Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, la împlini­rea a 1.150 de ani de la creş­ti­na­rea poporului bulgar, 3 mai 2015

Preafericirii Sale,
Preafericitului Părinte Neofit,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Bulgare

Preafericirea Voastră
şi iubite frate în Hristos Domnul,

Hristos a înviat!

Anul acesta, 2015, îm­părtăşim, cu în­trea­ga Biserică Or­to­doxă Bulgară, bu­­curia împlinirii a 1.150 de ani de la creştinarea poporului bulgar. Acest luminos popas festiv are scopul de a evidenţia în mod solemn continuitatea şi ro­di­rea, de-a lungul secolelor, a măr­turisirii lui Hristos pe pă­mân­tul Bulgariei. El este, toto­da­­tă, un bine-venit prilej de a su­­blinia comuniunea ortodoxă tra­­diţională în contextul sud-est e­uropean al Peninsulei Bal­ca­nice, spaţiu în care se mani­fes­­tă, de asemenea, vechimea şi per­ma­­nenţa relaţiilor frăţeşti din­t­re Bi­serica Ortodoxă Ro­mâ­nă şi Bi­serica Ortodoxă Bul­ga­ră.

După primirea credinţei în Hris­tos de către poporul bulgar în timpul Ţarului Boris, în anul 864, a urmat, la sfârşitul pri­mu­lui mileniu creştin, un proces amplu de creştinare a po­poa­relor slave din răsăritul, cen­trul şi sud-estul Europei. La a­cest proces au contribuit şi le­gă­turile slavilor cu creştinii din spa­ţiul etnogenezei şi al creş­ti­nă­rii strămoşilor poporului ro­mân, încă din primele veacuri ale erei creştine, începând cu pre­dica Sfântului Apostol An­drei în Sciţia Mică (Dobrogea de azi). O cooperare deosebită în­tre români şi bulgari a fost re­alizată în timpul Ţaratului ro­mâno-bulgar (sec. XII-XIV). Ră­mâne un reper fundamental, în acest sens, corespondenţa de­­osebit de interesantă şi boga­tă în conţinut a Mitropolitului An­tim Critopol din Ţara Ro­mâ­neas­că şi a Sfântului Cuvios Ni­codim de la Tismana cu Sfân­tul Eftimie, Patriarh de Târ­novo, în a doua jumătate a se­colului al XIV-lea.

După ocuparea Peninsulei Bal­canice până la Dunăre de că­tre Imperiul Otoman, la sfâr­şi­tul aceluiaşi veac, urmată de c­ăderea sub aceeaşi stăpânire, a Constantinopolului însuşi, în a­nul 1453, Ţările Române au con­tinuat să acorde un sprijin fră­ţesc substanţial pentru Bi­se­ri­ca Bulgară şi pentru întregul Ră­sărit Ortodox, în general, mai cu seamă prin cărţile de cult tipărite în limba slavonă în secolele XVI-XVII, în tipo­gra­fiile româneşti de la nord de Dunăre.

Sunt bine cunoscute, pe de al­tă parte, ajutoarele materia­le, mai ales ctitoriile bise­riceşti ale multor domnitori de seamă ai Ţărilor Române zidite la sud de Dunăre, atât pe teritoriul Bul­gariei de astăzi, cât şi la Mun­tele Athos, unde, dintre ve­­trele monahale sprijinite, în mod deosebit, a fost Mănă­sti­rea Zografu, cu vieţuitori pre­pon­­derent de etnie bulgară. De vre­dnică amintire în această pri­vinţă sunt Sfinţii Voievozi Şte­fan cel Mare (†1504) şi Nea­goe Basarab (†1521), domnito­rul Matei Basarab (†1654) şi Sfân­tul Voievod Martir Con­stan­tin Brânco­veanu (†1714).

În acelaşi context istoric, în ţi­nuturile româneşti au fost a­du­se moaştele unor sfinţi care au vieţuit la sud de Dunăre, fiind cinstiţi în mod deosebit în ca­pitalele Ţărilor Române, precum Sfânta Muceniţă Filofteia la Curtea de Argeş (sfârşitul se­co­lului al XIV-lea), Sfânta Cu­vi­oasă Parascheva, la Iaşi (1641), şi Sfântul Cuvios Di­mi­trie cel Nou (Basarabov), la Bu­cu­reşti (1774).

Spre sfârşitul secolului al XVIII-lea şi la începutul secolului al XIX-lea, în Ţara Ro­mâ­neas­că şi-a găsit adăpost şi sus­ţinere puternicul curent al aşa-numitei renaşteri bulgare, în frunte cu Sfântul Sofronie, E­piscop de Vraţa, care a fost pri­mit frăţeşte la Bucureşti în a­nul 1803. Mulţi călugări bulgari au vieţuit în această vre­me în mănăstirile româneşti şi, cu deosebire, în marile obşti ale Sfân­tului Cuvios Paisie Veli­ci­cov­schi la Mănăstirea Neamţ (†1794).

Pe pământ românesc au fost tra­duse şi tipărite primele cărţi în limba bulgară, precum Ne­del­nicul sau Chiriacodro­mio­nul, cuprinzând cazanii pentru toa­te duminicile, praznicele îm­pă­r­ăteşti şi la sfinţii mari de pes­te an, tipărite în anul 1806 la Râmnic, ori prima traducere bul­gară a Tetraevanghe­lia­ru­lui, tipărit la Bucureşti, în anul 1828, cu sprijinul Sfântului Ie­rarh Grigorie Dascălul, Mi­tro­po­litul Ţării Româneşti.

Tot în Ţara Românească, în con­textul prezenţei şi activităţii in­tense a multor cărturari şi mi­­litanţi pentru eliberarea Bul­­gariei de sub stăpânirea o­to­mană, între care Hristo Bo­tev, Gheorghi Racovschi, Liu­ben Karavelov sau ierodiaconul Va­sil Levski, au apărut pri­mele zi­a­­re şi reviste bulgăreşti la Bu­cu­reşti, Giurgiu, Brăila şi Plo­ieşti, pre­cum şi o serie de ma­nuale şco­lare în limba bul­ga­ră.

După dobândirea indepen­den­ţei României şi a auto­no­miei Bulgariei, în urma răz­bo­iu­lui din anii 1877-1878, re­la­ţi­ile frăţeşti dintre Bisericile Or­t­o­doxe surori Română şi Bul­ga­ră au continuat, cunoscând, spre exemplu, momente de o de­osebită semnificaţie în vremea vrednicilor de pomenire Pa­triarhi Justinian al Româ­niei şi Chiril al Bulgariei, dar şi în ultimele decenii, după do­bân­direa libertăţii în urma că­de­rii regimului comunist din ce­le două ţări.

Acum, la acest deosebit po­pas aniversar al celor 1.150 de ani de la creştinarea poporului bul­gar, adresăm Preafericirii Voas­tre, Preafericite Părinte Pa­triarh
Neofit, membrilor Sfân­tului Sinod, clerului şi cre­din­cioşilor Bisericii Ortodoxe Bul­gare călduroase şi frăţeşti fe­licitări şi ne rugăm lui Dum­nezeu să reverse darurile Sale ce­le bogate peste întregul popor or­todox bulgar, spre slava Prea­sfintei Treimi şi binele Or­todoxiei.

Cu frăţească dragoste în Hris­tos Cel înviat,

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Contact Us

We're not around right now. But you can send us an email and we'll get back to you, asap.

Not readable? Change text. captcha txt

Inserati termenul dorit si apoi apasati tasta Enter