții: Crucea patriarhală pentru clerici arhimandritului Iustin Dragomir, stareţul Mănăstirii Bogdana din Rădăuţi, pentru contribuţia la înfiinţarea şi buna organizare a Aşezământului pentru copii şi a Mănăstirii „Intrarea Maicii Domnului în biserică“; Ordinul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ preşedintelui Consiliului Judeţean Suceava, Cătălin Nechifor. Ordine şi distincţii de vrednicie au mai fost acordate clericilor, monahilor, monahiilor şi mirenilor care au contribuit la buna organizare a aşezământului pentru copii, iar pentru biserica mănăstirii a dăruit o cruce de binecuvântare şi cărţi liturgice.

Preafericirea Sa a mulţumit Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Pimen şi credincioşilor bucovineni pentru frumoasa primire şi pentru buna tradiţie ca, la realizarea unei lucrări importante bisericeşti, să fie cât mai mulţi credincioşi implicaţi. În semn de mulţumire pentru slujirea neamului românesc, în special faţă de ţinutul bucovinean, prin sprijinirea aşezământului de copii din Rădăuţi, preşedintele Consiliului Județean Suceava a conferit Patriarhului Bisericii noastre ti­tlul de „Cetăţean de onoare al judeţului Suceava“, iar IPS Arhiepiscop Pimen i-a dăruit o icoană cu hramul mănăstirii.

Credincioşii prezenţi la slujba de târnosire s-au închinat în Sfântul Altar şi la moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur de la Reşedinţa Patriarhală, aduse de către o delegaţie condusă de Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, precum şi la moaștele Sfântului Mitropolit Mucenic Teodosie aduse de la Mănăstirea Brazi și la sfintele moaște ale Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuți, aflate în patrimoniul mănăstirii.

 

2015 – Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, rostit la deschiderea lucrărilor Conferinţei pastoral-misionare a Arhiepiscopiei Bucureştilor, sesiunile din Bucureşti – 23 noiembrie 2015, Ploieşti – 24 noiembrie 2015, Vălenii de Munte – 26 noiembrie 2015

Preafericitul_Daniel_1Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de a proclama anul 2015 drept An omagial al misiunii parohiei și mănăstirii azi și An comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur și al marilor păstori de suflete din e­parhii a fost urmată de o serie de pro­iecte ample, de eforturi de documentare susținută și de intensificare a misiunii pastorale a Bisericii noastre, în contextul societăţii de azi, mar­cată de secularizare, incertitudine şi lipsă de ideal mobilizator. Întrucât este necesar ca toţi membrii Bisericii, independent de vârstă şi profesie, să‑şi definească mai bine va­lorile, să cunoască şi să înţeleagă mai bine credinţa ortodoxă, Sfântul Sinod recomandă ca izvor de lumină pentru viaţa spirituală, pe lângă Sfânta Evanghelie, şi tezaurul inepuizabil al Tradiţiei ortodoxe, în care un loc central îl ocupă viața și scrierile Sfinților Părinți ai Bisericii.

Sfinţii Părinţi sunt icoane vii ale vieții duhovnicești, iar aducerea în prim-plan a învățăturilor exprimate de aceştia, precum şi a celor exprimate de mari păstori de suflete ai neamului românesc: ierarhi, clerici de mir şi părinţi monahi, a contribuit la intensificarea şi îm­bo­gățirea activităților pastorale pe care Biserica le desfăşoară în mijlocul societăţii.

Conferinta_pastorala_1 În acest an, centrul atenţiei a fost, desigur, Sfântul Ioan Gură de Aur, unul dintre marii Sfinţi Părinți ai Bisericii, care reprezintă pentru noi un model de teologhisire şi de misiune creştină de o permanentă vitalitate şi actualitate. Sfântul Ioan Gură de Aur, potrivit Tradiţiei, este autorul Sfintei Liturghii celei mai utilizate în cultul ortodox, este predicatorul inegalat în istorie şi este un model de ierarh care a apărat credinţa ortodoxă în faţa ereziilor, dar şi demnitatea umană a săracilor şi a celor umiliţi de patimi egoiste personale sau colective.

Ca model al paternității duhov­nicești, Sfântul Ioan Gură de Aur este considerat păstor de suflete prin excelențăfiind mare dascăl al rugăciunii, al pocăinţei şi al milosteniei. I‑a învăţat în permanenţă pe contemporani să fie apropiați de Biserică și de slujitorii acesteia, să descopere forţa rugăciunii comunitare din biserică. În acest sens, el zice: „Poţi să te rogi şi acasă, dar este cu neputinţă să te rogi acasă ca în biserică, unde este atâta mulţime de părinţi, unde întrun suflet se înalţă rugăciuni către Dumnezeu. Nu te ascultă aşa Dumnezeu când te rogi singur, cum te ascultă când te rogi cu fraţii tăi. Aici, în biserică, este ceva mai mult decât în casă, adică: unirea şi înţelegerea, legătura dragostei şi rugăciunile preoţilor. De aceea, preoţii stau în frunte, pentru ca rugăciunile mulţimii, care sunt mai neputincioase, uninduse cu rugăciunile preoţilor, care sunt mai puternice, să se urce împreună la cer. De altfel, ce folos are predica dacă nui unită cu rugăciunea? Mai întâi rugăciunea şi după aceea predica“(Sf. Ioan Gură de Aur, „Cuvântul al III‑lea împotriva anomeilor“, 6, în: Cuvântări împotriva anomeilor. Către iudei, trad. și note de pr. Dumitru Fecioru, București, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2007, pp. 52‑53).

Iar în ceea ce privește predica, Sfântul Ioan Gură de Aur descrie puterea vindecătoare a cuvântului pastoral din predică astfel: „Vindecăm boala aceasta fără instrumente medicale, fără doctorii, fără mâncăruri, fără băuturi, fără bani, fără lungi călătorii. Cum și în ce chip? Alcătuim un cuvânt tămăduitor, care înlocuiește toate acele mijloace de vindecare, care e mai bun pentru bolnavi decât toate mijloacele amintite mai sus. Cuvântul acesta hrănește mai bine ca pâinea, vindecă mai repede ca doctoriile, arde mai adânc decât focul; nu pricinuiește nici durere, dar oprește curgerile cele rău mirositoare ale gândurilor rele, taie, fără durere, puroiul mai bine decât cuțitul. Face toate acestea fără vreo cheltuială, fără să sărăcească pe cineva“ (Sf. Ioan Gură de Aur, „Cuvânt către cei ce s‑au poticnit în fața împrejurărilor vitrege ale vieții și din pricina prigonirii și tulburării poporului (chiar de către unii preoți); firea dumnezeiască este mai presus de înțelegere; și către iudei“, 1, în Despre desfătarea celor viitoare. Să nu deznădăjduim. Nouă cuvântări la Cartea Facerii, trad. și note de pr. Dumitru Fecioru, București, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2008, pp. 212‑213).

În vremea de azi, când excesul de informație fără putere formativă sau spirituală tinde să paralizeze gândirea profundă şi autentică, deoarece informațiile se succed într‑o manieră extrem de rapidă, care împiedică o selecţie însoţită de discernământ, Biserica este chemată să cultive predica înţeleasă ca fiind cuvânt tămăduitor, dătător de lumină celor dezorientaţi şi vindecător de suferinţă celor aflaţi în necazuri şi încercări. Urmând modelul de implicare în viaţa societăţii al Sfântului Ioan Gură de Aur, unind cuvântul Evangheliei cu fapta milosteniei, înţelegem că misiunea Bisericii astăzi trebuie să armonizeze cuvântul predicii şi al catehezei cu lucrarea filantropică sau caritabilă, prin ajutorare concretă, prezenţă activă şi mângâietoare în mijlocul oamenilor. Coresponsabilitatea şi cooperarea clericilor şi mirenilor în această misiune dinamică a Bisericii pot fi susţinute astăzi şi prin mijloace moderne de comunicare, având la dispoziţie televiziunea, radioul, presa scrisă, rețelele de socializare, instrumente prin care lucrarea Bisericii poate ajunge şi la cei care nu cunosc sau au uitat bucuria binecuvântării şi a comuniunii în iubirea lui Dumnezeu.

Sfântul Ioan Gură de Aur a evidențiat rolul copiilor şi al tinerilor în viața Bisericii, aceştia fiind daruri ale lui Dumnezeu pentru familie şi societate, care dacă primesc o educaţie religioasă pot deveni mărturisitorii de mâine ai credinței creștine, având în vedere cuvântul Mântuitorului Iisus Hristos: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nui opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu. Adevărat zic vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea“ (Luca 10, 14‑15). În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur arată puterea deosebită a rugăciunii copiilor şi a celor nevinovaţi, zicând: „Pentru cei ce au săvârșit păcate multe și care au nevoie de mustrare, ne rugăm lui Dumnezeu noi, preoții, după ce noi înșine neam osândit păcatele noastre. Pentru noi însă se roagă copiii, pentru că împărăția cerurilor este a acelora care sunt nevinovați ca ei. Aceasta o arată mai cu seamă aceia care sunt nevinovați și smeriți precum copiii, aceia pot să se roage lui Dumnezeu pentru cei păcătoși“ (Sf. Ioan Gură de Aur, „Omilia a LXXII‑a la Matei“, IV, în: Scrieri III. Omilii la Matei (Părinți și Scriitori Bisericești, 23), trad., introd., indici și note de pr. Dumitru Fecioru, București, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1994, p. 818).

Astăzi, îmbătrânirea popula­ți­ei resimțită la nivel european, scăderea puternică a natalității, creșterea numărului de avorturi și a familiilor monoparentale, crizele sociale şi politice frecvente, provocările socio‑demografice recente, precum şi situarea societăţii noastre în vecinătatea războaielor cumplite care au loc în Orientul Mijlociu, toate acestea generează schimbări profunde de gândire şi acţiune în cadrul societăţii actuale. În faţa acestor schimbări, Biserica trebuie să acorde o importanţă deosebită lucrării sale misionare dedicată copiilor şi tinerilor, dar şi adulţilor puţin catehizaţi sau puţin informaţi privind viaţa spirituală şi activităţile multiple ale Bisericii.

Prin acțiunile dedicate în special tinerilor (pelerinaje, grupuri de lectură, voluntariat social), parohiile şi mănăstirile, şcolile de teologie şi toate organizaţiile bisericeşti sunt chemate să lucreze mai intens pentru călăuzirea tinerilor pe calea vieţuirii în credinţa creştină ortodoxă. În acest sens, anul viitor, 2016, a fost proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept An omagial al educației tineretului creștinortodox și An comemorativ al Sfântului Antim Ivireanul și al tipografilor bisericești.

În vremea de azi, când raportarea unui segment al societăţii faţă de Biserică poate cunoaşte şi aspecte tensionate, situaţii bazate în special pe necunoaștere sau pe generalizări ale unor aspecte negative individuale, toţi slujitorii Bisericii trebuie să dăm dovadă de mai multă comuniune şi unitate, de realism pastoral şi solidaritate, de iubire părintească şi frăţească, de hărnicie şi dărnicie ca propovăduitori şi împlinitori ai iubirii creștine, potrivit îndemnurilor adresate de Mântuitorul Iisus Hristos ucenicilor Săi în Predica de pe munte: „Voi sunteţi sarea pământului“ (Matei 5, 13) și „lumina lumii“ (Matei 5, 14). Societatea secularizată de astăzi este mai mult critică decât îngăduitoare cu slujitorii Bisericii, cerând ca Biserica să ajute cât mai mult societatea, chiar dacă societatea secularizată nu o ajută pe ea, fiindu‑i adesea ostilă. Într‑o astfel de situaţie, esenţială este fidelitatea clericilor şi credincioşilor ortodocşi faţă de Hristos şi de Biserica Sa. Totuşi, cei care nu cunosc misiunea sfântă şi lucrarea socială vastă a Bisericii, ci doar cazuri negative izolate, trebuie să vadă faptele noastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl nostru Cel din ceruri (cf. Matei 5, 16). Unii dintre cei care sunt tulburaţi şi dezorientaţi astăzi se vor schimba în bine mai ales când vor găsi la slujitorii şi credincioşii Bisericii pacea și bucuria sufletească dăruite lor de Hristos, după cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur, care zice: „Trebuie să facem totul să ne bucurăm de pace, și în casă, și în biserică. Că și în biserică preotul dă pace; iar preotul ține locul lui Hristos și trebuie săl primim cu toată dragostea în inima noastră, înainte de a ne împărtăși. Dacă este dureros să nu te împărtășești, apoi cu atât mai dureros este să alungi din inima ta pe cel careți spune: «Pace!» Pentru tine stă preotul în biserică, pentru tine stă cel ce predică, muncinduse și trudinduse. Ce cuvânt de apărare vei avea când nu primești nici cuvintele preotului măcar?“ (Sf. Ioan Gură de Aur, „Omilia a XXXII‑a la Matei“, VI, în: Scrieri III…, pp. 401‑402).

În fața provocărilor contemporane legate de fenomenul secularizării, al migraţiei şi al violenţelor de tot felul care generează emoţii şi atitudini diferite (pro şi contra) faţă de Biserică, în calitate de slujitori ai Mântuitorului Iisus Hristos în mijlocul oamenilor, trebuie să recurgem cu precădere la modelele duhovnicești reprezentate de Sfinţii Părinţi ai Bisericii şi de părinţii duhovniceşti români care au trecut prin multe încercări şi necazuri, dar, prin rugăciune şi răbdare, înţelepciune şi speranţă, ne‑au transmis o lucrare misionară dinamică şi o spiritualitate românească pașnică, vie şi luminoasă.

Pentru a intensifica la nivel calitativ activităţile pastoral‑misionare realizate de către Biserică este necesar ca fiecare slujitor şi misionar al Bisericii săşi pună întrebările cuvenite și să găsească răspunsurile și soluțiile adecvate fiecărui om, fiecărei situaţii, răspunsuri inspirate din Sfânta Evanghelie şi din aceste modele duhovniceşti, pentru ca să împlinim cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „Aduceţivă aminte de maimarii voştri care vau grăit vouă cuvântul lui Dumnezeupriviţi cu luare aminte cum şiau încheiat viaţa şi urmaţile credinţa“ (Evrei 13, 7).

La final, dorim să adresăm, pe lângă un îndemn de cinstire adâncă şi pioasă a Sfântului Ioan Gură de Aur şi a marilor păstori de suflete care au trăit înaintea noastră, şi îndemnul de a-i chema pe aceştia în ajutor prin rugăciune stăruitoare. Avem convingerea că astfel vom continua parcursul duhovnicesc pe aceeaşi cale pe care şi ei au împlinit misiunea lor sacerdotală, de‑a binevesti prin cuvânt şi faptă Evanghelia iubirii milostive a lui Hristos pentru toţi oamenii.

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Conferința „Mass-media și religia“ la București

În perioada 20-21 noiembrie 2015, în București s-a desfășurat cea de-a doua ediție a conferinței „Mass-media și religia“. Evenimentul a reunit 25 de vorbitori din diferite domenii de activitate, reprezentând 9 țări europene.

Pe parcursul celor două zile de dezbateri, specialiști din Grecia, Italia, Rusia, Norvegia, Finlanda, Slovacia, Franța, Polonia și România au prezentat puncte de vedere ale tra­di­țiilor de cercetare din diferite țări europene. Au participat re­pre­zen­tanți din presa scrisă și audiovizuală, doctoranzi în comunicare, profesori universitari, precum și repre­zentanți ai instituțiilor din media religioasă.

Moderată de prof. dr. Mihai Coman, directorul Școlii Doctorale în științele Comunicării din cadrul Facultății de Jurnalism și Știin­țele Comunicării din București, conferința a fost deschisă prin cuvântul de bun venit rostit de prof. univ. dr. Magdalena Iordache-Platis, prorector al Un­i­ver­si­tății din București. Sesiunile con­fe­rinței au fost urmate de sesiuni de întrebări și răspunsuri.

Prof. dr. Mihai Coman ne-a declarat că, prin organizarea acestor conferințe, își propune consolidarea unei platforme deschise de dezbateri despre reflectarea religiei în mass-media și despre observarea mecanismelor prezente în jurnalismul și cultura populară actuală: „Trăim într-o lume în care nimic nu mai ajunge la noi decât prin mass-media. O foarte mică parte din experiențele noastre sunt directe, și acelea în mediul nostru cotidian. Dar majoritatea informațiilor despre ce se întâmplă în lume ne vin prin mass-media. Este foarte important să înțelegem felul în care mass-media se poziționează în raport cu religia, care reprezintă o instituție – Biserica, și un domeniu care nu este la îndemâna mass-mediei. Este foarte greu să intri în intimitatea oamenilor, și credincioșii nu vorbesc despre credința lor cum vorbesc când îi întrebi despre alte lucruri. În al doilea rând, instituțiile religioase nu sunt permeabile, prin natura lor, și aici presa are o dificultate. În al treilea rând, marile evenimente religioase, cu mobilizările uriașe de oameni, de tipul pelerinajelor, atrag atenția presei în ceea ce nu este important: prin faptul că este multă lume sau că este agitație, înghesuială; nu asupra motivației și mecanismelor“.

Participant la eveniment, părintele consilier patriarhal Ni­colae Dascălu, coordonatorul Centrului de Presă BASILICA al Patriarhiei Române, ne-a declarat: „Abordând o asemenea tema­tică, fiecare dintre noi poate fi mai aproape de ceea ce se întâmplă în alte țări, pe alte meridiane ale lumii, pentru că, știm cu toții, fenomenologia religioasă este foarte amplă și, de cele mai multe ori, suntem tributari contextului în care trăim, modului nostru de a gândi, modului nostru de a ne raporta la Dumnezeu, la valorile religioase, la transcendență, în general. În același timp, tindem să avem stereotipurile noastre de gândire în ceea ce privește practica celorlalți. De aceea, cred eu că, mai ales în aceste tematici care au o platformă comună, oamenii care studiază raporturile dintre religie și mass-media, și societate, în general, au posibilitatea să pună împreună ideile lor și, în același timp, să descopere ceva nou în gândirea și în studiile celorlalți“.

Conferința s-a încheieat cu o masă rotundă pe tema „Media religioasă și media laică, de la sacralizare la profanare“, la care au participat părintele consilier patriarhal Nicolae Dascălu, coordonatorul Centrului de Presă BASILICA al Patriarhiei Române, părintele Michel Kubler, fost redactor-șef al cotidianului francez „La Croix“, Luca Niculescu, director Radio France Internationale (RFI) România, Valentin Vâlcu, director DCNews.

Evenimentul a fost organizat de European Communication Research and Education Association, divizia „Media și religia“, în cooperare cu Școala Doctorală în Științe ale Comunicării din cadrul Universității București și AFCOM (Asociația Formatorilor în Jurnalism și Comunicare din România) și găzduit de Institutul de Studii Populare din București.