Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a trecut la cele veșnice miercuri, 20 mai 2020, la ora 00:50, în urma unui al doilea atac de cord, la exact o lună de la internarea la Spitalul „Matei Balş” din Bucureşti, fiind diagnosticat cu Covid-19.

 

„Dacă este să spun ce am iubit mai mult, este că am iubit să fiu ascultător și să fac lucrul, cum se spune, ca ­pentru Dumnezeu”

Într-un interviu acordat recent postului de radio TRINITAS, în cadrul emisiunii „Viața Cetății”, Preasfințitul Părinte ­Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a vorbit despre raportarea Părintelui ­Arhiepiscop Pimen la criza medicală cauzată de infecția cu noul coronavirus: „Înalt­preasfințitul Pimen a fost foarte receptiv; a fost un model de ascultare. El a primit cu foarte multă înțelegere recomandările organelor abilitate. (…) Să-l fi văzut pe bătrânul ierarh cum avea mască pe față: mască albă pe o barbă albă și cu mănuși pe mâini. Așa și-a desfășurat ­activitatea în ultimele săptămâni din luna martie, când încă se mai putea merge la Centrul eparhial. Ne-a îndemnat la prudență și la respectarea măsurilor pe noi toți, din echipa de la Centrul eparhial, pe preoți și pe credincioși. Și, în spital ­fiind, a dat dovadă de aceeași ascultare, care îi era firească după atâția ani de viețuire monahală și episcopală”.

„Dacă este să spun ce am iubit mai mult, este că am iubit să fiu ascultător și să fac lucrul, cum se spune, ca pentru Dumnezeu”, a spus chiar Arhiepiscopul Pimen în interviul oferit pentru Basilica.ro la împlinirea vârstei de 90 de ani.

Sicriul cu trupul neînsufleţit al Înaltpreasfinţitului Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, a ajuns miercuri, 20 mai, la Suceava, urmând ca ­vineri, 22 mai, să aibă loc slujba Înmormântării la Mănăstirea Sihăstria Putnei. Clericii şi credincioşii au putut să îşi ia rămas-bun de la ierarhul lor în linişte, cu respectarea normelor privind situaţia de alertă.

Sute de preoţi şi credincioşi şi-au întâmpinat miercuri-seară arhipăstorul, pe vrednicul de pomenire Arhiepiscop Pimen, pe tot traseul pe unde a trecut cortegiul funerar fiind aşteptat de persoane care au aşezat flori şi lumânări aprinse pe marginea drumului.

Ajuns în Suceava, sicriul cu trupul ­neînsufleţit a fost depus în incinta ­Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, unde este Centrul eparhial, aici fiind întâmpinat de către Înaltprea­sfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Înalt­preasfinţia Sa a săvârşit slujba Parastasului împreună cu Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, înconjuraţi de un sobor de slujitori. În toată această perioadă, credincioşii care au asistat la slujbă au păstrat distanţa între ei, potrivit regulilor în vigoare.

Numeroşi credincioşi au venit vineri, 22 mai, la Centrul eparhial din Suceava pentru a-şi lua rămas-bun de la vrednicul de pomenire Arhiepiscop Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor, cel care a păstorit această eparhie aproape trei decenii. Slujba ­Înmormântării a fost precedată de Sfânta Liturghie, săvârşită la un Altar de vară din curtea Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” de Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, împreună cu Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, şi Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, înconjuraţi de un sobor de slujitori. În continuare, cortegiul funerar s-a îndreptat către Mănăstirea Sihăstria Putnei, unde Arhiepiscopul ­Pimen și-a pregătit mormântul din timpul vieții.

Au fost prezenţi atât reprezentanţi ai autorităţilor publice, cât şi credincioşi care au asistat cu respectarea prevederilor legale privind distanţarea. La finalul slujbei de înmormântare, a fost citit cuvântul transmis de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, urmat de mesajul de condoleanţe al preşedintelui României, Klaus Werner ­Iohannis.

 

 

„A dominat acest răstimp în chip smerit și majestuos”

Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan l-a evocat pe vrednicul de pomenire Arhiepiscop Pimen, bărbat iubit de Dumnezeu, cu o viaţă deosebită. „Vlădica ­Pimen a avut parte de o viață tumultuos de bogată, surprinzătoare în complexitatea ei, uimitoare în coordonatele ei esențiale. Născut în perioada interbelică, trăind din plin timpul războiului, martor al întregii perioade comuniste și participant la durerile fără de sfârșit ale mult-așteptatei renașteri a României postdecembriste, Înalt­prea­sfințitul Pimen a dominat acest răstimp în chip smerit și majestuos deopotrivă”, a spus Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. „Chipul său de pustnic trimitea la pagini de ­Pateric. Cuvântul direct, scurt, fără menajamente căldicele, false, crea sentimentul unui om care nu are timp de pierdut în explicații și justificări inutile. Înfăți­șarea sa exterioară – prelungire a celei lăuntrice – se apropia de icoanele de la Voroneț.
Era, de fapt, o extensiune a acestora. Le-a iubit nespus, a luptat pentru restaurarea lor, s-a întristat nespus în fața indiferenței multora față de acest tezaur identitar al românilor. Suferea pentru Basarabia și Bucovina de Nord înstrăinate. Mormântul Măriei Sale, Ștefan cel Mare și Sfânt, îi era Altar al Moldovei, pe care o dorea ­întregită în trupul României. Toți îi erau dragi, îndeosebi bătrânii și copiii. Între copii se simțea ca un bătrân cu inimă de copil. Între bătrâni trăia sentimentul unui copil care se îngrijește de bunici. Avea o mare slăbiciune: nu era în stare să accepte că un bătrân este bolnav și părăsit. Era aprig, neînduplecat în dorința sa de a-i ajuta pe cei în vârstă. ­Avea, poate, sentimentul de vinovăție, văzându-se pe sine înconjurat de oameni, iar alții se aflau în părăsire. Se implica, stăruia, insista, trecea peste obstacole și neînțelegerea multora în dorința de a-i ajuta pe bătrânii săi dragi, de a fi ­împreună cu ei, bucurându-le inima”, a arătat Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan.

„A fost și va rămâne
Părinte al Bucovinei”

La rândul său, Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul a evocat viaţa pilduitoare a Arhiepiscopului Pimen, scoţând în lumină atât ascetismul şi duhovnicia ierarhului, cât şi aptitudinile sale gospodăreşti, de multe ori lucrând cot la cot cu salahorii la construcţia de case pentru săraci sau chiar la muncile câmpului. „Cred că n-a existat sat bucovinean pe unde pașii săi să nu fi călcat. Toate drumurile îi erau ca ale sale: nu avea nevoie de hartă, nici de GPS, ci ne uimea știind și numărul de semafoare dintre două puncte ale unei șosele. A respirat aerul proaspăt al obcinelor Bucovinei, a prețuit munca țăranilor și a celor ostenitori cu mintea, a iubit portul și obiceiurile din Bucovina, l-a iubit pe Ștefan cel Mare și a sădit această dragoste mai ales copiilor pe care îi primea ca ghid. Glasul său s-a întrecut cu cel al clopotului Buga de la Putna atunci când vorbea despre iubirea de țară, despre familie și despre valorile neamului, și tot puternic a rămas atunci când tăia ca fulgerul împotriva nedreptăților pe care unii și alții le-au făcut Bisericii și oamenilor. Mâinile lui nu doar i-au binecuvântat pe credincioșii din Bucovina, ci s-au împreunat cu ale meșterilor atunci când a ridicat case pentru cei săraci. Nu doar rasă smerită și odăjdii sfinte a purtat Părintele nostru Pimen, ci și halat de salahor sau, nu de puține ori, frumos pieptar înflorit bucovinean. A fost și va rămâne Părinte al Bucovinei, trăind durerile și bucuriile ei, așa cum le-a simțit iscusit ilustrate de Balada lui Ciprian Porumbescu ori ­Doina lui Mihai Eminescu”, a mai arătat ierarhul, adăugând că, mai presus de toate, a iubit oamenii: preoţi, monahi şi credincioşi.

Cel din urmă popas – Sihăstria Putnei

În sunetul de jale al buciumelor, cortegiul funerar cu sicriul Arhiepiscopului Pimen a pornit spre Mănăstirea Sihăstria Putnei, acolo unde ierarhul a ales să îşi doarmă somnul de veci. Pe sicriul înfăşurat în tricolor a fost aşezată o trăistuţă specifică Bucovinei cu câteva fotografii, după cum a dorit chiar ierarhul. Pe traseu, numeroşi preoţi şi credincioşi au ieşit şi şi-au plecat capul ca pentru o ultimă binecuvântare, aşezând pe caldarâm flori şi lumânări aprinse. Un scurt popas a fost făcut în faţa Mănăstirii Putna, unde, cu aceeaşi dragoste ca întotdeauna, l-au aşteptat stareţul Melchisedec și obştea. După o scurtă slujbă, cortegiul a pornit spre cel din urmă popas, la Sihăstria Putnei, unde sutele de credincioşi umpluseră deja dealurile din jur. Aici, într-un mormânt smerit, săpat în margine de codru, învăluit în mantia arhierească, sicriul cu trupul Părintelui ­Bucovinei a fost aşezat în pământ, în ­aşteptarea învierii. 

Contact Us

We're not around right now. But you can send us an email and we'll get back to you, asap.

Not readable? Change text. captcha txt

Inserati termenul dorit si apoi apasati tasta Enter