Teologie pentru viața în Hristos: 100 de ani de la înființarea revistei științifice „Theologhia”

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, adresat participanților la Conferința Științifică Internațională Teologia Ortodoxă pe cale în „realitatea nematerială” a modernității târzii, Atena, 11-15 octombrie 2023

 

Biserica Ortodoxă Română a primit cu multă bucurie invitația de a participa la lucrările Conferinței Științifice Internaționale Teologia Ortodoxă pe cale în „realitatea nematerială” a modernității târzii, organizată în perioada 11-15 octombrie 2023, la Atena, în contextul împlinirii a 100 de ani de la înființarea revistei științifice Theologhia (Θεολογία).

Primul volum al revistei apărea în spațiul elen în anul 1923, la Atena, împlinindu-se, astfel, o mai veche dorință a omului de știință și profesorului universitar Hrisostom Papadopulos, ales cu puțin timp înainte Arhiepiscop al Atenei și al Întregii Elade. În prologul primului volum al revistei, profesorul Grigorie Papamihail asemăna apariția ei cu un porumbel ieșit din corabia Bisericii, cu scopul de a purta și transmite mesajele teologiei academice. Această dimensiune academică a revistei s-a concretizat în publicarea de studii valoroase, care au răspuns atât provocărilor vremurilor, cât și nevoilor teologice și pastorale ale slujirii bisericești. Publicarea studiilor științifice şi în alte limbi, în afară de limba greacă, a contribuit sub­stanțial la răspândirea ei în mediile științifice inter­naționale. În acest sens, amintim și recenziile unor cărți, studii sau articole ale unor ierarhi, clerici și teologi laici români care au fost publicate de-a lungul timpului în această prestigioasă revistă academică de teologie.

Tema conferinței științifice inter­na­ționale organizată cu prilejul centenarului revistei Theologhia, sintetizată în expresia Teologhisind în lumea mașinilor, este de mare actualitate, întrucât în viața omului contemporan, sursele de distragere a atenției de la cele duhovnicești sunt din ce în ce mai diversificate și sofisticate, prin intermediul noilor tehnologii. Din cauza provocărilor mult mai accentuate la care omul este supus astăzi, se induce iluzia că lumea virtuală ar fi mai adevărată decât cea reală. Astfel, se vorbește despre progres, dar nu în sensul de urcuș duhovnicesc, ci de progres în duhul lumii, care este în opoziție cu Duhul lui Dumnezeu (cf. 1 Corinteni 2, 12).

Domnul nostru Iisus Hristos vorbește despre stăpânitorul acestei lumi, diavolul (Ioan 14, 30; 16, 11), ca fiind cauza tuturor celor rele. Totodată, Domnul Iisus Hristos arată că omul nu poate iubi concomitent lumea și pe Dumnezeu, deoarece iubirea unui lucru sau a unei persoane implică atenție și dăruire totală din partea celui care iubește: „Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui”  (Luca 16, 13).

În scrierile sale, Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan folosește de mai multe ori cuvântul lume, refe­rin­du-se la tot ceea ce întunecă sau împie­dică desăvârșirea chipului lui Dumnezeu în om (Ioan 15, 19; 17, 14; 17, 16; 1 Ioan 2, 15-17, 4, 5; 5, 4-5). Apostolul îi îndeamnă pe creștini: „Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el; pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume”  (1 Ioan 2, 15-16). Creș­tinii, fiind botezați, pot birui lu­mea: „Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea, şi aceasta este biruinţa care a biruit lumea: credinţa noastră” (1 Ioan 5, 4).

Aceste adevăruri au fost confirmate de experiența marilor isihaști ai Bisericii. Unul dintre aceștia, Sfântul Isaac Sirul, scrie: „Adevărat este cuvântul Domnului, pe care l-a spus, că nu poate cineva dobândi dragostea de Dumnezeu odată cu poftirea lumii, nici nu e cu putinţă să dobândească părtăşia de Dumnezeu (comuniunea cu El) împreună cu părtăşia de lume, nici să aibă grija lui Dumnezeu împreună cu grija lumii”¹. Sfântul Maxim Mărturisitorul consideră că, în Sfânta Scriptură, cuvântul lume desemnează lucrurile materiale, iar oamenii lumești sunt cei care zăbovesc cu mintea în acestea².

Părintele profesor Dumitru Stăniloae, ­comentând cuvintele lui Teolipt, Mitropolitul Filadelfiei – „lume numesc alipirea de lucrurile supuse simțurilor și de trup” , arăta că lumea este „o stare lăuntrică de alipire pătimașă de lucrurile supuse simțurilor și de trup”³.

Astăzi, observăm că duhul lumii constituie, de asemenea, unul dintre factorii care îl împiedică pe omul contemporan să își îndrepte atenția către Dumnezeu, pentru a cultiva în viața sa iubirea față de El și față de semeni. Starea lumii actuale este opusă ordinii așezate de Dumnezeu în creație, atunci când viața omului este invadată, într-o mare măsură, de tehnologie, fiind redusă la un simplu instrument mecanic sau electronic. În locul unității și armoniei, s-a produs scindarea facul­tă­ț­ilor psihice, conflictul dintre rațiune, voință și sentiment, ceea ce conduce, astfel, la o pierdere a legăturii firești cu lumea exterioară.

Problema omului contemporan nu este una materială sau tehnică, ci este una existențială, spirituală. Din acest motiv, pentru părăsirea duhului lumii, este necesară o abordare ascetică, ceea ce confirmă actualitatea antropologiei filocalice, asceza fiind calea către libertate, pentru recâș­tigarea vieții în comuniune, a capacității de a ne stăpâni pe noi înșine și propriile patimi egoiste. În acest sens, părintele Dumitru Stăniloae arată: metoda cea mai simplă și corespunzătoare pentru redobândirea puterii duhovnicești este cea oferită de Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Credința, frica de Dumnezeu, răbdarea, înfrânarea, lipsa patimilor și iubirea”⁴

Îi felicităm pe ostenitorii revistei Theologhia și pe organizatorii Con­ferinței Științifice Interna­ționale Teologia ­Ortodoxă pe cale în „realitatea nematerială” a modernității târzii pentru acest popas duhovnicesc de o înaltă ținută ­academică.

Ne bucurăm nespus pentru acest binecuvântat prilej ca, prin reprezentantul nostru, Înalt­prea­sfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, să reînnoim felicitările adresate Preafericitului Părinte Ieronim II, Arhiepiscopul Atenei și al Întregii Elade, cu prilejul împlinirii a 15 ani de rodnică păstorire. Totodată, oferim Preafericirii Sale un set de engolpioane pentru întâistătători de Biserici, ca semn de prețuire din partea noastră și de recunoștință a Bisericii Ortodoxe Române, pentru promovarea și aprofundarea relațiilor tradițio­nale dintre Bisericile noastre și ca manifestare a coresponsabilității pas­torale și a comuniunii fră­țești, într-o lume tulburată de conflicte armate și de tensiuni interetnice.

Ne rugăm Preamilostivului Dum­­nezeu să dăruiască participan­ților la lucrările acestei conferințe știin­țifice har, binecuvântare și bucurie, în lumina credinței Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică!

Cu deosebită stimă și frățească dragoste în Hristos,

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Note:

1. Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, în Filocalia IV, EIBMBOR, București, 2017, p. 52.
2. Cf. Sfântul Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste (a doua sută), 53, în Filocalia II, traducere de Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, ­EIBMBOR, București, 2017, p. 95.
3. Nota 23 în: Teolipt al Filadelfiei, Cuvânt despre ostenelile vieții călugărești, în Filocalia VII, EIBMBOR, București, 2017,
   p. 54.
4. Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Ascetica și mistica Bisericii Ortodoxe, EIBMBOR, București, 2002, p. 129.