În data de 4 iunie 2020, s-au împlinit 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon, prin care s-a consolidat Marea Unire din 1918. Momentul a fost marcat și la Patriarhia Română prin săvârşirea slujbei Parastasului pentru toţi cei care au contribuit la realizarea acestui măreț act istoric.

 

Tratatul din Palatul Marele ­Trianon de la Versailles a fost semnat de către Puterile aliate în cadrul Primului Război Mondial (Antanta) şi Ungaria, în calitate de succesor al fostului Imperiu Austro-Ungar. Prevederile acestui tratat stabileau graniţele noului stat Ungaria, recunoscându-se, astfel, unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România.

Pentru marcarea evenimentului, în tot cuprinsul Patriarhiei Române, au fost ­pomeniţi „eroii, soldaţii, luptătorii, ­diplomaţii români şi toţi cei care au contribuit la realizarea României Mari şi ­recunoaşterea acesteia, în special prin Tratatul de la Trianon”. Pomenirea s-a făcut în cadrul Sfintei Liturghii și prin slujba Parastasului.

La „Baldachinul Sfinţilor” de pe Colina Patriarhiei, Sfânta Liturghie şi slujba de pomenire pentru făuritorii Marii Uniri au fost săvârşite de Preasfinţitul Părinte ­Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, slujitori ai Catedralei Patriarhale.

În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa a evocat personalităţile care au contribuit la realizarea Marii Uniri şi recunoaşterea acesteia pe plan mondial: „La Bucureşti, semnarea tratatului a fost serbată cu moderaţie şi sobrietate. Pentru români, evenimentul a însemnat restabilirea unei dreptăţi sociale, după cum a şi spus Nicolae Titulescu, unul dintre cei doi semnatari din partea României, alături de dr. Ion Cantacuzino. Nicolae Titulescu, cel mai mare diplomat român din toate timpurile, este nepot de preot. Deși a avut o carieră strălucitoare, el a rămas până la moarte un ortodox credincios. Ne ­bucurăm că printre făuritorii României Mari avem şi un sfânt, pe ierarhul Dionisie Erhan din Basarabia, personalitate importantă în promovarea idealului unităţii naţionale prin unirea Basarabiei cu ţara-mamă. Printre făuritori trebuie menţionat şi Mitropolitul Andrei Şaguna, care, prin activitatea sa de ctitor de şcoală românească, a pregătit marele eveniment din 1918. Noi îi pomenim pe făuritorii Unirii de fiecare dată la 1 Decembrie şi pe toţi eroii neamului, împreună, la praznicul Înălţării Domnului. Cultul eroilor este strâns legat de învăţătura Bisericii. Sfântul Pavel ne îndeamnă să luăm aminte la înaintaşii noştri şi să vedem cum şi-au încheiat viaţa, îndemnându-ne să le urmăm exemplul. De asemenea, ­Mântuitorul ne spune că nimeni nu poate avea dragoste mai mare decât să-şi pună viaţa pentru aproapele”.

De asemenea, ierarhul a reiterat faptul că unirea tuturor românilor a fost idealul nostru dintotdeauna, acest deziderat fiind sprijinit de către Biserică. „Astăzi ne-am rugat pentru toate generaţiile de eroi, pentru că momentul 1918 şi consolidarea s-au realizat de-a lungul mai multor secole, prin Tratatul de la Trianon, dar şi prin alte tratate care au consfinţit dreptul ­istoric, inalienabil al României asupra ­teritoriilor locuite de români. Prin cărţi scrise în limba română s-a consolidat această conştiinţă a unităţii noastre de origine, de neam, de credinţă şi de limbă. Românii din Transilvania au conştientizat dintotdeauna că aparţin lumii ortodoxe şi Ortodoxiei latine. Secole de-a rândul, atunci când Biserica a fost sufocată prin acţiuni prozelitiste istovitoare şi chinuitoare pentru populaţia majoritar ortodoxă, Bisericile Ortodoxe din Moldova şi Ţara Românească şi voievozii ortodocşi au ajutat Ortodoxia transilvăneană trimițând cărţi, călugări şi ierarhi învăţaţi, meşteri, ­arhitecţi, pictori, zugravi de biserici, dar şi ajutoare materiale. S-au oferit anumite moşii din care să se poată întreţine Biserica din Transilvania mereu persecutată”, a spus Prea­sfinţia Sa.

„Sensul pomenirii eroilor în ziua praznicului Înălţării Domnului este acela că omagierea cea mai frumoasă a eroilor este rugăciunea înălţată de popor pentru veşnica lor odihnă în Împărăţia cerurilor, ­deoarece prima virtute care a nutrit eroismul celor morţi pentru neam a fost credinţa creştină. Un mare savant francez, vorbind despre legătura dintre credinţă şi iubirea de patrie, spunea: «Patria este biserica noastră vremelnică, pe când ­Biserica este Patria noastră veşnică»”, a încheiat Preasfinţia Sa.

Răspunsurile la strană au fost oferite de membri ai Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale.

Contact Us

We're not around right now. But you can send us an email and we'll get back to you, asap.

Not readable? Change text. captcha txt

Inserati termenul dorit si apoi apasati tasta Enter