Preafericitul Părinte Patriarh a oferit Ordinul „Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României“ academicianului Emilian Popescu, 24 aprilie 2018

 

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, transmis la slujba de înmormântare a domnului academician Emilian Popescu, biserica Parohiei „Sfânta Vineri”-Drumul Taberei, București, vineri, 28 august 2020

 

Cu adâncă durere în suflet, am aflat vestea trecerii din această viață a domnului academician prof. dr. Emilian Popescu, un dascăl al credinţei creştine ortodoxe şi al culturii româneşti, un mare dar al lui Dumnezeu pentru Biserica Ortodoxă Română. Alături de profesorii Teodor M. Popescu, Alexandru Elian, Virgil Cândea, domnul Emilian Popescu reprezintă laicatul ortodox român statornic în credinţă şi deschis spre universalitate, pentru care ştiinţa academică şi spiritualitatea eclesială se împletesc într-o cunună de lumină a lucrării de promovare în societate a valorilor eterne ale Evangheliei iubirii lui Hristos.

Domnul Emilian Popescu s-a născut la data de 20 februarie 1928 în localitatea Orleşti, judeţul Vâlcea, fiind unul dintre cei şapte copii ai Anei şi ai lui Gheorghe Popescu, cântăreţ bisericesc. După studiile din localitatea natală, între anii 1940 și 1947, a urmat cursurile Seminarului Teologic „Sfântul ­Nicolae” din Râmnicu Vâlcea, ale Facultății de Teologie a Universității din București (1947-1948), finalizate la Institutul Teologic de Grad Universitar din București (1953-1955). A susţinut teza de licență în teologie despre Sfântul Grigorie Palama, alcătuită sub îndrumarea părintelui profesor Dumitru Stăniloae. Între anii 1948 și 1952 a urmat ­cursurile de limbi clasice ale Facultății de Filologie din Bucureşti. În anul 1970 a obținut titlul de doctor în istorie, beneficiind de o bursă de specializare la Berlin (1970). În perioada următoare (1971-1973), a obținut o bursă de cercetare din partea Fundației „Alexander von Humboldt” în centrele universitare din Bonn, Köln și ­München. De asemenea, între anii 1973 și 1986, a beneficiat de stagii de documentare la Lyon, Paris și Washington, DC.

În perioada 1956-1978 a fost cercetător principal la Institutul de Arheologie al Academiei Române, iar între anii 1978 și 2001, profesor de bizantinologie la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, azi Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“  din Bucureşti, în această calitate fiind și conducător de doctorat la disciplina căreia i-a consacrat întreaga sa activitate: Istoria și Spiritualitatea Bizanțului. La solicitarea noastră ca Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, după momentul istoric al reînființării Facultății de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iași, a predat și la această facultate (1990-2009), contribuind alături de alți profesori la creșterea rapidă a prestigiului noii instituții.

Pentru meritele sale, a primit diverse funcții onorifice, dintre care amintim: membru corespondent al Institutului Arheologic German; membru al Biroului Comisiei Internaționale de Istorie Eclesiastică Comparată; membru al Asociației Internaționale de Patrologie; membru al Centrului de Studii Bizantine „Dumbarton Oaks” din Washington, DC; vicepreședinte al Asociației Internaționale de Studii Bizantine; președinte al Comisiei Naționale de Istorie Eclesiastică (din 2000); membru de onoare al Academiei Române (din 2006); vicepreşedinte al Comisiei Patristice a Patriarhiei Române (din 2009); membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor; membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Iașilor; membru în Consiliul Național Bisericesc; membru în Adunarea Națională Bisericească.

Personalitate marcantă a teologiei românești și a Bisericii Ortodoxe Române, domnul Emilian Popescu s-a remarcat prin cercetarea și evidențierea documentelor care atestă apostolicitatea creștinismului românesc, ca urmare a predicării Evangheliei lui Hristos de către Sfinţii Apostoli Andrei şi Filip în provincia romană ­Scythia Minor (Dobrogea).

Demn de remarcat este și faptul că a fost un bun cunoscător al limbilor clasice, dar și al mai multor limbi moderne, o parte din studiile domniei sale fiind publicate în limbile germană, engleză și franceză. Această competenţă lingvistică a condus la publicarea și receptarea operei sale în spațiile germanofon, anglofon și francofon. A participat la congrese şi simpozioane internaţionale de epigrafie şi istorie.

Deși toate lucrările sale au o certă valoare științifică, amintim doar câteva dintre acestea, pentru a surprinde universul preocupărilor sale academice: Inscripțiile grecești și latine din secolele IV-XIII, descoperite în România, București, 1976 (distins cu Premiul „Vasile Pârvan” al Academiei Române pe anul 1978); Christianitas Daco-romana, Florilegium studiorum, Editura Academiei Române, București, 1994; Titulatura și distincțiile onorifice acordate de Patriarhia Constantinopolului mitropoliților Țării Românești (secolele XIV-XVIII), Editura BASILICA, București, 2010; Crucea și Răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos în creștinismul timpuriu, Editura BASILICA, București, 2016; Studii de istorie și de spiritualitate creștină, Editura BASILICA și Editura Academiei Române, București, vol. I-III, 2018, și vol. IV, 2019, vol. V, 2020.

Datorită studiilor sale multiple şi valoroase privind istoria şi cultura poporului român, a fost recunoscut drept un expert în domeniul istoriei, arheologiei şi epigrafiei antice şi creştine, precum şi al spiritualităţii bizantine. De aceea, pentru ampla sa operă ştiinţifică şi pentru multele sale merite în promovarea culturii şi spiritualităţii româneşti, în anul 2004 a fost decorat de preşedintele României cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, Categoria G – „Cultele”, iar Academia Română l-a ales membru de onoare al ei, în anul 2006, bucurându-se de ­un respect deosebit din partea comunităţii academice din
România.

După întronizarea noastră ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, a răspuns cu evlavie, responsabilitate și promptitudine solicitărilor Patriarhiei Române de a coordona unele lucrări fundamentale pentru teologia ortodoxă românească actuală. Pe baza propunerilor sale şi ale regretatului profesor dr. Dan Sluşanschi, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în şedinţa de lucru din data de 23 ianuarie 2008, reînfiinţarea Colecției Părinţi şi Scriitori Bisericeşti (PSB), iar noua Comisie Patristică a Patriarhiei Române, având ca vicepreşedinte pe domnul Emilian Popescu, a publicat o nouă serie de volume din lucrările Sfinţilor Părinţi ai Bisericii.

În semn de apreciere şi recunoştinţă pentru activitatea sa deosebită, i-am conferit Ordinul „Crucea Patriarhală”, în data de 28 octombrie 2009, şi Ordinul „Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României”, în data de 24 aprilie 2018, iar în anul 2019, Ordinul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”.

În mod deosebit, am apreciat, de-a lungul timpului, trei mari calităţi ale domniei sale, şi anume: rigoarea ştiinţifică academică, spiritualitatea liturgică ortodoxă şi preocuparea pentru viitorul Bisericii noastre.

  1. Rigoarea ştiinţifică academică. Opera sa ştiinţifică evidențiază istoria originilor poporului român, cultura şi spiritualitatea unei ­populaţii daco-romane creştinate, începând mai ales cu ţinutul Dobrogei. În acest sens, s-a remarcat prin cercetarea şi evidenţierea documentelor care atestă apostolicitatea creştinismului românesc prin predica directă a Sfinţilor Apostoli Andrei şi Filip în secolul I pe teritoriul României de azi. Multiplele comunicări ştiinţifice despre creştinismul românesc din primul mileniu, făcute în ţară şi străinătate, chiar în timpul epocii de dictatură comunistă, erau în acelaşi timp şi multiple mărturii misionare într-o societate secularizată şi chiar ostilă credinţei.

Ne aducem aminte cu recunoştinţă cum, în anul 1996, cu multă competenţă, convingere şi zel misionar, domnia sa a vorbit la radio şi televiziune despre prezența și lucrarea Sfântului Apostol Andrei pe teritoriul Dobrogei de azi. Reamintim că în anul 1996 a fost adus din Patras (Grecia) la Iaşi și la Galați, pentru o săptămână, capul Sfântului Apostol Andrei, proclamat ulterior „Ocrotitorul României”  de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

De asemenea, domnul Emilian Popescu a adus o contribuţie deosebită la cunoaşterea istoriei şi spiritualităţii poporului român şi prin evidențierea documentelor referitoare la activitatea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, precum şi la legătura lor cu teritoriul țării noastre: podul construit peste Dunăre (2,5 km), recucerirea Daciei, victoria asupra goţilor, misionarii trimiși în Dacia, bisericile construite la nord de Dunăre etc.

  1. Spiritualitatea liturgică intensă. Din smerenie şi teamă sfântă faţă de sublimitatea şi responsabilitatea Tainei Preoţiei, domnul Emilian Popescu nu a acceptat să fie hirotonit preot, dar a avut o conştiinţă slujitoare baptismală, aceea a preoţiei universale a credincioşilor fervenţi rugători şi statornici iubitori de Hristos şi de Biserică, pe care o întâlnim de-a lungul istoriei la marii ctitori de biserici, de cultură creştină şi de instituţii filantropice. Domnul Emilian Popescu participa activ la Sfânta Liturghie din parohie în fiecare duminică și sărbătoare, uneori citea apostolul sau cânta la strană, era membru în Consiliul parohial, susținea spiritual și financiar activitatea parohiei, respecta cu strictețe postul și rânduielile Bisericii privind împărtășirea euharistică.

Desigur, o notă în plus la onestitatea, verticalitatea şi seriozitatea academică ale domnului profesor a fost dobândită prin studiile sale din Germania şi Franţa, unde a avut profesori competenţi şi exigenţi. Iar un accent în plus la asceza şi evlavia liturgică a domnului Emilian Popescu s-a adăugat şi prin studiul spiritualităţii patristice şi filocalice.

Toate aceste frumoase îmbinări între ştiinţă şi spiritualitate au făcut să rodească, frumos şi folositor, o conştiinţă eclesială misionară, pe care a arătat-o în orice împrejurare: la catedră, la televiziune, la radio şi mai ales la întrunirile Frăţiei Ortodoxe, pentru care a pus mult suflet. În ultimele două decenii a susținut în mod constant construirea Bisericii „Sfânta Vineri”-Drumul Taberei, fiind ctitor, epitrop, sfătuitor și sprijinitor de nădejde al parohiei în momente dificile.

  1. Preocuparea pentru viitorul Bisericii noastre, prin formarea teologică a unui număr impresionant de studenţi, masteranzi şi doctoranzi. Domnul Emilian Popescu a avut marele dar de a se bucura de orice rodire frumoasă a darurilor Sfântului Duh în Biserică, în eparhii, în şcolile teologice, în parohii sau mănăstiri, în asociaţii laice ortodoxe, precum și în instituţii de cultură românești. Se bucura când forma studenţi, doctoranzi şi preoţi misionari buni, când dăruia cărți unor biblioteci şi ajuta discret persoane nevoiașe.

Sunt foarte cunoscute grija și preocuparea domniei sale pentru formarea ucenicilor. Unora le-a îndrumat tezele de licență, continuând să-i coordoneze la cursurile de doctorat, altora le-a înlesnit obținerea de burse în străinătate, pe alții i-a însoțit, împreună cu distinsa soție, Maria Lizeta, la Taina Cununiei, ca nași de cununie, altora le-a botezat copiii, fiind naș de botez, tuturor le-a călăuzit formarea didactică sau ­sacerdotală, cu responsabilitate și dragoste, ca un adevărat părinte.

Întristată adunare,

Firea harnică şi ordonată a domnului profesor Emilian Popescu, evlavia credinței sale statornice, cultura muncii sale oneste, educaţia primită în familie, studiile teologice temeinice, experiența academică din străinătate armonios altoită pe moștenirea academică românească l-au impus în ochii tuturor ca fiind un profesor universitar de vocație, care a cultivat și a făcut roditor darul iubirii constante față de Biserica, istoria și cultura poporului român, pe care le-a slujit cu credință vie și cu o competență academică demne de toată prețuirea. Adresăm părintesc cuvânt de consolare soției și rudelor, precum şi colegilor, ucenicilor și tuturor celor întristați de plecarea dintre noi a domnului acad. prof. univ. dr. Emilian Popescu.

Ne rugăm Domnului Iisus Hristos Cel înviat să odihnească sufletul său împreună cu drepții în lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi!

 

Veșnica lui pomenire din neam în neam!

 

Cu părintești condoleanțe și binecuvântări pentru familia îndurerată şi pentru toţi cei îndoliaţi,

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Contact Us

We're not around right now. But you can send us an email and we'll get back to you, asap.

Not readable? Change text. captcha txt

Inserati termenul dorit si apoi apasati tasta Enter