Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, rostit la slujba ce se săvârșește în noaptea trecerii dintre ani (2020-2021), la Catedrala Patriarhală, joi, 31 decembrie 2020

 

În Biserica Ortodoxă, sfintele slujbe sunt momente de sfinţire a timpului, precum şi izvor de bucurie și pace, de lumină și speranță în lupta noastră cu greutățile vieții.

Anul acesta, sfintele sărbători ale Nașterii Domnului, Anului Nou şi Botezului Domnului sunt prăznuite într-o atmosferă mai dificilă din cauza pandemiei de COVID-19. Din acest motiv, în seara aceasta am oficiat slujba ce se săvârșește în noaptea trecerii dintre ani imediat după Vecernie, şi nu la miezul nopţii, pentru ca toţi să putem ajunge acasă până la ora 23:00, respectând astfel recomandările autorităților.

Ne aflăm într-o perioadă mai tristă, când o mulțime de oameni suferă de teama provocată de actuala pandemie: teama de îmbolnăvire, teama de moarte, teama de schimbare a vieţii sociale. Însă comuniunea în rugăciune, pacea sufletului, bunătatea inimii și cooperarea în fapte bune pot face minuni, transformând teama în curaj și speranță.

Vă felicităm în mod deosebit pe dumneavoastră, cei care sunteţi prezenţi la biserică, precum şi pe toţi cei care acum se află în comuniune de rugăciune cu noi prin intermediul posturilor de radio, de televiziune și prin internet.

Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, pe care tocmai l-am rostit, ne arată importanţa sfinţirii timpului vieţii noastre, prin chemarea numelui mântuitor al Domnului nostru Iisus Hristos, Creatorul lumii şi Împăratul veacurilor, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre. Pentru creştini, locul cel mai potrivit pentru petrecerea anului vechi şi întâmpinarea anului nou este Biserica lui Hristos, aici fiind spaţiul de întâlnire a timpului cu veşnicia, aşa cum ele s-au întâlnit mai întâi în Persoana Fiului veşnic al lui Dumnezeu, Care S-a făcut om şi S-a născut în Betleem „la plinirea vremii”, pentru a dărui oamenilor înfierea prin har şi viaţa eternă cerească (cf. Galateni 4, 4-5; Ioan 1, 12-13).

Anul Nou în care intrăm este un dar nou de viață, pe care-l primim de la Dumnezeu spre mântuirea noastră, adică spre cultivarea comuniunii cu El prin rugăciune şi fapte bune. De aceea, acum, la cumpăna dintre ani, trebuie să ne gândim şi mai mult la modul folosirii timpului vieţii noastre ca timp binecuvântat de Dumnezeu. Prin urmare, Biserica ne îndeamnă să privim cu încredere şi speranţă, dar şi cu responsabilitate, fiecare clipă a vieţii prezente. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur ne învaţă, zicând: „Să nu treacă nici o zi din întreaga noastră viaţă în care să nu punem în noi înşine vreun folos duhovnicesc sau cu rugăciunea, sau cu mărturisirea, sau cu facerea de fapte bune, sau cu vreo altă faptă duhovnicească”1.

În Iisus Hristos, timpul oferă creştinului posibilitatea participării la viaţa veşnică, mai ales prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Său, care ni se dăruiesc în Sfânta Euharistie „spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci”.

Biserica Ortodoxă acordă o importanţă deosebită faptelor săvârşite în timpul vieţii noastre, învățând că fiecare cuvânt rostit sau faptă săvârşită în timp va avea ecou în veşnicie (cf. Ioan 5, 28-29; 2 Corinteni 5, 10). Orice bine făptuit în timpul vieţii pământeşti constituie o treaptă în creşterea spirituală a omului credincios în relaţia sa cu Dumnezeu şi semenii. Totodată, fapta bună săvârșită din iubire milostivă şi smerită poartă în ea lumina cerească a harului dumnezeiesc lucrător în om şi devine comoară a sufletului omului pentru eternitate.

Anul 2020, pe care îl încheiem, a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept Anul omagial al pastorației părinților și copiilor și Anul comemorativ al filantropilor ortodocși români. Prin aceste teme a fost subliniată importanța comuniunii de iubire dintre părinţi şi copii, precum şi a legăturii dintre viața spirituală și activitatea socială a omului, dintre rugăciune și acțiune, dintre evlavie și dărnicie, dintre Liturghie și filantropie, legătură care se manifestă în fapte bune izvorâte din iubire smerită şi darnică.

Anul 2021, în care păşim, este declarat în Patriarhia Română ca Anul omagial al pastorației românilor din afara României și Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor. Astfel, se realizează evidențierea a două coordonate esențiale şi prioritare în viața și activitatea pastoral-misionară a Bisericii noastre, şi anume: aprecierea şi încurajarea românilor din afara granițelor României, precum și importanţa pomenirii celor adormiți în Domnul şi a îngrijirii ­cimitirelor.

Ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toți oamenii şi în mod deosebit pe românii din țară și din străinătate, dăruindu-le sănătate și mântuire, pace şi bucurie, dar şi mult ajutor pentru a ne elibera din actuala pandemie, care afectează viaţa şi sănătatea oamenilor!

Vă dorim tuturor ani mulţi şi binecuvântaţi!

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Notă

  1. Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XI, IV, în col. PSB,
    vol. 21, trad. de pr. prof. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1987, p. 132.

 

Contact Us

We're not around right now. But you can send us an email and we'll get back to you, asap.

Not readable? Change text. captcha txt

Inserati termenul dorit si apoi apasati tasta Enter